CAZUL MONICA RIDZI si justitia dezumanizata de tip SRI-DNA

20-02-2015 4 minute Sublinieri

Monica Iacob Ridzi

E vinovată pentru delapidare și alte infracțiuni de corupție pe care le-a făcut cu o anumită aroganță în 2009, când, la 31 de ani, ajunsă ministra Turismului, credea că lumea e a ei. În mai puțin de șase ani, până la condamnarea sa definitivă, Monica Ridzi a căzut de foarte sus.

Judecătorii i-au dat verdictul standard pentru faptele ei: 5 ani cu executare. N-au vrut să țină cont că suferă de o boală grea și fără întoarcere, n-au vrut nici să audă că are doi copii mici, ambii cu deficiențe. Într-o țară ca România, în care corupția este omnipotentă, instituțiile trebuie să fie puternice și dure, să dea exemple, în așa fel încât ceilalți politicieni să nu mai repete greșelile celor care astăzi sunt închiși.

Totuși, judecătorii se pot adapta situațiilor, pot avea compasiune, nu neapărat pentru mama coruptă, ci pentru cei doi copii.Dosarele nu se dau încă spre rezolvare computerelor, pentru că judecătorul are mai multă imaginație, iar la nevoie și puțină umanitate. Magistratul este cel care poate pune în echilibru răul pe care un vinovat l-a făcut, cât de periculos este acesta pentru cei din jur și dacă speța lui poate fi o pildă pentru ceilalți. Detenția la domiciliu putea fi, de pildă, o soluție, dacă Ridzi își recunoștea faptele.

Toată viața ei de femeie tânără și frumoasă a fost întoarsă pe dos de 600.000 de euro pe care i-a dat, când era ministră, unor firme de apartament fără licitații reale, pentru a organiza pe 2 mai 2009 Ziua Tineretului. O parte din bani au ajuns la câteva televiziuni, care, în schimb, le-au filmat pe Ridzi și pe Elena Băsescu în prim-plan și le-au prezentat îndelung pe ecrane.

Monica Ridzi s-a ales doar cu acele imagini, despre care ea spera că îi vor fi trambulină spre popularitatea de care are nevoie un politician adevărat. A continuat să greșească, însă, crezând că, fiind crescută la umbra lui Traian Băsescu, își poate permite să fie arogantă. Când procurorii au început ancheta, după ce Cătălin Tolontan și GSP au scris despre ea, Ridzi le-a cerut subordonaților să șteargă probele. Deci, dacă până aici putea fi bănuită de naivitate, de aici încolo este vorba despre premeditare.

Dacă în loc să încerce să ascundă urmele delapidării ar fi colaborat cu Direcția Națională Anticorupție (DNA), probabil că multe lucruri ar fi arătat altfel pentru ea. Eșua în cariera politică, dar își putea păstra viața. Nu a fost destul de înțeleaptă, nu a avut sfătuitori buni și a crezut prea mult în iluzia puterii. Traian Băsescu a clasat-o deja în „generația ratată“, de care, altminteri, s-a folosit fără remușcări. Dintre foștii oameni ai președintelui, Ridzi este cazul cel mai dramatic, fiindcă, spre deosebire de ceilalți, ea s-a prăbușit fizic sub acuzațiile care i s-au adus. Strategia ei de a fugi cât mai mult de procurori, ascunzându-se sub imunitatea parlamentară, a făcut în cele din urmă ca lucrurile să fie și mai negre, iar timpul a lucrat împotriva ei.

A greșit mult, a delapidat, chiar dacă nu în favoarea ei, a făcut falsuri încercând să scape de hârtiile compromițătoare. Faptele de corupție sunt incontestabile și pedeapsa era inevitabilă. Dar prea dură. Doi copii care s-au născut cu probleme rămân fără mamă. Cinicii vor spune că Ridzi trebuia să-și asume răspunderea înainte să-i aibă. Poate că e așa, dar copiii există și n-ar trebui pedepsiți în numele mamei.

Lumea văzută în alb-negru deformează și dezumanizează. În România ne-am obișnuit cu acest peisaj simplu încă dinainte de căderea lui Ceaușescu și am rămas blocați în extremități. Poate că a venit momentul să introducem și nuanțe, cel puțin atât cât să ne păstrăm umanitatea.

Monica Iacob Ridzi a fost condamnată, luni, la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Naţională a Tineretului. Apropiaţii familiei Ridzi, care ştiu de afecţiunea de care suferă fostul ministru, diagnostic ţinut secret până acum, se tem că sistemul medical din penitenciar nu poate să oprească evoluţia bolii.

Monica Iacob Ridzi a fost condamnată definitiv, luni, de ICCJ la cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Tineretului, iar fosta ei consilieră Ioana Vârsta a primit o pedeapsă de cinci ani, tot pentru abuz în serviciu.

Avocatii Monicai Iacob Ridzi nu se dau batuti cu una, cu doua, si au depus deja o serie de acte, sperand sa convinga instanta sa o elibereze macar temporar pe deputata. Ei susţin că situaţia medicală gravă nu îi permite executarea sentinţei şi au formulat o cerere de întrerupere a pedepsei până când petenta va fi capabilă din punct de vedere medical să îşi ispăşească pedeapsa. Odată cu cererea de întrerupere a pedepsei, avocaţii au depus şi mai multe acte medicale, care atestă faptul că Monica Iacob Ridzi este într-o stare gravă.

Monica Iacob Ridzi a fost supusă, în martie anul trecut, unei intervenții medicale complexe efectuată într-o clinică medicală din Viena. Deputatul suferă de o boală rară de sânge care duce la complicații, iar afecțiunile i s-au agravat, astfel că medicii români au trimis-o de urgență la Viena.

Monica Iacob Ridzi, în vârstă de 38 de ani, suferă de o boală rară a sângelui, afecţiune pe care a avut-o şi tatăl ei, şi care, de circa zece ani, o obligă să meargă la controale medicale amănunţite, dar şi să facă diverse tratamente.

“Monica s-a pregătit psihologic pentru ce e mai rău, însă tragedia este pentru copii, cei doi fiind foarte legaţi de ea. Boala de care suferă, leucopenie, este la fel de gravă ca leucemia. Să-mi arătaţi mie medic pregătit sau spital penitenciar dotat pentru a trata aşa ceva. Orice virus poate declanşa o boală gravă fatală, pentru că ea are un sistem imunitar scăzut. Ce închisoare oferă condiţii igienico- sanitare normale? Statul e îndreptăţit să îi ia libertatea, dar nu şi viaţa”, a declarat pentru Libertatea un apropiat al familiei, care a dorit să rămână anonim.

Luni seară, Ridzi a fost încarcerată la secţia exterioară a Penitenciarului Gherla din Cluj-Napoca, după ce s-a predat la Poliţia Judeţeană Cluj. […]

Nota noastra:

Dupa ce o parte a cainilor de paza ai …fostei puteri au avut revelatia “spectacolului catuselor“, mult prea tardiv, acum, unii dintre ei descopera ca “justitia independenta” iesita de sub faldurile SRI-DNA este de o “intransigenta” vecina cu sadismul. Nimic surprinzator aici – sa ne aducem aminte de atmosfera din timpul “dosarului transferurilor” si de setea de sange manifestata si intretinuta de unele organisme de presa: Noua JUSTITIE PENTRU noua LUME, noii STAPANI AI TARII si “consolidarea”noului SISTEM AL FRICII. De la “statul de drept” catre “statul (in pozitie) de drepti” trecand prin EXEMPLARITATEA DOSARULUI TRANSFERURILOR

Aratam acolo ca o astfel de ura si lipsa de mila, de umanitate, nu se vor limita doar la niste personaje grele. Ca este un stil de a face “justitie” care este alimentat de un obiectiv ce n-are legatura cu dreptatea: controlul social prin frica. Monica Ridzi a fost si ea un astfel de personaj, iar dosarul sau, in mod cert, nu e politic, insa, la momentul sentintei, era o mama bolnava cu doi copii dependenti de ea, de care se lepadasera dezgustator chiar cei pentru care facuse ilegalitatile respective (familia Basescu). 

Dincolo de acest caz, lipsa aceasta de adecvare la realitate, la circumstante, incepe sa fie o constanta in Romania zilelor noastre. Nu doar in justitie, sa ne gandim si la zona economica, la cea sociala. Tot felul de masuri care bruscheaza, brutalizeaza societatea, sunt luate orbeste, fara cracnet, cu totul riscul de a atinge sau starni frustrari sociale. Este un sindrom al unei societati guvernate din exterior, la ordin. Iar justitia pare ca functioneaza identic: brutal, la ordin, pe baza de cote si de imagine, nu pe baza de oameni


Categorii

1. DIVERSE, Justitie, Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

89 Commentarii la “CAZUL MONICA RIDZI si justitia dezumanizata de tip SRI-DNA

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. E un pic mai complicată treaba în acest caz. Trebuie înţeles că doamna Ridzi se face vinovată de un concurs foarte grav de infracţiuni şi că a depus toate eforturile, inclusiv prin săvârşirea altor infracţiuni grave, până în ultima clipă pentru a împiedica anchetarea ei.
    Boala ei şi circumstanţele personale nu sunt clauze de nepedepsire sau de reducere a pedepseici sunt, cel mult, circumstanţe atenuante judiciare prin interpretarea forţată a art. 75 alin.2 lit.b privind periculozitatea infractorului. A se vedea art. 74 şi urm. NCP.

    Adică dacă tot iei în calcul boala şi situaţia familială la momentul individualizării trebuie să iei ai în vedere şi faptul că aceaşi boală şi situaţie familială nu a oprit-o să aibă o atitudine necorespunzătoare, chiar infracţională ulterior începerii urmăririi penale. Adică faci calculul plecând de la una bună şi 8-9 rele.

    Stabilirea pedepsei concrete în astfel de cazuri se face cf art. 79 alin.3 NCP, adică întâi scazi pentru atenuantă şi apoi adaugi pentru agravante. Or, dacă e să avem în vedere limitele maxime speciale ale infracţiunilor reţinute în sarcina ei şi faptul că doamna nu a găsit deloc de cuviinţă să coopereze cu procurorii, ne-am fi putut aştepta lejer la o pedeapsă de 14 ani de pildă, justificată prin cumul juridic cu creionul pe hîrtie. Procurorii au cerut 10 ani în recurs.

    Nu poţi pe de o parte să faci totul pentru a scăpa de anchetă, iar când e clar că nu mai poţi
    scăpa să te dai lovită şi să te duci în atenunate de ordin personal. Păi dacă eşti de bună credinţă, să te văd că mărturiseşti, produci probe, acoperi prejudiciul, participi activ la descoperirea şi documentarea faptelor, adică invoci atenunate obiective. Doamna a fost arogantă cât i-a mers iar apoi hop, s-a dus în atenuante personale (boală, copii etc.). Păi stai un pic că nu reiese de nicăeri că dumneata ţi-ai schimbat părerea cu privire la faptele săvârşite. Reiese doar că acum eşti o inculpată bolnavă, asta cu toată compasiunea de care pot da dovadă.

    Să ne uităm că a luat pedeapsă în aceeaşi marjă cu funcţionarii de sub ea, care nu au beneficiat de imunitate şi care au colaborat cu procurorii. Singurul care a luat cu suspendare a şi acoperit prejudiciul.

    Apoi ar trebui să vorbim poate în comparaţie d elimitele de pedepasă pentru alte infracţiuni cum ar fi furtul calificat, unde pe aliniatul 3 ai limite de la 3 la 10 ani. Adică te duci noaptea, băut, la furat de benzină cu fii-tu de 17 ani şi cu vecinul, găureşti o conductă cu ţigara în gură, eşti prins şi zbang, concurs cu distrugere şi ultraj ulterior în anchetă, agravantă pe participaţie (mai multe persoane), agravantă pe minor, agravantă pe mijloace ce pun în pericol bunuri şi persoane, agavantă pe alcoolemie, poate ai mai şi făcut scandal în sat la beţie şi iaca iei 8 ani dintr-o beţie pentru 10 litri de benzină. Şi eşti super mulţumit că ai luat doar 8 şi nu 10 + spor de pedeapsă.

    Şi aşa la noi pedepsele pentru fapte de corupţie sunt rizibile, în raport cu restul infracţiunilor. Dar având în vedere că pufoşii ăştia de infractori corupţi de la noi plâng de sare cămaşa de pe ei când văd arestul, chiar şi 3 luni pare mult şi disproporţionat. Părerea mea e că dacă nu era femeie, doamna Ridzi lua lejer cei 10 ani ceruţi d eprocurori.
    Iertaţi-mă. Doamne, ajută!

  2. am scris un comentariu mai lung pe tema asta dar din greşeală l-am pierdut.
    Revin deci şi spun, în calitate de jurist, că faţă de ce a făcut doamna Ridzi şi de conduita procesuală, 5 ani cu executare înseamnă că a scăpat foarte foarte foarte uşor mai ales dacă ne raportăm la pedepsele celorlalţi inculpaţi, funcţionari din minister care au colaborat cu procurorii. S-au cerut 15 ani şi a primit doar 5. Dacă era bărbat cred că primea cel puţin 10, indiferent că era sănătos sau nu.
    http://www.realitatea.net/monica-iacob-ridzi_1359497.html

  3. bravos leguma..scurt si la obiect

  4. Esential este faptul ca Justitia NU are dreptul sa condamne pe cineva la moarte, cu atat mai putin pentru fapte non-violente, care tin de corupţie. Care este scopul lipsirii de libertate ? Reeducarea, si nu moartea. Despre ce reeducare vorbim, cand omul se lupta sa ramana in viata? Am zis pedeapsa cu moartea? Da, exact asa, pt. că să pedepseşti cu arestul ani de zile, persoane grav bolnave, care nu pot fi tratate în spitalele penitenciarelor, este ca si cum le-ai trimite la moarte, asta e consecinta. Pur si simplu le iei dreptul la viata.

    Ce contează că din punct de vedere juridic pedeapsa este considerata a fi mica, cata vreme nu se iau în calcul consecinţele care sunt mult mai grave decat lipsirea de libertate.

    In cazul lui Ridzi avem si 2 copii mici, la rândul lor bolnavi, carora le va fi foarte greu fara mama lor. Cum să se descurce un singur părinte să şi lucreze, să stea şi cu ei sa-i ingrijeasca? Ei cu ce au greşit?

    Doar pentru cineva care judecă exclusiv lumeşte, la rece, strict pe încadrare juridică, poate considera aceasta pedeapsa ca fiind una justă sau uşoară. Aceasta e o judecata lumeasca, nu omenească, cu atat mai putin duhovniceasca.

    Ca să nu mai vorbesc de alte decizii strambe, precum cazul lui Jean Paduraru, care este legat de pat pentru că merge aiurea prin inchisoare, pt. ca din cauza bolii Alzheimer avansate nici nu mai stie unde se afla, nu mai recunoaşte pe nimeni, nici pe el probabil nu mai stie cum il cheama, si are si alte boli grave. Ce justiţie mai e asta când nu putem vorbi de reeducare, ci doar de chinuirea fara rost a unui om, pedeapsa care se poate finaliza tragic?! Judecătorii trebuie să ia în considerare toate aspectele şi să dea dovada de clemenţa, ca nu sunt roboţi sa judece doar pe regulamente, ci oameni, iar, instituţia clemenţei trebuie să funcţioneze în aceste situaţii. Altfel se fac responsabili de crima. Da, exact asa.

    Pt. Ridzi ar fi fost mai potrivit arestul la domiciliu (si aveau si copiii de castigat), sau amenda penala. Pentru multi o amenda mare ii ustura mai tare decat o lipsă de libertate, iar în prima situaţie statul are de castigat, recupereaza pagubă si nu cheltuieşte cu deţinutul.

    14 ani pt. coruptie? In occident se dau 20 de ani pt crime grave. Breivik a luat 21 de ani pt. masacrul din Norvegia. Stiu ca unii au ‘sete de sange’, dar sa avem rezon.

    Sa fim oameni, nu roboti, si nici legume.

  5. @leguma
    Domnule jurist, cui foloseste o asemenea pedeapsa, cand Dna Ridzi oricum este aproape leguma? Apuca sa mai iasa din inchisoare? Da, stiu: NU CONTEAZA daca mai apuca sau nu, trebuie sa aplaudam “justitia”, a procedat intocmai dupa NCP, la litera… BRAVO, felicitari!
    Cine stie de ce nu a colaborat cu procurorii? Poate e mai fricoasa. Poate a fost amenintata, sau poate familia i-a fost amenintata. Nu stiu, ma gandesc la cateva motive la care procurorii nu stiu daca s-au gandit. Chiar… de cand o avea boala asta?
    Inca ceva: cumva procurorii aceleiasi institutii au clasat dosarul FLOTA? Ce pagube erau acolo, tot 600.000?
    “Doamne, ajuta!” să ce? 😮

  6. @enkidu:

    Scurt? Hai, la obiect… mai merge.

    Cazul acesta, oricum ai intoarce-o, este ceva care cade piezis si dezveleste ceva urat. Ridzi a facut lucrurile alea pentru Eba si a fost propulsata in politica de fauritorul “statului de drept”, tatal respectivei Eba. Justitia independenta, initial, s-a chinuit sa tergiverseze cat a putut lucrurile si, oricat de evidente erau probele si oricat de pe fata nefacutele dnei Ridzi, s-a miscat greu de tot, nu la turatie maxima, cum face acum, spre exemplu, cu Udrea, cu sarabande de arestari preventive. La final, dupa multi ani, cand a fost condamnata, din Ridzi ramasese o persoana cu reputatia publica praf, cu o boala rara si doi copii bolnavi lasati acasa.

    Daca cineva imi explica scurt si la obiect dreptatea in toata chestiunea asta, eu ii dau premiul de “cap limpede” intr-o mare de prosti. Si nu, nu ma refer la vreo dreptate duhovniceasca, aceea este altceva.

  7. problema nu e atat inchisoarea, cat conditiile din inchisoare. Conditiile sunt atat de dezumanizante incat – si ma refer aici la infractorii de ‘drept comun’ – 99% dupa ce ies recidiveaza.
    Inchisoarea are si rol de protectie a comunitatii de insii periculosi fizic, are si rol punitiv. Ar trebui insa sa aiba si un rol in reformularea oamenilor. Aici sunt f multe de spus, s-a scris si s-au incercat destule prin alte parti. Din pacate, problema regimului penitenciar ramane inca una dintre cele mai sinistre si neglijate deopotriva, la noi si nu numai.

  8. Tupeul lui Ridzi a fost totusi mult prea mare crezand ca poate scapa basma curata dupa cele facute. Totusi tacerea i-a fost de ceva ajutor daca a scapat cu 5 ani de condamnare cu executare, cand ar fi putut lua de aproape trei ori mai mult. In mintea ei se considera tapul ispasitor al regimului Basescu, si oricat de mare i-a fost frica sa nu vorbeasca, la fel de mare ii este si revolta ca plateste pentru gresala de a fi finantat din bani furati campania pentru europarlamentare a Elenei Basescu, care sta acasa si isi creste linistita cei doi copii. Ce vreti, sarcini de partid. Ordinul nu de discuta, se executa.

  9. si inca ceva: daca ea e bolnava intr-adevar – si tind sa cred ca DA, este, chiar daca pare cam ‘scoasa din maneca’ povestea – 5 ani, fie ei si putini comparativ cu pedeapsa obisnuita, sunt suficienti ca sa o termine. Si 1 an ar fi destul.

    Si eu vad solutia arestului la domiciliu ca fiind cea normala. De altfel, pt o femeie mi se pare crunt sa o iei de langa copiii ei mici sau adolescenti. E ca si cum ii pedepsesti si pe copii. Iar pt ea, asta e un fel de ‘dublare’ a pedepsei.

  10. 🙂 Mă iertaţi vă rog că am îndrăznit să exprim şi eu o părere.
    @mirela
    Doamna Ridzi nu a fost condamnată la moarte ci la 5 ani de închisoare. Dreptul execuţional penal guvernează modalităţile concrete de executare a pedepselor în funcţie de mai multe considerente, printre care şi starea de sănătate a condamnatului. Condamnatul poate fi suspus unei expertize medicale, eliberat şi apoi poate pleca liniştit în austria la tratament, par avion sau printre berbecuţi, după caz. Se vindecă şi apoi întră înapoi la închisoare pentru a continua binemersi executarea pedepsei. Dacă arată că s-a făcut om cuminte, poate fi eliberată condiţionat. Nu vrea nimeni să omoare pe nimeni, cu atât mai puţin judecătorii de la noi care sunt, ca regulă, extrem de indulgenţi faţă de ceea ce stipulează legea.
    Apoi, arestul preventiv este măsură preventivă nu este pedeapsă. Amenda penală nu este prevăzută pentru infracţiuni de gravitate mare. Trebuie să acordăm un pic de credit şi judecătorilor, mai ales că s-a judecat şi un recurs, că au luat în calcul toate aceste aspecte care ne-au indignat pe noi. Nu vreau să provoc pe nimeni , dar copiii respectivi sunt pedepsiţi de mama lor, nu de judecători. Mie mi se pare o mare dovadă de compasiune să diminuezi pedeapsa cuiva de la 15 la 5 ani ceea ce ar însemna, potenţial, o eliberare condiţionată după 20 de luni executate. Păi nu sună rău pentru cineva care a pur şi simplu a mizat totul pe cartea Băsescu în dispreţul a orice instrument legal care i-ar fi uşurat situaţia. Dacă ea nu a dorit să beneficieze de instrumentele legale puse la dispoziţie pentru infractorii care “regretă fapta”, ce să facă magistraţii mai mult de atât? Cum se face că primarul Bîrladului a putut încheia un acord de vinovăţie cu procurorii asemenea atâtor alţi infractori? Bine ţine şi de gravitatea infracţiunilor comise, dar totuşi, sunt sigur că pentru circumstanţele ei, faptul că a primit pedeapsă cu executare ţine cu totul şi cu totul doar de modul în care a ales ea să se comporte după începerea urmăririi penale. Practic, pe ea scria “CU SUSPENDARE” doar că a insistat ea să-şi taie craca de sub picioare. Apoi, comparaţi doar faptele doamnei Ridzi cu cele ale judecătorului Mircea Moldovan, care umbla prin dosarele de insolvenţă şi care a luat pentru asta 22 de ani de închisoare? Păi 30 000 de lei prejudiciu îi acoperea din 5 salarii. Oare pe el nu l-au condamnat la moarte? Vă asigur că sunt pline puşcăriile de oameni bolnavi grav şi chiar şi pe moarte. Puşcăriile noastre sunt groaza de pe lume, în primul rând din cauza oamenilor închişi acolo, apoi a temnicerilor şi abia apoi din cauza condiţiilor de detenţie. Cei care ies sănătoşi din închisoare sunt extrem de puţini, majoritatea sunt “şmecheri”, care pur şi simplu canibalizează sănătatea celorlalţi deţinuţi. La pedepse executate mai mari de 2 ani, cel puţin pentru bărbaţi, toţi care ies sunt cu sănătatea făcută praf. Nu mai vorbesc de sănătatea psihică, că-s mai toţi zdruncinaţi pe viaţă.

    Înţeleg punctul dvs de vedere. Şi mie mi-e milă şi de ea şi de copiii ei, cu atât mai mult cu cât şi-a legat speranţa în mod naiv de oameni. Pur şi simplu s-a crezut prea puternică pentru a ajunge acolo unde este acum, iar atitudinea ei a fost arhi documentată. Reputaţia şi-a făcut-o praf în bună măsură în mod voit, prin modul în care a încercat să se facă scăpată. Să fiu iertat, dar rar am văzut o persoană mai arogantă decât doamna Ridzi, cel puţin până la data hotărârii de fond, după care s-a mai diluat puţin. Soţul doamnei este primarul din Petroşani, nu e vreun sărăntoc, dar s-ar putea să ajungă şi el după gratii pentru unele nefăcute.

    În fine. Nu am dorit să tulbur pe nimeni. Am vrut doar să atrag atenţia asupra faptului că circumstanţele ei personale au fost deja luate în calcul şi că, la o privire rece, la literă, cu creionul în mână, ar fi trebuit să ia 15 ani. Faptul că a avut parte de judecători şi nu de calculatoare/roboţi a făcut să aibă posibilitatea să se întoarcă acasă, la copiii ei bolnavi, după doar 20 de luni. Este o pedepasă foarte uşoară pentru cineva care a început să regrete săvârşirea faptelor abia după pronunţarea soluţiei pe fond şi care s-a luat pur şi simplu în piept cu sistemul judecătoresc, fabricând probe, distrugând docmente, falsificând şi lungind ancheta pe ani de zile. Înţelegeţi vă rog că sunt oameni care execută pedepse mari pentru că şi-au pierdut o clipă cumpătul, au lovit cu pumnul.şi s-a întâmplat o tragedie. Sunt oameni a căror pedepasă vine pe intenţie indirectă, pe o activitate infracţională de câteva secunde, pe circumsatanţe mult mai sensibile. Să facem dreptate deci şi judecătorilor.

    Poftim, strict pentru comparaţie, citiţi şi despre asta:
    http://www.stradadebuzau.ro/marturiile-unei-condamnate-la-cinci-ani-de-puscarie-pentru-delapidare/
    http://ziarullumina.ro/reportaj/raiul-din-inchisoare
    Ştiu că am văzut în trecut o emisiune despre acest caz, cel puţin la fel de dramatic. Iertaţi-mă. Domne, ajută să ne mântuim!

  11. @leguma:

    Nu e nicio tulburare, am inteles mai bine contextul strict juridic. Contextul intregului proces nu arata bine, insa. Ceea ce e dureros, ramane dureros si, desigur, cazurile cele mai dureroase sunt cele necunoscute, care nu beneficiaza nici macar de lacrima cate unui caine de paza.

    […] Puşcăriile noastre sunt groaza de pe lume, în primul rând din cauza oamenilor închişi acolo, apoi a temnicerilor şi abia apoi din cauza condiţiilor de detenţie. Cei care ies sănătoşi din închisoare sunt extrem de puţini, majoritatea sunt “şmecheri”, care pur şi simplu canibalizează sănătatea celorlalţi deţinuţi. La pedepse executate mai mari de 2 ani, cel puţin pentru bărbaţi, toţi care ies sunt cu sănătatea făcută praf. Nu mai vorbesc de sănătatea psihică, că-s mai toţi zdruncinaţi pe viaţă. […] Înţelegeţi vă rog că sunt oameni care execută pedepse mari pentru că şi-au pierdut o clipă cumpătul, au lovit cu pumnul.şi s-a întâmplat o tragedie. Sunt oameni a căror pedepasă vine pe intenţie indirectă, pe o activitate infracţională de câteva secunde, pe circumsatanţe mult mai sensibile. […]

  12. am greşit cu privire la liberarea condiţionată. În cel mai bun caz stă închisă minim 30 de luni.
    http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-100

  13. @leguma,

    Arestul preventiv nu are a face cu cazul de fata. Se putea lua masura arestarii la domiciliu macar, daca amenda penala iese din discutie in cazuri grave.

    Dvs. o luati ce pe o aroganta din partea lui Ridzi. Numai un om fara minte isi permite sa faca arogante atunci cand risca asa ceva. Lucrurile cred ca au fost mult mai complicate de atat. Ea a fost mai mult un excecutant, pt. beneficiile altora, decat un autor si beneficiar principal al faptei de coruptie incriminata.

    Condamnatul poate fi suspus unei expertize medicale, eliberat şi apoi poate pleca liniştit în austria la tratament, par avion sau printre berbecuţi, după caz. Se vindecă şi apoi întră înapoi la închisoare pentru a continua binemersi executarea pedepsei

    Da, asa cum a fost “trimis” si Becali la tratament… Din cate am inteles, Consiliul Sup. de Medicina Legala (CSML) aproba expertizele medicale, si daca acestia nu vor sa iesi sa te tratezi, nu se va intampla acest lucru. Totul functioneaza pe comenzi, chiar si in cazul unor medici, mai ales cei aflati in astfel de functii. Altfel, lui Becali i s-ar fi permis demult sa plece (sunt maii multi medici care si-au exprimat ingrijorarea fata de riscul ca acesta sa nu poata face operatie, fiind o afectiune recunoscuta ca necesitand interventie de urgenta).

    Si apoi daca boala este nevindecabila si necesita conditii speciale de ingrijire permanenta, ca in cazul lui Ridzi, ce te faci?

    “Vă asigur că sunt pline puşcăriile de oameni bolnavi grav şi chiar şi pe moarte” – una este sa te imbolnavesti grav in puscarie, si alta este sa fi bolnav grav inainte de a intra acolo. Pur si simplu nu poti sa ii iei omului dreptul la viata, ma intelegeti? Daca conditiile din inchisoare agraveaza boala si asa foarte grava, una care necesita conditii speciale PERMANENTE de ingrijire, atunci este o hotarare pur si simplu nedreapta, care conduce la aducerea persoanei intr-o stare aproape de moarte, din care nu isi va mai reveni niciodata, daca nu chiar la moartea ei. Atunci nu mai putem vorbi de o masura usoara (5 ani din 15 ani), ci de una disproportionata – prin efectele grave pe care le cauzeaza inculpatului – fata de faptele sale (de coruptie in cazul de fata).
    Nu doar in functie de ani de inchisoare trebuie sa judecam o pedeapsa, in asemenea cazuri, ci si in functie de consecinte.. Caci ce te faci daca si doar o saptamana de inchisoare duce la moartea unui inculpat (care ar fi necesitat tratament nedisponibil in penitenciar)? Cum poti sa traiesti ca judecator avand moartea unui om pe constiinta? Eu despre asta vorbesc, si anume disproportionalitatea CONSECINTELOR pedepsei, la faptele comise. Caci repet, pt. cei carora boala lor nu le permite deloc lipsa de ingrijire speciala (afectiunile se stie ca sunt tratate superficial spre deloc in spitalele din sistemul penitenciar, in bataie de joc), orice limitare a accesului la ingrjire a sanatatii lor, le poate provoca moartea, sau lipsa sansei de a-si mai putea reveni vreodata (imobilizare la pat, paralizie etc.). Abia atunci o judecata poate fi dreapta, cand se iau in considerare toate aceste aspecte.

    Deci nu, nu este o pedeapsa usoara, asa cum tot repetati, avand in vedere situatia exceptionala a unora dpv al sanatatii.

    Cei care ies sănătoşi din închisoare sunt extrem de puţini, majoritatea sunt “şmecheri”, care pur şi simplu canibalizează sănătatea celorlalţi deţinuţi. La pedepse executate mai mari de 2 ani, cel puţin pentru bărbaţi, toţi care ies sunt cu sănătatea făcută praf. Nu mai vorbesc de sănătatea psihică, că-s mai toţi zdruncinaţi pe viaţă.

    Pai daca cei sanatosi ies cu sanatatea facuta praf, cei bolnavi grav cu atat mai mult? De aceea chiar nu va inteleg de ce nu judecati si dpv uman, nu doar strict juridic? Cum poate sa vi se para in aceste conditii pedeapsa ca fiind “usoara”? Usoara raportata doar la maximul ce s-ar fi putut da, dar altfel, nedreapta si disproportionata, avand in vedere efectele.

    Codul penal ar fi trebuit sa contina si alte masuri pentru cazuri exceptionale (dovedite), aici este marea problema. Iar un judecator care judeca conform constiintei sale stiind aceste lucruri, ar fi trebuit sa ii fi dat un arest la domiciliu, fara niciun fel de discutie. Se poate da orice alta pedeapsa, in afara de cea a periclitarii vietii, cum ar fi si confiscarea bunurilor si probabil si altele, daca se vrea neaparat sa se “plateasca” pt faptele comise. Orice, numai lasa-i dreptul omului la viata, nu il transforma intr-o leguma.

    Apoi, comparaţi doar faptele doamnei Ridzi cu cele ale judecătorului Mircea Moldovan, care umbla prin dosarele de insolvenţă şi care a luat pentru asta 22 de ani de închisoare? Păi 30 000 de lei prejudiciu îi acoperea din 5 salarii. Oare pe el nu l-au condamnat la moarte?

    Depinde de varsta, daca are peste 60 de ani, da e ca o condamnarea la moarte. Desigur ca poate fi nedreapta hotararea (si este), dar aici vorbim despre periclitarea vietii, despre o condamnarea la arest a unie persoane cu o boala grava. Nu puteti justifica o hotarare nedreapta (in cazul Ridzi), nedreapta prin consecintele ei asupra persoanei judecate, aducand ca argument alta hotarare nedreapta. Adica faptul ca s-a facut o greseala intr-un caz, justifica luarea de masuri disproportionate si in alte cazuri?! Nu se poate face acest gen de comparatie. Acolo trebuie o rejudecare, in mod clar, in niciun caz sa compari toate cazurile cu astfel de hotarari nedrepte, exagerate, pt ca asa in loc sa ne indreptam, mai rau ne afundam in nedreptati.

  14. Dar desigur, prea putini judecatori ar fi putut da o asemenea pedeapsa (de arest la domiciliu), in conditiile in care toti ochii sunt atintiti asupra cazului. O astfel de pedeapsa mai usoara, ar fi insemnat sa ti-i pui pe toti in cap, de la politicieni, la opinia publica cu “sete de sange”, la jurnalisti si crucisatori neinfricati ai presei. Trebuie sa fii facut dintr-un aluat special, ca sa ai curajul sa infrunti asa ceva, doar ca sa iti asculti constiinta. Dar in conditiile in care multi sunt arestati doar pt. a da un exemplu altora, la ce ne-am fi putut astepta?

  15. iertati-ma va rog, ca vorbesc si eu ca un om prost ce sunt. Cand s-a votat ridicarea imunitatii lui Varujan Vosganian si a “castigat” prin rugaciuni, mir si inchinaciuni, toate televiziunile si oamenii “de bine” au sarit ca arsi. Nu mai conteneau cu reprosurile si batjocura la adresa atitudinii lui Vosganian.
    In primele momente si eu, in sinea mea, l-am mustrat: “ia uite si la asta, a furat si acum se roaga la Dumnezeu sa-l scape”. Dar nu numai atat, ci inca eram si putin indignat ca a scapat de urmarirea penala prin strigarea catre Dumnezeu.

    Si aproape in aceeasi clipa, am “auzit” cum imi reproseaza propria constiinta:

    “Pentru ce il judeci si te manii pe el, spurcatule si raule si necredinciosule.
    Oare pe tine nu te-a ajutat Dumnezeu? Oare tu nu strigi mereu la Dumnezeu sa te ierte si sa te scape? Atunci, pe el de ce nu l-ar ajuta Dumnezeu? Cum de judeci tu? Stii tu ce “pact” o fi facut el cu Dumnezeu, in sinea lui? Sti tu ce ganduri de pocainta si de indreptare a avut el?”

    Si mi-am dat seama ca asa este, precum imi striga propria mea constiinta. Si atunci, nu doar ca nu l-am mai mustrat si inca m-am si bucurat pentru Vosganian, dar m-am si minunat de bunatatea lui Dumnezeu.

    Va dati seama, in plina campanie dni-sto parlamentara, cand ordinele erau clare si nediscutabile, de a se vota pentru ridicarea imunitatii oricui, apare Vosganian cu cruciulite, carte de rugaciuni si inchinaciuni si scapa. Ce minunat si degraba ajutator este Dumnezeu!

    Si de atunci, dupa putinta mea de om neputincios, ma mai rog si eu la Dumnezeu sa-i ajute pe toti acestia sa fie liberi, ca este greu la inchisoare. Au gresit si poate, prin mila Domnului isi vor veni in fire si se vor pocai de furaciunile lor.
    Dar totodata, ma rog la Dumnezeu ca prin intelepciunea si puterea Lui sa faca in asa fel sa ia banii de la toti acestia si sa ii intoarca la toti copiii si la toti batranii care nu au ce manca, care nu au cu se imbraca, care nu au cu ce se incalzi … caci de la copii si de la batrani s-au furat toti banii acestia.

    Mi-e mila de Ridzi si de copiii ei, mi-e mila si de Udrea, mi-e mila de toti, dar sa nu uitam ca oamenii astia toti s-au lafait in lux, furand milioane de euro de la gura copiilor si batranilor din Romania.

    Sa ne rugam la Dumnezeu sa-i lase liberi, dar sa ne rugam si sa le ia banii si sa-i dea inapoi la copiii care fac foamea si care sunt bolnavi si unii dintre ei chiar au si murit pentru ca politicienii nostrii nu le-au dat cateva mii de euro pentru operatii si pentru medicamente, in timp ce ei furau milioane. Iar in campanii dadeau cate o ciocolatica cumparata din banii pe care i-au furat chiar de la copii carora le dadea ciocolatica.

  16. Si cand am spus: “pentru ca politicienii nostrii nu le-au dat cateva mii de euro pentru operatii si pentru medicamente, in timp ce ei furau milioane”, nu m-am referit la faptul ca nu le-au dat din buzunarele lor, ci la faptul ca nu le-au dat prin legislatia care au facut-o cu totii, impreuna.

    Au facut 40 lei alocatie la copii si cateva sute de lei pensie pentru batrani. Va dati seama ce bataie de joc sunt sumele acestea?

    Si-au batut joc de o tara intreaga invocand lipsa banilor la buget. Oare se refereau la acelasi buget din care ei au furat in total miliarde de euro?

    Si faceau mare taraboi ca poporul roman este betiv, puturos, hot, lenes, ca nu munceste mai mult, ca nu-si plateste taxele la stat, ca avem prea multe sarbatori, cate si mai cate … si de aia nu sunt bani …

    Iar acum, daca facem un calcul si adunam la un loc tot ce-au furat in ultimii 25 de ani, ne dam seama ca atat copii cat si batranii ar fi putut primii poate chiar si cate 1.000 de euro pe luna.

    Ce tara bogata avem si cum se chinuie toti, si ai nostri si strainii sa ne convinga ca suntem o tara saraca. Si inca mai este mult de furat de aici, de la ruda “saraca” a Europei.

  17. @ mirela
    Vă înţeleg poziţia. Părerea mea este că interpretaţi la extrem boala de care suferă doamna Ridzi şi că nu apreciaţi la gravitatea reală săvârşirea unei infracţiuni şi consecinţele inerente. Ignoraţi de asemenea că doamna Ridzi a ales în mod voit acest traseu, că a ales să săvârşească alte infracţiuni doar ca să împiedice anchetarea ei, că s-a manifestat activ în acest sens: a instigat complici, a făcut presiuni asupra acestora, a distorsionat informaţii din anchetă, a minţit public etc. Vorbim despre un infractor care nu a arătat nicio urmă de regret în afară de faptul că nu a scăpat. Înţelegeţi că nici la fond, nici la ultimul cuvânt al inculpatului ea nu a înţeles să-şi recunoască faptele evidente şi incontestabile? Cum reeduci un astfel de infractor?

    Înţeleg să ne fie milă chiar şi de păcătosul care nu se pocăieşte, dar asta nu înseamnă să-l laşi liber în dispreţul normelor legale. Trebuie înţeles de asemenea că doamna Ridzi nu a fost condamnată acum, ci a primit această pedeapsă la fond. Acum s-a menţinut pedeapsa de la fond, deci o pedeapsă dată pentru circumstanţele de atunci şi pentru modul în care aceasta s-a comportat până la acel moment. Că după ce s-a văzut cu pedeapsă cu executare şi-a schimbat atitudinea e de înţeles. La fel e şi că boala i s-a precipitat cunoscând iminenta ei încarcerare.

    Pe de altă parte, insist asupra faptului că judecătorii nu aveau motive pentru care să-i dea atât de puţin şi că a scăpat foarte foarte uşor cu doar 5 ani pentru ceea ce a făcut. Citiţi linkul de mai sus din lumina. Găsiţi acolo pedeapsă de 5 ani pentru un abuz în serviciu, 5 ani pentru o delapidare. Comparaţi apoi aceste cazuri cu faptele doamnei Ridzi. Vă asigur că cei 5 ani pentru delapidare, din primul link, au fost daţi tot pentru atitudinea din timpul procesului. Este imposibil ca un contabil de asociaţie de locatari, cu încasări de sume mici şi să nu observe timp de mai mulţi ani dispariţia a unei sume cumulate de 60 000 de euro din gestiune. Poate nu i-o fi luat ea, dar nu se poate să susţii că nu ai ştiut nimic despre asta, aşa cum face doamna Tărchilă.

    În timpul anchetei se face o reconstituire, te aşezi frumos la birou şi refaci filă cu filă activitatea ta contabilă. Şi ajungi cu pixul pe bilanţ şi te întreabă anchetatorul: cum ai procedat aici? de ce nu ai observat asta? Cum de ţi-a ieşit pasivul pe contul ăsta dacă zici că nu ai observat coloana asta? Se intră în detalii mult mai adânc decât povestea pe care ţi-ai pregătit-o tu în minte cu nevasta care a fost procuror şi administratorul care a fost colonel, cu sumele despre care nu ştii nimic şi în care te-ai blocat pur şi simplu. Anchetatorul nu se enervează, nu-şi pierde răbdarea, nu este conflictual, nu caută motiv de ceartă aşa cum încearcă astfel de persoane cărora le ameninţi integritatea poveştii/minciunii lor. Anchetatorul merge cu tine şi-ţi verifică tenace fiecare apărare, atât timp cât doreşti să o facă, dar rareori acest lucru se întâmplă. Făptuitorul cere insistent anchetatorului să fie crezut fără să intre în astfel de detalii. Să fie crezut pentru că povestea lui este credibilă.

    Ei bine, când totuşi eşti trimisă în judecată şi tu ajungi în faţa judecătorului susţinând în continuare că cenzorul a verificat contabilitatea şi că el trebuia să vadă lipsa pe care tu ca şi contabil care lucrezi cu sumele alea zilnic nu ai văzut-o, este clar că minţi şi că l-ai luat pe “nu” în braţe şi eşti pregătită să mori cu el. Păi poţi fii de-a dreptul oligofren nu contabil şi tot vei observa la o asociaţie de locatari că-ţi lipsesc 60 000 de euro, chiar şi fără tertipurile contabile care te dau de gol că ai ştiut şi pe care tu nu mai vrei să le explici, sperând în clemenţa judecătorului pentru că nu ai un picior sau cine ştie ce alte circumstanţe personale (care în mintea ta sunt/par tragice) ai de invocat.

    De ce insist pe acest exemplu. Pentru că în practică lucrurile astea se întâmplă foarte des. Sunt persoane care preferă să moară în închisoare decât să recunoască o faptă incontestabilă, deşi este evident că povestea lor pur şi simplu nu mai are de-a face cu realitatea şi cu ceea ce este deja dovedit. Vorbim de elemente dincolo de orice îndoială. Sunt perosane pe care nici avocatul lor nu le mai poate scoate din această transă şi care au un comportament autodistructiv evident, persoane care se leagă de detalii fără semnificaţii ca să construiască scenarii fantasmagorice, logice doar în cadrul poveştii lor, căci atunci când le pui susţinerile în context este clar că mint şi că susţin absurdităţi.

    Ca şi în exemplul de mai sus, sunt în stare să-şi vândă casa să plătească aiurea avocaţi, să se zbată la suprafaţă ca şi când ar fi nevinovate, deşi este penibil de evident că nu sunt nevinovate. Ei bine, evidenţa aceasta incontestabilă a vinovăţiei nu le interesează iar nebunia asta şi zbaterea lor şi suferinţa de care fac paradă, toate acestea sunt doar pentru a-şi putea menţine minciunile înaintea propriilor ochi. Sunt dispuse să sufere cu atât mai mult cu cât nu sunt crezute, să ia 5 ani în plus condamnare, dar nu sunt dispuse să lămurească hibele din poveştile lor. Sunt dispuse să sufere oricât să fie crezute dar nu sunt dispuse să participe la nimic care le ameninţă povestea. Mai mult de atât, simt nevoia să fie crezute de cei din jur, ca să nu sucombe sub suferinţa autoimpusă. Atât timp cât oricine crede ce spun, suferinţa lor are un rost.

    De aceea se spune că puşcăriile sunt pline de oameni care pretind că sunt nevinovaţi. Enorm de mulţi care îşi plâng nevinovăţia, trimit petiţii, care au poveşti credibile, numai bune de crezut, dar care nu vor deloc să lămurească hibele din apărarea lor, care nu vor să discute cu anchetatorul pe dosar ci cu.. publicul. Cu cât e publicul mai mare cu atât mai bine căci suferinţa lor nu a fost în van. Au fost crezuţi de cineva, oricine. Sunt oameni care pur şi simplu nu vor să recunoască şi care pur şi simplu nu vor să se pocăiască deşi le este la îndemână şi legea le oferă şi recompense deloc de ignorat pentru o conduită de bună credinţă.

    Îmi cer iertare pentru această lungă divagaţie şi sper să mă fi făcut înţeles. Poate psihologi sau psihiatri prezenţi pe site pot aduce lămuriri suplimentare. Sau poate preoţi care au avut la spovedit astfel de cazuri pot confirma aceste mecanisme de apărare. Pe fondul acestor minciuni nemărturisite şi asumate în dispreţul oricărei urme de bun simţ apar şi frustrări interioare ce dezechilibrează psihic pe condamnaţi, ce împing la recidivă etc.

    Aşadar, pe astfel de inculpaţi de regulă instanţele îi pedepsesc serios. În cazul domanei contabil de pildă, în loc de o pedepasă probabilă de 1 an jumate cu suspendare cu condiţia acoperirii prejudiciului i-au dat 5 ani cu executare. De ce? pentru că mulţi dintre cei blocaţi în astfel de minciuni se trezesc la realitate când ajung în celulă. Îşi reconsideră poziţiile. Înţeleg că nu le-a mers şi că pur şi simplu a continua cu minciuna nu este rentabil în faţa resurselor psihice necesare pentru viaţa de detenţie. Dimpotrivă, o sentinţă uşoară pentru o astfel de persoană blocată în minciună le întăreşte convingerea că au procedat bine, că au fost crezute, că le-a mers. Chiar dacă pe undeva sunt conştiente că au scăpat din milă şi nu pentru că au fost crezute. Minciuna însă reprezintă mobilul intern şi un adevărat drog.

    Revenind la doamna Ridzi. Este posibil ca ceea ce povesteşte doamna Sabina Fati în articolul său să se refere exact la o astfel de atitudine. A pornit pe calea falsificării de acte, pe calea infracţiunilor săvârşite în scopul de a-şi acoperi conduita penală descoperită şi nu a mai ştiut când să se replieze. Când să recunoască că nu mai are rost. A mers în continuare în minciunile ei, deşi era clar pentru orice avocat şi orice jurist că a fost prinsă, că se înfundă singură, că mai rău îşi face, dar ea a continuat până s-a izbit de zid (de condamnarea pe fond cu executare). A preferat să mintă, să comită alte infracţiuni, să-şi sacrifice copiii şi familia, să-şi distrugă sănătatea dar nu a mai fost în stare să se replieze. A sperat să fie crezută sau să stârnească milă dar nu a cedat. A mizat fie pe Băsescu, fie pe imunitate, fie pe relaţii, fie pe orice altceva dar nu a ales nici în faţa instanţei de recurs să recunoască faptele şi să arate că le regretă.

    În faţa unui astfel de caz, cu o persoană blocată într-un asemenea puseu autodistructiv, de regulă pedepsele sunt mari spre foarte mari, pentru că trebuie să servească şi de exemplu. Legea îţi pune la dispoziţie prea multe avantaje pentru a fi de bună-credinţă şi de a recunoaşte greşeala/fapta ca să nu fie recomandabil sub nici o formă să continui să minţi. O persoană care nu reconoaşte fapta nu este recuperabilă pentru societate şi de aceea pedepsele pronunţate au menirea de a-i frânge rezistenţa psihică. De a-l face să înţeleagă că a persista în minciună nu are rost faţă de el însuşi.

    La cealaltă extremă, vedem pe stradă infractori cu fapte deosebit de grave care recunosc cu cinism şi fără rezerve orice faptă doar pentru a beneficia de clemenţa prevăzută legal. Infractorii versaţi ştiu ce şi când să recunoască, cum să negocieze alte denunţuri, pe cine să “dea în primire”. Îşi pregătesc din timp, încă din libertate, monedele de schimb, colaborează cu anchetatorii, sunt prezenţi la orice citare, sunt politicoşi, participă activ la anchetă atunci când înţeleg că-s prinşi fără scăpare. Tocmai pentru că ştiu şi înţeleg cum funcţionează sistemul. Ceilalţi, pe fondul fricii şi unor frustrări interioare, aleg să se “sinucidă” cu minciuna în braţe şi să ia condamnări de 8-10 ani pentru prostii.

    Iar apoi apar la televizor cazuri în comparaţie, cu “interlopi” cu condamnări de 2 ani pentru infracţiuni grave, care mai sunt şi eliberaţi condiţionat în opoziţie cu doamna contabil fără un picior care a luat 5 ani şi a executat pedeapsa integral. Păi cum altfel dacă interlopul “a dat dovezi temeinice de îndreptare” în timp ce doamna contabilă susţine că judecătorul e corupt, că avocatul e pe mână cu procurorul, că expertul e finul părţii vătămate etc adică susţine orice numai să recunoască nu vrea. Păi interlopul “recunoaşte şi regretă fapta!”, îţi scrie 12 cărţi, se înscrie la toate cluburile de teatru, ţine conferinţe, merge la slujbă, eliberat pe cauţiune se angajează în 3 locuri, face voluntariat, îţi aduce caracterizări că e băiat bun şi s-a îndreptat etc. Să fie acolo la dosar şi iese la prima comisie. Îi vezi pe toţi că intră un an, apoi ies 6 luni, apoi intră iar pentru 2 ani, apoi iar ies pentru vreo 3 ani etc şi noi facem spume că-s recidivişti şi că ar trebui să-i dea 20 de ani. Contabila noastră face cei cinci ani integral şi tot mai povesteşte prin ziare despre nedreptatea ei ca să poată să-şi justifice suferinţa pe care şi-a provocat-o singură. De asta sunt şi chinuite astfel de persoane de ceilalţi deţinuţi, pentru că deţinuţii se simt între ei exact la fel cum anchetatorul simte vinovăţia făptuitorului doar din modul în care povesteşte, fără a judeca pe fond.

    Judecătorii penalişti au dezvoltat un al şaselea simţ în a percepe măsura în care un inculpat este blocat în propria minciună şi câtă rezistenţă este dispus să investească pentru a-şi menaja scenariul şi ţin cont de asta la individualizare. Sper să fie mai clar acum de ce am spus că astfel de cazuri sunt dramatice. Doamna Ridzi singură s-a sacrificat şi pe ea şi pe copii şi pe apropiaţi şi a ales să sufere infinit mai mult decât ar fi fost necesar; şi nu sunt sigur că, văzând că a scăpat cu doar cinci ani când s-au cerut 15, în mintea ei, nu cumva este mulţumită de deznodământ.
    Iertaţi-mi această lungă expunere. Să ne mântuiască Domnul pe toţi şi să ne elibereze din închisorile şi robiile noastre. Doamne, ajută!

  18. povestea asta cu Ridzi imi aminteste de Sf. Porfirie care, intrebat ce e e de ales intre minte si si inima, a raspuns (redau din memorie): ‘cand vezi un cersetor, mintea iti spune sa bagi bine portofelul in buzunar sa nu ti-l fure; iar inima iti spune sa il scoti si sa-l deschizi. Aleg inima.’

    Faza e ca eu am impresia ca femeia chiar e bolnava. Si faza e ca nu e vorba numai de ea. Si ca inchisoarea este prea inumana, si ca in mod normal exista si alte solutii – si, repet,nu ma refer doar la ea. E vorba de principiul proportionalitatii, care, din pacate, in schema rigida a dreptului penal nu prea e aplicabil. Nu sunt penalista, dar multe ar trebui schimbate in zona asta. Si, mai ales si inainte de orice, regimul de detentie care suspectez ca e ORIBIL si DEZUMANIZANT. Penitenciarele sunt o (alta) mare buba e obrazul tarii.

  19. @ Sluga netrebnica

    Nu trebuie sa va mirati prea mult de Varujan Vosganian. Intamplarea face sa fi fost vecin de strada cu familia lui multi ani, pana cand si-a mutat parintii in Bucuresti. Erau armeni care tineau la traditii (mai ales tatal lui), vorbeau armeneste in casa (spre deosebire de o parte din familia mea, tot de origine armeana, dar care si-a uitat limba) si erau oameni cumsecade si credinciosi.

  20. In ceea ce priveste cazul Ridzi, nu stiu ce sa zic… Tind sa dau dreptate, intrucatva, ambelor ”tabere” – si d-lui (d-nei) Leguma si oponentilor domniei sale. Cert este ca nu e bine a te joci cu focul, mai ales cand sti ca ai acasa doi copii bolnavi.

  21. @ menumorut:

    Copiii au venit dupa ce n-a mai fost ministru. Infractiunile, cu atat mai mult cu cat nu au fost recunoscute si erau vadite, trebuiau sanctionate, insa tinand cont de TOATE circumstantele personale, pentru a nu face un RAU infinit mai mare pretinsului (si fatarnicului) “bine social” pe care il clamezi. Nu ai dreptul sa condamni la moarte atatea vieti, dintre care doua suflete nevinovate pentru niste gainarii comise cu maxima credulitate pe cand credea ca daca este servitoarea (la propriu) fetei Presedintelui, nimic nu i se poate intampla si pentru EA merita sa faca orice fals. Iar preaonorata Instanta si preacinstititii procurori nu au dorit sa mearga pana la capat si sa vada si IN BENEFICIUL CUI si LA ORDINELE CUI a actionat astfel Monica Ridzi.

    Desigur, acelasi principiu il merita aplicat si sutele (poate) de cazuri similare cu persoane ne-publice.

    @ leguma:

    N-am avut nici cea mai mica simpatie pentru Ridzi, dimpotriva. Dar una e una si alta e alta. Pentru un crestin, logica rece “legalista”, “penalista”, “contabila”, tipica FARISEILOR (pentru care niste ani de viata sunt niste simple cifre reci, abstracte) macar in astfel de cazuri, in care e vorba despre VIATA si MOARTE – ar trebui sa fie complet straina, pentru ca pentru el s-a spus o data pentru totdeauna, anume pentru acest tip de “dileme morale”:

    “Deci, mergând, învăţaţi-vă ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă”; că n-am venit sa chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă!”

    Sa pretinzi ca sistemul romanesc de justitie si de penitenciar slujeste real indreptarii vreunui om care a facut niste infractiuni, iar nu stricarii sale depline (in cazul infractiunilor grave de drept comun, care se perfectioneaza in inchisoare) si nenorocirii sale definitive (daca cel condamnat pentru infractiuni economice – sau pentru unele chiar politice – nu e deosebit de puternic, de rezistent psihic si fizic), inclusiv stigmatizarii pe viata (in caz ca mai scapi teafar) este o teza de o ipocrizie sau, in cel mai bun caz, de o ignoranta incredibila. Diferentele fata de sistemul comunist exista, dar sunt foarte mici si sunt mai degraba de grad, nu de natura. Esenta sistemului a ramas aceeasi (nu vorbim de privilegiati): cruda, degradanta si distrugatoare. Nu e nimic “european” si “civilizat”, e aceeasi calcare in picioare fara mila a demnitatii umane. Nu am incredere in al “saselea simt” al judecatorilor si nu am vazut unde scrie ca minciuna fata de sine si mecanismele de aparare trebuie cel mai aspru pedepsite, in schimb SMECHERIA adevaratilor interlopi si a recidivistilor, cu atat mai mult daca sunt “sifonari”, merita PREMIATA. Halal judecata, halal simturi, halal dreptate! Este rusinos de cinic ceea ce ati descris in acele paragrafe si nu face decat sa adevereasca putreziciunea sistemului pe care il aparati cu atata zel. Cat despre buna credinta a judecatorilor si bunavointa anchetatorilor… chiar stim in ce tara traim si in ce zile traim, nu ne prefacem ca nu stim nimic despre Doamnele Kovesi sau Stanciu si despre sistemul pe care-l patroneaza. Vedem si noi realitatea si chiar nu e cazul sa construim povesti de legitimare a unui sistem (din ce in ce mai) infernal, mai diabolic, mai inuman si dezumanizant. Indiferent ca e vorba de Ridzi, de Udrea, de Bica, macar un crestin, daca mai vrea sa ramana crestin, ar trebui sa puna mai presus de toate MILA si OMENIA. Iar rasplata sau… “reeducarea” pentru minciunile si arogantele lor sa o lase in seama lui Dumnezeu, nu a unor alti mafioti (intamplator mai puternici acum ca ei).

  22. @leguma (?) 🙂

    „Judecătorii penalişti au dezvoltat un al şaselea simţ în a percepe măsura în care un inculpat este blocat în propria minciună şi câtă rezistenţă este dispus să investească pentru a-şi menaja scenariul şi ţin cont de asta la individualizare.”

    Foarte frumos daca s-ar si aplica in practica pentru toata lumea.

    Judecatorii penalisti insa se orienteaza si ei dupa cum bate vantul politicii si al serviciilor, si ingroapa dosarele grele de subminare a economiei nationale, de inalta coruptie si de felurite jafuri ale politicienilor si ale acolitilor lor, inclusiv a celor din justitie. Nu par a se simti blocati in propria minciuna, si depun o mare rezistenta in a-si menaja scenariul prin care blocheza actul de justitie, si lasa in libertate infractori care au faptuit lucruri foarte grave, care au dus tara de rapa, si care continua sa ne sfideze si sa ne dea cu tifla, multumiti ca ne-au facut pe toti. Numai daca ne gandim de exemplu la cate dosare grele are Basescu „il capo di tutti capi”, si constatam ca niciun judecator penalist nu l-a deranjat cu absolut nimic, iar el isi creste ca un bunicut model nepoteii.

    Pacat ca abilitatile judecatorilor penalisti se irosesc fara folos.

  23. Ahhh…al 6-lea simt al judecatorilor romani… Pffui! Tagma mai procedurista si rastalmacitoare a adevarului ca cea a judecatorilor romani nu am mai intalnit pe lume! Nu stiu ce invata astia la INM, dar e ceva in sistem care le perverteste gandirea. Ei – cand nu sunt corupti – pun problema asa: realitatea, oricat de complexa este ea, trebuie inghesuita in litera ingusta a legii. Problema aflarii adevarului ii preocupa prea putin. Ei nu inteleg ca rolul lor nu este doar acela de a aplica legea, ci si cel de a afla adevarul si a-i gestiona complexitatea. Legea e doar o lanterna in demersul de a face dreptate. In fine, e o discutie complicata care nu-si are locul aici…

    Cred sincer ca sistemul juratilor trebuie introdus si in Romania, mai ales in cazurile sensibile, cum sunt cele penale,de familie sau de drept al muncii. Vezi uneori (adeseori de fapt) cum oameni tineri, fara experienta de viata si cu o instruire discutabila, se joaca cu vietile oamenilor de parca ar fi popice.

  24. @leguma:

    Dumneavoastra ati descris „staus quo”-ul actualei justitii din Romania, care conform modificarilor Codului de procedura penala, este ca sa spun asa mai „flexibil”. Nu ma pricep la justitie, si sper sa nu spun prostii. Asadar infractorii, daca sunt destul de „destepti”, pot scapa de pedepse grele daca colaboreaza cinic cu justitia, inclusiv prin delatiune, ne parandu-le rau in sinea lor de fapta comisa. Aceste lucruri se intampla, si se pare ca sunt inevitabile.

    @admin2:

    Totusi actul de justitie, chiar si asa cum se desfasoara, cu multe lipsuri, trebuie sa se aplice cat mai bine tuturor infractorilor. Daca privatiunea de libertate nu este intotdeauna o solutie, si inchisoarea ii face pe unii mai rai decat inainte, totusi anumite infractiuni trebuie pedepsite, cum ar fi criminalii de exemplu, oricata mila crestina am avea pentru faptuitori. Si daca nu prin privare de libertate, atunci cum?

  25. Raluca:

    Nu e vorba de a desfiinta sistemul juridic, ci de a numi ca atare spiritul care il anima, sensul functionarii sale in societate.

  26. @ Raluca:

    Sunt multe aspecte aici. Foarte pe scurt: esentialul este sa urmaresti SCOPUL penitentei si sa cauti mijloacele cele mai adecvate atingerii lui. La noi s-a pierdut de mult aceasta ratiune de a fi a sistemului de justitie, care, mai ales de la Macovei-Basescu incoace este directionat pe ideea de pedepsire nemiloasa, de umilire exemplara si cu asupra de masura (inca dinainte de condamnare, prin desfiintarea de facto a prezumtiei de nevinovatie si a transformarii premeditate a urmaririi penale in spectacol mediatic – ajuns astazi la paroxism, cand jurnalele de stiri si dezbaterile nu mai contin aproape NIMIC ALTCEVA decat subiecte furnizate de DNA et comp.!, ceea ce este o aberatie sociala intalnita exclusiv in colonia Romania). Iar in privinta conditiilor de detentie si a cancerului generalizat din sistemul penitenciar romanesc… ce sa mai vorbim? Privarea de libertate este un mijloc absolut necesar pentru multe tipuri de infractiuni, numai ca ea trebuie insotita si de conditii UMANE in locurile de detentie si de actiuni educative reale intreprinse pentru incercarea de reabilitare a celor care (eventual, daca nu sunt cumva victime politice colaterale, precum Dl. Mencinicopschi sau sotii Popovici) au gresit. Insa pe langa privarea de libertate, exista (in tarile care chiar tin la democratie si la demnitatea umana) si munca in folosul comunitatii, exista confiscarea averii (suficient de usturatoare in sine pentru cei care au comis grave infractiuni economice) si, in general, accentul este pus pe recuperarea prejudiciului, iar nu pe linsarea morala si pe distrugerea persoanei (inca din faza de ancheta, in foarte multe cazuri). Si sunt solutii si mai profitabile societatii, si mai economicoase. Dar la noi se doreste o justitie terorizanta si “sangeroasa” pana la dementa (chit ca selectiva), iar nu una sanitara, penitentiala.

  27. Vezi uneori (adeseori de fapt) cum oameni tineri, fara experienta de viata si cu o instruire discutabila, se joaca cu vietile oamenilor de parca ar fi popice.

    Asa este! Asa ma gandeam si eu, mai ales vazand cat de usor jonglam, unii dintre noi, din tastatura, cu lunile si anii din vietile altora… Totul pleaca de aici, de la gandirea in abstract, pe texte si pe cifre, de la virtualizarea existentei umane. Celalalt nu este un om, este un obiect, o abstractiune, caruia ii aplic, dupa caz, un numar si o litera, sau… un ordin primit pe biletel. Apropo, rationamentele derulate in logica asta a abstractiunii (oricat de nuantate si comparative) nu or face parte tot dintr-un mecanism de auto-mintire la fel de vinovat?

    Plus: http://www.dailymotion.com/video/x1fmdpr_octavian-hoandra-despre-tinerii-care-au-in-mana-destinele-altora-fara-a-avea-experienta-de-viata_news#from=embediframe

  28. @ admin

    Nu stiam ce varsta au copiii d-nei Ridzi, dar cu atat mai mult cu cat sunt inca mici ar fi trebuit sa beneficieze de putina intelegere. Fereasca Dumnezeu sa ai un copil grav bolnav si sa nu ai ce sa-i faci, cum sa-l ajuti! Pedeapsa mai mare ca asta aproape ca nu exista pe lume!
    Ba da, exista – sa fii in inchisoare si sa nu poti avea grija de ei!
    Nu stiu daca ar fi fost posibil juridic, dar omeneste trebuia lasata langa copiii si sa-si ispaseasca pedeapsa cand acestia ar fi crescut macar ca de cat.
    Saraca femeia asta, cred ca innebuneste in mai putin de un an de detentie… Dumnezeu sa o ajute pe ea si pe copiii ei!

  29. @admin2
    Uite, tocmai asta e o mare problemă, gândirea abstractizată şi în proiecţii paralele cu realitatea.
    În cele din urmă avem de-a face cu o problemă practică de o importanţă capitală: stabilirea pedepsei pentru o persoană dovedită că a săvârşit un concurs de infracţiuni. Această problemă ţine de esenţa justiţiei penale, deci este prin ea însăşi rece, procedurală, dură nu pentru că lipseşte compasiunea ci pentru că oricum implică suferinţă, fie de partea părţii vătămate, fie de partea infractorului. Trebuie să fie procedurală şi obiectivă pentru a se evita impulsivitatea, soluţiile aleatorii dar MAI ALES pentru a se asigura previzibilitatea soluţiilor penale indiferent de persoanele implicate. O să revin asupra acestui aspect.
    Dvs spuneţi:

    Infractiunile, cu atat mai mult cu cat nu au fost recunoscute si erau vadite, trebuiau sanctionate, insa tinand cont de TOATE circumstantele personale, pentru a nu face un RAU infinit mai mare pretinsului (si fatarnicului) “bine social” pe care il clamezi.

    Ar reieşi implicit că în acest caz NU s-a ţinut cont de TOATE circumstanţele personale, că poliţiştii, procurorii şi judecătorii implicaţi în circumscrierea şi elaborarea hotărârii definitive au greşit cu toţii în a aprecia asupra caracterului infracţional premeditat al faptelor sale. Atunci, concret, în opinia dvs care ar fi trebuit să fie soluţia, pentru că o soluţie în acest dosar trebuia pronunţată. Să o achităm? Să o condamnăm? La cât? 1 an, 2 ani, 4 ani? Pentru cazul în care primim că trebuie pronunţată o pedepasă, incident este art. 53: http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-53
    Avem doar 3 categorii de pedepse principale: a) detenţia pe viaţă, b) închisoare c) amendă. Pentru faptele săvârşite, legea prevede în caz de vinovăţie exclusiv pronunţarea unei pedepse cu închisoarea. Cf art.60 închisoarea înseamnă privarea de libertate pentru un termen cuprins între 15 zile şi 30 de ani. Am mai spus deja că arestul la domiciliu este măsură preventivă care se aplică persoanelor faţă de care NU s-a pronunţat încă o hotărâre definitivă, că munca în folosul comunităţii substituie pedepasa amenzii penale în anumite condiţii, că amânarea aplicării pedepsei (http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-83 , vezi alin.1 lit.d) presupune o conduită corectă a făptuitorului, eforturi depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii etc. Nu este cazul să discutăm despre acestea pentru că nu se aplică în speţa, în situaţia noastră.
    Apoi:

    Foarte pe scurt: esentialul este sa urmaresti SCOPUL penitentei si sa cauti mijloacele cele mai adecvate atingerii lui. La noi s-a pierdut de mult aceasta ratiune de a fi a sistemului de justitie, care, mai ales de la Macovei-Basescu incoace este directionat pe ideea de pedepsire nemiloasa, de umilire exemplara si cu asupra de masura (inca dinainte de condamnare, prin desfiintarea de facto a prezumtiei de nevinovatie si a transformarii premeditate a urmaririi penale in spectacol mediatic – ajuns astazi la paroxism, cand jurnalele de stiri si dezbaterile nu mai contin aproape NIMIC ALTCEVA decat subiecte furnizate de DNA et comp.!, ceea ce este o aberatie sociala intalnita exclusiv in colonia Romania).

    Ei uite cum şe ştim noi pe toate! Scopul penitenţei deci! Penitenţei cui? A judecătorului care trebuie să pedepsească pe infractorul dezinteresat de soarta lui? Cum adică s-a pierdut scopul penitenţei la noi? Aţi citit codul penal actual sau pur şi simplu vorbim după ureche?

    Infractorul are la dispoziţie numeroase instrumente prin care să se asigure că evită pedepsirea sa, toate acestea până la data condamnării sale. După condamnare este încurajat să se îndrepte prin normele execuţionale care prevăd diminuarea pedepsei şi eliberarea condiţionată.

    Încă înainte ca infracţiunea să fie consumată legea răsplăteşte desistarea şi împiedicarea rezultatului producerii infracţiunii (http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-34), apoi răsplăteşte împiedicarea săvârşirii infracţiunii (http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-51). După consumarea infracţiunii, legea obligă judecătorul să ţină seama de circumstanţe atenuante legale (adică cu aplicare obligatorie: http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-75). Sunt obligatorii tocmai pentru ca infractorul să fie încredinţat că dacă depune eforturi pentru acoperirea integrală a efectelor infracţiunii judecătorul trebuie să ţină cont de aceste aspecte şi să-i scadă pedeapsa. Tocmai de asta e legea penală procedurală, rece şi obiectivă, pentru ca infractorul să aibă garanţii, să fie încurajat să se îndrepte fără să aibă vreun dubiu că eforturile sale vor fi ignorate de judecătorul “care vrea să-l înfunde pe viaţă”. Judecătorul este obligat să motiveze fiecare astfel de aspect sub riscul de a-i fi casată hotărârea în recurs. În afară de circumstanţele atenuante legale (obligatorii) legea prevede şi atenuante judiciare, de care judecătorul ţine cont, printre care atitudinea în timpul procesului, dovezile de îndreptare şi multe altele. Întregul sistem penal este construit în scopul de a limita la minim numărul persoanelor care ajung în închisoare

    Mai important decât atât este PREVIZIBILITATEA legii penale. Doamna Ridzi din clipa în care a săvârşit prima infracţiune a ales să ignore toate aceste dispoziţii în deplină cunoştinţă de cauză. Inclusiv procedura penală are etape separate de instrucţie, de acte premergătoare, de începere a urmăririi penale, apoi punere în mişcare a acţiunii penale, cercetare penală în care se iau declaraţii, se fac reconstituiri, cercetări la faţa locului, percheziţii. În oricare din aceste momente, inclusiv la data prezentării materialului de urmărire penală, înainte de emiterea rechizitorului Doamna Ridzi putea să-şi recunoască faptele şi să beneficieze de clemenţa pe care legea o prevede OBLIGATORIU în aceste cazuri (http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-478), judecata urmând a se face într-o procedură diferită. Sunt tocmai dispoziţiile de care beneficiază şmecherii pe care-i vedeţi pe stradă după ce devastează cluburile la nervi şi sunt reglementate tocmai pentru a stimula buna credinţă a făptuitorului, pocăinţa acestora, regretul pentru săvârşirea faptelor, ruşinea acestora în faţa generozităţii legii. Legea penală comunistă ţintea să zdrobească condamnatul prin pedepse foarte mari. Legea penală actuală are o cu totul altă filosofie: să fie blândă, generoasă dar foarte operativă. Nu mai ai condamnări de 20 de ani decât în cazuri excepţionale cu concursuri de infracţiuni şi cu rezoluţii infracţionale active pentru ani de zile. Fiţi convins că din clipa în care a primit prima citaţia toţi cei din sistem, inclusiv avocatul domniei sale i-au explicat aceste lucruri.

    Ce a făcut doamna? Păi citiţi în linkul de mai sus? S-a zbătut şi s-a luptat şi s-a fofilat până a intrat în închisoare. Cum puteţi să daţi vina pe judecători când stimabila doamnă SINGURĂ şi-a sacrificat copiii? Cum puteţi da vina pe judecători când deşi trebuia să ia 15 ani, pe lege, o pedepasă despre care a fost informată încă din cursul urmăririi penale ei i-au dat totuşi 5 pe considerente personale? Ce a împiedicat-o să se desisteze după prima infracţiune? Dar după a doua? Dar după a treia? Dar după a patra? Ce a împiedicat-o să repare prejudiciul înainte să se afle despre săvârşirea acestor infracţiuni? Ce a împiedicat-o să recunoască fapta la prima citare? Dar la cercetare? dar după percheziţie? De ce nu a recunoscut la prezentarea materialului de urmărire penală, atunci când procurorii i-au spus: Femeie hăi, fie-ţi milă de copiii tăi şi recunoaşte faptele că eşti pasibilă de 15 ani de puşcărie? Oare ce atitudine o fi avut stimabila doamnă în cursul urmăririi penale de au cerut procurorii 15 ani pentru o femeie bolnavă? Ce a îndemnat-o să fasifice acte? De ce a făcut presiuni asupra subalternilor, de ce a dat vina pe aceştia? De ce s-a ascund după imunităţi şi mandate de parlamentar? De ce nu a recunoscut la primul termen de judecată? de ce nu la al doilea? De ce nu la al treilea? De ce nu a recunoscut oricând începând din 2009 şi până în 2014? De ce nu s-a dus înaintea judecătorlor imediat ce a aflat de boala copiilor? Sau de boala ei? Oricând putea solicita să se prezinte înaintea judecătorului, chiar şi în afara termenului de judecată şi să se consemneze recunoaşterea vinovăţiei. Şi în cele din urmă, chiar şi cu această recunoaştere, faţă de gravitatea faptelor tot trebuie pronunţată o pedepasă întrucât previzibilitatea dreptului penal te obligă la asta. Altfel, cu toţii am încălca legea şi ne-am recunoaşte vinovăţia înainte de ultimul termen, la pronunţare. Doamna Ridzi şi-a asumat această pedeapsă, conştient, din clipa în care a săvârşit prima infracţiune. Este singura responsabilă de acea faptă, săvârşită cu discernământ, ştiind că încalcă legea.

    Cum adică trebuiau arestaţi şi alţii eba, băsescu? Eba nu e şi ea mamă? Pentru ce să fie arestată? Ea ce a făcut? Ştim noi mai bine decât procurorii ce se află în dosar? Ştim noi că a participat EBA la săvârşirea faptelor şi că nu a fost anchetată? Poate o fi beneficiat de banii produşi din infracţiune. Poate o fi cunoscut/intuit unele fapte penale, dar asta nu e infracţiune! Că nu e moral este adevărat, dar dacă am băga la puşcărie pentru astfel de motive s-ar goli ţara de oameni.

    Am mai spus deja că închisorile sunt de groază în primul rând din cauza oamenilor de acolo. Eu vă propun să mutăm o secţie de la Rahova în vila lui Videanu. Credeţi că 5 ani de detenţie vor fi mai suportabili? Că va fi vacanţă? Credeţi-mă că acele condiţii de închisoare, oricât de degradante vă par dvs sunt la ani lumină faţă de sărăcia în care trăieşte o mare parte din populaţia acestei ţări. Spuneţi-le de apa “viemănoasă” de la robinetul din celulă, despre care se plângea SOV, celor ce trăiesc pe marginea gropilor de gunoi. Sau nu, ca să nu exagerez. Spuneţi despre asta celor din satele din Moldova, care habar n-au ce-i aia apă curentă, grup sanitar, indiferent de condiţiile de igienă. Dar oare când Doamna Ridzi a săvârşit infracţiunile, condiţiile din închisori erau altele? Nu ştia unde ar putea ajunge? Ce să vă mai spun de 3 mese pe zi? De mobilier ruginit şi pereţi nevăruiţi? Credeţi că de asta ies cu sănătatea praf de acolo? Ies bolnavi şi zdruncinaţi din cauza oamenilor de acolo, căci exact aceleaşi condiţii materiale, pentru alţi oameni ar putea fi raiul pe pământ.

    Cum rămâne cu pocăinţa unor astfel de oameni care intră kamikaze în inchisoare? Cum rămâne cu pocăinţa unor persoane care încearcă până în ultima clipă să arunce vina pe alte persoane, nevinovate sau doar mai puţin vinovate (asta e regula)? Citiţi vă rog din nou linkul cu contabila care a delapidat şi vedeţi că ar fi în stare să arunce în închisoare pe oricine altcineva numai să nu recunoască propria faptă? Noroc că nu are probe materiale căci altfel, imediat şi-ar modifica povestea ca să sporească în credibilitate, să acuze juristul, administratorul, casiera? Ce te faci cu doamna Ridzi care a încercat să-şi înfunde subalternii? Cum laşi în libertate astfel de persoane? Cine e dator să se pocăiască? Ce anume din sistemul nostru penal îi împiedică să se pocăiască?

    Când am spus despre al şaselea simţ am folosit o licenţă de exprimare. Nu sunt condamnaţi oameni plecând de la puseuri de genul ăsta. M-am referit la o deprindere profesională, la experienţa cu ajutorul căreia un judecător “citeşte” un infractor mincinos exact aşa cum un profesor “citeşte” în clasă pe elevii conştiincioşi dar mediocri, pe cei isteţi dar leneşi. Asta nu înseamnă că profesorul acordă note de 10 doar pentru că a citit potenţialul unui elev, ci doar după ce îl evaluează, când ar putea la fel de bine să-i acorde nota 5. Dar un judecător va avea mereu în vedere faptul că infractorul din faţa lui îl minte în faţă în dispreţul oricărei evidenţe. De asta am şi spus că judecătorii noştri din penal sunt ultra indulgenţi şi de asta există şi foarte multe frustrări în societate când vorbim de infracţiuni cu violenţă. Este culmea că-i mai şi acuzăm de lipsă de milă şi de compasiune când infractorii înşişi nu au compasiune pentru ei şi pentru cei din jurul lor.

    Şi, în final, aş vrea să vă spun că şi pe mine mă revoltă uşurinţa cu care chirurgii vorbesc despre operaţie, incizie, extirpare, boală, pacient, diagnostic, tratament. Şi mie mi se pare că se pierde mult din umanitate, că nu se ţine cont de om etc. Acesta este domeniul justiţiei penale, acestea sunt instrumentele şi termenii folosiţi şi nu pot fi evitaţi dacă vrem totuşi să discutăm acest subiect. Nu cadrează cu duhovnicia unora? Dacă cei ce comentează în necunoştinţă de cauză ar reuşi să iasă din convingerile părut atotştiutoare probabil că s-ar evita acuze de ipocrizie, fariseism, lipsă de milă. În fine. Eu renunţ la a mai participa la această discuţie. Mă revoltă curajul unora de a se avânta pe subiecte despre care nu au nici măcar cel mai mic habar pornind de la frazeologii “macoveisto – dna-iste”. Sistemul noastru judiciar are o grămadă de hibe şi de probleme. Dar are şi multe lucruri bune, de nesperat până acum câţiva ani. Per total eu unul sunt nemulţumit de cum merge justiţia la noi, plecând de la potenţailul şi nevoile din sistem. Faptul că un infractor ca doamna Ridzi vede puşcăria abia în 2015 este un neajuns, dar care îi este şi ei imputabil, dacă nu ei în primul rând.

  30. @admin2
    Pentru mine nu sunt vietile altora. Pe unii dintre ei ii cunosc personal destul de bine. Baieti buni si muncitori.
    Asa ca nu ma pronuntam chiar in necunostinta de cauza, virtualizat, spre deosebire de altii care presupun presupuneri neadevarate.
    Sa spunem ca tine. Ca a fost o condamnare injusta. Si atunci, concret, ce decizie ar fi trebuit sa pronunte justitia in cazul Ridzi? Ca eu nu sunt lamurit. @Leguma spunea ca a fost clementa, voi sustineti ca nu. Atunci cum ar arata clementa in speta respectiva, din punctul vostru de vedere?
    @admin
    Mie mi-a placut expozeul lui arond leguma. Si raman la parerea mea. A fost scurt si la obiect. Ca atunci cand iti este sete si bei pe nerasuflate o cana rece de apa. Zuuup!
    Iar arborele logic din expunerea ‘mnealui a fost bun, zic. Direct la concluzie. Nu m-a meandrat prin concret incepand cu A, prin A1, A2, A3, A1’, A1” si B1, B1 prim, B1 secund si B1 tert si etc.. Altii te innoada in rationamente de nu mai pricepi nimic si la urma te mai si intrebi care era idea principala din discurs.
    “Bravos-ul” din postarea mea de 6 cuvinte si 3 semne de punctuatie pentru asta era dar ca de obicei omniprezentul proces de intentie si-a facut iar aparitia. Nu poti invinui pe cineva de intentii reprobabile fara a dovedi acest lucru. Condamnari fara probe.
    Despre Ridzi ce sa spun… pacat de ea si pacat ca a acceptat numirea in functia de ministru la doar 29 de ani. Mult prea tanara pentru asa o raspundere. Mai ales in Romania.

  31. O inimă neînduioşată, într-o stare de aparentă linişte, este semn sigur al unei nevoinţe incorecte şi al orbirii. “Oricât de frumoasă ar fi viaţa pe care o ducem, zice Sfântul Ioan Scărarul, dacă n-avem inima înduioşată, este pentru că felul nostru de viaţă este făţarnic şi deşert”.

    (din Sfantul Igantie Briancianinov, Faramiturile Ospatulu)

  32. @enkidu:

    Ce anume am presupus, ca nu inteleg? Pedeapsa primita de Ridzi? Boala si copii ei? Ca noi, spre deosebire de altii, nu am facut caracterizari, judecati si evaluari asupra persoanelor implicate. Am evaluat cum s-a comportat un sistem, e adevarat. Raportand pedeapsa la situatie. Ambele factuale. La celelalte intrebari in raspunsul pentru leguma.

    @Leguma:

    In avantul retoricii pari ca te esti gata sa te faci si avocatul diavolului. Defect profesional, probabil, sau, ma rog, de formare.

    Este de inteles faptul ca sistemul lucreaza in anume conditii si ca sunt anumite limitari legale, procedurale, care nu pot fi incalcate – mai ales astazi, nu?

    Totusi, raspunsul tau lung duce discutia in alta parte. Aici nu era vorba despre duhovnicia Codului Penal si nici a procedurilor, ci era vorba despre un modus operandi al sistemului juridic in Romania. Acum, daca voi spuneti ca acest modus operandi este bun, potrivit, ca recompenseaza infractorii de buna credinta si ii pedepseste util social pe cei inraiti, atunci noi nu putem decat sa luam act de un punct de vedere care, pentru noi, este …jenant.

    M-as fi asteptat la explicatii, daca tot vorbim pe Cod si proceduri si penitente, despre cum s-a dat pedeapsa aici. Adica, daca judecatorii aveau cum sa-i dea alta pedeapsa avand in vedere incadrarea, faptele, situatia ei. In schimb, asist la puncte de vedere ”la obiect” care sterg cu Ridzi pe jos (relax, aici nu e nimeni avocatul lui Ridzi), aplauda sistemul juridic pentru ca nu e interesat de complicii faptasului si care lauda virtutile de indreptare ale sistemului penitenciar, precum si conditiile de viata de acolo. Bravos! Halal, sau, daca vreti, Aferim, dragi si bravi juni romani! Si, neaparat, la mai mare. 🙂 🙁

    Totusi, chiar era o situatie simpla pe care am facut-o complicata. Ce faci cu astfel de persoane care, dovedite sau nu, vinovate cu acte sau nu, se gasesc in aceasta situatie? Chiar nu putem imagina solutii juridice mai umane? E interzis? Nu e conform Codului Penal?

  33. Ce să mai spun. Am scris primul mesaj conştient că e o ispită. Nu m-am liniştit nici când l-am scris pe al doilea. După care, vedem cu toţii urmările.

    Nu ţin să fiu avocatul nimănui, cu atât mai puţin al diavolului. Ca să nu mai spun că eu de aici aş înţelege că diavolul sunt oamenii din sistemul judiciar: poliţişti, procurori, judecători. Adică mi se pare ciudat că empatizăm imediat cu un infractor dovedit şi demonizăm în bloc zeci de oameni prin mâinile cărora vor fi trecut actele din dosar. Un dosar în care nimeni nu neagă soluţia de condamnare, nici măcar condamnata, La fel, judecăm pe fondul cauzei o soluţie pronunţată de persoane care din asta trăiesc, cu asta se ocupă, în asta sunt specializaţi. Mi se pare extrem de riscantă o astfel de critică.

    Fiţi convinşi că doamna Ridzi a depus la dosarul cauzei toate actele medicale necesare pentru ca judecătorii să-şi facă o idee despre suferinţa ei. În continuare, evoluţia bolii sale va fi observată de medicul de penitenciar care poate să propună soluţii de tratament şi în afara sistemului penitenciar. La fel, ar trebui înţeles că iminenţa detenţiei face pe mulţi inculpaţi să producă documente medicale care atestă boli care de care mai grave. În sistem astfel de documente sunt privite cu foarte multă circumspecţie, căci nu în puţine cazuri vorbim despre bolnavi închipuiţi.

    În cele din urmă, nu am nimic cu doamna Ridzi. Sper să o întărească Domnul să treacă pentru greutăţile şi necazurile ei. Are în continuare posibilitatea de a se elibera condiţionat, de a solicita o graţiere sau amnistie, în limitele inerente ale sistemului judiciar. Nu m-ar deranja să fie graţiată mâine, dar mi se pare nedreaptă acuzaţia care circulă adusă judecătorilor că au fost fără inimă.
    Vă rog să aveţi în minte că am scris aceste comentarii ispitit de un duh străin, motiv pentru care am şi produs atâta tulburare. Iertaţi-mă. Doamne, ajută!

  34. ‘Ce faci cu astfel de persoane care, dovedite sau nu, vinovate cu acte sau nu, se gasesc in aceasta situatie? Chiar nu putem imagina solutii juridice mai umane? ‘

    @leguma: 🙂

    despre asta e vorba . Adica noi nu vorbim aici de niste judecatori – tu ai elogiat judecatorii si s-a reactionat la chestia asta (sau eu cel putin am reactionat pt ca nu cred deloc in talentele psihologice ale judecatorilor nostri – nu prea au de unde sa le aiba, pt ca sistemul ii predispune auto-suficientei umane si profesionale, dar asta e alta discutie: am intalnit si judecatori super, dar cazurile sunt prea izolate pt a fi reprezentative), dar discutia nu era despre ei si despre cum au judecat ei cazul, ci despre un SISTEM JURIDIC.

    Ai auzit de principiul proportionalitatii in drept? Se aplica mai ales cand se pune problema restrictionarii unor drepturi fundamentale si il intalnesti masiv instrumentat in jurispridenta CEDO dar si in variate aplicatii legislative. Acest principiu spune, in esenta, ca restrictionarea, atunci cand se impune, trebuie sa fie aplicata proportional cu scopul urmarit. Ceea ce inseamna ca principiul se refera la MODUL in care se aplica o restrictie a unui drept (in cazul de fata dreptul la libertate) si LIMITELE restrictiei, limite care nu trebuie sa depaseasca SCOPUL urmarit. Altfel spus, restrictia trebuie sa se suprapuna scopului la modul ‘tanda pe manda’, adica sa nu depaseasca cu nimic stricta necesitate.

    In cazul Ridzi – si nu doar in acest caz, ci in toate cazurile care privesc sanctionarea penala a unor infractori nepericulosi fizic (de fapt si in cazul acestora) – raspunsul la intrebarea ‘cum sa aplic o pedeapsa proportionala in raport cu scopul urmarit?’ nu e deloc simplu, iar cine se pripeste sa il dea s-ar putea sa greseasca prin lipsa de nuantare. In primul rand, tr sa stabilescSCOPUL pedepsei, asa cum a observat si unul din admini. Asta e esenta problemei. Care e scopul meu? Sa razbun pe cineva? Sa ii dau o lectie arogantei doamnei Ridzi? Sa o tin la distanta de contacte sau de posibilitatea de a fi plasta in functii care sa permita reeditarea infractiunilor? Sincer, nu e usor de dat raspunsul. Eu una pot sa spun de ex care NU este scopul normal: acela de a o ucide si de a o tine departe de copiii ei. Pt ca se are ca e o mama ok, iar orice copil are nevoie de o mama!

    Pt a stabili SCOPUL urmarit si MIJLOACELE de aplicare a santiunii ADECVATE SCOPULUI este nevoie de multa chibzuiala si analiza de la caz la caz. Este probabil ceea ce Codul Penal expediaza simplist prin sintagma ‘individulizarea pedepsei’, desi gama pedepselor este atat de limitata incat cu greu ar putea fi respectata o autentica proportionalitate.

    In cazul in speta, de ex, pe mine una ma intereseaza prea putin ‘nasul pe sus’al doamnei Ridzi – si sper din suflet ca nici judecatorii sa nu fi judecat cu astfel de nervozitati interne acest caz. Aroganta ei poate fi lesne usa la punct prin stigmatul social, interzicerea anumitor drepturi pe o anumita perioada, arest la domiciliu..nu stiu, sunt multe variante care cred ca tr cantarite de la caz la caz. Si, cum am spus, nu e vb doar de madam Ridzi aici.

    Cat priveste inchisoarea, ok, nu ma opun de principiu acestei pedepse, dar atat vreme cat conditiile sunt cum sunt inseamna ca statul insusi este un infractor care atenteaza la integritatea fizica si psihica a oamenilor care, cat ar fi ei de infractori, au si ei o demnitate si niste drepturi. Ori inchisoarea, asa cum e ea aici (si nu doar aici) nu numai ca nu atinge SCOPUL pedepsei, ci dimpotriva, agraveaza in 90% din cazuri starea de infractionalitate!! Ceea ce insemna ca inchisorile devin, asa cum a spus si alticineva inaintea mea, adevarate PEPINIERE DE INFRACTORI. Ceea ce e o imensa ipocrizie din partea statului care, sub pretextul ca ma apara de infractori, ii trateaza intr-un mod care ii inraieste si apoi le da iar drumul in societate. E dement!

    Uite, iti dau exemplu de pedeapsa prportionala, inexistenta in Codul Penal. Mi se pare normal ca pedofilii si violatorii sa fie castrati chimic. Iar pedofilii sa aiba un semn pe frunte sau pe mana, intr-un loc vizibil, un semn aplicat in conditii de anestezie si tot tacamul, si care sa nu se poata sterge. Nu cred ca acesti oameni au ‘dreptul la uitare’ (componenta a dreptului la viata privata), dat fiind pericolul social imens pe care il prezinta pt societate. Gresesc?

    Sper ca in cazul Ridzi sa se gaseasca o solutie umana, ca nu de razbunare e aici vorba, ci de impiedicarea ei de a mai comite astfel de fapte, confiscarea si restituirea sumelor obtinute ilicit si, in rest, de niste copii efect dezastruoasa, mai bine ne-am bate capul cu niste solutii juridice adecvate – ma refer la cei care se pricep la dr penal (nu sunt eu aia).

  35. @leguma

    ”Avocat al diavolului” nu pentru ca vorbesti din punctul de vedere al unui sistem – impersonal, oricum -, ci pentru albesti si cele mai evidente negreli ale modului de operare al acestui sistem in obiectivul tau de a demonta ideea pedepsei prea aspre date Monicai Ridzi. Oricum, nu ma asteptam ca acest caz sa starneasca atatea pasiuni.

  36. Ne complicam, intr-adevar.
    In alt registru. Un fel de legalizare a status quo-lui din Ucraina:
    http://www.mediafax.ro/externe/consiliul-de-securitate-al-onu-a-adoptat-rezolutia-care-aproba-acordul-de-la-minsk-privind-ucraina-13843001
    Daca SUA a acceptat in Consiliul de Securitate rezolutia ceruta de Rusia privind acordul Minsk2, asta inseamna ca va urma o perioada de acalmie. Rastimp de liniste in Ucraina pentru 2015. Ca o prognoza de chibit.
    S-au reorientat spre Siria:
    http://www.mediafax.ro/externe/turcia-si-sua-au-semnat-un-acord-privind-instruirea-si-echiparea-rebelilor-sirieni-moderati-in-lupta-impotriva-si-13858361
    Orban a refuzat sa semneze un acord cu Rusia:
    http://www.mediafax.ro/externe/ungaria-a-decis-amanarea-semnarii-unui-contract-pe-termen-lung-privind-importul-de-gaz-rusesc-13862624
    spre deosebire de Grecia care cere continuarea acordului de asistenta cu UE:
    http://stirileprotv.ro/stiri/grexit/anuntul-ingrijorator-venit-din-partea-bancii-centrale-europene-cu-privire-la-grecia-ce-planuri-de-urgenta-se-pregatesc.html
    Iertati si Dumnezeu sa va ierte!
    Post cu folos.
    https://www.youtube.com/watch?v=HJGRSuNjasg

  37. Ignorati ultimul link, cel de pe youtube. Vroiam sa postez altceva.
    In fine.
    https://www.youtube.com/watch?v=Y3-aAx4SOn0
    S-a dus micul meu moment dramatic din comentul precedent 🙂

  38. Ar reieşi implicit că în acest caz NU s-a ţinut cont de TOATE circumstanţele personale, că poliţiştii, procurorii şi judecătorii implicaţi în circumscrierea şi elaborarea hotărârii definitive au greşit cu toţii în a aprecia asupra caracterului infracţional premeditat al faptelor sale. Atunci, concret, în opinia dvs care ar fi trebuit să fie soluţia, pentru că o soluţie în acest dosar trebuia pronunţată. Să o achităm? Să o condamnăm? La cât? 1 an, 2 ani, 4 ani? Pentru cazul în care primim că trebuie pronunţată o pedepasă, incident este art. 53: http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-53
    Avem doar 3 categorii de pedepse principale: a) detenţia pe viaţă, b) închisoare c) amendă. Pentru faptele săvârşite, legea prevede în caz de vinovăţie exclusiv pronunţarea unei pedepse cu închisoarea. Cf art.60 închisoarea înseamnă privarea de libertate pentru un termen cuprins între 15 zile şi 30 de ani.

    Dvs. nu ati inteles care este subiectul discutiei. Cand s-a spun ca nu s-a tinut cont de circumstantele personale a dnei Ridzi (faptul ca e grav bolnava, pe deasupra si cu doi copii mici bolnavi la randul lor), nu s-a facut referire la aprecierea politistilor si procurorilor asupra caracterului preditat infractional. Ce legatura are una cu alta? Aici vorbim doar de decizia judecatorilor.
    “Să o achităm? Să o condamnăm? La cât? 1 an, 2 ani, 4 ani? “ – Aici s-a pus in discutie faptul ca pentru astfel de situatii Codul Penal ar fi trebuit imbunatatit. De ce ignorati cele care s-au spus in comentariile care v-au contrazis? S-a discutat si despre alt gen de pedepse, care nu presupun inchiderea in penitenciar (pt. aceste cazuri in care inculpatul datorita bolii sale nu ar putea beneficia, in conditiile existente din penitenciare, de tratament adecvat PERMANENT), dar le ocoliti intr-un mod complet autist. Un exemplu de altfel de pedeapse ar fi cele ECONOMICE (confiscari de bunuri pt. recuperarea prejudiciului). Si in rest, judecand situatia inculpatei, sa se fi dat cu suspendare. – cum altfel as putea sa subliniez ca sa vedeti, nu stiu.
    Spuneti ca inchisoare sau amenda ar fi fost optiunile. Confiscarea de bunuri prespun ca ar intra la amenda. Iar inchisoarea daca este de la 15 zile, la 30 de zile, daca chiar nu se putea fara inchisoare (desi ma indoiesc ca nu s-ar fi putut da inchisoare cu suspendare, cum s-a intamplat in cazul multora care au ucis la volan nu un om ci mai multi, din vina lor datorita vitezei nebune), atunci 1 luna de inchisoare ar fi fost suficienta, tinand cont de conditia lui Ridzi. Deci, suspendare, sau inchisoare pe o perioada minima + pedepse economice. Sau nu vi se pare ca cele economice ar fi prea blande?

    Ei uite cum şe ştim noi pe toate! Scopul penitenţei deci! Penitenţei cui? A judecătorului care trebuie să pedepsească pe infractorul dezinteresat de soarta lui? Cum adică s-a pierdut scopul penitenţei la noi? Aţi citit codul penal actual sau pur şi simplu vorbim după ureche?
    […] Infractorul are la dispoziţie numeroase instrumente prin care să se asigure că evită pedepsirea sa, toate acestea până la data condamnării sale. După condamnare este încurajat să se îndrepte prin normele execuţionale care prevăd diminuarea pedepsei şi eliberarea condiţionată
    […] În afară de circumstanţele atenuante legale (obligatorii) legea prevede şi atenuante judiciare, de care judecătorul ţine cont, printre care atitudinea în timpul procesului, dovezile de îndreptare şi multe altele. Întregul sistem penal este construit în scopul de a limita la minim numărul persoanelor care ajung în închisoare

    Mai important decât atât este PREVIZIBILITATEA legii penale. Doamna Ridzi din clipa în care a săvârşit prima infracţiune a ales să ignore toate aceste dispoziţii în deplină cunoştinţă de cauză. […] Doamna Ridzi putea să-şi recunoască faptele şi să beneficieze de clemenţa pe care legea o prevede OBLIGATORIU în aceste cazuri

    “Scopul penitenţei deci! Penitenţei cui? A judecătorului care trebuie să pedepsească pe infractorul dezinteresat de soarta lui? Cum adică s-a pierdut scopul penitenţei la noi?” – Este evident vorba despre penintenta condamnatului, nu a judecatorului. Nu importa faptul ca infractorul este sau nu dezinteresat de soarta lui. Pentru ce este el condamnat? Doar pentru a fi pedepsit exemplar? Nu si pentru recuperarea prejudiciului? Adica nu se pun si interesele Statului in discutie? Ce folos are statul de aici, daca nu se recupereaza prejudiciul? Pedepsiriea cu inchisoarea nu duce decat la distrugerea persoanei, nu la indreptarea ei, nici la reintegrarea sociala. La ce foloseste statului o persoana a carui sanatate se va deteriora grav in inchisoare, cu ce mai poate contribui el in societate pe viitor? Doar prin condamnarea la (ani lungi de) inchisoare, majoritatea celor inchisi vor fi scosi pe linie moarta, contributia lor pentru societate in viitor va fi nula, asta daca nu se specializeaza si mai mult in rautati (daca rezista conditiilor), asa cum se intampla. Statul ar trebui sa isi urmareasca interesul, iar interesul unui stat este pe langa recuperarea prejudiciului, si acela de reintegrare sociala a condamnatilor. Vorbim de o imbunatatire a Codului Penal, asa cum este el in alte tari, mai democratice.

    Circumstante atenuante de care judecatorul tine cont spuneti ca tin de ATITUDINEA INCULPATULUI, de dovezi de indreptare legate de colaborarea inculpatului, de recunoastere a vinei. Circumstantele atenuante despre care s-a vorbit aici ca ar trebui sa fie luate in considerare de judecatori ar trebui sa tina insa mai mult de SITUATIA condamnatului (daca sufera sau nu de boli grave, pentru ca pt. un om bolnav un an de puscarie face cat zece, daca nu moare), si nu doar de atitudinea lui in proces.

    “Cum puteţi da vina pe judecători când deşi trebuia să ia 15 ani, pe lege, o pedepasă despre care a fost informată încă din cursul urmăririi penale ei i-au dat totuşi 5 pe considerente personale?”
    Chiar nu intelegeti despre ce discutam, nu sunteti capabil sa iesiti din logica dvs. Aici este vorba de un om grav bolnav care nu rezista nici cateva luni in inchisoare pentru ca necesita ingrijire permanenta (vad ca ignorati acest aspect), ingrijire pe care spitalul unui penitenciar nu o poate asigura, iar acest fapt duce la moartea condamnatului. Spuneati la inceput: ” tocmai asta e o mare problemă, gândirea abstractizată şi în proiecţii paralele cu realitatea”, adresandu-va noua. Dar tocmai dvs. sunteti cel paralel cu realitatea si nu vedeti padurea de copaci. Tot repetati papagaliceste, exclusiv dpv procedural, ca 5 ani sunt minimum fata de 15 cat i s-ar fi putut da. La ce ajuta domnule, sau doamna, daca omul respectiv va muri in puscarie? CUM POATE FI ACEASTA O PEDEAPSA MINIMA CAND DUCE LA MOARTEA CONDAMNATULUI? Cu ce ajuta pe condamnat faptul ca si s-a dat “minimum” de pedeapsa (vorba vine), daca el nu va putea sa supravietuiasca? ASTA inseamna circumstante atenuante, boala omului. O judecata trebuie sa fie PROPORTIONALA cu faptele savarsite si prin EFECTELE ei, ori aici consecintele “minimei” pedepse echivaleaza cu aceasta consecinta grava. Aici trebuie sa functioneze omenia. O judecata dreapta trebuie sa tina cont de aceste aspecte, nu doar de pedeapsa pe cod procedural. Iar daca nu exista in cod, trebuie refacut codul. Trebuie sa te asiguri ca cel condamnat va putea suporta pedeapsa, fie ea “minima” (desi se puteau lua si altele, despre care am pomenit mai sus).
    Este evident ca faptele dnei Ridzi sunt condamnabile, ca au fost premeditate. Dar pt. asta sa fie practic condamnata la moarte? Asta e pedeapsa MINIMA ?!?! Asta e o logica schizofrenica. Lipsa de realism (in general vorbind, nu ingustat pe procedura), ochelarii de cal, lipsa de compasiune – e specifica schizofrenicilor. Aici, o “schizofrenie” duhovniceasca, ma iertati.

    Cum adică trebuiau arestaţi şi alţii eba, băsescu? Eba nu e şi ea mamă? Pentru ce să fie arestată? Ea ce a făcut? Ştim noi că a participat EBA la săvârşirea faptelor şi că nu a fost anchetată? Poate o fi beneficiat de banii produşi din infracţiune. Poate o fi cunoscut/intuit unele fapte penale, dar asta nu e infracţiune!

    Pai va considerati a avea o buna judecata dpv judiciar. De cand si pana unde Justitia se ocupa doar de EXECUTANTI (caci Ridzi a fost un executant, avand in vedere beneficiarul real al motivului pt care este condamnata), si nu de cei care dau comanda? In clanurile mafiote, cei care merg pe teren si constrang pe ceilalti nu sunt sefii mafiei, ci executantii. Cum sa nu fie infractiune, premeditarea faptelor de infractiune economica, atunci cand comanzi celor care te slujesc sa comita astfel de fapte? Nu e vorba de cunoasterea sau intuirea faptelor penale, nu faceti pe naivul.
    “Eba nu e şi ea mamă?” – pt. cei aflati la comenzi vad ca aveti compasiune. Toata lumea stie ca nu de Eba era vorba, chiar daca a fost beneficiarul real al faptei de infractiune, ci de taica-su. Iar asta poate nu se poate dovedi, dar reiese din logica faptelor, iar asta ar putea fi o circumstanta atenuanta (persoana care executa un ordin, nu care concepe infractiunea).

    Am mai spus deja că închisorile sunt de groază în primul rând din cauza oamenilor de acolo. Eu vă propun să mutăm o secţie de la Rahova în vila lui Videanu. Credeţi că 5 ani de detenţie vor fi mai suportabili? Că va fi vacanţă? Credeţi-mă că acele condiţii de închisoare, oricât de degradante vă par dvs sunt la ani lumină faţă de sărăcia în care trăieşte o mare parte din populaţia acestei ţări.

    Aici dvs. aberati, comparand cu ce ar suporta unii care nu au unde sa locuiasca. E vorba si de conditii fizice inumane, dar si de umilirea celor din puscarii, si nu doar din partea celorlalti arestati, ci si a lucratorilor si sefilor din penitenciare. Pe langa faptul ca nu ar trebui pusi la comun infractori violenti cu cei care au facut gainarii economice, non-violenti. Cititi mai jos despre conditiile din pentinenciare si pe urma mai reflectati. Sunteti ori pe dinafara, ori in ignoranta si extrem de nerealist.
    http://www.realitatea.net/scrisoarea-mai-multor-de-inu-i-din-penitenciare_1616201.html

  39. Ca sa rezum intr-o singura fraza, esenta a ceea ce vreau sa spun: (asa cum reiese din maruturiile unor arestati, care declara ca maxim o data la doua saptamani pot accesa serviciile unui medic, indiferent de gravitatea si urgenta bolii) daca sistemul penitenciar nu asigura tratamentul adecvat pentru persoanele grav bolnave care necesita obligatoriu ingrijire permanenta, atunci putem considera ca pedeapsa de lipsire de libertate, indiferent de numarul anilor de pedeapsa, se transforma intr-una de condamnare la moarte lenta (in interval de zile sau luni de zile). Restul e vorbarie goala, justificari si pretexte – logice sau corecte procedural – dar care nu pot combate aceasta realitate.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare