CAZUL MONICA RIDZI si justitia dezumanizata de tip SRI-DNA

20-02-2015 4 minute Sublinieri

Monica Iacob Ridzi

E vinovată pentru delapidare și alte infracțiuni de corupție pe care le-a făcut cu o anumită aroganță în 2009, când, la 31 de ani, ajunsă ministra Turismului, credea că lumea e a ei. În mai puțin de șase ani, până la condamnarea sa definitivă, Monica Ridzi a căzut de foarte sus.

Judecătorii i-au dat verdictul standard pentru faptele ei: 5 ani cu executare. N-au vrut să țină cont că suferă de o boală grea și fără întoarcere, n-au vrut nici să audă că are doi copii mici, ambii cu deficiențe. Într-o țară ca România, în care corupția este omnipotentă, instituțiile trebuie să fie puternice și dure, să dea exemple, în așa fel încât ceilalți politicieni să nu mai repete greșelile celor care astăzi sunt închiși.

Totuși, judecătorii se pot adapta situațiilor, pot avea compasiune, nu neapărat pentru mama coruptă, ci pentru cei doi copii.Dosarele nu se dau încă spre rezolvare computerelor, pentru că judecătorul are mai multă imaginație, iar la nevoie și puțină umanitate. Magistratul este cel care poate pune în echilibru răul pe care un vinovat l-a făcut, cât de periculos este acesta pentru cei din jur și dacă speța lui poate fi o pildă pentru ceilalți. Detenția la domiciliu putea fi, de pildă, o soluție, dacă Ridzi își recunoștea faptele.

Toată viața ei de femeie tânără și frumoasă a fost întoarsă pe dos de 600.000 de euro pe care i-a dat, când era ministră, unor firme de apartament fără licitații reale, pentru a organiza pe 2 mai 2009 Ziua Tineretului. O parte din bani au ajuns la câteva televiziuni, care, în schimb, le-au filmat pe Ridzi și pe Elena Băsescu în prim-plan și le-au prezentat îndelung pe ecrane.

Monica Ridzi s-a ales doar cu acele imagini, despre care ea spera că îi vor fi trambulină spre popularitatea de care are nevoie un politician adevărat. A continuat să greșească, însă, crezând că, fiind crescută la umbra lui Traian Băsescu, își poate permite să fie arogantă. Când procurorii au început ancheta, după ce Cătălin Tolontan și GSP au scris despre ea, Ridzi le-a cerut subordonaților să șteargă probele. Deci, dacă până aici putea fi bănuită de naivitate, de aici încolo este vorba despre premeditare.

Dacă în loc să încerce să ascundă urmele delapidării ar fi colaborat cu Direcția Națională Anticorupție (DNA), probabil că multe lucruri ar fi arătat altfel pentru ea. Eșua în cariera politică, dar își putea păstra viața. Nu a fost destul de înțeleaptă, nu a avut sfătuitori buni și a crezut prea mult în iluzia puterii. Traian Băsescu a clasat-o deja în „generația ratată“, de care, altminteri, s-a folosit fără remușcări. Dintre foștii oameni ai președintelui, Ridzi este cazul cel mai dramatic, fiindcă, spre deosebire de ceilalți, ea s-a prăbușit fizic sub acuzațiile care i s-au adus. Strategia ei de a fugi cât mai mult de procurori, ascunzându-se sub imunitatea parlamentară, a făcut în cele din urmă ca lucrurile să fie și mai negre, iar timpul a lucrat împotriva ei.

A greșit mult, a delapidat, chiar dacă nu în favoarea ei, a făcut falsuri încercând să scape de hârtiile compromițătoare. Faptele de corupție sunt incontestabile și pedeapsa era inevitabilă. Dar prea dură. Doi copii care s-au născut cu probleme rămân fără mamă. Cinicii vor spune că Ridzi trebuia să-și asume răspunderea înainte să-i aibă. Poate că e așa, dar copiii există și n-ar trebui pedepsiți în numele mamei.

Lumea văzută în alb-negru deformează și dezumanizează. În România ne-am obișnuit cu acest peisaj simplu încă dinainte de căderea lui Ceaușescu și am rămas blocați în extremități. Poate că a venit momentul să introducem și nuanțe, cel puțin atât cât să ne păstrăm umanitatea.

Monica Iacob Ridzi a fost condamnată, luni, la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Naţională a Tineretului. Apropiaţii familiei Ridzi, care ştiu de afecţiunea de care suferă fostul ministru, diagnostic ţinut secret până acum, se tem că sistemul medical din penitenciar nu poate să oprească evoluţia bolii.

Monica Iacob Ridzi a fost condamnată definitiv, luni, de ICCJ la cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Tineretului, iar fosta ei consilieră Ioana Vârsta a primit o pedeapsă de cinci ani, tot pentru abuz în serviciu.

Avocatii Monicai Iacob Ridzi nu se dau batuti cu una, cu doua, si au depus deja o serie de acte, sperand sa convinga instanta sa o elibereze macar temporar pe deputata. Ei susţin că situaţia medicală gravă nu îi permite executarea sentinţei şi au formulat o cerere de întrerupere a pedepsei până când petenta va fi capabilă din punct de vedere medical să îşi ispăşească pedeapsa. Odată cu cererea de întrerupere a pedepsei, avocaţii au depus şi mai multe acte medicale, care atestă faptul că Monica Iacob Ridzi este într-o stare gravă.

Monica Iacob Ridzi a fost supusă, în martie anul trecut, unei intervenții medicale complexe efectuată într-o clinică medicală din Viena. Deputatul suferă de o boală rară de sânge care duce la complicații, iar afecțiunile i s-au agravat, astfel că medicii români au trimis-o de urgență la Viena.

Monica Iacob Ridzi, în vârstă de 38 de ani, suferă de o boală rară a sângelui, afecţiune pe care a avut-o şi tatăl ei, şi care, de circa zece ani, o obligă să meargă la controale medicale amănunţite, dar şi să facă diverse tratamente.

“Monica s-a pregătit psihologic pentru ce e mai rău, însă tragedia este pentru copii, cei doi fiind foarte legaţi de ea. Boala de care suferă, leucopenie, este la fel de gravă ca leucemia. Să-mi arătaţi mie medic pregătit sau spital penitenciar dotat pentru a trata aşa ceva. Orice virus poate declanşa o boală gravă fatală, pentru că ea are un sistem imunitar scăzut. Ce închisoare oferă condiţii igienico- sanitare normale? Statul e îndreptăţit să îi ia libertatea, dar nu şi viaţa”, a declarat pentru Libertatea un apropiat al familiei, care a dorit să rămână anonim.

Luni seară, Ridzi a fost încarcerată la secţia exterioară a Penitenciarului Gherla din Cluj-Napoca, după ce s-a predat la Poliţia Judeţeană Cluj. […]

Nota noastra:

Dupa ce o parte a cainilor de paza ai …fostei puteri au avut revelatia “spectacolului catuselor“, mult prea tardiv, acum, unii dintre ei descopera ca “justitia independenta” iesita de sub faldurile SRI-DNA este de o “intransigenta” vecina cu sadismul. Nimic surprinzator aici – sa ne aducem aminte de atmosfera din timpul “dosarului transferurilor” si de setea de sange manifestata si intretinuta de unele organisme de presa: Noua JUSTITIE PENTRU noua LUME, noii STAPANI AI TARII si “consolidarea”noului SISTEM AL FRICII. De la “statul de drept” catre “statul (in pozitie) de drepti” trecand prin EXEMPLARITATEA DOSARULUI TRANSFERURILOR

Aratam acolo ca o astfel de ura si lipsa de mila, de umanitate, nu se vor limita doar la niste personaje grele. Ca este un stil de a face “justitie” care este alimentat de un obiectiv ce n-are legatura cu dreptatea: controlul social prin frica. Monica Ridzi a fost si ea un astfel de personaj, iar dosarul sau, in mod cert, nu e politic, insa, la momentul sentintei, era o mama bolnava cu doi copii dependenti de ea, de care se lepadasera dezgustator chiar cei pentru care facuse ilegalitatile respective (familia Basescu). 

Dincolo de acest caz, lipsa aceasta de adecvare la realitate, la circumstante, incepe sa fie o constanta in Romania zilelor noastre. Nu doar in justitie, sa ne gandim si la zona economica, la cea sociala. Tot felul de masuri care bruscheaza, brutalizeaza societatea, sunt luate orbeste, fara cracnet, cu totul riscul de a atinge sau starni frustrari sociale. Este un sindrom al unei societati guvernate din exterior, la ordin. Iar justitia pare ca functioneaza identic: brutal, la ordin, pe baza de cote si de imagine, nu pe baza de oameni


Categorii

1. DIVERSE, Justitie, Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

89 Commentarii la “CAZUL MONICA RIDZI si justitia dezumanizata de tip SRI-DNA

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. @Mirela:

    Ai citit cu ATENTIE cele scrise de comentatorul “leguma”, si ai urmarit firul logic al argumentelor pe care le-a adus?
    Cu toata dragostea, cred ca nu.
    In aceste conditii participam la un dialog al surzilor, si tinem mortis la punctul nostru de vedere, ignorand realitatea faptelor atat de clar prezentata.

  2. ok. înţeleg. Îmi cer iertare pentru insistenţa cu care am abordat acest subiect. Doamne, ajută!

  3. @ leguma

    Iertati-ma, va rog, dar cred ca ceea ce au vrut sa spuna atat admin cat si ceilalti comentatori, este ca indiferent de ce meserie ai pe lumea asta, dar mai ales in cazul unui judecator, procuror sau politist, una din acestea avand directa legatura cu hotararea asupra vietii unui individ, cel mai important lucru este sa fi OM.

    Deci chiar de a fi imparat sau maturator la curtea imparatului, nimeni de pe lumea aceasta nu trebuie sa uite ca este OM.

    Si chiar daca SISTEMUL incearca sa implementeze metode reci, bazate doar pe ratiune si mai ales, pe distrugerea psihologica a individului, el, omul care instrumenteaza in interiorul acestui sistem trebuie sa fie Om si sa nu se lase pervertit de sistem.

    Omul are minte (ratiune), dar are si inima.

    A existat odata un imparat care, asa cum erau privilegiile imparatilor, avea drepturi depline si putea face orice in imparatia pe care ingaduise Dumnezeu sa o conduca. Acest imparat, isi luase un om pe care il platea doar ca sa il urmeze peste tot si sa-i reaminteasca permanent ca si el, imparatul, nu este decat un om.
    Imi cer iertare dar nu-mi mai amintesc numele imparatului.

    Intram in Postul Mare si ispitele diavolului se vor inmulti si vor fi mai puternice, dar cu ajutorul Domnului, incercand sa nu uitam niciodata ca nu suntem decat niste oameni neputinciosi, vom reusi sa trecem peste ele fara prea multe certuri de cuvinte si mai ales fara dezbinare.

    Post cu folos sa ne daruiasca Iisus Hristos Dumnezeul nostru la toti.

  4. @Raluca:

    ‘In aceste conditii participam la un dialog al surzilor’

    scuza-ma, dar daca faci astfel de afirmatii cred ca e bine sa circumstantiezi. Ce a spus EXACT ‘leguma’ si nu s-a inteles aici, ca nu mi-e clar…

    Mie mi se pare ca ‘leguma’ este cel care nu intelege. El vorbeste de judecatori, restul lumii vorbeste de sistem. Eu m-am exprimat, ce-i drept, cu privire la judecatori, bazandu-ma pe o experienta intensa in domeniu. Dar discutia principala era legate de SISTEM. Ok, sa zicem ca judecatorii sunt minunati, dar daca 5 ani cu executare sunt dati unei persoane vinovate de …nici nu stiu de ce, ca inteleg ca nu e vb de coruptie aici..sa zicem abuz in serviciu, probabil – care pe deasupra mai e si extrem de bolnava, inseamna ca pe undeva sistemul are o problema.

    Pe de alta parte, si pe fond avem o problema: nu inteleg de ce Ridzi ar fi trebuit sa primeasca 14 ani!! Nu sunt penalist, dar nici un pedofil nu primeste o astfel de pedeapsa. Daca pornesti de la premisa ca ar fi trebuit sa primeasca 14 ani, atunci 5 ani intr-adevar, par o adevaarata pomana. Dar mi se pare exagerata pedeapsa in contextul dat.

    Deci daca tot ne acuzam unii pe altii de opacitate la argument, hai sa detaliem un pic…

  5. @Doroteea:

    Nici eu nu sunt penalist. 🙂

    Dna Ridzi a facut multe greseli cu buna stiinta in dispretul legii, asta dupa ce era deja anchetata, incercand sa ascunda, sa distruga, sa masluiasca probe, si sa dea vina pe altii. Nu spune asta numai comentatorul “leguma”. El doar a detaliat subiectul. S-au spus aceste lucruri si in mass-media. Prin atitudinea pe care a avut-o de-a lungul procesului, nu pare sa fi fost preocupata de soarta copiilor ei. S-a trezit brusc ca are o familie dupa ce a fost condamnata definitiv, cu executare. Probabil ca nu credea ca i se va intampla asta. Spera sa scape nepedepsita datorita faptului ca avea sprijin politic la cel mai inalt nivel.
    Eu nu cunosc codul penal, dar daca la capetele de acuzare pe care le-a avut, pedeapsa cumulata era de 15 ani, si ea a primit doar 5 ani, pot sa spun ca judecatorii au fost destul de intelegatori.
    Si daca tot se doreste o abordare duhovniceasca a acestei situatii, sa presupunem ca dna Ridzi a faptuit ceea ce a faptuit, dar ar vrea in acelasi timp sa se si mantuiasca. Conditia ar fi ca sa-si recunoasca deplin faptele, sa-i para sincer rau pentru ceea ce a facut, sa se spovedeasca, sa faca canonul de indreptare, si apoi sa incerce sa nu mai repete pacatele respective.
    Dna Ridzi desi a fost prinsa asupra faptului, si inca cu agravante, nu a recunoscut nimic, in dispretul justitiei, si, in definitiv, al oamenilor acestei tari in beneficiul carora ar fi trebuit sa lucreze ca ministru, si ai caror bani i-a delapidat.
    Asadar oricum am privi aceasta situatie, lumeste, adica rece si fara suflet, sau duhovniceste, nerecunoasterea faptelor si MAI ALES lipsa parerii de rau pentru cele savarsite, duc in ambele cazuri la un deznodamant nefericit. Nu poti sa fii si cu sufletul in rai, si cu slanina in pod. Nici Dumnezeu nu obliga pe oameni sa se mantuiasca. Ii ajuta, le ofera totul, asa cum spune in Evanghelie ca „totul e gata” pregatit pentru mantuirea lor, dar nu forteaza pe nimeni. De asta libertatea pe care ne-a dat-o e atat de pretioasa.

    Imi pare sincer rau pentru dna Ridzi, dar si-a facut-o cu mana ei in deplina cunostinta de cauza.
    Din punctul meu de vedere poate sa traiasca linistita in libertate, dar cum facem totusi cu oamenii care faptuiesc lucruri rele si, din dispret, sau din incapatanare, sau din mandrie, sau din alte motive nu vor sa-si recunoasca pacatele, dar nu vor nici sa fie pedepsiti, ci vor sa faptuiasca relele, dar sa-si traiasca linistiti viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Si exlcud cu voia ta din aceasta discutie, pe escrocii care-si recunosc de forma faptele, doar ca sa primeasca pedepse mai mici.

  6. @Raluca:

    Chestiunea e ca daca intram in psihologia faptuitorului, atunci terenul discutiei devine alunecos. Pentru ca da, putem descrie comportamentul respectivei cum ai facut-o mai sus si cum a facut si leguma, insa asta o fi tabloul complet? Daca tot facem psihologie, zic. De ce a avut ea sentimentul si aroganta ca nu i se poate intampla asa ceva? De ce nu a asumat cele faptuite? Are vreo legatura faptul ca a fost condamnata nu pentru ca a furat din bunul public strict pentru ea si casa ei, ci pentru favoritisme si relatii politice? Ca a reprodus un mecanism, cel mai probabil, folosit pe scara larga in mediul sau de activitate, si ca a refuzat ca tocmai ei i se poate intampla sa fie trasa la raspundere, dintr-o mare de faptuitori? Are vreo legatura cu cerbicia ei sentimentul ca justitia e corupta, limitata, selectiva? Daca tot comparam sistemul juridic cu Dumnezeu.

  7. Da, sistemul juridic din Romania este corupt, dar nu in totalitatea lui, ci mai ales la varf. Cred ca nimeni nu a sustinut altceva. Dar daca intr-un caz ca acesta s-a aplicat surprinzator legea, de ce nu am saluta acest lucru ca fiind unul normal.
    Aici nu e vorba de psihologie, ci de fapte. Raman la parerea ca oricum am privi lucrurile, fie din perspectiva lumeasca, fie din perspectiva duhovniceasca, nerecunoasterea faptei, si lipsa parerii sincere de rau nu duc la nimic bun. Iar compasiunea fata de o persoana aflata intr-o situatie determinata, nu rezolva fondul problemei. Nimeni nu vrea „moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fi viu” (citat din memorie). Dar daca „pacatosul” vrea sa ramana asa, atunci nu-l putem forta, iar corectia vine de la sine.

  8. @Raluca,

    Ca sa te citez, ai citit cu ATENTIE cele scrise de mine, si ai urmarit argumentele mele?

    ‘Leguma’ a vorbit strict dpv procedural, imputand atitudinea aroganta a dnei Ridzi, si faptul ca nu si-a recunoscut vinovatia, ca nu a dat dovezi de indreptare – lucruri pe care nu le-a contestat nimeni aici.

    Eu si altii, ne-am referit insa la duhul, nu doar la litera legii. Pedeapsa minima de care a tot vorbit ‘Leguma”, pt. un om foarte bolnav nu e resimtita ca minima, pt ca nu o poate duce. De asemenea, am adus in discutie lipsa de variante oferite de actualul cod penal pt. situatiile in care chiar si o pedeapsa (asa-zis) minima de lipsire de libertate (minima nu e aceeasi cu mica), e discutabil de a fi dusa la capat de condamnat, avand in vedere riscul la care se supune in conditiile din penitenciare. Nici macar nu mai e vorba de Ridzi ca persoana, ci de principiu in sine. Daca nu ai conditii sa tii in viata un om grav bolnav in inchisoare, atunci nu il trimite acolo, ca sa nu il ai pe constiinta.

    “Condamnatul poate fi suspus unei expertize medicale, eliberat şi apoi poate pleca liniştit în austria la tratament, par avion sau printre berbecuţi, după caz. Se vindecă şi apoi întră înapoi la închisoare pentru a continua binemersi executarea pedepsei.”

    Ma indoiesc ca e o boala care sa se vindece prin interventie chirugicala, ci mai degraba una care, din ce am auzit, necesita tratament indelungat (greu de aplicat in conditiile unei detentii in regim inchis, ca nu poti sa duci pe condamnat zilnic la o clinica specializata, sau sa ii asiguri alimentatia de care are nevoie pt. a-si mentine un sistem imunitar suficient de puternic care sa lupte cu boala). Iar daca e adevarat ca in spitalele penitenciare doctorii nu te baga in seama, si nu ii intereseaza cu adevarat starea condamnatilor, asa cum acestia se plang, si consultatia este la 2 saptamani, despre ce mai vorbim? Nu stim cu totii cum i s-a respins in mod repetat cererea de interventie chirurgicala in strainatate, sau chiar si la noi la o clinica privata, lui Becali, pt. hernie de disc, caz in care in lipsa operatiei respectivul risca paralizia totala? I-a pasat cuiva? De ce ne ascundem cu capul in nisip, ca strutii, refuzand sa vedem realitatea, cand e evident ca lucrurile nu sunt asa roz cum le descriem noi ca ar fi?

    Nu am comentat cele 20 de luni cu care zice-se ar putea scapa prin eliberare conditionata, pt. ca sunt de parere ca fara hrana si tratamentul necesar si o luna ar putea fi prea mult. Desi o eliberare conditionata din cate stiu nu poate fi facuta la mai putin de implinirea a jumatate de pedeapsa, adica in acest caz, 30 de luni (nu 20) – si asta doar daca ai parte de bunavointa judecatorilor, adica nu esti sigur ca iesi pana nu faci toata pedeapsa.

    Cat priveste un alt argument, cel al presupusei minciuna a lui Ridzi cu privire la gravitatea bolii – asta se poate dovedi intrucat nu e un singur doctor care sa dea un verdict, se pot face mai multe expertize. Dar de vreme ce din “infractoare”, ‘Leguma’ nu o scoate pe Ridzi, nu ma mira ca prezuma o minciuna din partea ei (chiar si avand in vedere alti condamnati care au apelat la boli fictive).

    In alta ordine de idei, am sesizat o anumita pornire/incrancenare/suparare pe Ridzi a comentatorului ‘Leguma’, precum si un soi de dispret nedisimulat, ceea de mi-a creat din start rezerve cu privire la obiectivitatea argumentatiei. Citatele de mai jos cred ca sunt sugestive:

    “5 ani cu executare înseamnă că a scăpat foarte foarte foarte uşor” (?!?! – daca ii facea el, nu mai erau asa usori…. Ce usor pierdem din realism, atunci cand vedem numai cifre pe hartie. Si cum spuneam, elibarearea conditionata nu este garantata, ci la latitudinea judecatorilor, multi nu ies conditionat. Iar 5 ani chiar nu e deloc usor, nici putin, in conditiile pentintenciarelor de la noi.

    “pufoşii ăştia de infractori corupţi” – (ii uram din ficati desigur, iar 5 ani e putin, stim)

    “Credeţi-mă că acele condiţii de închisoare, oricât de degradante vă par dvs sunt la ani lumină faţă de sărăcia în care trăieşte o mare parte din populaţia acestei ţări. Spuneţi-le de apa “viemănoasă” de la robinetul din celulă, despre care se plângea SOV, celor ce trăiesc pe marginea gropilor de gunoi.”

    – cum sa facem asemeana comparatie conditiile din penitenciar ar fi bune fata de cei care traiesc langa gropile de gunoi? Asta este criteriul dupa care judecam conditiile de detentie? Gropile de gunoi? Waw…. Asta da lipsa de pretentii. Mai ales cand aplici altora aceste standarde scazute. Ce poate sa reiasa din acest fragment, decat un maxim de dispret la adresa “infractoarei”. Cat de rece si obiectiva (umana cu atat mai putin), mai poate fi argumentatia cand faci asemenea raportari?, .

    Părerea mea este că interpretaţi la extrem boala de care suferă doamna Ridzi şi că nu apreciaţi la gravitatea reală săvârşirea unei infracţiuni şi consecinţele inerente. – deci grava este infractiunea nu boala (care de fapt e o bagatela)….

    “Acesta este domeniul justiţiei penale, acestea sunt instrumentele şi termenii folosiţi şi nu pot fi evitaţi dacă vrem totuşi să discutăm acest subiect. Nu cadrează cu duhovnicia unora?” – Cat de mult ne-am impietrit inimile, cat de mult semanam cu fariseii care arata cu degetul pe altii. Nu a ramas nimic in noi din cuvintele Mantuitorului despre iertare, despre nejudecarea aproapelui. Sau in acest caz, macar o minima condescendenta. Fereasca Dumnezeu sa fim si noi judecati la Judecata dupa litera, dupa lege, dupa atitudinea noastra aroganta…

    Ce scrie in Evanghelia de azi?

    “Dacă veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre.”

    Am uitat? Dar pe acestea de mai jos?


    1. Nu judecati, ca sa nu fiti judecati.
    2. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura.
    3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama?
    4. Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau?
    5. Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.

  9. @Raluca:

    Nu putem saluta in astfel de cazuri… Nu vedem ce. Poate altii vad mai bine. Psihologia e inevitabila din momentul in care noi discutam motivatiile si conduita lui Ridzi si nu ne referim la fapte, cum ar fi cum a pledat in procesele sale.

  10. Si inca ceva, a fost condamnata si pentru ascunderea si distrugerea de probe. Daca nu ar fi facut aceste prostii, poate justitia sistemului ar fi acoperit-o, si ar fi primit sa zicem o condamnare cu suspendare.
    Ridzi s-a bagat in ceva care a depasit-o, si in loc sa faca tot posibilul sa fie ajutata de justitie, a oferit pe tava probe compromitatoare facute de aceasta data singura, cu mana ei, neajutata de nimeni. Pentru asta a platit de fapt.

  11. Raluca:

    e posibil ca ea sa fi facut asta din panica, nu din aroganta. Plus ca imi imaginez cum se simte cand vede ca a scos castanele din foc cu mana altuia. A vazut cum toti cei care au bagat-o in asta s-au retras, a vazut ca e singura, a fost probabil sfatuita de avocati…in fine, sunt multe necunoascute.

    Totusi, tr avut in vedere ca altii, care CHIAR si-au bagat castanele la greu in buzunar (ceea ce ea n-a facut si nici n-a urmarit!) fac 4-5 ani inchisoare (v. Nastase) sau 6 (Borcea) sau 10 (ditai Voiculescu! De-aia cred ca ideea asta de 14 ani inchisoare e absolut exagerata. Ori de aici s-a pornit tot rationamentul din care a rezultat ca 5 ani sunt de fapt o pomana.

    Si mai e ceva: @leguma sugereaza la un moment dat ca certificatul medical ar fi o gaselnita si ca judecatorii stiu ei ce stiu… Ori asta inseamna sa pornesti de l prezumtia de rea-credinta, ceea ce nu e nici macar legal! Pana la proba contrarie, ei tr sa ia de bun acel certificat.

    @Leguma a facut dupa mine mai degraba un ‘proces de intentie’ sub o aparenta de rigoare legala. Hei, @leguma, scuze ca vb la pers. a III-a :).

    Cat priveste sistemul care mai are si parti bune..asta e marea dezbatere a zilei de fapt. Se pune problema: de ce abia acum sistemul reactioneaza? Si, din nou, apare posibilul raspuns: poate nu pt ca sistemul incepe sa se trezeasca si sa se curete, ci pt simplul fapt ca s-a schimbat comanda politica. E bine ca se mi curata societatea si ca se face dreptate, atata cata e ea – nu sunt eu ia care sa nege asta! – dar eu una nu prea imi pun sperante in ‘noutatea’ sistemului, ci ma tem ca e vorba doar de reglare de conturi si curatarea taberei adverse.

  12. @Mirela:

    Acum am vazut ultimul tau comentariu. Mi se pare f bine argumentat si, personal, subscriu in totalitate.

  13. Din punctul meu de vedere, discutia a deviat de la subiectul real. E posibil sa gresesc si imi cer iertare, in orice caz eu nu vreau sa prelungesc o discutie de acest fel mai ales cand deja incepe Postul Mare. Atata voiam sa aduc aminte, ca postarea de fata si comentariile subsemnatului (dar si ale altor 2-3 comentatori) faceau referire doar la boala grava, posibil incurabila, a unei femei si la cei doi copii ai ei, de asemenea cu probleme, ramasi acum fara mama. Nu despre vinovatia acestei femei, subiect deja clar si epuizat. Oricat de vinovata este (si este), nu este vinovata ca sa fie pedepsita cu moartea, ceea ce nici macar ucigasii cei mai cruzi nu au parte. Nu ma intereseaza indreptatirile reci ale “sistemului”, odata ce acesta isi asuma sa fie criminal “cu legea in mana”. Si cand te gandesti ca de la crestini te-ai astepta macar sa fie sensibili la ideea de copii, de familie (trebuia poate sa-si omoare copiii in pantece, o data ce tot stia ce a facut si ce risca, nu?). Si ca ea mai sunt destui. Pentru acestia, ca si crestini, ar trebui sa avem MILA, macar silindu-ne pentru PORUNCA lui Hristos, daca inima si constiinta nu ne mai imbie catre aceasta. Se intampla sa fim impietriti din cauza rautatii vietii, insa… cel putin, fratilor, va rog, sa nu ne si justificam aceasta neputinta prin conceptul blestemat de “dreptate omeneasca”, ci sa cerem Domnului sa ne inmoaie inimile cu adevarat.

    Si, iertati-ma, dar va spun cu durere, ca ma cutremura intotdeauna cei care iau intotdeauna partea celor puternici, a sistemului, si care se grabesc sa arunce cu pietre in cei… deja condamnati si cazuti. Oare asa ne va placea sa ni se masoare si noua? Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.

    Si cu aceasta as vrea sa inchei, rugandu-ma sa ma iertati si sa incercam sa ne induplecam inimile spre mila, spre sinceritate, spre noblete sufleteasca si spre durerea inimii, ca sa intram cu bine in Postul care ne sta inainte:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/03/10/la-ce-sa-luam-aminte-mai-mult-in-postul-mare/

  14. @Doroteea,

    Mersi, si eu subscriu la toate comentariile tale (si ale admin-ilor + inca cateva), #35 mai ales (in general, nu doar aici, subscriu la comentariile tale, ca tot veni vorba).

    Post usor si cu folos !

  15. Mersi, Mirela, ma bucur intotdeauna cand mai e cineva de acord si cu mine! 🙂

    @Tuturor (si lui @leguma, evident, care a creat o dezbatere constructiva!): Post usor si cu folos va doresc si eu cu toata inima!

  16. admin2:
    Abia acum ca a fost condamnata, Ridzi are nevoie de mila crestina. Tradusa civil ar insemna gratiere si o poate face presedintele tarii. In lipsa condamnarii nu vad cum putem vorbi de mila fata de ea, atat timp cat ea insasi nu a dovedit ca se caieste de faptele sale. Prima care ar fi trebuit sa stie ca are copii acasa era chiar ea, mama lor.
    Si as vrea sa vad aceelasi apel la mila si fata de Dan Voiculescu care la 10 ani condamnare la varsa de 68 de ani este foarte probabil in aceeasi situatie, de condamnare pe viata. Si la fel si cei 8 ani condamnare ai doctorului Mencinicopschi. Hai totusi sa-i vedem pe toti daca tot ne uitam.

  17. @Titus L:

    Haideti, va rugam, sa nu o luam de la capat. Cat priveste mila, noi de la bun inceput ne-am pronuntat critic fata de bucuria de a infunda oamenii in puscarie, indiferent de cine era vorba.

  18. As vrea sa adaug ceva. Nu ca sa prelungesc discutia pe tema Ridzi, unde s-au spus destule, ci mai degraba ca o concluzie, ce invatatura tragem noi din povestea asta.

    Din ce am vazut eu in comentarii, ar merita, cred, o analiza din punct de vedere duhovnicesc a felului in care intelegem sa iertam sau sa judecam pe aproapele nostru, cum si in ce conditii trebuie sa iertam.

    Pentru ca aici, cei care s-au pronuntat diferit, si care nu au manifestat prea multa intelegere fata de o persoana care a gresit (chiar daca a primit o pedeapsa care o pune in mare dificultate din cauza situatiei ei particulare), au ridicat problema lipsei de cainta a acesteia. Adica pedeapsa li se pare corecta, chiar daca consecintele pot fi foarte grave. De ce? Din cauza lipsei ei de cainta. Nu ma refer strict la cazul Ridzi, ci la orice persoana care greseste si nu da dovada ca se caieste. Argumentul lor este:

    “nu vad cum putem vorbi de mila fata de ea, atat timp cat ea insasi nu a dovedit ca se caieste de faptele sale”

    Si atunci, general vorbind, ce facem, cum e corect sa procedam, duhovniceste vorbind, iertam sau nu o persoana care pare ca nu se caieste de greselile ei (facute fata de noi sau fata de altii)? E foarte important de stiut, pt. ca are efect asupra noastra intelegerea acestui aspect, cu atat mai mult cu cat suntem si in Postul mare, cand ni se cere sa iertam.

    Ma incumetez sa incerc o opinie pe acest subiect.
    In Evanghelia de ieri, Mantuitorul ne-a spus:

    “Dacă veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre.”

    Vedem ca nu se conditioneaza in vreun fel iertarea. Nu adauga “daca acestia se caiesc”. In alt pasaj despre iertare:

    “21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de cate ori va gresi fata de mine fratele meu si-i voi ierta lui? Oare pana de sapte ori?
    22. Zis-a lui Iisus: Nu zic tie pana de sapte ori, ci pana de saptezeci de ori cate sapte.”

    Petru aici nu spune “daca isi va cere iertare”, sau “daca se va cai”, ci se intelege ca indiferent ce face acela. Nu exista nicio conditionare legata de cainta aceluia fata de faptele sale.

    Pe urma avem la Sf. Apostol Pavel, urmatoarele pasaje despre iertare:

    “5. Si daca m-a intristat cineva, nu pe mine m-a intristat, ci in parte – ca sa nu spun mai mult – pe voi toti.
    6. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta data de catre cei mai multi.
    7. Asa incat voi, dimpotriva, mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta.”

    (2 Corinteni 2)


    13. Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
    (2 Coloseni 3)”

    Deci zice “destul pedeapsa data de catre cei mai multi”, si sa iertam altora, precum si noi am fost iertati, fara sa faca o minima referire la cainta celor ce au gresit.

    Si, in sfarsit, pe acest subiect al iertarii, avem urmatoarele ale Sfantului Ioan Gura de Aur, care ne lamureste complet in privinta acestei probleme:

    “Celui ce a jignit, de asemenea Dumnezeu i-a aratat ce are de facut. I-a poruncit sa caute de îndata pe cel pe care l-a jignit, sa paraseasca chiar altarul ca sa-l afle si sa nu se reîntoarca la masa jertfei decât dupa ce s-a împacat cu acela.

    Dar acesta nu-i temei ca sa asteptati sa vina el, caci de faceti asa, ati pierdut tot. Numai daca iesiti sa-l întâmpinati, Dumnezeu va pune înainte o rasplata nespusa.

    Daca va împacati cu cel ce v-a jignit numai fiindca el vine spre voi, nu porunca dumnezeiasca este aceea care a statornicit din nou prietenia, ci numai gestul celuilalt. Asa ca veti ramâne fara cununa – iar premiul alergarii se duce la el.”

    Deci nu trebuie sa asteptam cainta celuilalt ca sa iertam, ca atunci iertarea noastra nu mai are mare virtute, si rasplata. Ci noi sa o facem pana vine acela si isi manifesta parerea de rau. Ca asa e foarte usor sa ierti cand ti se cere iertare. Greu e sa ierti cand cel care ti-a gresit nu manifesta nicio mustrare de sine. Atunci esti cu adevarat rasplatit de Dumnezeu, atunci si nu altfel, dam dovada de noblete duhovniceasca.

    Asta nu inseamna, ca in sistemul judiciar sa se aplice gratierea , ca altfel nu s-ar mai tine in frau faradelegile, si omul nu si-ar mai face probleme de constiinta. Ci sa se tina cont de situatia unui inculpat, iar daca e grav bolnav si mai are si copii mici, sa i se dea alta pedeapsa. Ca si daca dai doua zle unui diabetic si il lasi fara tratament, se considera ca ii pui viata in pericol. In nicio situatie nu trebuie riscata viata unui om. Numai Dumnezeu are drept de viata si de moarte asupra noastra. Si apoi, ce sansa ii mai lasam aceluia la pocainta, stiind ca aceasta uneori vine dupa un timp poate mai indelungat, daca prin lipsa de ingrijire adecvanta, i se scurteaza viata?

    Sunt mai multi condamnati pe nedrept (si aici au fost postari intregi si cu nedreptatea facauta in dosarul ICA dr.-lui Menci si a celorlalti. Dar aici a fost vorba de o boala grava + copii mici bolnavi, de aici toata discutia. Si oricat de corecta ni s-ar parea ca e pedeapsa, noi trebuie sa dam dovada de mila.
    MILA, MILA, MILA – e o virtute esentiala pe care trebuie sa o cultivam. Scriu de mai multe ori, ca poate ne intra in cap.

    “Caci mila voiesc, iar nu jertfa!”

    Si parabola celui care datora stapanului zece mii de talanti:

    “28. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator.
    29. Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati.
    30. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria.
    31. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate.
    32. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat.
    33. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine?”

    Suntem deci datori sa iertam, sa nu dorim raul aproapelui nostru, atat timp cat asta nu il ajuta. Ca unii ar trebui pedepsiti ca sa se invete minte, poate ca pedeapsa ar fi spre folosul lor sufletesc (macar sa plateasca aici si nu in iad), dar nu sa agreem sa fie pus un om (si pe deasupra copii lui bolnavi si nevinovati) in asemenea stramtorare, sa li se riste viata, e prea mult. Mila intotdeauna trebuie sa invinga dreptatea. Si sa nu avem grija ca nu se face dreptate, cine a gresit va plati daca nu se pocaieste, Dumnezeu face intotdeauna dreptate.

    Sa avem deci ingaduinta si inima buna.
    Doamne, ajuta!

  19. Faza cu merita pedepsita pt ca nu se caieste, pe un site ortodox, FIX in pragul Postului Mare, pe mine m-a socat, tr sa marturisesc. De altfel si la rubrica ‘acasa’ mai deunazi comenta cineva, cu citate scripturistice, ca sigur, ierti cand ti se cere iertare, ca doar cum poti da iertarea cand ea nu e ceruta…d’ohh??

    Ce sa zic..nu ma asteptam la astfel de interpretari creative chiar aici, recunosc.

    Cand Iisus, biciuit, batjocorit si rastignit pe Cruce, cu ultimele puteri a suspinat ‘Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac..’, oare cumva n-a mai apucat, in sfanta Sa suferinta, sa adauge: ‘Iarta-i, Doamne, ca Eu nu pot pentru ca nu Mi-au cerut iertare’? PRIMUL dintre mucenici si-a parcurs mucenicia rugandu-se pt calaii sai. Vulcanescu, in plin martiraj, soma: ‘sa nu ne razbunati!’, ce sa mai zic de toata pleiada de martiri ai inchisorilor care au subliniat in repetate randuri necesitatea iertarii. Iertau EI pe calaii LOR, dar noi nu putem ierta pe…Monica Ridzi, pe soacra, pe amicul nerecunoscator, pe sora/frate/mama/prietena etc..

    Nu inteleg: sunt am impresia ZECI de texte despre iertare pe acest site…le comentam fara sa le citim..sau cum?
    (poate ma iertati si pe mine pt tonul moralizator, nu-mi face nici o placere sa scriu astfel de comentarii si, poate, ar fi trebuit sa imi tin gura…)

  20. ELENA UDREA poate fi ARESTATĂ din nou, în dosarul “Gala Bute”. “Sunt VÂNATĂ, sunt o ŢINTĂ” VIDEO

    M-au dus într-o cameră de 3 pe 3, m-au dezbrăcat, mi-au luat sutienul, aveam un veceu turcesc, fără uşă, cu un duş pe care îl foloseam să tragem apa.

    Am cunoscut acolo două femei extraordinare, oameni obişnuiţi despre care nu se scrie în presă şi despre care nu se ştie nimic. Stau cu lunile în arest, nu au parte de avocaţi, iar procurorii speră că vor spune orice şi chiar că vor face denunţuri pentru a pleca acasă, că vor recunoaşte fapte pe care nu le-au comis. Vă spun cu toată responsabilitatea că trebuie să oprim ca arestarea preventivă să devină o practică ce poate afecta actul de justiţie.

    Pretextul că DNA trebuie să reformeze clasa poltică este o miciună. Trebuie să oprim acest lucru. Cei care reformează clasa politică trebuie să fie cetăţenii, prin vot.

    http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-19463456-elena-udrea-discurs-camera-deputatilor-este-evident-sunt-tinta-sunt-vanata-sistematic-arestul-preventiv-parghie-similara-tortura.htm

    Faceti ce trebuie sa faca Parlamentul: legiferati, oferiti oamenilor legi corecte, pentru ca abuzuri care se intampla in cazul a zeci de mii de romani sa nu mai fie posibile.

    Cand am fost dusa in arest mi-au luat sutienul si am fost dusa intr-o camera cu dimensiunea de 3 pe 3 metri, cu paturi suprapuse.

    WC-ul era de tip turcesc. Noaptea trebuia sa punem un pet ca sa nu vina sobolani.

    Daca te spalai pe cap nu aveai acces la foehn, ca sa te usuci.

    As fi vrut sa vin astazi in catuse in fata dumneavoastra, sa le puteti vedea, sa le atingeti, sa intelegeti mai bine.

    In arest am intalnit doua femei aflate acolo pentru nereguli contabile.

    Nu sunt un pericol pentru societate, nu au comis fapte abominabile. Se lupta pentru viata lor.

    Stau cu lunile inainte de a se judeca acuzatiile pentru care sunt aduse. Procurorii spera ca vor recunoaste fapte pe care nu le-au comis.

    Arestul preventiv este o parghie similara cu tortura, la care se apeleaza prea des. Trebuie sa oprim ca arestarea preventiva, prevazuta initila ca o masura exceptionala, sa devina o practica.


    Justitia pe care o clamam de atatea ori, are si aceasta fata despre care nu vorbim.

    DNA -ul trebuie sa reformeze clasa politica e o mare minciuna. E periculos pentru statul de drept sa lasi doi oameni sa decida cine e arestat si cine nu. Cei care trebuie sa reformeze clasa politica sunt cetatenii.

    http://www.dcnews.ro/victor-ciutacu-lumea-mea-e-din-ce-in-ce-mai-mica_468406.html

    Lumea mea se încăpățânează să fie secolul XXI. În care demnitatea umană e, teoretic, prețuită și protejată de convenții internaționale la care suntem parte. Și unde condamnarea ar trebui să se rezume la, maxim, privarea de libertate a vinovatului, nu la umilirea lui. Dacă-l bagi după gratii pe condamnat (și sunt total împotriva arestului preventiv și a vânturatului de cătușe în cazul suspiciunii comiterii de infracțiuni fără violență), nu trebuie să-ți și bați joc de el. Și nici să-l torturezi. Pentru că a ține un om în frig năprasnic (și așa e cam peste tot în sistemul penitenciar), a-l obliga la lipsa oricărei intimități și a-i limita dreptul la igienă personală e o practică demnă de orice altceva – inchiziție, fascism, spuneți-i cum vreți – decât de practicile democratice.
    Lumea mea e din ce în ce mai mică…
    P.S. N-am nici un dubiu privind implicarea Elenei Udrea, personaj politic de o novicitate extremă, într-o sumedenie de măgării/hoții, unele chiar soldate cu făurirea de dosare penale adversarilor politici și celor care au refuzat să-și cedeze afacerile cui trebuie. Dar mi se pare simptomatic că, după ce am muncit zece ani s-o dovedesc, am ajuns să scriu/zic că are dreptate în multe dintre spusele ei publice. La fel cum mi se pare legitim să-i reproșez cu toată gura că, până să devină ea însăși subiect de hărțuială și de batjocură instituționalizată, a durut-o la zece metri în spate și de abuzurile poreclitului statul de drept, și de condițiile subumane din sistemul penitenciar, și de soarta celor pe care i-a călcat pe cap”.

    http://www.dcnews.ro/bogdan-chirieac-elena-udrea-nu-i-a-pus-problema-ca-ar-putea-beneficia-de-legile-pe-care-le-a-votat_468400.html

    “Discursul a avut de toate, este un discurs corect. Așa stau lucrurile, doar că d-na Udrea ar fi putut fi alături de noi – jurnaliștii, analiștii, comentatorii au avut acest discurs de ani de zile, cu arestul preventiv, cu posibile abuzuri comise de cei care pot comite abuzuri, cu respectarea drepturilor omului, cu condițiile de detenție de lagăr de concentrare în România capitalistă a anului 2015 – deci d-na Udrea ni se putea alătura mai din timp demersurilor pe care le făceam în studiourile de televiziune. Din nefericire, nu s-a întâmplat așa. Nici nu și-a pus problema vreun moment că ar putea să beneficieze de pe urma legilor pe care și dânsa le-a votat. Altminteri, este un discurs în care pot spune, da, ce spunem noi în fiecare emisiune: arestul preventiv să fie dat în infracțiuni comise cu violențe, da, se utilizează în exces acest arest preventiv mai ales că persoanele nu sunt încă judecate și condamnate definitiv”, – See more at: http://www.dcnews.ro/bogdan-chirieac-elena-udrea-nu-i-a-pus-problema-ca-ar-putea-beneficia-de-legile-pe-care-le-a-votat_468400.html#sthash.p1RVm5fQ.dpuf

  21. Mi se pare efectiv revoltator! Si repartizarile alea in celule se fac asa, aleatoriu? Sau de fapt nu e neglijenta, ci premeditare?

    Nu inteleg de ex nici de ce nu i-au permis Elenei Udrea sa zugraveasca celula??? Chiar nu inteleg. Adica asta este scopul inchisorii? Sa traiesti in mizerie si degradare?

    Exista oare vreo regula in penitenciarele astea, sau ele sunt oficial groapa de gunoi in care sunt aruncati condamnatii?

    Si ne mai numim tara ortodoxa si ‘lumina’ popoarelor…

    Adevarul este ca a fost nevoie de tot spectacolul asta ieftin al arestarii unor femei cu profil public- una cu pretentii, alta bolnava – ca sa ne mai vedem una din buboaiele care ni se lafaiesc pe nas in timp ce noi aratam cu degetul spre altii. Si ma includ si pe mine aici. Asta e.

  22. E premeditare. Si se pare ca se doreste ca oamenii sa nu fie doar lipsiti de libertate, ci si imbolnaviti cu buna stiinta, terorizati si torturati psihic. Noi nu avem inchisori, astea sunt lagare de concentrare. Atat doar ca nu sunt batuti sau gazati.

  23. doroteea,
    eu am “comentat fix” inainte de inceperea Postului Mare, aducand si citate din Sfanta Evanghelie. Imi pare rau ca v-am socat.
    Va rog, fiti ingaduitoare cu cei mai neputinciosi, asa ca mine. Nu toti suntem la masura Fericitului Vulcanescu, a Sf Stefan sau si mai mult, la masura Domnului Hristos.
    Da, El i-a iertat pe cei care Il rastigneau, dar ei si-au insusit iertarea? Acesta era mai exact aspectul pe care am dorit sa-l scot in evidenta acolo. Daca ati fi citit un pic mai cu atentie, poate ca nu ati fi fost asa de revoltata, mai ales ca incepea Postul Mare. 🙂

  24. @ cititor:

    Cu siguranta nu avea legatura cu discutia de fata ceea ce ati spus atunci si care cerea, probabil, anumite explicitari si nuantari pentru a se intelege corect despre ce era vorba.

  25. admin,
    fiti bun si stergeti comentariul de atunci, ca sa nu se mai sminteasca si altii. Nu am avut timp de explicatii, de-abia ce mai pot sa citesc unele dintre postarile dvs. Nu am vrut sa supar pe nimeni, va rog sa ma iertati.

    PS Ma bucur ca ati revenit, mi-a fost teama ca s-a intamplat ceva rau cu dvs.

  26. @cititor:

    poate parea ciudat :), dar nu am avut in vedere vreun comentariu de-al dv. cand am postat mesajul de mai sus. Sincer, nu stiu la ce va referiti. 😕 Nu tin minte sa ma fi socat asa de tare vreunul din comentariile de-aici… de altfel pt mine a fi in dezacord cu cineva nu e un soc, ci un mod de viata :))

    Mai sunt unii care fac din romani un fel de popor ales, far calauzitor al omenirii..etc.. Cred ca genul ala de comentarii il aveam in minte, desi in primul rand m-a revoltat strict situatia, faptul ca penitenciarele sunt cum sunt, si ca se ignora intr-un mod inadmisibil starea OBIECTIVA, REALA de sanatate a condamnatei. Deci, sincer, nu era ascunsa nici o aluzie subtila in postarea mea, ci o parere personala cat se poate de deschisa despre cea ce se intampla.

    Cat priveste principiul asta al iertarii, asta e o alta discutie. Aaa, acum in timp ce scriu imi aduc aminte: era o postare de la rubrica ‘acasa’!! Ok, stiu despre ce e vorba. Da, asa e, comentariul respectiv m-a socat (desi nu la el faceam referire mai sus). Denota, dupa umila mea parere, o neintelegere de fond a conceptiei crestine. Iertarea trebuie sa fie neconditionata de atitudinea celuilalt, este vorba de o capacitate a inimii de a lasa iubirea sa prevaleze asupra ‘dreptatii’ (sau ma rog, ce intelegem noi prin ‘dreptate’) si de o smerire a sufletului care, din iubire fata de aproape, din intelegere fata de neputinta umana care ne incearca pana la urma pe toti, prefera sa fie umilit pe nedrept decat sa lase supararea sa ii altereze sufletul. Sau ma rog, ceva de genul… E o discutie mai ampla pe care nu o duc mai departe pt ca e off-topic.

    Oricum, cred sincer ca daca vreti intr-adevar sa va lamuriti asupra subiectului ar fi bine sa luati la puricat cu mare atentie textele depre iertare – care, slava Domnului!, se gasesc pe C.O. din belsug.

    Si ca tot veni vorba, sper sa ma iertati si pe mine daca v-am pricinuit vreo suparare!!

    @enkidu:

    crunt cazul ala. Poate n-ar fi rau sa il punem cat mai multi pe Ionut Alexandru pe lista noastra, la rugaciune…

  27. L-a mai vazut careva pe comentatorul l[…]? Il puteţi întreba cum i se pare posibil sa faca atatea ore pe drum? Sa nu se poata trata? Sa stea inchisa cu o condamnata pentru omor, de 160kg? Bine, stiu, va spune ca si orele alea petrecute pe drum fac parte din cei 5 ani de pedeapsa, cu care ar trebui sa fie multumita condamnata si infractoarea-doamnă Ridzi Monica. Bineinteles, meritată pedeapsa, cum altfel? Si ce o asteapta mai departe in puscarie este, iarasi, o binecuvantare, pentru ca in felul asta, se va pocai de greselile sid e pacatele sale! Pe aceasta cale, nu putem decat sa fim recunoscatori celor ca el, care apara dreptatea, chiar cu biciul in mana, bine tintit spre cine “trebuie”, inchizând ochişorii la cine NU trebuie luat la intrebări. […]

  28. @ Florin M.

    Mai bine sa nu mai provocam spre revenire comentatori care, cel putin din partea mea, NU mai sunt bineveniti aici, cu atat mai putin in timpul Postului, indiferent cate zeci de pseudonime si-ar lua (dupa ce si-au abandonat vechea identitate, odata cu vechile convingeri si au ales calea vicleniei si a slujirii celor puternici). Sa incercam sa ne exprimam opiniile fara sa avem nevoie de raportarea la diversi provocatori, trolli, etc si, in general, evitand conflictele. Cu parere de rau, dar e mai bine sa pazim pacea si sa ne ferim din capul locului de toti cei care seamana tulburare. De multe ori chiar intentionat. Multumim!

  29. http://www.realitatea.net/ridzi-apel-disperat-din-inchisoare-domnule-ministru-moartea-in-chinuri-e-mult-mai-dureroasa_1645175.html

    Ridzi a explicat că poate face cu greu în celulă mişcarea de care are nevoie. “Fac sute de paşi pe lungimea de 3 metri a celulei în care stau şi mă rog la Dumnezeu în fiecare clipă să nu mor în penitenciar cum au mai murit oameni bolnavi”, a mai precizat fosta şefă de la Ministerul Tineretului.

    Aceasta a vorbit şi despre condiţiile inumane la care i-a fost supusă familia, atunci când a fost vizitată la penitenciar. “De ce trebuie pus un geam între o mamă şi copiii ei de doar câţiva anişori? Dacă mama nu a fost acuzată de fapte de violenţă, vizitele cu dispozitiv de separare pot fi considerate tratament inuman, o formă de “tortură” atât pentru mamă cât şi pentru copii, tratament interzis de lege”, a scris Ridzi pe blogul personal.

  30. @ Mirela:

    Am dat si noi anterior linkul original la scrisoarea integrala.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare