IPS IOSIF (video): “Nimeni nu mai suportă numele de creştin… Să îndrăznim să ne mărturisim credința, chiar dacă vom suferi!”/ “DEMONIZAREA” SOCIALĂ, ABOLIREA DREPTURILOR ȘI A LIBERTĂȚII DE CONȘTIINȚĂ A CREȘTINILOR din Canada si o parte din SUA. Convingerile religioase sau conservatoare ale PĂRINȚILOR cu privire la sexualitate sau căsătorie – considerate PERICOL PENTRU CREȘTEREA COPIILOR!
IPS IOSIF, MITROPOLITUL ORTODOX ROMÂN AL EUROPEI OCCIDENTALE ȘI MERIDIONALE, la Botezul Domnului, Paris, 2018:
„Vedem că astăzi în Apus, şi nu numai, dar în general aici, în Apus, nu mai suportă nimeni numele de creştin. Foarte greu mai poți să spui că ești creștin: nu mai suportă nimeni! Dar să nu ne mirăm, să nu credem că este numai o lucrare omenească, este şi o lucrare diavolească. CEL-RĂU VREA SĂ ALUNGE [NUMELE LUI HRISTOS] DIN LUME, DINTRE NOI ȘI DIN INIMA NOASTRĂ… Pentru că este foarte simplu când ai strecurat îndoiala în inimile copiilor, foarte greu îi mai aduci la credință. Nu mai suportă numele de creștin, deși sigur, statul ne apără pe toți și ne îngăduie tuturor să ne trăim credința [oare? – n.n.], dar nu ne îngăduie cei de lângă noi, nu prea ne mai îngăduie. Dacă zicem că suntem creștini la lucru sau în școli, suntem aruncați afară.
Vă tot spun lucrurile acestea, pentru a îndrăzni să recunoaștem că suntem creștini. Oare o să suferim din cauza asta? Sigur o să suferim, dar o să ne ducem în alt loc. Dar să nu facem compromisuri…. Pentru că dacă facem acest compromis, înseamnă că dorința comunismului, această orânduire fără Dumnezeu, a reușit. Pentru că și atunci puteai fi orice în inima ta, că nimeni nu te împiedica, dar în lume nu mai puteai să te manifești…
Vedeți că astăzi nu mai mergem la Sena, pentru a binecuvânta apa, din cauza evenimentelor care au avut loc în anii trecuți, a atentatelor, tocmai pentru a nu provoca pe unii și pe alții, ca să nu sufere oameni nevinovați. Dar n-ar trebui să fim atât de temători. N-ar trebui să ne fie teamă, ar trebui să mergem înainte cu obiceiurile noastre, pentru că tocmai asta se dorește, să nu ne ținem de tradiția noastră. Pentru că, dacă lăsăm tradiția, este clar că, încet-încet, vom uita să mai venim și la biserică, pentru că este greu să mai ajungem departe – cum sunt bisericile noastre departe de locurile în care trăim noi…. ”
(sursa video: Apostolia TV)
Basilica:
IPS Iosif despre societatea secularizată: Foarte greu poţi să mai spui astăzi că eşti creştin
În omilia rostită cu prilejul Botezului Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif a abordat mai multe subiecte actuale, precum secularizarea şi greutăţile prin care trec creştinii în prezent. „Foarte greu poţi să mai spui astăzi că eşti creştin”, a spus Înaltpreasfinţia Sa. Însă, îndemnul ierarhului pentru cei prezenţi a fost să nu facă compromisuri şi să îşi mărturisească credinţa în orice context.
„Vedem că în Apus, şi nu numai, nu mai suportă nimeni numele de creştin. Dar să nu ne mirăm, să nu credem că este numai o lucrare omenească, este şi o lucrare diavolească”, a afirmat ierarhul în Catedrala Mitropolitană din Paris.
Totodată, Înaltpreasfinţia Sa a tras un semnal de alarmă evidenţiind că atitudinea unora dintre creştini faţă de credinţa lor nu mai este aşa cum ar trebui. Făcând referire la Taina Botezului, el a amintit că în vechime când se boteza cineva, toată comunitatea ţinea post şi se pregătea împreună cu catehumenul. „Astăzi”, a spus ierarhul, „dacă îi chemi pe părinţi la cateheză şi le spui să postească, să se spovedească să intre în taina aceasta a vieţii noi în care intră copilul care se botează întreabă: Ce este aceea?”
Secularizarea este unul din aspectele care au cauzat această schimbare. Mitropolitul Iosif a remarcat că mulţi dintre noi „nu mai ţinem seama de Dumnezeu în viaţa noastră de zi cu zi”, şi sunt sute de mii de creştini care nu mai ştiu ce înseamnă credinţa lor.
De asemenea, Ierarhul a vorbit despre sărbătoarea Botezului Domnului şi a afirmat că în râul Iordanului, Hristos ia asupra lui păcatul nostru. „El coboară în Iordan ca într-un mormânt din care iese dăruindu-ne viaţa, anticipând oarecum moartea şi învierea, iese dându-ne viaţă cu Duhul Sfânt şi cu glasul Tatălui, descoperindu-ne Taina Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt”, a spus IPS Iosif.
Această sărbătoare nu se numeşte numai Bobotează sau Botezul Domnului, ci se numeşte şi Teofanie sau arătarea lui Dumnezeu, Epifania Preasfintei Treimi pentru că se descoperă nouă Taina Preasfintei Treimi.
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale i-a îndemnat pe credincioşi să ia Agheasmă mare ca să le „tămăduiască Dumnezeu bolile sufleteşti şi trupeşti”, însă a explicat că este nevoie şi de credinţă, deoarece Tată Ceresc „nu va vindeca bolile fără efort din partea noastră, fără credinţa noastră”.
***
Cultura vietii/ Jonathon Van Maren:
Stânga pretinde acum că părinții creștini sunt periculoși. O amenințare pe care nu o putem ignora
Implicațiile „căsătoriei” unisex sunt mult mai mari decât credeau posibil chiar și cinicii, inițial
În ultimii 20 de ani, creștinii și-au dat seama, încet-încet, că, pentru cei care încă mai cred în sensul tradițional al căsătoriei, implicațiile „căsătoriei” unisex sunt mult mai mari decât credeau posibil chiar și cinicii, inițial. Politicienii, cadrele universitare și mass media au ajuns la concluzia colectivă că, dacă „mariajul” gay este un drept civil, oponenții lui nu sunt doar persoane aflate în dezacord, care mențin o tradiție veche de 2000 de ani, ci bigoți urâți care merită să fie marginalizați pentru opiniile lor. Astfel, sloganul „trăiește și lasă pe alții să trăiască” s-a transformat în „vei fi obligat să participi și să-ți oferi aprobarea”, cofetari, florari, proprietari de imobiliare și agenții de adopție trezindu-se ținte ale activiștilor gay, care afișează o cruzime șocantă în entuziasmul lor de a pune sub acuzare presupusele acte de crimă-gândire.
Niciunul dintre aceste aspecte nu este o veste nouă, dar impactul reinventării radicale a structurilor noastre sociale începe să afecteze comunitățile creștine în moduri tot mai virulente. De exemplu, școlile publice din toată Canada (și din multe locuri din SUA) încep să implementeze o educație sexuală care este în contradicție directă cu credințele majorității comunităților tradiționale — și guvernele încep să ia la ochi școlile creștine și private, ca refugii indezirabile de gândire și educație disidentă. Și mai rău: Părinții și asistenții maternali creștini sunt „descalificați” în număr tot mai mare de la adopția sau creșterea de copii, din cauza opiniilor lor.
Am discutat în ultimii ani cu mulți potențiali părinți și asistenți maternali, care fie au fost respinși direct din cauza vederilor lor cu privire la sexualitate, fie s-au trezit că sunt respinși în mod brusc și abrupt când și-au făcut cunoscute părerile. Deseori, părinților creștini li se adresează întrebări directe pentru a afla dacă aceștia își mențin principiile creștine, cu insinuarea evidentă că răspunsurile care nu se potrivesc cu actuala ideologie progresistă îi vor face inadecvați pentru a acorda grijă copiilor.
Luând în considerare carența masivă de persoane dispuse să servească drept asistenți maternali în Canada, această mișcare este una șocantă și dură din partea celor care conduc acest proces: în esență, părinților creștini li se spune că opiniile lor îi fac atât de periculoși, încât este mai bine pentru copiii care sunt disperați să intre într-o familie iubitoare, decât să intre în contact cu opinii care erau aproape universale cu puține decenii în urmă.
Știri de acest gen încep să iasă la suprafață acum în presa populară, un cuplu din Edmonton, Alberta fiind cel mai recent exemplu. De la televiziunea de stat canadiană:
Un cuplu de creștini evanghelici acuză provincia Alberta de discriminare, susținând că cererea lor de înfiere a fost respinsă din cauza părerilor lor religioase cu privire la căsătoria homosexuală și homosexualitate. Cuplul căsătorit din Edmonton declară că și-a depus cererea anul trecut și a promovat un curs obligatoriu pentru părinții adoptivi potențiali.
Totuși, într-o reevaluare efectuată de către funcționarii de stat anul acesta, cuplul declară că a avut probleme atunci când a răspuns la întrebările despre sexualitate. Cuplul declară că acceptă faptul că mariajul unisex este o realitate juridică, dar nu îl susține și crede că homosexualitatea este un lucru greșit.
„Supervizorul cazului ne-a explicat că vederile noastre religioase cu privire la sexualitate sunt incompatibile cu procesul de adopție”, scrie într-o declarație pe proprie răspundere depusă în susținerea cererii de analiză judiciară a deciziei statului.
„Supervizorul cazului a spus că această atitudine este «poziția oficială a guvernului din Alberta».”
Cuplul a declarat că a fost, de asemenea, întrebat cum ar proceda cu un copil care își pune întrebări cu privire la propria sexualitate. Cei doi au declarat funcționarilor că copiii trebuie învățați că sexualitatea nu trebuie experimentată sau explorată decât odată ce persoana este adultă și s-a căsătorit. Cei doi, ale căror nume nu sunt menționate în documentele legale, au declarat că tratează pe toată lumea cu respect și că opiniile lor cu privire la sexualitate nu le-ar influența în niciun fel capacitatea de a oferi un cămin iubitor, sigur și fericit unui copil. Aceștia au declarat că nici prin gând nu le-a trecut că vor fi descalificați de la ajutarea copiilor nevoiași din cauza credințelor lor religioase.
Veți observa că miturile inițiale propagate de avocații reinventării căsătoriei se destramă. Guvernul nu adoptă o poziție neutră — la urma urmelor, nu numai evanghelicii susțin înțelegerea tradițională a căsătoriei. Sikhii, musulmanii, principala parte a mormonilor, catolicii și evreii ortodocși resping și ei reinventarea progresistă a căsătoriei. Desigur, până acum numai catolicii și evanghelicii au fost vizați, deci politicienii se simt perfect confortabil să atunce cu noroi în aceste comunități, numindu-le „bigoți” fără a simți că subminează prin aceasta semnalizarea virtuților goale de conținut ale multiculturalismului și imigrației. Acum există o „poziție guvernamentală” oficială, iar cei care nu sunt de acord cu aceasta devin rapid cetățeni de rang inferior.
După cum am menționat, am auzit multe versiuni ale acestui tip de întâmplare în ultimii ani și mă aștept ca numărul cazurilor să crească în anii următori. Este, însă, important ca creștinii să rețină de aici că sunt demonizați într-un mod foarte, foarte periculos. Respingerea de către guvern a familiilor creștine ca medii iubitoare pentru copii este o afirmație implicită: statul afirmă că creștinii nu sunt apți să crească copii — pentru faptul că sunt creștini. De aceea guvernele provinciale de pe teritoriul Canadei iau măsuri pentru a forța școlile creștine să schimbe o doctrină veche de mii de ani și tot de aceea, creștinii trebuie să fie vigilenți și la curent cu ceea ce se petrece și să se implice în procesul politic.
La urma urmelor, dacă părinții creștini sunt declarați inapți de a îngriji copiii care nu au unde altundeva merge, cât va mai dura până când guvernul decide că sunt inapți să crească orice copii? Dacă se decide că orice instituție educațională sau grup de homeschooling (educație la domiciliu) care nu aderă la „poziția guvernamentală” nu mai poate avea în grijă copii? Dacă se decide că părinții care susțin principii creștine fac rău propriilor copii din cauza acestor principii?
Ascultați cu atenție retorica folosită și analizați cu atenție justificarea utilizată de politicieni precum prim-ministra provinciei Alberta, Rachel Notley, pentru a face ilegal ca părinții să fie anunțați ce fac copiii lor la școală, în grija angajaților statului. Aceștia deja argumentează că părinții creștini sunt periculoși. Or aceasta, pentru părinții creștini și copiii lor, se poate transforma într-o amenințare existențială. Este timpul ca aceia care încă credem că părinții au dreptul să își educe copiii și să le transmită propriile valori să luăm atitudine și să fim atenți. Dacă nu o vom face, situația s-ar putea deteriora foarte rapid.
Traducere și adaptare după LifeSiteNews.com
TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (3). Izgonirea sfantului nume al lui Hristos din viata publica
Treptat-treptat, chiar daca cu greu si cu timiditate, incepem sa iesim din posesia duhului surd si mut…. surd si mut la agresiunea tot mai inversunata a demonilor de inceput de mileniu si de sfarsit de lume, care nu mai au rabdare, care se grabesc sa faca tot raul posibil, stiind ca mai au doar foarte putin timp. Ne trezim cu greu, dar incepem sa ne trezim si sa marturisim, intelegand ca nu se poate sa alegem calea compromisului si a tacerii, cand se pune in discutie insasi credinta noastra. Avem de ales intre suferinta si apostazie si trebuie spus asta mai raspicat si mai des… Iar Biserica trebuie sa isi asume conditia marturisitoare si prigonita, pe de o parte, dar sa si sprijine efectiv madularele ei incercate, pe de alta parte, sa caute solutii de a le veni in ajutor atunci cand patimesc pentru numele lui Hristos.
“Avem de ales intre suferinta si apostazie si trebuie spus asta mai raspicat si mai des… Iar Biserica trebuie sa isi asume conditia marturisitoare si prigonita, pe de o parte, dar sa si sprijine efectiv madularele ei incercate, pe de alta parte, sa caute solutii de a le veni in ajutor atunci cand patimesc pentru numele lui Hristos.”
Subscriu cu tarie!
Si cred ca acest lucru trebuie sa vieze in toata vremea in inimile si in toate cele ale crestinilor… Sa nu trecem cu vederea acest lucru nicidecum, ca e tragic sa-l (ca-l) uitam…
Ce se face de-a stanga:
https://www.activenews.ro/externe/Ce-simboluri-crestine-mai-elimina-francezii-Celebra-catedrala-pariziana-Sacr%C3%A9-C%C5%93ur-a-ramas-fara-Cruce-148574
https://www.activenews.ro/externe/Catedrala-de-secol-XIX-demolata-cu-buldozerele-in-Germania-148615
https://www.activenews.ro/externe/Autoritatile-chineze-au-dinamitat-una-dintre-cele-mai-mari-biserici-crestine.-NY-Times-%E2%80%9EO-teama-adanca-a-PCC-ce-vede-in-Crestinism-o-amenintare-la-adresa-autoritatii-partidului-.-Preot-%E2%80%9EInima-mea-a-fost-cuprinsa-de-tristete-148687
Un caz, consemnat acum 200 de ani, al unei femei care a scapat de posedare in perioadele cu luna plina, cand aparea ca fiind gravida, prin rugaciuni sa Fecioara Maria.
A certain woman, named Leviva, from Wrokestan (a viIIage near Banbury), suffered continually for three years from a swelling of the womb so that her body became useless with the anxiety and pain.
Eventually she became so heavily weighed down with humours that she was unable to work. Her womb was inflated to such an extent that her neighbours said she presented the appearance of someone pregnant. Her clothes scarcely fitted her. The swelling spread to the rest of her body, even her hands and feet, and was worse at full moon. She said that this malady came on through the bitter cold when she went to the toilet, so that sometimes she made canine barking noises. She was judged mad (vesania) by everyone and tied up. Because of this she was rejected by her husband. She went to the church of the blessed Virgin, and persisted in the most devoted prayer throughout the night. After much pain and trembling, with belching and yawning, she was freed from the noxious humours with which she had been impregnated, and her health returned.
‘Miracula S. Frideswidae’, Acta Sanctorum Bollandiana, VIII Oct. (Antwerp, 1853), 27: 574
https://books.google.ro/books?id=foe7BAAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro#v=onepage&q&f=false
Democraţia noastră cea de toate zilele tinde să devină demonocraţie?
Întâmplător (sau nu) zilele acestea am recitit demonologie. Este acea ramură a teologiei care se preocupă, cu precădere, de existenţa demonilor. Anumite pasaje m-au făcut să tresar, nu prin aparente grozăvii, ci prin asemănarea foarte mare cu viaţa contemporană, până la identitate uneori.
Diavolul vine în chip de înger al luminii, pentru a amăgi (Sf. Ap. Pavel), iar un proverb popular spune că drumul spre iad este pavat cu intenţii bune. Vulpea se preface că doarme, iar el se preface a fi sfânt. Uneori, el chiar pare că încurajează virtuţile, dar doar pentru a ne înşela prin extremism. Dar oare cât de mult sunt folosite azi manipularea şi propaganda?
Demonii suferă de citarea şi interpretarea greşită a Scripturilor. Episodul ispitirii lui Hristos este elocvent (Sf. Ioan Scărarul). Astăzi, însă, oare câţi nu rătăcesc, făcând la fel? Demonul este un împotrivitor al divinităţii dar nu pentru a o desfiinţa, ci pentru a-i lua locul, prin imitaţie, fie şi pe dos (Denis de Rougemont). Dar oare câţi dintre noi nu suferim de ispita asta? Demonii poartă mai mult un război cu mintea (sufletul) nostru, care este mai cumplit decât orice război văzut (Sf. Filotei Sinaitul). Dar oare războaiele dintre oameni, fie ele armate, economice sau informaţionale, nu pleacă exact din acest război al demonilor cu noi? Diavolul provoacă opt gânduri ale răutăţii: lăcomia pântecelui, desfrâul (nu e vorba numai de cel trupesc, ci de lipsa înfrânării), iubirea de bani, mânia (violenţa), deznădejdea, lenea (comoditatea), slava deşartă (dorinţa de a fi cunoscut, adulat, idolatrizat) şi mândria (Sf. Ioan Casian din Dobrogea). Dar, oare, unde nu le vedem pe acestea azi, că sunt aşa de răspândite…?! Diavolul nu poate provoca nici dragostea de Dumnezeu sau de aproapele, nici blândeţe, nici smerenie, nici bucurie, nici pace, nici liniştea gândurilor, nici odihna sufletului, nici dorul desăvârşirii (Sf. Simeon Metafrastul). Dar câţi nu suferim de lipsa acestora? Asta dacă ne mai pasă de ele, că se găsesc din ce în ce mai mulţi cărora nici nu le mai pasă…
https://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/demonocratie-raulspre-bine-1_519d2f6ac7b855ff5618ee8a/index.html