CASATORIILE HOMOSEXUALE SI DREPTUL LA COPIII ALTORA/ Parlamentul European tocmai vrea sa CRIMINALIZEZE REFUZUL AVORTULUI/ “Legea egalitatii” din SPANIA ar putea institui o reala POLITIE A GANDIRII/ PIATA SEXULUI SI DEZUMANIZAREA FIINTEI UMANE

6-10-2017 29 minute Sublinieri

  • Cultura Vietii:

Căsătoria între persoane de același sex și dreptul la copiii altora (de Jeff Shafer)

Paternitatea este marea victimă a rescrierii definiției căsătoriei, în timp ce copiii sunt transformați într-un simplu accesoriu al unui certificat legal. O analiză de Jeff Shafer, consilier general al organizației juridice americane Alliance Defending Freedom.

Cei care militează pentru redefinirea căsătoriei împrumută de la instituția pe care vor să o distrugă tocmai standardele legale și istorice care îi sunt asociate

Suntem familiarizați, din nefericire, cu dreptul constituțional al mamelor din Statele Unite de a se descotorosi de copiii lor înainte de naștere. Acum, în atenția noastră apare dreptul oricărei persoane adulte de a prelua posesia copiilor altora și de a avea autoritate asupra lor. Însemnătatea și consecințele acestui fenomen merită analizate mai profund decât au fost deja până în clipa de față. Cei care contrazic principiile fundamentale ale creației tind să oscileze între a denigra realitatea pe care o contestă și a depinde chiar ei de ea. După ce în cauza Obergefell contra Hodges au cerut Curții Supreme americane să declare căsătoria ca fiind nu despre copii sau despre unirea dintre soț și soție în scopul procreării, ci despre parteneriatul bazat pe afecțiune dintre doi adulți și despre respectarea demnității acestora din partea guvernului, persoanele din cadrul parteneriatelor de același sex, care au primit și ele titlul de căsătorii, pretind acum să aibă acces la copii – pentru că sunt căsătorite. Dat fiind că în mod tradițional legea pornea de la premisa că un copil născut de o soție era copilul soțului acesteia, legea se vede acum obligată să-l sau s-o recunoască pe partenerul / partenera unei mame ca fiind celălalt „părinte” al copilului. Astfel, cei care militează pentru redefinirea căsătoriei împrumută de la instituția pe care tocmai au distrus-o standardele legale și istorice care îi sunt asociate – ca și cum acestea ar putea supraviețui după dispariția sursei lor și ar putea fi transferate cu sens în cadrul relațiilor între persoane de același sex.

Un caz reprezentativ este Pavan contra Smith, judecat de Curtea Supremă chiar vara trecută (n.r., 26 iunie 2017). În cadrul procesului, două cupluri formate din femei care aveau o relație cu statut de căsătorie au dat în judecată Statul Arkansas. Cele două cupluri cereau ca pe certificatul de naștere al copilului născut de una dintre femei să apară automat numele ambelor femei din relație. Bineînțeles, statul înscrisese pe certificatul de naștere numele mamei. Partenera mamei, deși nu se afla într-o relație de rudenie cu copilul, a cerut ca și numele ei să figureze pe documentul cu pricina. Acuzarea și-a susținut cauza invocând faptul că Obgergefell implică modificarea completă a acestei politici.

Într-adevăr, în cazul Obergefell Curtea a declarat că „de-a lungul istoriei, căsătoria a reprezentat fundamentul pentru extinderea drepturilor, beneficiilor și răspunderii guvernamentale ale cetățenilor”, incluzând și „certificatele de naștere” în lista prin care și-a argumentat decizia. Însă nu despre asta este vorba. În cazul Obergefell, Curtea era menită să răstoarne exact semnificația căsătoriei „de-a lungul istoriei”. Revizuirea căsătoriei după Obergefell a rupt legătura dintre căsătorie și politica tradițională cu privire la certificatele de naștere.

„De-a lungul istoriei”, politicile de stat cu siguranță nu au prevăzut înscrierea automată pe certificatele de naștere a numelor persoanelor care nu au categoric vreo legătură cu nou-născutul. De-a lungul istoriei nici nu au fost emise certificate de naștere care să arate că un copil ar avea două mame și nici un tată sau doi tați și nici o mamă. În cazul Obergefell, când Curtea a sugerat că există o legătură tradițională între căsătorie și certificatele de naștere, tradiția la care se referea era premisa legală conform căreia soțul este tatăl copilului născut de soție, fapt documentat și în actul care dovedește nașterea copilului.

Odată cu rescrierea definiției căsătoriei, capacitatea de procreare nu mai reprezintă unul dintre elementele fundamentale ale acesteia

Din pricină că Obergefell a redefinit căsătoria ca fiind un parteneriat între doi oameni, nu o unire complementară între soț și soție, caracterul relației din cadrul căsătoriei trebuie redefinit la rândul lui, inclusiv în privința punctelor de angajament reciproc care există acum între persoanele de același sex dintr-o relație. Practic, Obergefell spune că din definiția căsătoriei trebuie anulate toate elementele care nu pot descrie cupluri de persoane de același sex. Capacitatea de procreare care există în unirea dintre un bărbat și o femeie trebuie regândită ca fiind pur accidentală (în ciuda faptului că, statistic vorbind, este foarte frecventă). Ea nu mai reprezintă unul dintre elementele fundamentale ale căsătoriei. Astfel, politicile tradiționale în privința paternității, a legitimității și a emiterii certificatelor de naștere – care depind la nivel conceptual de „căsătoria de dinainte de redefinire” – sunt anacronisme care se distanțează în mod corect și justificat de căsătoria legală în forma ei reconcepută. A păstra aceste politici ar însemna a păstra semnificația legală a unor elemente din cadrul căsătoriei pe care cuplurile de persoane de același sex nu le pot îndeplini.

Prin urmare, există două variante logice de răspuns la pretențiile partenerilor de același sex de a căpăta automat statutul de părinte. Fie politicile care privesc paternitatea, legitimitatea și certificatele de naștere și care derivă din relația soț-soție sunt eliminate din căsnicia ca atare, fie aceste politici tradiționale sunt reconstruite ca să slujească unui alt scop. De exemplu, în loc de certificate de naștere care atestă descendența naturală a copilului și legătura dintre mama lui și tatăl lui, noul lor scop ar putea deveni unul strict formal, de recompensare a adulților de același sex care au o relație, atestând premiul pe care îl reprezintă custodia copilului – fără a se mai lua în calcul faptul că relația lor oficială nu este de natura uneia care ar putea aduce pe lume respectivul copil.

În ambele variante, pretenția acuzației la „egalitate” în privința dreptului constituțional de a avea acces la copii ar trebui să nu stea în picioare. În primul caz, dacă politicile tradiționale sunt disociate de căsnicie înseamnă că nu mai pot fi considerate ca decurgând din ea. În al doilea caz, dacă politicile sunt păstrate ca nume dar sunt reformulate, ele nu mai sunt politicile pe care Statele le-au asociat căsniciei „de-a lungul istoriei”. Nu au mai au nici o asociere tradițională cu instituția matrimonială care să le recomande ca precedent pentru îndeplinirea acestor cereri.

Redefinirea căsătoriei are ca menire și distrugerea încrederii în instituția paternă, și repudierea ei

Prin urmare, părțile litigante se află în fața unui truc lingvistic: „paternitatea” și „certificatul de naștere” au fost asociate tradițional cu „relația matrimonială”, așadar noile politici care își însușesc aceste denumiri învechite trebuie preluate la rândul lor. Este demn de remarcat faptul că această momeală înșelătoare a fost acceptată și recompensată cu bună-credință de tribunalele și agențiile din Statele Unite.

Însă, când tribunalele impun reconstruirea „neutră din punct de vedere genetic” a prezumției de paternitate, ele nu fac altceva decât să-i răpească semnificația, așteptându-se totodată ca ea să funcționeze conform tradiției. Aceste tribunale iau o politică fundamentată în realitatea fiziologică și înscrisă ca atare în lege – care discerne și atribuie statutul și autoritatea parentală strict conform legăturii naturale dintre instituția Tatălui, a Mamei și a Copilului – și separă această politică de calitatea ontologică a relației care a justificat-o dintotdeauna. Însă tribunalele continuă să o folosească de parcă învelișul gol pe dinăuntru ar putea deveni fundament în baza căruia să confere unui adult autoritatea de a avea un copil față de care adultul nu are nici un grad de rudenie și de a-i influența creșterea.

Manevra este exasperant de echivocă. La fel de condamnabilă este și dubla măsură pe care o folosesc susținătorii ei, care fac analogia dintre relațiile între persoane de același sex și unirea dintre mamă și tată. Dacă relația naturală mamă-tată-copil este lipsită de importanță (acuzația din cazul Pavan descrie rațiunea procreării ca fiind „specioasă”), atunci la fel de lipsit de importanță este și modelul cuplurilor de persoane de același sex, care cer să aibă parte de tratament similar pornind de la o analogie cu modelul tradițional.

Această mișcare distructivă are ca menire și distrugerea încrederii în instituția paternă, și repudierea ei. Paternitatea tradițională avea ca scop identificarea tatălui. Nu se aplica deloc femeilor, a căror calitate de mame era demonstrată de faptul că ele nășteau copiii. Paternitatea nu li se poate oferi nici bărbaților care se află în relații cu alți bărbați, întrucât traiul lor nu are nici o legătură cu capacitatea de a procrea. În plus, din moment ce paternitatea era fondată pe fapte biologice demonstrabile, putea fi atacată prin dovezi biologice.

Copiii au ajuns simple accesorii care decurg din starea civilă a părinților

În realitate, susținătorii familiei redefinite nu scandează nici pentru reperul biologic al paternității, nici pentru prezumția ei atacabilă. În schimb, ei cer ca „paternitatea” fizică să fie transformată într-un statut legal de „părinte” neutru ca gen, iar „prezumția atacabilă” să fie înlocuită de „dovezi de necontestat”. Pe scurt, ei vor ca orice adult care ia în custodie copilul altcuiva cu scopul de a-și îmbunătăți condiția incompatibilă cu cea de părinte, dar legală în mod artificial – aceea de soț sau soție de același sex – să primească oricând, la cerere, statutul de părinte neutru din punct de vedere sexual. Howard Brill, Președintele Curții Supreme din Arkansas, a declarat cu candoare că „dreptul la un certificat de naștere decurge din dreptul la un certificat de căsătorie.” Copiii sunt acum accesorii care decurg din starea civilă a părinților.

Este o minciună tare ciudată aceea în care statul emite un certificat de naștere în care declară că un copil are două mame și nici un tată. Este o minciună pe care toată lumea o recunoaște ca atare. Însă faptul că nimeni nu se lasă păcălit nu micșorează pagubele. Când o astfel de minciună rezistă ca politică oficială a Guvernului, ea convinge comunitatea că subiectul în legătură cu care minte este irelevant pentru public. Minciuna se transformă în adevăr legal, care aduce cu sine autoritatea sistemului și forță de atracție. În plus, minciuna se înrădăcinează în actele care atestă starea civilă și copilul este împiedicat să-și afle descendența. Această disponibilitate de a satisface pretențiile adulților prin sacrificarea dreptului copiilor de a-și cunoaște identitatea reprezintă ceea ce Rabbi Giles Bernheim a numit „încrucișarea ireversibilă a arborilor genealogici”.

Și în acest caz este vorba de mai mult decât de o privare individuală de la un drept: este vorba despre o repudiere publică a legăturilor familiale naturale.

Evoluția tehnologiilor reproductive și morala tot mai laxă au separat uniunea sexuală de reproducere și au încurajat redefinirea căsătoriei

Ajungem astfel la combinația dintre evoluția tehnologiei și morala tot mai laxă în privința tehnicilor de reproducere asistată. Aceste tehnici au făcut ca unirea sexuală să nu mai fie necesară sau (mai rău) relevantă la nivel conceptual pentru reproducere – este o schimbare fundamentală care înlesnește redefinirea căsătoriei. Numărul tot mai mare de concesii legale făcute în direcția acestor tehnici a îngreunat sarcina de a stabili pe cale logică cine este copilul cui. Astfel, în cazul Pavan, deschiderea pe care a exploatat-o acuzația a fost faptul că legile statului Arkansas prevăd o mică excepție în privința regulilor de acordare a paternității biologice: statul îi recunoaște calitatea de tată soțului unei soții al cărei copil a fost conceput prin inseminare cu material genetic de la un donator anonim. Din moment ce femeile care au născut în cazul Pavan fuseseră și ele inseminate cu spermă de la donatori, partenerele lor de sex feminin au pretins acordarea unui titlu de paternitate desexualizată (sub denumirea neutră de „părinte”).

Însă reglementările fac diferența între cuplurile formate din persoane de același sex și căsniciile soț-soție chiar și în acest context compromis. Deși nepotrivit, faptul că statul Arkansas permite în mod explicit inseminarea artificială poate fi interpretat ca o concesie mai curând decât un sprijin în ceea ce privește inseminarea extraconjugală. Invadarea căsniciei de către tatăl din afara ei ar putea fi oprită dacă legea ar susține public (prin definirea clară a paternității) idealul fidelității conjugale și statutul de tată care îi revine în deplinătate soțului, chiar dacă realitățile private l-ar contrazice. Însă în contextul unui cuplu format din femei, legea comunică exact opusul. Faptul că un astfel de cuplu are dreptul la un copil dă un mesaj puternic în care funcția tatălui este denigrată iar intervenția unei a treia persoane în relație este acceptată. Acest mesaj contrazice criteriile care stau la baza standardului excepțional pe care vor să îl reformeze ca să includă și cazul lor.

Redefinirea căsătoriei elimină complementaritatea între sexe și legătura instituțională dintre mamă, tată și copil

Până la urmă, poate că Obergefell a reușit să interzică astfel de diferențieri legale fundamentate direct sau indirect pe modelul procreator. Curtea Supremă a redefinit căsătoria ca să elimine complementaritatea între sexe și legătura instituțională dintre mamă, tată și copil, astfel că avem motive să ne îndoim că acestor legături naturale li se mai dă importanță legală în vreun context. Esențial nu este să știm ce trăsături ale căsniciei a șters Curtea Supremă, ci să recunoaștem ce a anulat: instituția publică, paradigmatică și arhetipală care reprezintă natura umană în înțelegerea legii. Din moment ce Curtea Supremă a anulat nevoia de înrudire din familia conjugală (terenul vital al înrudirii), nu ar fi coerent din partea ei să permită supraviețuirea acestei norme în vreun alt context.

Dacă legile privind certificatele de naștere au ca prioritate înregistrarea genealogiei înaintea înregistrării relațiilor funcțional-adoptive, ele sfidează modelul antropologic pe care îl predică și pe care se bazează Obergefell. Legile care situează identitatea copilului într-o descendență ereditară conferă valoare legală unui element din realitate la care cuplurile de persoane de același sex nu au nici un fel de acces. Este demnă de remarcat, atunci, decizia Curții Supreme din cazul Pavan, conformă căreia statul Arkansas trebuia să renunțe la reglementările în acest sens – cel puțin, în forma pe care o aveau atunci.

Provocarea cea mai alarmantă ridicată de Dreptul modern în acest domeniu este faptul că acesta neagă elementele stabile sau dreptul consacrat. În loc de asta, legile prind formă în cadrul unui proces evolutiv condus de negocieri la nivel înalt, făcute în termeni care subliniază fără încetare contingența și caracterul provizoriu al elementelor determinate. Orice potențiale obstacole în calea redefinirii familiei sunt nesigure și vulnerabile în fața combinației dintre interpretări legale – recunoaștem – ingenioase și logica principiilor aruncate asupra noastră. De vreme ce aceste principii pun preț pe dreptul adulților de a alege și pe rolul lor funcțional, nu pe legăturile de sânge, ele le permit legiuitorilor să facă experimente pe instituția familiei și să se supună gamei largi de inovații funcționale pe care adulții pot acum să le aleagă.

Cu toate acestea, disputa rămâne nesoluționată, ceea ce înseamnă că teritoriul legal este contestat încă. Curtea Supremă nu și-a îndreptat atenția nici în cazul Obergefell și nici în cazul Pavan asupra semnificației și consecințelor distrugătoare ale echivalării statutului biologic de mamă sau tată cu relațiile funcționale dintre adulți și copiii altcuiva. Curtea nici nu a recunoscut ciocnirea ideologică dintre un model pentru care biologia este irelevantă și nenumăratele modele tradiționale de relații domestice. Dată fiind tăcerea Curții Supreme în ceea ce privește controversele imense ridicate de nerecunoașterea celor de mai sus (o temă pentru un alt eseu), deocamdată nu se justifică să tragem concluzia că hotărârile ei au ca scop distrugerea legală a semnificației descendenței și legăturilor naturale părinte-copil, cu toate profunzimile lor. Chiar dacă statele s-ar putea vedea uneori nevoite să pivoteze din punct de vedere legal, ele au în continuare motive întemeiate să păstreze cu tărie reglementările naturale tradiționale în ceea ce privește familia – și ar trebui să o facă.

Conservarea căsătoriei bărbat-femeie este indispensabilă pentru supraviețuirea identității omenești și a societății

Unicitatea, rodnicia, eleganța funcțională, logica relației și valoarea socială a căsniciei dintre soț și soție sunt mărturii ale înțelesului și scopului ei. Conservarea ei ca instituție în cadrul legilor și al societății este indispensabilă pentru conservarea identității omenești individuale și familiale. Putem suprima acest adevăr în această epocă a neînțelegerii în care trăim, dar avem oricând exemple vizibile care să ne contrazică. Să sperăm că nu va fi nevoie de evenimente tragice pentru ca acest adevăr să fie din nou conștientizat ca atare. Însă dacă va fi nevoie de ele, claritatea rămasă în tragediilor ar putea fi un dar pentru generațiile viitoare, care vor avea posibilitatea să privească în urmă și să învețe dintr-un exemplu distructiv.

Parlamentul European clasifică legile împotriva avortului drept „violență împotriva femeilor și fetelor”

O incredibilă pervertire a dreptului internațional: Convenția de la Istanbul privind violența împotriva femeilor, folosită pentru promovarea avortului

Săptămâna trecută, Parlamentul European a adoptat, in mod șocant și îngrijorător, un raport parlamentar ce prevede că „refuzarea serviciilor și drepturilor de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv avortul legal și sigur, este o formă de violență împotriva femeilor și fetelor”Pentru raport au votat 489 de parlamentari, 114 au fost împotrivă și 69 s-au abtinut. Votul șocant al unui organism legislativ ce trebuie să respecte suveranitatea în privința avortului, organism care include legiuitori din țări cu politici de protecție a vieții, s-a dat în timpul aprobării aderării Uniunii Europene la Convenția de la Istanbul – tratatul Consiliului Europei de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și fetelor.

Textul actual al Convenției se opune „efectuării unui avort asupra unei femei fără consimțământul său prealabil și informat” – singura mențiune despre avort în tratat. Acest lucru nu a împiedicat două comisii din Parlamentul European – Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) și Comisia pentru drepturile femeii și egalitate de gen (FEMM) să emită o condamnare revoltătoare a legilor împotriva avortului, echivalând lipsa accesului legal la avort cu violența împotriva femeilor și fetelor. Raportul a lăsat pe dinafară orice recunoaștere sau condamnare a avortului cu selecție a sexului – primul act de violență de la începutul ciclului de viață, ce vizează eliminarea fetelor nenăscute pur și simplu pentru că sunt femei.

RAPORTUL INTERIM cu privire la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Uniunea Europeană a Convenției Consiliului Europei despre prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, emis de raportorii Christine Revault D’Allonnes Bonnefoy și Anna Maria Corazza Bildt, ignoră legile naționale împotriva avortului.

Textul extrem pro-avort prevede:

„4. subliniază că refuzarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă și a drepturilor aferente, inclusiv avortul legal, efectuat în condiții de siguranță, este o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor; reafirmă că femeile și fetele trebuie să aibă control asupra propriului corp și a propriei sexualității; invită toate statele membre să garanteze educație sexuală cuprinzătoare, accesul facil al femeilor la planificarea familială și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la metodele moderne de contracepție și la avortul legal, în condiții de siguranță.”

Textul și pretenția emisă de acest text, potrivit căreia „refuzarea avortului sigur și legal” este o formă de violență, l-a făcut pe eurodeputatul Steven Woolfe din Marea Britanie, să se ridice în picioare în timpul discuțiilor și să solicite echipei juridice din spatele raportului să revadă textul, căci există îngrijorarea că această secțiune a raportului „ar putea să aibă consecințele unei infracțiuni pentru oricine crede în reducerea avortului” și ar putea stabili că „milioane de oameni din Uniunea Europeană, ca urmare a acestui fapt, să poată fi considerați imediat criminali, în baza acestui vot”.

Dl Woolfe a adus chestiunea pe Facebook, exprimandu-si în continuare șocul si postând un videoclip cu următorul mesaj:

„Imaginați-vă o lume în care a te opune avortului, din orice motiv, nu e doar o chestiune de opinie pe care alții o pot detesta sau aplauda, ​​ci constituie o infracțiune. Imaginați-vă că pur și simplu, exprimându-vă acest sentiment, ați deveni pe loc un criminal, vinovat de săvârșirea violenței împotriva femeilor și fetelor… Acum, indiferent din ce punct de vedere v-ați referit la avort, imaginați-vă ce precedent creează acest lucru pentru alte idei, care nu sunt pe placul celor de la putere. În curând, nu va mai trebui să vă imaginați această lume, pentru că exact asta este ceea ce Uniunea Europeană încearcă să facă…”

În continuare, Woolfe încheie, exprimându-și îngrijorarea că UE a ajuns într-un punct periculos, care trebuie să fie ferm contestat și că este recunoscător că Marea Britanie pleacă din UE.

Partidele politice din Parlamentul European au dat declarații înainte și după votul cu social-democrații, lăudând secțiunea privind avortul:

„Convenția este cel mai amplu tratat internațional și primul instrument obligatoriu din punct de vedere juridic pentru combaterea violenței împotriva femeilor și angajează semnatarii să pună în aplicare măsuri de protecție a victimelor, de a urmări infractorii și de a preveni aceste infracțiuni. Parlamentul European, prin textul adoptat astăzi, susține ferm sanatatea sexuala și reproductiva și drepturile femeilor și fetelor, inclusiv accesul la avorturi sigure și legale”.

Mișcarea Politică Creștină Europeană (ECPM) a avertizat înainte de vot:

„În prezent, instituțiile Uniunii Europene intenționează să se alăture Convenției de la Istanbul, obligatorie din punct de vedere juridic. Acest instrument al Consiliului Europei este conceput pentru combaterea violenței domestice și a violenței împotriva femeilor, însă, în ciuda unor obiective lăudabile, este un instrument greșit și defectuos, ce conține multe agende nedorite ce dăunează fundamentului Uniunii Europene. Se speră că deputații în Parlamentul European se vor opune acestui raport nu din cauza subiectului general de combatere a violenței domestice, ci mai degrabă din cauza faptului că este un instrument juridic defect, prin care puterile fiecărui stat membru al UE trec în mâinile Consiliul Europei. Deși ECPM sprijină combaterea violenței în familie, nu susținem acest instrument particular”.

Partidul Popular European (PPE) a citat-o pe  Anna Maria Corazza Bildt din Suedia, membră a PPE, care a supravegheat raportul și a spus:

„Aderarea UE la acest text va consolida cadrul legal pentru a preveni violența, a combate nepedepsirea infractorului și a proteja femeile și fetele… Trebuie să ne unim forțele pentru a combate stereotipurile și sexismul împotriva femeilor și fetelor. Religia, tradiția sau cultura nu pot justifica violența bărbaților împotriva femeilor”.

Într-o declarație anterioară, Corazza Bildt a vorbit împotriva politicii externe pro-life a președintelui Trump, care refuză finanțarea organizațiilor internaționale ce desfășoară activitati de avort sau promovează avortul, declarând:

„Am condamnat cu fermitate noua regulă globală ce limitează libertatea… Noi nu vorbim despre a fi pentru avort sau împotriva avortului, vorbim despre dreptul umanitar. Sănătate. Siguranță. Protecția copilului. Și drepturile femeii sunt drepturile omului. Europa ar trebui să intervină și să dea dovadă de inițiativă, a adăugat ea, pentru a contracara sexismul lui Trump”.

Comunicatul de presă al comisiei FEMM, difuzat de Parlamentul European, a inclus, de asemenea, textul privind avortul:

„Refuzarea serviciilor și drepturilor de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv avortul sigur și legal, este o formă de violență împotriva femeilor și fetelor”.

Deputații europeni reiterează faptul că

„femeile și fetele trebuie să aibă control asupra corpului lor… Convenția de la Istanbul asigură că  obiceiurile, cultura, religia, tradiția sau așa-numita „onoare” nu pot fi o justificare a oricăror acte de violență împotriva femeilor”,

se afirmă în text.

Raportul îndeamnă statele membre să accelereze negocierile privind ratificarea și punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul. În prezent, toate statele membre ale UE au semnat Convenția de la Istanbul, însă doar 14 au ratificat-o.

Aderarea UE la Convenție este prezentată ca oferind

„un cadru juridic european coerent pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și va aduce o mai bună monitorizare, interpretare și implementare a legilor, programelor, fondurilor și o colectare mai buna a datelor”.

Comisia Europeană este însărcinată să

„inițieze, fără întârziere sau amânare, un dialog constructiv cu Consiliul și statele membre, în cooperare cu Consiliul Europei, pentru a aborda rezervele, obiecțiile și preocupările exprimate de statele membre”.

Cum au votat eurodeputații români?

Cum au votat românii: doar doi eurodeputați din România au votat „contra” – ambii în pofida majorității grupului lor, PPE: Traian Radu Ungureanu și Marian Jean Marinescu. Dintre grupurile politice, doar ECR (conservatori), ENF (suveraniști) și independenții s-au pronunțat majoritar contra. Laurențiu Rebega (ENF) s-a abținut. Popularii, socialiștii, liberalii, verzii și comuniștii au aprobat documentul.

Directorul Rețelei Parlamentare pentru Probleme Critice, PNCI, grup informal care reunește parlamentari pro-viață din multe țări ale lumii, Marie Smith s-a exprimat asupra raportului și votului:

„Sper că statele membre vor rezista cu tărie. Această denaturare îngrozitoare a legilor, care urmăresc să protejeze copiii nenăscuți și pe mamele lor de actul violent al avortului, ca o formă reală de violență, este șocantă, mai ales pentru un organism legislativ care pretinde că nu are „competența” cu privire la legile avortului și se presupune că le permite statelor membre să decidă pentru ele însele legile privind avortul.

Parlamentul European (PE) a avut ocazia să condamne violența oribilă a avortului cu selecție a sexului, care duce la un act de violență extremă – moartea – a sute de milioane de fetițe din lume, pur și simplu pentru că sunt femei și totuși PE rămâne mut la această grozăvie.

În condițiile în care mai multe țări din Europa caută noi legi pentru a proteja copiii nenăscuți de violența avortului, acest raport apare blocat într-o mentalitate pro-avort veche, care nu recunoaște că viața femeilor și a fetelor trebuie să fie protejată chiar din primele clipe și nu doar după naștere”.

Detalii complete privind Convenția de la Istanbul și procesul de ratificare se găsesc pe site-ul Consiliului Europei.

Totalitarism cu față umană: O tânără australiană a fost concediată pentru că nu este de acord cu „căsătoria” între persoane de același sex

Totul a început cu un „NU” și s-a sfârșit 2 săptămâni mai târziu, când a fost concediată pentru că e „homofobă”, „rasistă” și pune în pericol „copiii homosexuali”. Bun venit în Occident!

O tânără creștină de 18 ani din Canberra, capitala federală a Australiei, a fost concediatădupă ce a postat pe FaceBook un mesaj publicitar la coaliția „It’s OK to vote No” („E în regulă să votezi NU”) care se opune legalizării „căsătoriei” între persoane de același sex în Australia la referendumul ce are loc în această perioadă.

În august, Madeline a făcut cunoscut că va vota contra legalizării „căsătoriei” între persoane de același sex în plebiscitul național. Mai exact, și-a adăugat la imaginea de profil FB filtrul Coaliției pentru Căsătorie cu mesajul ‘It’s OK to vote No’.

După câteva zile angajatoarea i-a comunicat printr-un mesaj pe chat-ul Facebook că este concediată întrucât are „puncte de vedere homofobe care sunt dăunătoare pentru afacere dacă sunt făcute publice”.

Mai jos mesajul din partea angajatoarei către angajată:

La data concedierii, filtrul expirase de mult și nu mai era activ.

Atât Madeline cât și angajatoarea sa, Madlin Sims, pretind că au acționat „moral”.

„Nu mă tem să îmi afirm credințele și să fiu creștină”, a spus Madeline pentru presă. „A fost ceva peste care nu am putut trece, moral”, a fost replica angajatoarei.

Madeline lucra de puțin timp pentru Capital Kids Parties, o firmă care organiza petreceri pentru copii.

După ce a concediat-o, Madlin a postat următorul mesaj public, în care afirmă că „votul contra este homofobic” și „a-ți face publică dorința de a vota „NU căsătoriei între persoane de același sex” este pentru mine discurs al urii”. După care argumentează de ce opiniile creștine ale fostei angajate sunt „demonstrate prin statistici că au efecte oribile” asupra tinerilor homosexuali:

Angajatul „homofob” e acum și „rasist”

Două zile mai târziu, directoarea firmei a postat o clarificare într-un mesaj mai lung în care pe lângă „homofobie” aduce în discuție și „rasismul”:

Madlin a relatat mai târziu că a procedat astfel din preocupare pentru copiii cu care Madeline ar fi lucrat, inclusiv „copiii homosexuali” („gay children”) și „copiii cu membri de familie homosexuali”.

Madeline la rândul său consideră că nu este homofobă, întrucât are mulți prieteni homosexuali și le respectă punctele de vedere și îi iubește „ca oameni”.

A adăugat că opinia sa este întemeiată pe preocuparea față de copii – argument utilizat în campania Coaliției pentru Căsătorie.

Angajatoarea recunoaște că decizia ei a fost una „bigotă 100%” dar „este mai rău pentru mine să fiu o bigotă care luptă pentru drepturile homosexualilor decât să fiu o bigotă care le spune oamenilor că nu pot avea parte de egalitate?”

Bun venit în „1984”

Deși pare un incident minor, cazul tinerei concediate pentru aderență la valorile creștine este o ilustrare perfectă a aplicării principiului „toleranței represive” teoretizat de Herbert Marcuse, unul din fondatorii „Școlii de la Frankfurt”. Că „justițiara” n-a auzit probabil de Marcuse sau de teoriile sale nu are, credem, nicio relevanță: aceasta este definiția perfectă a uneltei oarbe, sau, așa cum îl numea Lenin, a „idiotului util”.

Să ne reamintim, ca pe o concluzie, cuvintele profetice ale Arhiepiscopului Chaput, și să acționăm în consecință la referendumul care va veni în România. Altfel vom fi următorii excluși de la petrecerile pentru „copii homosexuali”.

„Răul predică toleranța până ce devine dominant, apoi încearcă să reducă binele la tăcere”

Primarul homosexual din Seattle a demisionat după ce a fost acuzat de violarea a cinci copii

Ed Murray, primarul homosexual al orașului american Seattle, ar fi abuzat sexual, în urmă cu peste 30 de ani, copilul pe care îl luase în plasament, conform unei investigații.

De asemenea, bărbatul, care este căsătorit cu un alt bărbat și e sprijinit politic de influenta organizație de lobby Gay & Lesbian Victory Fund, mai este acuzat de viol de alți cel puțin bărbați, acum adulți, dar faptele s-ar fi petrecut în timpul în care erau minori.

Delvonn Heckard afirmă că Murray l-a violat și molestat pe când era adolescent. Lloyd Anderson a formulat acuzații similare contra lui Murray în 2007. Jeff Simpson a declarat repetat că Murray l-a violat de la 13 ani, vreme de 3 ani, pe când era în grija politicianului (foster child = copil crescut temporar de o persoană care nu are calitate de părinte natural sau adoptiv, similar plasamentului familial din sistemul românesc, n. red.).

Atât Heckard cât și Simpson spun că Murray i-a plătit pentru sex. Simpson a adăugat că Murray i-a dat și stupefiante.

Murray, membru al Partidului Democrat și activist pentru „drepturile homosexualilor”, a fost ales în 2013 primar al orașului Seattle din statul Washington, aflat pe coasta de Vest a SUA. În septembrie 2017 el a anunțat că nu va candida pentru un nou mandat ca urmare a acuzațiilor aduse, iar pe 12 septembrie a demisionat.

„Primarul Murray molestează copii,” a declarat Simpson într-un interviu pentru postul TV regional Fox 12. „Cele mai rele lucruri la care vă puteți gândi, pe acelea mi le-a făcut Ed mie.”

Inițial, acuzațiile contra lui Simpson au fost cercetate de un investigator din partea organelor de protecția copilului din statul vecin Oregon în anul 1984, care sublinia că în niciun caz lui Murray nu trebuie să i se încredințeze copii pe viitor. Dosarele au fost însă crezute pierdute sau distruse, până acum.

„E nimic mai puțin decât un miracol”, a spus Simpson în interviul pentru Fox 12. „Dintr-o dată, nu doar că avem documentele dar am pus mâna pe toate înregistrările pe care le credeam distruse.”

În dosarul din 1984, se arăta că „În aprecierea profesională a acestui anchetator care a intervievat numeroși copii de toate vârstele și toate gradele de perturbare emoțională legată de abuz sexual, Jeff Simpson fusese abuzat sexual de Edward Murray.”

Raportul din 1984 a fost prezentat publicației The Seattle Times’ după retragerea din cursa politică a primarului, dar înaintea demisiei sale.

Murray a negat acuzațiile și a subliniat că procurorul nu l-a acuzat niciodată de nimic la vremea respectivă.

Cu toate acestea, The Seattle Times notează că nu validitatea acuzațiilor a fost cea care l-a împiedicat pe procurorul districtual să acționeze în 1984, ci „instabilitatea” lui Murray și faptul că acesta fugise și se ascundea.

„Nu am putut fi siguri că am atins nivelul înalt de dovezi cerute de un caz penal – o dovadă dincolo de orice îndoială rezonabilă și o certitudine morală”, a explicat funcționarul public. „Ceea ce nu înseamnă nicidecum că procuratura a decis că acuzațiile aduse de Jeff Simpson ar fi false.”

Fostul homosexual Joseph Sciambra scrie că este un lucru comun pentru bărbații homosexuali să fi fost abuzați sexual în copilărie. „Tipic, aproape toți au avut un prim iubit mai în vârstă, mai experimentat.”

Simpson, al cărui avocat a încercat fără succes să găsească documentele investigației din 1984, a declarat pentru The Seattle Times’ că se simte răzbunat și eliberat. „Mulțumesc, Iisuse”, ar fi spus el.

de Ştefania Armanca

Spania a fost prima ţară din UE care a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex, în 2005. De atunci, această ţară a făcut paşi rapizi spre îngrădirea opiniilor şi valorilor conservatoare, o cale la capătul căreia pare a se afla dictatura ideologică, cenzurarea liberei exprimări şi poliţia gândirii.

În septembrie 2017, parlamentul spaniol va da votul final pentru proiectul legislativ nr. 122/000097, redactat de formaţiunea politică de extremă stângă Podemos şi supranumit „Legea Egalităţii”. Aceasta are ca obiectiv declarat apărarea minorităţilor sexuale şi de „identitate de gen” de orice pretinsă discriminare împotriva lor.

În realitate, dacă se votează, legea va transforma Spania într-o închisoare a conştiinţei şi o dictatură a ideologiei genului şi a promotorilor homosexualităţii. În spaţiul public nu va mai exista nicio dezbatere de idei şi nu se va mai putea auzi nicio opinie diferită de a ideologilor revoluţiei sexuale:

Simpla pronunţare a unei opinii care poate jigni minorităţile în cauză atrage o amendă de până la 3.000 de euro. Nimeni nu va mai putea spune nimic. Mai cu seamă experţii şi cei din mediile universitare nu vor mai putea scrie opinii experte care contrazic ideologia de gen sau afirmă că homosexualitatea este un comportament de risc. De fapt, orice poate fi considerat ofensă, nu doar astfel de afirmaţii, pentru că nu se oferă criterii obiective, ci evaluarea subiectivă a reclamantului despre cum l-a făcut să se simtă o afirmaţie sau alta.

Repetarea unei opinii care a fost etichetată drept jignitoare, postarea ei online şi refuzul de a o şterge îi pot atrage „făptaşului” o amendă de la 3.000 la 20.000 de euro şi interdicţia de a mai lucra la stat timp de până la un an de zile.

Activităţile considerate a „promova, încuraja sau incita, direct sau indirect, ura sau violenţa împotriva persoanelor homosexuale sau transsexuale etc”, publicarea repetată pe Internet a unor opinii ofensatorii poate atrage o amendă între 20.000 şi 45.000 de euro, şi închiderea activităţii timp de doi ani. Aceasta va însemna că toate organizaţiile pro-viaţă şi pro-familie îşi vor închide activitatea. Petiţiile, conferinţele, trainingurile pro-viaţă şi pro-familie nu vor mai avea loc. Practic, organizaţii precum CitizenGO s-ar închide de la sine sau ar fi închise treptat prin forţa acestei legi.

În opinia experţilor juridici, legea este extrem de problematică deoarece:

Se instituie subiectivitatea ofenselor reclamate, care nu pot fi dovedite şi evaluate în mod obiectiv, folosind concepte vagi precum „identitate simţită”, „identitate trans”, „realitate trans”, „gen autoidentificat”

Pârâtul nu beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Îi revine lui sarcina să se dezvinovăţească, în loc ca dovada vinovăţiei lui să cadă în sarcina reclamantului, ca la orice proces.

Se instituie cenzura opiniilor nepopulare şi a expresiilor considerate degradante sau jignitoare la adresa persoanelor LGBT – mijloacele de comunicare în masă sunt supravegheate în acest scop

Se abolesc drepturile parentale – adolescenţii au dreptul ca, de la 16 ani, să facă operaţie de schimbare de sex fără acordul părinţilor – posibil pe banii statului

Psihoterapia de reconversie a orientării sexuale este interzisă, chiar dacă se face la cererea pacientului.

Se instituie „poliţia gândirii”– necolaborarea cu anchetatorii se consideră ofensă

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

5 octombrie 2017

CASATORIILE HOMOSEXUALE SI DREPTUL LA ANORMALITATE

Continuam subiectul demarat acum o saptamina privind efectele toxice al casatoriilor homosexuale in societatea civila amintindu-va ca mai in vara cind Bundestagul german a pus la vot soarta casatoriilor homosexuale in Germania Merkel s-a impotrivit impreuna cu alti 226 de parlamentari. Si-a justificat votul pe motivul ca ele dauneaza copiilor, un argument pe care noi l-am facut si demonstrat printr-o sumedenie de studii de mai multi ani. Cu toate ca cea mai puternica femeie din lume agreaza cu noi, inca nu am depistat nici unde in presa Romaniei ori in dezbaterile televizate argumentul facut de ea ori de noi. Suntem martori la o intentionata tacere de mormint in Romania cind e vorba de  prezentarea obiectiva a consecintilor negative ale casatoriilor homosexuale. Ni se pare ciudat ca nici macar presa ori intelectualii care se considera conservatori nu indraznesc sa scrie adevarul privind subiectului. La fel politicienii, cu mici exceptii. Ceea ce denota ca evident ne confruntam cu un razboi phihologic dezlantuit impotriva majoritatii covarsitoare a cetatenilor Romaniei care nu vor legalizarea casatoriilor homosexuale in Romania. Am mai zis-o si cu alte ocazii, dar se impune sa o zicem din nou. Materialul care l-am publicat acum o saptamina contine un volum vast de informatii privind efectele malefice ale casatoriilor homosexuale. El, la fel ca materialul care-l publicam astazi, denota ca noi toti putem fi (ori vom fi) victime ale casatoriilor homosexuale daca ele vor fi legalizate in Romania.

Dreptul la anormalitate

Saptamina trecuta discutam insistenta cu care homosexualii “casatoriti” cer recunoasterea in tribunale a unui drept la copiii altora. Fara indoiala un lucru anormal. Ceea ce dovedeste ca ne gasim in pragul unui nou asalt, recunoasterea unui drept la anormalitate. Asupra acestui subiect specific scriem astazi si il vom dovedi cu exemple care au parvenit din toata lumea in doar ultimele saptamini. Revolutia sexuala a generat multe “drepturi” care, am putea spune, pot fi ethichetate, in asamblu ca fiind un drept la anormalitate, adica de a nu fi ca restul lumii (am putea zice normal). Se cere un drept la anormalitate. Fiinte umane care au fost privite ca fiind stranii au existat din totdeauna si e de netagaduit ca multe dintre ele au fost persecutate ori discriminate. Ce diferentiaza insistenta unor segmente ale societatii  moderne pentru recunoastarea unui drept la anormalitate de trecut, insa, este recunoasterea, pe linga dreptul de a fi ori a se comporta anormal, recunoasterea unui drept de a transforma intreaga societate in una anormala, un drept la indoctrinarea oamenii, in primul rind al copiilor, in a fi anormali si in prevenirea la reintoarcerea la normal a persoanelor care o doresc.

Simultan cu dreptul la anormalitate se contureaza dreptul de a nu fi ofensat, ceea ce e de inteles. Ce deranjaza, insa, este ca pe linga acest drept se cere si dreptul de a ofensa pe altii. “Minoritatile sexuale” cer ca societatea sa pedepseasca pe cei care ii ofenseaza, dar ei isi aroga dreptul de a ofensa pe altii. Fara exceptie toate articolele si comentariile pe care le scriu la adresa crestinilor sunt ofensatoare si deseori contin un limbaj vulgar. Pe linga acest drept e si dreptul de a fi tolerat si acceptat, dar si dreptul de a fi intolerant cu cei care dovedesc intoleranta fata de agenda si obectivele minoritatilor sexuale. Si dupa cum veti vedea mai jos, se pretinde si dreptul de a schimba teologia, de a crea si impune confuzie sexuala in mintile copiilor, de a schimba firescul in nefiresc, normalul in anormal, de a pune in inchisoare propovaduitorii evangheliei care condamna, pe baza Sfintelor Scripturi, homosexualitatea, dreptul de a intrezice traducerile autentice ale Bibliei care numesc sodomia pacat, si asa mai departe.

Dreptul la confuzie sexuala

Incepem turul international de orizont in Florida unde persoane care sufera de confuzie sexuala cauta sa o rasfranga asupra copiilor. E inceput de an scolar si o invatatoare a trimis a nota parintilor elevilor lor cu directiva ca nici elevii nici parintii sa nu o numeasca “Miss” (“domnisoara”) ori “Mrs” (“doamna”) ci “Mx”, “Mx” fiind o apelatie neutra inventata de invatatoare pentru a-si ascunde sexul. Invatatoarea e cunoscuta pentru activismul ei  homosexual din Florida, iar confuzia de gen de care ea pare sa sufera cauta sa o transmita elevilor ei. Din fericire parintii au reactionat cum trebuie si invatatoarea a fost mutata la o alta scoala.

Statul Australian Victoria promoveaza confuzia sexuala la nivel de politica oficiala. Mai devreme in an aproape 300 de scoli publice din Victoria au adoptat un program desemnat sa faciliteze schimbarea sexului elevilor incepind cu varsta de sase (6) ani chiar si fara consimtamintul parintilor lor. Documentul cu pricina poate fi citit aici: http://www.education.vic.gov.au/Documents/about/programs/health/GuideSupportingStudentAffirmTransition.pdf.

Practica dovedeste ca se pretinde si un drept la promiscuitate si boli transmisibile. Luna trecuta Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA (Center for Disease Control) si-a publicat raportul anual pe 2016. In 2016 au fost inregistrate in SUA peste 2 milioane de noi cazuri de boli venerice, numarul persoanelor infectate de clamidie, gonoree si sifilis crescind cel mai mult. Daca la aceste boli venerice sunt adaugate si alte boli transmise prin contact sexual ilicit, numarul total de persoane infectate in 2016 a fost de aproape 20 de milioane, adica intreaga populatie a Romaniei. Ati citit corect – 20 de milioane! [Detalii:http://thefederalist.com/2017/10/03/americas-std-epidemic-much-bigger-news/]

A fost un numar record. Explozia infectiilor venerice a atins proportii tragice la tinerii intre 18 si 24 de ani. Ce a cauzat-o? Printre altele aplicatiile disponibile tinerilor pentru a-si gasi parteneri sexuali online, fie de sex opus fie de acelasi sex. O mare parte a persoanelor care au contractat gonoree sunt homosexuali. E un aspect problematic pentru ca gonorea devine tot mai rezistenta la antibiotice si mai greu de vindecat. Deasemenea, majoritatea covarsitoare a noilor cazuri de infectii cu sifilis s-a inregistrat in rindul homosexualilor. Tragic, si copiii nou nascuti sufera. Peste 600 de cazuri de sifilis au fost inregistrate la copiii nou nascuti dintre care peste 40 au murit. Aceste date statistice ar trebui sa fie pe primele pagini ale marilor cotidiene ale lumii si in programele de televiziune din SUA. Dar nici pe departe, tirania tacerii fiind inca in toi.

Dreptul la o teologie anormala

Casatoriile homosexuale nu au  mai lasat nimic sacru. Ele nu iau prizonieri. Ii executa. Religia si teologia crestina ramin doua tinte frontale pentru miscarea homosexuala. Anul trecut ILGA (organizatia umbrela a miscarii homosexuale mondiale) a emis un toolkit (un ghid) desemnat sa influenteze bisericile si teologia crestina pentru a deveni mai “tolerante” si agreabile cu ceea ce Biblia interzice in mod expicit – relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex. Semne ale confuziei in teologie sunt peste tot. Saptamina trecuta, Justin Welby, Arhiepiscopul Bisericii Anglicane si liderul miscarii anglicane mondiale, a dat un interviu publicatiei GQ Magazine. Intrebat fiind daca homosexualitatea e pacat, a raspuns ca nu e sigur. (“You know very well that is a question I can’t give a straight answer to = e o intrebare la care nu pot da un raspuns direct”) Iar in cursul acestei saptamini, liderii Bisericii Anglicane din Anglia se strang pentru a discuta decizia Bisericii Scotiene de a permite casatoriile homosexuale. [Detalii: https://www.theguardian.com/uk-news/2017/oct/02/justin-welby-unable-to-give-straight-answer-on-whether-gay-sex-is-sinful] Si ca si cind asta nu ar fi fost indeajuns, pe 4 octombrie s-a anuntat ca in Marea Britanie o persoana transgender a fost numita in functia de pastor intr-o biserica de homosexuali din Marea Britanie. [http://www.refinery29.com/2017/10/175234/non-binary-pastor-uk-church]

Confuzia teologica a liderilor bisericesti britanici nu tocmai surpinde. E un rezultat actual al unei traiectorii de mai lunga durata. Bisericile anglicane deja traduc noi versiuni ale Bibliei care sunt gay-friendly si trans-friendly, adica folosesc un limbaj care nu “ofenseaza” homosexualii ori persoanele transgender. La fel imnurile bisericesti traditionale care au fost revizuite sa elimine referintele la sexele masculin ori feminin, “el” ori “ea”, “barbat” ori “femeie”. Bizarul insa atinge noi culmi. S-a ajuns la punctul in care casele de editura religioase din America au fost date in judecata pentru ca publica traduceri ale Bibliei care inca contin cuvintul “sodomie” si o numesc pacat. [Detalii https://www.gpo.gov/fdsys/pkg/USCOURTS-mied-2_08-cv-12889/pdf/USCOURTS-mied-2_08-cv-12889-1.pdf]

S-a ajuns departe, considerind ca doar in 1904 Curtea Suprema a Statului Georgia a numit sodomia, in cazul Herring v. State, “the abominable crime not fit to be named among Christians,” adica “o crima abominabila care nu e potrivit sa fi pomenita intre crestini”. Imaginati-va consecintele pentru cineva in zilele noastre care ar spune aceste cuvinte in public, din convingere: amenzi, penalizari, concediere de la lucru, boicot, inchisoare? Concediere, saptamina trecuta, in cazul unui invatator britanic care a postat pe facebook ca homosexualitatea e pacat. [Detalii BBC: http://www.bbc.com/news/uk-england-south-yorkshire-41487286]

Tinta ultima – dreptul la abolirea casatoriei

Am spus-o din 2010 incoace: tinta ultima este abolirea casatoriei, ori de care fel ar fi ea. Pe 12 septembrie televiziunea australiana a tinut o dezbatere privind legalizarea casatoriilor homosexuale in Australia. Printre invitati au fost un filosof englez si un membru al Knesset-ului israelit. Ambii au argumentat pentru abolirea casatoriei, intrebind “la ce mai foloseste casatoria”? Femeia care reprezenta perspectiva feminista cerea abolirea casatoriei pentru ca e “un instrument faurit de barbati pentru a domina femeile cu scopuri reproductive”. Un alt comentator a cerut abolirea lor pentru ca nu dau “siguranta” copiilor. Un altul insista ca doar doi parinti nu sunt suficienti sa asigure bunastarea si siguranta copiilor si ca ar fi nevoie de mai multi (cu cit mai multi cu atit mai bine). Ori ca e nevoie de interventia permanenta a statului in familie pentru a asigura siguranta copiilor. Invitatii incurajau audienta sa “abandoneze vasul care se scufunda al familiei” si sa opteze pentru parteneriate civile ori alte feluri de convietuire care nu am nimic de a face cu familia si casatoria naturala.

Islanda pare sa fi abolit casatoria mai in intregime. La sfarsitul lui august CNN ne-a informat ca Islanda  e pe cale sa aboleasca casatoria. 67% din copiii care se nasc in Islanda nu au parinti casatoriti, un lucru de care islandezii par a fi mandri. Cu o populatie de doar 320.000 de fiinte umane, Islanda e “cea ma feminista societate din lume”, dar si cea mai putin religioasa.

Iar saptamina trecuta, BBC ne-a informat ca homosexualii nu se casatoresc in Marea Britanie. Casatoriile homosexuale au fost legalizate acolo acum patru (4) ani, dar numarul homosexualilor care se “casatoresc” e in scadere pronuntata. Ei prefera parteneriatele civile care pot fi dizolvate mult mai usor decit casatoriile legale. In 2015, 925 de cupluri homosexuale britanice au incheiat  parteneriate civile si 960 in 2016. Dar si parteneriatele civile isi pierd lustrul. Daca in 2016, 960 de cupluri homosexuale au incheiat parteneriate civile, 1.313 parteneriate civile au fost dizolvate tot in acelasi an. Diferenta de aproape 400 intr-un singur an denota ca moda parteneriatelor civile e si ea pe cale de disparitie, la fel ca moda casatoriilor homosexuale. [Detalii:http://www.bbc.com/news/uk-england-41401613] […]

Romania – vrei casatorii homosexuale?

Dorim noi oare, cetatenii Romaniei, sa ajungem in halul acesta? E indoielnic ca argumentele si informatiile care vi le-am transmis astazi le cititi in presa romana ori le auziti discutate in dezbaterile programelor de televiziune. Nu, casatoriile homosexuale nu sunt ceva cool si nu au nimic de a face cu egalitatea. Daca oamenii de bun simt si de buna credinta ai Romaniei nu doresc ca Romania sa devina Marea Britanie, o tara de oameni confuzi privind identitatea de gen, discriminati din pricina credintei ori marginalizati pentru ca nu agreeaza cu casatoriile homosexuale, mobilizati-va impotriva acestui flagel desemnat sa distruga societatea.

RECENZIE DE CARTE – PIATA DE SEX SI DEZUMANIZAREA FIINTEI UMANE

Exista o piata a animalelor, a produselor alimentare, a materialelor de constructie, printre multe altele. Dar o piata a sexului? Ne-am gandit vreodata la asta? O piata unde se vinde si se cumpara sex. Relatii sexuale contra cost. Daca va ganditi la prostitutie va inselati. E vorba de noua revolutie sexuala care bintuie printre tinerii americani intre 24 si 34 de ani si tine de casatorie. Aceasta e probabil cea mai importanta revelatie care o aflam din cartea tocmai iesita de sub tipar a sociologului american, profesor de sociologie la Universitatea din Texas (Austin), catolicul Mark Regnerus.

Mark Regnerus e bine cunoscut publicului din Romania datorita comentariilor noastre si a materialelor lui care le-am publicat deseori in buletinele de informare AFR de marti. Regenerus e crestin practicant, adept al valorilor crestine, si unul din cei mai respectati sociologi contemporani privind evolutia valorilor, sexualitatea, si familia in general. E cunoscut in principal pentru studiile lui numeroase si profunde privind impactul casatoriilor unisex asupra copiilor. Deja am publicat citeva comentarii pe marginea studiilor lui, toate confirmind ceea ce e evident: casatoriile homosexuale au un impact profund negativ asupra copiilor.

De data asta Mark Regnerus revine in publicistica cu o carte, nu un studiu. O carte care nu dezamageste. Ne-am obisnuit sa vedem in studiile lui Regnerus o documentatie de rigoare. Documentatia care sprijina teoriile principale din noua lui carte tocmai publicata e la inaltime si de o rigoare aparte. Ideile fundamentala ale cartii sunt usor de dibuit chiar din start, din titlul cartii: Cheap Sex: The Transformation of Men, Marriage, and Monogamy (Sexul ieftin: transformarea barbatilor, a casatoriei si a monogamiei).

Idea fundamentala a lui Regnerus este ca revolutia sexuala a comodificat sexul, l-a transformat intr-un produs care se vinde si se cumpara. Sexul a devenit atit de accesibil si ieftin astazi, incit putem vorbi de existenta unei adevarate piete a sexului. Trei parghii ori aspecte tehnologice au generat aparitia acestei piete: pornografia, contraceptivele si serviciile de dating online. Conform studiilor lui Regnerus, atit barbatii cit si femeile isi fac bine calculele inainte de a se lansa pe piata sexului. Femeile cauta barbati cu bani ori refuza barbatilor relatii sexuale doar daca li se promite ceva in schimb. Iar barbatii cauta femei care nu sunt interesate in a aduce pe lume copii ci de a fi dispuse sa intretina relatii sexuale. Piata asta a sexului isi are principiile ei. Din fericire pentru femei, zice Regnerus, exista o cerinta mai mare pentru femei din partea barbatilor decit a barbatilor din partea femeilor. Ceea ce duce la o consecinta evidenta: femeile isi negociaza disponibiliatea de a intretine relatii sexuale cu barbatii. Iar barbatii care nu pot plati pretul recurg la pornografie. Asta e tabolul familiei generatiei tinere americane intre 24 si 34 de ani.

Recomandam cartea lui Regnerus tuturor celor interesati de subiect. Nu stim de nici o alta carte care si-a propus, si a reusit, sa protretizeze atit de profund si documentat declinul familiei si casatoriei in lumea occidentala transformind casatoria intr-un contract fondat pe sex. Am ales, insa, ca in loc ca noi sa facem recenzia cartii Cheap Sex, sa traducem in romaneste o recenzie a cartii deja facuta de un profesor de drept american, Helen Alvare’, care si ea impartaseste concluziile si observatiile lui Regnerus. Traducerea a fost facuta de Parintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Ii multumim.  Versiunea in engleza a recenziei o puteti citi aici: https://ifstudies.org/blog/mapping-the-new-mating-market-a-review-of-cheap-sex

Cartografierea noii piete de imperechere: O recenzie la Cheap Sex

Sociologul Mark Regnerus in noua sa carte, Sex ieftin: transformarea barbatilor, a casatoriei si a monogamiei traseaza cu grija o harta a preferintelor si practicilor sexuale printre americanii cu varstele intre 25 si 34 de ani.  Pentru acest demers, autorul a folosit baze de date recunoscute, cercetari si studii sau istorii personale colectate de la cercetatori renumiti, pe aceasta tema.

In zilele noastre, sunt nenumarate eforturi pentru a intelege sau a aborda variatele fenomene observate pe teritoriul activitatii sexuale, casatoriei si a paternitatii. Multi dintre noi sunt deranjati de aceste trenduri noi, in vreme ce altii le incuviinteaza, pretinzand doar un bun control pentru a pazi alegerea personala in materie de sex si a evita ranirea. Aceste practici includ: declinul „intalnirilor”, mai mult sex ocazional, cresterea concubinajului, amanarea casatoriei, un numar mare de copii crescuti in afara casatoriei si o mare rata de consum pornografic. Cartea lui Regnerus trebuie citita indiferent daca doar ne temem de aceasta evolutie sau doar dorim un mai bun control pentru a ocroti libertatea.

Mai departe, importanta aceste carti este intarita de remarcabilul fapt ca primul „girant” al ei este Anthony Giddens, cel mai renumit sociolog al secolului XX, si autorul reperului Transformarea intimitatii. Regnerus se bazeaza pe capodopera lui Giddens, care in 1992 descria profetic aparitia unor relatii sexuale alterate intr-o lume unde sexul este disociat de finalitatea sa procreativa. In acelasi timp, documentele lui Regnerus acorda o atentie deosebita consecintelor negative din prezent si viitor ale acestui nou stil de viata sexuala. 

Sexul se ieftineste

In Sex ieftin, ipoteza lui Regnerus este ca actul sexual a devenit mai „ieftin”: „mult mai accesibil la nivel mondial, la un pret mai mic decat a fost vreodata in istoria umanitatii”, pentru ca (prin contraceptie sau avort), raportul sexual devine infertil sau sarcina poate fi curmata inainte de nastere. Mai mult, barbatii nu mai trebuie sa peteasca atat pentru a face sex si sexul solitar – masturbarea – „este acum, prin folosirea pornografiei digitale, capabila sa mimeze sexul in cuplu mai realist decat inainte”. Autorul evidentiaza trei factori de progres tehnologic care au facilitat sexul ieftin: contraceptia, pornografia si intalnirile online (care fac dobandirea de sex ieftin mai „eficienta”). El concluzioneaza ca sexul ieftin „inunda piata” si are „o influenta profunda asupra modului in care americanii, barbati si femei, relationeaza intre ei, care se rasfrange asupra altor domenii”.

Aceasta ipoteza, in schimb, depinde de pretentia ca barbatii si femeile se angajeaza sa isi „schimbe” comportamentul privind sexul. Autorul documenteaza din plin aceasta ipoteza, aratand ca barbatii si femeile au preferinte si limite diferite in materie de sex, in medie, barbatii dorind mai mult sex decat femeile. Un exemplu pe care il da este ca femeile nu platesc niciodata barbatii pentru sex. Femeile au ceea ce barbatii isi doresc in acest domeniu si de aceea sunt „portarii” sexului ; intr-o relatie consimtita, sexul se petrece, atunci cand femeia decide ca este momentul. Inainte vreme, cand femeile depindeau de situatia economica a barbatilor, acestea in general tindeau sa pastreze sexul pentru a asigura fidelitatea si casatoria. Azi, cand femeile ocupa 50% din piata muncii si peste 50% sunt absolvente de studii medii, nu mai exista motive pentru a amana sexul.  Pur si simplu sexul devine „mai putin important”. De fapt, deoarece femeile sunt mai putin rare in „comertul pentru sex”, ele pot pretinde un „pret” mai mare si sa se simta mai dorite si mai apreciate – cel putin pentru un scurt timp. De asemenea, ele percep din ce in ce mai mult ca daca vor o relatie de lunga durata si eventual sa sa se casatoreasca este mai bine sa consimta la a avea raporturi sexuale pentru a incepe acest demers.  In „comertul mariajului”, barbatii sunt mai rari, mai ales pentru ca ei nu sunt constransi de perioada fertilitatii ca si femeile.  

Contraceptive, pornografie, dating online

Apoi, Regnerus examineaza relatiile intre contraceptie, pornografie, intalnirile online si comertul modern de imperechere. El explica cum contraceptia separa raportul sexual de gandul la casatorie. Din cauza diferentelor sexuale, aceasta inseamna ca sunt mai multe femei in partea celor pentru casatorie si mai multi barbati in cea pentru sex. Aceste cifre inseamna raritatea femeilor in prima tabara si cea a barbatilor in cea de-a doua tabara, ceea ce afecteaza „preturile”.

Privind pornografia, Regnerus subliniaza ca intr-o era digitala cu ecrane plate si sunet ambiental pornografia face sa dispara decalajul intre raportul sexual real si cel fals. Pornografia este de obicei insotita de masturbare, in special la barbati, care este extrema sexului ieftin. Autorul estimeaza ca pornografia este responsabila pentru retragerea a 9 pana la 15% de barbati de pe piata imperecherii si a mariajului, procentaj in crestere. Unii barbati inlocuiesc pornografia cu raportul sexual real si unii se simt nepregatiti sau nedemni pentru casatorie din cauza dependentei de pornografie. Femeile pot de asemenea sa refuze parteneriatul cu barbati care folosesc pornografia.

Regnerus identifica aspectul cel mai important al intalnirilor online este ca au capacitat oamenii sa aleaga mai eficient printre optiunile sexuale si romantice. Practic, a devenit „un sistem foarte eficient de livrare a sexului ieftin… Este ca un platou de oameni”. In consecinta, descurajeaza investirea intr-un partener care pare imperfect, si  incurajeaza parteneriatele bazate pe sex, care se suprapun, pastrand deschise optiunile. 

Victimele – copiii

Unele victime si consecinte ale sexului ieftin sunt familiare mentalitatii publice: 1) femei care vor sa se casatoreasca mai devreme, 2) copii – pentru ca stabilitatea parteneriatului parintilor este indeaproape asociat cu inflorirea pe termen lung si 3) mariajul in masura in care este asociat cu bunurile economice, emotionale si sociale variate. Ipotezele despre efectele secundare posibile lansate de Regnerus vor fi si mai controversate, pentru care ofera indicatii empirie si o analiza atenta. Aceste efecte posibile includ: posibilitatea ca piata de imperechere dificila sa determine din ce in ce mai multe femei sa incerce parteneriatele unisex; o mai scazuta preocupare in randul barbatilor pentru o mai buna educatie si pentru locuri de munca; si reducerea afilierii religioase. Atat aici cat si in descrierea noii piete de imperechiere, autorul este atent sa arate beneficiile pe care unii le percep atat in practica sexului ieftin cat si in efectele lui posibile.

Iar pentru viitor? Regnerus sugereaza ca sexul va fi in continuare perceput ca foarte legat de fericirea omului si de libertate, si probabil va deveni si „mai ieftin”. El crede ca mariajul va scadea si poliamoria, nu poligamia, va creste. Totusi autorul nu crede ca eforturile teoriei genului privind schimbul sexual din barbat in femeie si vice versa vor reusi. El insista ca acestea sunt adanc intiparite in natura omului, si nu sunt nicidecum artificii culturale.  

Viitorul pietei de sex

Pentru cei fericiti cu noua piata de imperechere, Regnerus are vesti bune: „nu va temeti, noile realitati relationale nu dispar”. Pentru religii si reformatori care spera sa creasca pretul sexului, vestile sunt dificile. In timp ce credinciosii practicanti evita sexul ieftin, ei sunt departe de unitate in aderarea lor la invataturile relgioase. Bisericile crestine, pretinde autorul (bazandu-se in parte pe lucrarea sociologului Andrez Cherlin) sufera din cauza lipsei de cateheza, a tendintei catre un individualism terapeutic expresiv si un nou accent pe sprijinul impotriva membrilor provocatori. Si astfel este putin probabil sa fie inlaturat valul sexului ieftin.

Mai mult, argumenteaza autorul, femeile – „portarii” sexuali – se simt prizoniere ale unei dileme clasice, in care motivarea lor individuala de a respinge sexul ieftin este foarte slabita. Nu au mijloacele necesare pentru a forma un acord unitar despre cum sa creasca pretul sexului pentru a-si satisface preferintele mai des.

Pornografia si intalnirile online nu dau semne ca ar disparea. Si mai recent standardele personale pentru a contracta o casatorie – incluzand standarde mai inalte pentru venituri si pentru compatibilitatea emotionala si sexuala – sunt tinute pe scara larga. 

Ganduri finale

Este foarte dificil sa critici harta lui Regnerus sau declaratiile sale atente privind trendurile viitoare. Pentru cei care spera sa limiteze sexul ieftin si efectele sale negative, cartea este o rama pentru actiunea viitoare. Religia – pe care autorul o identifica drept ultima institutie capabila sa lupte impotriva sexului ieftin – trebuie sa accepte realitatile relationale cu care se confrunta membrii bisericii si sa le vorbeasca mai franc si mai direct. Femeile care se opun sexului ieftin vor trebui sa gaseasca o cale de a coopera una cu cealalta si sa iasa la tribuna mai des. Barbatii – avantajati pe timp scurt de sexul ieftin, dar dezavantajati de-a lungul timpului – vor trebui sa isi adapteze comportamentul. Avocatii pentru copii – a caror structura familiala este de obicei stabilita in momentul actului sexual – vor trebui sa gaseasca o cale pentru a repune la loc gandirea centrata pe copil in mentalitatea despre sex. Legiuitorii din societatea pietei libere vor trebui sa faureasca un demers acceptabil si constitutional pentru a limita pornografia si sa reformeze educatia sexuala si programele de contraceptie pentru a furniza un consimtamant informat. Fiecare din aceste sarcini este mare si descurajanta.

Regnerus concluzioneaza acceptand ca nu toata lumea va fi de acord ca sexul ieftin inseamna ca „unele lucruri importante au fost pierdute sau se indeparteaza”. Dar spera ca „toti putem fi de acord in privinta a ceea ce se intampla in viata omului din punct de vedere social si sexual”. Aceasta carte este cea mai importanta incercare de a descrie fenomenul sexului ieftin in societatea americana si de aceea cadrul pentru orice cale viitoare.


Categorii

Avort, Cultura desfraului, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii, Uncategorized, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “CASATORIILE HOMOSEXUALE SI DREPTUL LA COPIII ALTORA/ Parlamentul European tocmai vrea sa CRIMINALIZEZE REFUZUL AVORTULUI/ “Legea egalitatii” din SPANIA ar putea institui o reala POLITIE A GANDIRII/ PIATA SEXULUI SI DEZUMANIZAREA FIINTEI UMANE

  1. Duminica avem un reportaj “din interior” pe Digi . Despre ce ? Despre medicii care incalca regulamentele “medicinei” si refuza sa faca avort. “Din pacate”,din ce in ce mai multi .

  2. http://www.digi24.ro/emisiuni/din-interior/din-interior-avortul-intre-religie-si-medicina-745096

    “În prezent, numai în oraşul de pe Bega profesează cel puţin 17 specialişti în obstetrică ginecologie care pun religia în faţa profesiei. Fenomenul a căpătat amploare, în ultimii ani. Potrivit unui raport, din anul 2013, întocmit de o organizaţie pentru drepturile femeilor, în postul Paştelui sau al Crăciunului, de exemplu, o femeie care cere un avort se poate lovi de un refuz, deşi acest serviciu medical este garantat prin lege.”

    In aceeasi zi,In premiera prezinta un reportaj despre nepasarea statului cu privire la diabetul juvenil .
    Nu meritam o bataie de la Dumnezeu?

  3. Pingback: Cui ii e frica de KIM DAVIS? Vizita functionarei din SUA care a facut inchisoare din cauza CASATORIILOR GAY a starnit panica activistilor anti-CPF. Interviu important cu Kim Davis si avocatul Harry) Mihet: "CASATORIILE GAY SUNT INCOMPATIBILE CU LIBER
  4. Pingback: REREZENTARE SAU ALIENARE? Despre adevaratul atentat la siguranta nationala/ Demontarea tezei anti-CpF conform careia sustinatorii referendumului pentru casatorie ar fi IDIOTII UTILI ai lui Putin/ GANDIREA UNICA SI BLOCAREA CELEI MAI LARGI INITIATIVE CETAT
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare