Ce se discuta, deschis si senin, in cercurile economistilor de top: “AUSTERITATEA” IN ROMANIA ESTE UN EXPERIMENT CONTROLAT al elitelor europene/ CE NE MAI INVATA CAZUL WIKILEAKS: nocivitatea bazelor de date comune si arma teribila a Internetului: intre anarhie si totalitarism/ E-ROMANIA: PROIECT STRATEGIC DE MAXIMA PRIORITATE IN BUGETUL PT. 2011. AICI NU EXISTA AUSTERITATE!/ Noile etape ale crizei economice: datoriile oraselor si criza alimentara/ COMISIA EUROPEANA REFUZA SA RECUNOASCA GENOCIDUL COMUNIST ALATURI DE HOLOCAUST. DE CE?/ Tensiuni intretinute intre cele doua Corei/ CREDINTA IN RUSIA: DOAR 2% SUNT CONTRA VIZITEI PAPEI! (Stiri 22- 24 decembrie 2010)

• Realitatea.net: Financial Times: România şi Letonia par a fi experimente controlate ale politicii dure de austeritate

România şi Letonia par a fi experimente controlate ale teoriei politicii dure de austeritate, cazul României fiind relevant pentru o eventuală introducere a unor măsuri mai severe de ajustare în Portugalia sau Grecia, potrivit unui comentariu în cotidianul britanic Financial Times (FT).

Anul acesta, guvernul român a adoptat măsuri de austeritate care, conştient sau nu, au copiat modelul Letoniei. Letonia şi România sunt singurele state membre ale Uniunii Europene care au scăzut simultan salariile cu aproximativ 30%, au majorat TVA şi au redus numărul angajaţilor din sectorul public cu circa 20%.

Astfel, atât România, cât şi Letonia par a fi experimente controlate pentru ipoteza că beneficiile unor politici îndrăzneţe de austeritate vor fi mai mari, întotdeauna, decât impactul negativ al declinului veniturilor din taxe, la care reducerile de cheltuieli au contribuit în primă fază, afirmă Cornel Ban, doctor în relaţii internaţionale şi politici comparate la Universitatea din Maryland, SUA.

Dimensiunea mai mare a României, dependenţa ridicată de consumul intern, rata ridicată de sindicalizare, sindicatele active şi rigiditatea pieţei muncii fac experienţa ţării şi mai relevantă pentru discuţia privind adoptarea unor programe mai dure de ajustare în Portugalia şi Grecia.

“Pe termen lung situaţia s-ar putea îmbunătăţi, dar până acum austeritatea a adâncit declinul, a crescut şomajul şi a declanşat un atac fără precedent asupra serviciilor de bază. Când poliţiştii se revoltă în faţa sediului Preşedinţiei, iar angajaţii din finanţele publice îl iau ostatic pe ministru din cauza unor tăieri de salariu de-ţi pică faţa, aşa cum s-a întâmplat în toamna aceasta în România, probabil că ar trebui să devenim mai precauţi la atracţia măsurilor de austeritate”, notează economistul. (…)

Cat despre efectele acestui experiment…:

• Voxpublica [Mihai Gotiu]: Crăciun cu gândul la omul care a sărit de la balcon

Gestul lui Adi Sobaru, electricianul de la TVR care s-a aruncat în gol de la balconul Parlamentului, este definitoriu pentru anul 2010. Este imaginea de final de an cu o semnficație tulburătoare pentru tot ce s-a întâmplat în ultimele 12 luni.

Am scris ieri un prim text despre acest subiect la cald. Pentru că există momente și acțiuni care nu te pot lăsa indiferent și despre care știi că oricât timp ai lăsa să treacă nu vei reuși să scrii cu detașare. Nu atâta timp cât cinismul nu te-a învins definitiv. Și am mai scris la cald pentru a putea urmări apoi reacțiile, comentariile și ”analizele” care vor urma. Atât la propriul articol, cât și din partea politicienilor, jurnaliștilor, a oamenilor care și-au expus, la rândul lor, opinia, atât asumat profesional, ca jurnaliști, cât și ca anonimi pe diferite forumuri și bloguri. Iar ceea ce a urmat nu a făcut decât să confirme faptul că saltul în gol al lui Adi Sobaru este reprezentativ pentru întregul an 2010.

Pentru că 2010 a fost anul în care statul și autoritățile s-au degrevat de orice responsabilitate. Mai întâi faptic, apoi și declarativ. După o primă tentativă eșuată de a se degreva de obligațiile care îi revin în cazul pensionarilor, după un alt moment simbolic – încercarea de mutare a responsabilității pentru acoperirea daunelor provocate de inundații exclusiv pe umerii păgubiților (ignorâd faptul că Guvernul nu a pus în practică nici măcar hotărârile asumate privitoare la prevenirea efectelor inundațiilor) – după loviturile date sectorului bugetar (justificate din prisma expansiunii acestuia, dar aplicate generalizat și cu protejarea clientelei politice), după reducerea pe bandă rulantă a asistenței sociale (lovind, fără a face vreo diferențiere, atât în profitorii de rea-credință a sistemului de asigurări sociale, dar și în cei care chiar au nevoie de această asistență), ei bine, după toate acestea, a venit declarația președintelui României, Traian Băsescu, care a afirmat că ”statul nu poate fi responsabil pentru fiecare cetățean”. Am mai scris acest lucru – o asemenea afirmație este echivalentă cu a spune că ”statul nu e responsabil față de niciun cetățean”, pentru că, în fiecare caz în parte, un cetățean poate deveni acel cetățean pentru care statul nu este responsabil.

Iar lipsă de responsabilitate au manifestat și reprezentanții Opoziției, al căror singur scop a fost să se bată pentru a strânge simpatiile celor nemulțumiți de actuala guvernare, în așteptarea campaniilor politice viitoare, și nu oferirea unor alternative reale pentru actuala Putere. Moțiunile de cenzură, protestele regizate, guvernul ”de rezervă” au arătat cu claritate că unicul obiectiv al Opoziției e de a-i schimba pe ”ai lor” cu ”ai noștri”, nu de aschimba România.

Spuneam că am urmărit reacțiile care au urmat gestului lui Adi Sobaru. Dincolo de empatia manifestată de cea mai mare parte a celor care s-au pronunțat într-un fel sau altul pe marginea subiectului, am văzut însă același tip de discurs care încearcă să justifice și să promoveze eludarea responsabilității.

Astfel, un prim tip de reacții a fost invocarea ”decenței”. În numele acestei ”decențe” s-a cerut ca subiectul să fie cât mai puțin mediatizat și comentat, reproșându-li-se celor care au făcut-o că urmăresc rating-ul (în cazul mass-media) ori jocurile politice (în cazul Opoziției și/sau în cazul unor instituții media). Da, gestul lui Adi Sobaru este un subiect „de rating”, dar acesta nu reprezintă un motiv pentru a nu-l prezenta sau comenta. Dimpotrivă. Și da, gestul lui Adi Sobaru este un gest politic, pentru că vine ca o reacție la măsuri politice care l-au afectat în mod direct. Iar acesta este un motiv în plus pentru a mediatiza cazul și pentru a-l prezenta. Pentru că deciziile politice față de care a protestat Adi Sobaru îl afectează nu doar pe el, ci pe o mare parte (poate cea mai mare parte) a cetățenilor români.

O altă direcție de eludare a responsabilității a fost, previzibil și întemeiat, recursul la specialiști, îndeosebi la psihologi și psihiatri, pentru a explica motivația suicidară a lui Adi Sobaru. Și pe baza afirmațiilor psihologilor și psihiatrilor s-a ajuns la concluzia că, ”în proproție de 95%” (după cum arată citarea unui psiholog celebru), Adi Sobaru ar fi suferit de o boală. Las la o parte faptul că, din punct de vedere psihologic, 5% este un procent mai mult decât semnificativ pentru a-l putea ignora (în unele cazuri și un procent subunitar, mai mic de 1%, e semnificativ), și accept ipoteza că Adi Sobaru ar fi fost bolnav (depresiv, mai exact, după cum s-a afirmat). Ei bine, la fel ca și în orice boală somatică, și în cazul problemelor de sănătate mentală există factori care preîntâmpină declanșarea ei ori îi limitează efectele, dar există și factori care o declanșează ori o agravează. Așadar, explicațiile (altfel corecte și întemeiat solicitate) ale specialiștilor nu eludează în niciun fel responsabilitatea statului în cazul Adi Sobaru, atâta timp cât măsurile care l-au afectat au fost un factor declanșator ori un factor favorizant al bolii sale (implicit al gestului la care a recurs). Desigur, toate acestea, în cazul unui stat responsabil pentru fiecare cetățean în parte.

Astfel, indiferent că a fost sau nu (cel mai probabil nu) o acțiune rațională, că omul are sau nu o problemă de sănătate mentală, semnficația săriturii în gol a lui Adi Sobaru rămâne aceeași: este gestul unui om adus la disperare de un stat care și-a declinat orice responsabilitate în cazul său. Mi-aș dori, ca în aceste zile libere de Crăciun, politicienii români, de toate culorile, să mediteze temeinic la acest lucru. Iar când vor reveni din mini-vacanță și vor avea de adoptat noi legi, ordonanțe sau hotărâri să aibă în minte că la balcon se află un om care s-ar putea arunca în gol în funcție de votul pe care îl dau. Și să accepte că e responsabilitatea lor ca acest lucru să nu se întâmple.

***

Să aveți un Crăciun fericit!

• Gandul: IMAGINI VIDEO INEDITE din Parlament: reacţia politicienilor după ce angajatul TVR s-a aruncat de la balcon
• Claudiu Tarziu:  Deputaţii au votat încă o lege inutilă. Concluzii la “războiul creditelor”

Astăzi, Camera Deputaţilor, care este şi decizională, a votat Ordonanţa 50/ 2010, privind creditele, în forma modificată după dorinţa băncilor. Prevederile ordonanţei, din care a mai rămas un ciot, nu se aplică şi creditelor aflate în derulare, adică majorităţii covîrşitoare a creditelor (4,5 milioane de români au 8 milioane de credite). Prin legiferarea ordonanţei în această formă, parlamentarii anulează practic prevederile ordonanţei şi redau liniştea băncilor. (…) România este condusă de Comisia Europeană, de FMI şi uneori de cîte un ambasador al SUA sau chiar al Rusiei. Politicienii noştri nu sînt decît nişte slugi ale acestei “Înalte Porţi” postmoderne cu mai multe feţe. N-au nici un crez, nici o urmă de mîndrie naţională, nici un pic de demnitate, nu mai vorbesc de devoţiune pentru binele public şi cinste sufletească. Cel mai deranjant este însă că se fac preş pretinzînd că astfel urmăresc binele public. Văzîndu-i, înţelegi că la noi comunismul a învins: a creat omul nou – un monstru.

Băncile sînt stat în stat. Ele îşi permit ca, vreme de şase luni, să nu respecte o lege şi nu li se întîmplă nimic. A, au plătit nişte amenzi comice în comparaţie cu banii pe care atîta timp i-au încasat ilegal. Băncile au, în sfîrşit, imaginea reală: cămătari cu ştaif, cu care nu trebuie să ai de-a face.

***

• Bogdan Manolea: Doua lectii din cazul Wikileaks

Acum ca s-a mai domolit povestea legata de Wikileaks si Assange vroiam doar sa punctez doua aspecte care mi se pare interesante de a fi notate (si de a invata ceva din ele) referitor la caz. (si evident legate de subiectul blogului)

1. Cazul Wikileaks ar fi fost imposibil (sau mult mai mic) daca toate datele alea nu ar fi fost reunite in aceiasi baza de date de autoritatile americane. Aceasta este atit o lectie de securitate, cit si de protectie a datelor cu caracter personal. (daca sunt date personale implicate).

Din pacate Romania pare ca refuza in mod sistematic lectia – daca ne uitam la balbaiala eRomania de anul asta (in care s-a vorbit de o baza unica de date), de proiectul Ministerului Sanatatii cu un card bazat pe o baza de date unica sau la povestea cu votul electronic unde vorbim de accesul la o baza de date unica de CNP-uri.

Principiile de securitate zic ca nu trebuie sa pui toate oualele in acelasi cos. Principiile de protectie a datelor cu caracter personal spun ca trebuie reglementat strict cine are acces la date, in ce masura si la ce date. Niciodata la toate.

Cazul Wikileaks (ca si altele) ne dau aceasta lectie – nu fa o baza de date cu sute de mii de documente confidentiale la care au acces zeci de mii de persoane. Este cea mai buna metoda de protectie.

Mai multe despre subiect gasiti scris de Prof. Ross Anderson de la Univ Cambridge atit pe blogul lor, cit si in NY Times.

2. Reactia actorilor privati (EveryDNS, Amazon, Paypal, Visa, Mastercard, Bank of America) in relatia cu Wikileaks este ingrijoratoare pentru ca nu se bazeaza pe o decizie judecatoareasca, ci pe presiuni politice.

Cum naiba ramine cu prezumtia de nevinovatie in cazul asta ? De ce nu exista nicio decizia a unei instante din lume in cazul publicarii documentelor pe Wikileaks (care ar putea fi ilegala, evident), dar exista reactii prompte ale celor care “au fost rugati” sa ii lase din brate ?

Nu vorbim doar de o decizie unica si exceptionala, ci de o tendinta la fel de ingrijoratoare. Pentru ca o gasim atit in subiectul “aplicarii legii dreptului de autor” pe Internet – vezi ACTA, in blocarea site-urilor ilegale, dar care nu pot fi date jos de pe Internet (vezi initiativa UE, vezi lege Franta) dar si in subiectul neutralitatii internetului.

• SFIN: WikiLeaks: Anarhie sau război electronic?

(…) Alegerea viitorului apropiat: anarhie sau totalitarism?
Ce refuză ziariştii eleganţi să spună cu voce tare explică expertul în comunicare Gheorghe Moisescu: „Dacă nu exista, WikiLeaks trebuia inventat. Pentru că a relevat natura duală a Internetului ca mijloc de comunicare: benefic – în cazul Climategate, de exemplu, când a devoalat minciuna care a stat la baza isteriei mondiale cu încălzirea globală – şi faţa hâdă, schimonosită de ură şi avidă de anarhie ca în cazul publicării corespondenţelor secrete diplomatice. Deschisă fiind cutia Pandorei, Internetul nu va mai fi ceea ce a fost. Lipsit de reglementări izvorâte din normalitatea democraţiei, Internetul va deveni instru­mentul implacabil al anarhiei, conceput parcă de Bakunin însuşi. Cenzurat pretutindeni, după modelul chinezesc, va însemna moartea multor idealuri frumoase şi un crepuscul nedorit.

Ce va fi? Singurul răspuns este că o nouă luptă cumplită va începe cu siguranţă“. În alte cuvinte: fie libertate şi prăbuşirea sistemelor, fie cenzură şi totalitarism. (…)

• Adevarul: SUA: reguli privind accesul la internet

• Antena3:

Kaspersky Lab: În 2011 programe spyware vor încerca “să fure totul”

Viermele Stuxnet a deschis drumul unor categorii de malware foarte complexe şi elaborate
Anumite incidente informatice din 2010 pot fi uşor clasificate ca fiind epidemii globale, datorită vitezei de răspândire. Aici sunt menţionate botnet-urile Mariposa, ZeuS, TDSS, Koobface, Sinowal şi Black Energy 2.0, toate acestea afectând milioane de computere în întreaga lume. Viermele Stuxnet a fost apogeul acestei înlănţuiri de incidente, deschizând drumul unor categorii de malware foarte complexe şi elaborate.

„Stuxnet este un caz aparte datorită complexităţii sale extraordinare, dar şi datorită faptului că ţinteşte controlere programabile (programmable logic controllers – PLC) folosite în producţia industrială”, a spus Alexander Gostev. „Acesta este primul exemplu de atac cibernetic de profil înalt, cu scop de sabotaj industrial, demonstrând că graniţa dintre lume virtuală şi cea reală începe uşor-uşor să se erodeze. În viitorul apropiat, situaţii de tipul Stuxnet vor genera noi probleme pe care vom fi nevoiţi să le rezolvăm”, completează acesta.

În 2011 ne vom confrunta cu o nouă categorie de programe spyware care au doar un singur şi simplu scop: să fure totul
Acestea vor culege orice fel de informaţii despre utilizatori, până la culoarea ochilor şi a părului, şi vor examina fiecare document stocat pe computerele infectate. Spionajul de stat şi spionajul industrial vor lua amploare, iar infractorii cibernetici vor începe să ţintească o arie mai largă de organizaţii, nemaipunând accentul doar pe online banking şi sisteme electronice de plată. Scopul principal se va concretiza în malware creat pentru a fura profile complete ale victimelor şi nu doar câteva informaţii referitoare la cardurile de credit.

În continuare, principala metodă pentru răspândirea de malware şi iniţiere de atacuri va fi prin intermediul browserelor şi va urmări exploatarea vulnerabilităţilor din soft-urile pe care utilizatorii le au instalate pe computere. De asemenea, va creşte numărul ameninţărilor informatice pentru platformele de operare pe 64 de biţi, al atacurilor asupra dispozitivelor mobile, dar şi al celor care vizează utilizatorii de reţele sociale. În tot acest peisaj, binecunoscutele atacuri DDoS vor rămâne una dintre cele mai mari probleme ale Internetului.

Victor Adrian Prisacariu, românul de la Oxford care a creat un sistem de interacţiune om-calculator similar cu cel din Iron Man

• Hotnews: eRomania a ramas doar pe hartie si in 2010. Prima sectiune a portalului va fi gata abia in primele luni din 2011

Portalul IT cu informatii despre toate localitatile din Romania, contract de 10 milioane de euro (fonduri publice) castigat anul trecut de firma Omnilogic, va fi gata in primele luni ale anului viitor, a declarat miercuri pentru HotNews.ro Valerian Vreme, ministrul Comunicatiilor. Acesta ar urma sa fie prima sectiune a platformei eRomania, controversatul proiect de informatizare a serviciilor publice in care s-a estimat ca se vor aloca circa 500 de milioane de euro in perioada 2010-2013.

La sfarsitul lunii noiembrie a acestui an, Andrei Savulescu, director in cadrul ministerului Comunicatiilor declara ca lansarea portalului IT creat de firma Omnilogic se va face in jurul datei de 15 decembrie. “Lansarea va avea loc in jurul datei de 15 decembrie. Pe langa aceste informatii, cetatenii vor putea accesa un numar de 25 de servicii, unul dintre acestea fiind inchirierea unui loc de parcare situat in apropierea domiciliului. Practic, posesorii de autoturisme vor putea transmite Primariei o cerere dupa ce vor accesa, printr-un cont si o parola, pagina web a Primariei. Ulterior, cererea va parcurge un traseu pentru avizare si, daca sunt locuri de parcare libere, va fi aprobata, iar cetateanul va achita taxa anuala pentru inchiriere”, a spus Andrei Savulescu, citat de Mediafax, conform Jurnalul National.

Tot atunci acesta a mai precizat ca fondurile necesare punerii in practica a proiectului se ridica la aproximativ zece milioane de euro, din care Ministerul Comunicatiilor a achitat deja trei milioane de euro, restul sumei urmand sa fie transferat furnizorului in 2011. De altfel, in vara acestui an, Gabriel Marin, directorul general al Omnilogic, a acuzat lipsa garantiilor de finantare oferite de stat, precizand ca cel mai probabil firma va fi nevoita sa finanteze integral acest proiect, urmand ca recuperarea banilor sa se faca in urmatorii 3-5 ani.

• eRomania, un proiect doar pe hartie din 2009. Prioritate de investitii pentru 2011

Portalul eRomania a fost lansat in stadiu demonstrativ sau ca si concept in iunie 2009, moment la care premierul Emil Boc a declarat inainte de a lansa site-ul ca “acum se face istorie”. Mai tarziu, oficiali din cadrul Institutului National de cercetare in Informatica (ICI), institut subordonat ministerului comunicatiilor, aveau sa precizeze ca in forma in care a fost lansat, criticata pentru amatorism si texte luate de pe Wikipedia, site-ul a fost creat de “cinci-sase copii” din cadrul ICI, iar “continutul a fost luat de pe diverse site-uri, de unde au gasit”. Prin intermediul acestui portal, ministerul promitea sa ofere 17 servicii publice pana la sfarsitul lui 2009. De atunci si pana in prezent, portalul eRomania este tot in stadiul de “concept”. In proiectul de buget pe 2011, portalul eRomania este trecut la cele mai importante proiecte de investitii, fara a fi precizate explicit sumele care se vor aloca in aceasta directie.

“Obiectivul principal al Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale este implementarea Strategiei e-Romania, cu componenta sa strategica de e-Government”, se arata in proiectul bugetului MCSI pe 2011 la capitolul prioritati strategice pe termen mediu. “Am maximizat componenta de eGuvernare din eRomania. Am alocat fonduri doar pe componenta de eGuvernare pe care am numit-o Romania digitala”, a precizat miercuri pentru HotNews.ro ministrul Valerian Vreme.

Trecerea Romaniei la guvernarea electronica (eGoverment) este unul din programele finantate prin proiectul de buget pe 2011, la acest capitol urmand sa fie alocate 9,07 milioane lei.

***

• Realitatea.net: Big Brother: Guvernul îţi verifică vacanţele, conturile şi bijuteriile
• Money.ro: Lumea se confruntă cu o scumpire dramatică a mîncării. Ce ne aşteaptă în 2011
• Gandul:

CUM ARATĂ URMĂTOAREA CRIZĂ ECONOMICĂ MONDIALĂ. În SUA a început FALIMENTUL ORAŞELOR. În ROMÂNIA ADMINISTRAŢIA LOCALĂ ARE DATORII DE 2,6 MILIARDE DE EURO

Peste 100 de oraşe americane ar putea intra în faliment în 2011, din cauza problemelor cu care se confruntă băncile, a declarat analistul american Meredith Whitney, cea care a previzionat contractarea pieţelor de credit, scrie The Telegraph. Analistul a atras atenţia că datoriile locale şi cele ale statelor americane sunt în prezent cea mai mare problemă cu se confruntă economia americană. Aceasta a subliniat că există riscul ca economia americană să nu îşi revină. “După problemele de pe piaţa imobiliară, aceasta este a doua mare problemă a SUA şi cu siguranţă cea mai mare ameninţare adusă economiei americane”, a declarat Whitney postului de televiziune CBS. (…)

Grecia, Irlanda şi Portugalia nu îşi mai pot reveni în Eurozonă

Mii de garoafe roşii, pe mormântul lui Stalin

• Hotnews:
  

Noi proteste de strada si greva generala in Grecia, inaintea aprobarii bugetului de austeritate fara precedent in Parlament

***

UE a respins propunerea de condamnare a crimelor comunismului dupa modelul Holocaustului

Comisia Europeana a respins solicitarile mai multor state din estul Europei care doreau introducerea unei legi a genocidului dublu. Aceasta lege prevedea interzicerea negarii crimelor facute de regimurile comuniste in acelasi mod in care unele state din Uniunea Europeana interzic negarea crimelor Holocaustului, informeaza The Guardian.

Saptamana trecuta sase state s-au adresat Comisarului pentru Justitie Europeana Viviane Reding cerand interzicerea negarii si banalizarii crimelor comuniste cat si apologia lor. Ministrii de externe al Lituaniei, Letoniei, Bulgariei, Ungariei, Romaniei si Cehiei sunt de parere ca aceste crime trebuie tratate dupa aceleasi standarde si prevederi ca si crimele impotriva evreilor.

Raspunsul primit insa de la Comisia Europeana este unul negativ cel putin pentru moment. Potrivit comisiei, ororile savarsite de comunism sunt evidente insa ele nu au fost indreptate impotriva unei minoritati etnice asa ca ideea unei legi a genocidului dublu se respinge din start.

Evreii, prin vocea directorului centrului Simon Wiesenthal din Israel, Efraim Zuroff, spun ca nu se pot compara crimele impotriva evreilor cu cele comise de comunism pentru ca rusii au fost cei care i-au eliberat pe evreii din lagare si fara Rusia probabil ca Germania Nazista nu ar fi fost invinsa.

• Gandul: De ce nu acceptă UE “echivalarea” crimelor comunismului cu Holocaustul. România, printre cele şase ţări care cer SANCŢIONAREA NEGĂRII crimelor comunismului

Nota noastra: Daca ar fi tacut, intelept ar fi ramas reprezentantul centrului Wiesenthal. Este incredibil “argumentul” adus inainte pentru a justifica decizia Comisiei Europene de a nu admite egalitatea condamnarii crimelor comunismului cu cele ale nazismului: primii, chipurile, sunt eliberatorii evreilor din lagarele hitleriste! Adica, ce ne pasa noua ca regimurile comuniste au ucis sute de milioane de oameni? Daca ne-au eliberat pe noi...De fapt, este vorba despre aceeasi strategie de a pastra unicitatea Soahului (holocaustului), adica de a instrumentaliza suferintele evreilor din lagare pentru a a crea un complex de culpabilitate lumii intregi si pentru a exercita un lobby eficient asupra guvernelor… Comunismul? Este inca foarte util… Nici vorba de genocid…

• Romania Libera: Discrepanţă. O producţie despre sfârşitul patriei evreilor face istorie. În Iran, un regizor face puşcărie pentru arta lui “2048” – Filmul care a bulversat Israelul

***

• Hotnews: Marea Japoniei: Seulul efectueza noi manevre militare

• Realitatea.net: Coreea de Sud pune paie pe foc în conflictul cu Nordul
• Hotnews: Coreea de Nord ameninta ca este pregatita sa foloseasca bomba nucleara intr-un “razboi sfant” impotriva Coreei de Sud

• Gandul:

Coreea de Sud începe manevre militare cu muniţie reală

Casa Albă vrea să oficializeze detenţiile pe termen nelimitat la Guantanamo

WIKILEAKS se pregăteşte să facă dezvăluiri care vor şoca lumea bancară mondială – ţinta: BANK OF AMERICA

CTP: Mogulii Sarkozy şi Merkel

CTP: Nostalgii de porc

Otrăvire în masă, dejucată în SUA

• Realitatea.net: Iranul eliberează teroriştii al-Qaida

• DW: Tinerii din Rusia se radicalizează

***

• Hotnews: Franta: Primarul “satului care va supravietui Armagheddonului din 2012” vrea sa cheme armata in ajutor, speriat de afluxul de fanatici New Age si OZN
• DW: Ruşii au redevenit un popor pravoslavnic

Potrivit unui sondaj efectuat de Deutsche Welle, numai 2 la sută dintre ruşi s-ar opune unei întâlniri a Papei Benedict al XVI-lea cu Patriarhul Rusiei, Kiril I. La 20 de ani de la căderea comunismului, ruşii cred în marea lor majoritate în Dumnezeu.

Relaţiile dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă nu sunt lipsite în Rusia de tensiuni şi conflicte. O întâlnire între un Papă şi un Patriarh al “tuturor Rusiilor” nu a avut loc până acum niciodată. Totuşi, potrivit unui sondaj actual şi reprezentativ, efectuat de institutul german IFAK, la cererea DW, 49 la sută dintre ruşi ar fi favorabili unei astfel de întâlniri. 40 la sută dintre cei chestionaţi s-au arătat neutri şi doar 2 la sută au spus că ar fi împotriva unei astfel de întâlniri. Există deci sprijin masiv în societatea rusă pentru o astfel de întâlnire istorică.

Pe lângă întrebarea privind întâlnirea celor doi lideri spirituali, ruşii au fost chestionaţi şi cu privire la propria lor religiozitate. La 20 de ani de la sfârşitul ateismului de stat, rezultatele sunt foarte interesante: 3 la sută din ei au declarat că sunt foarte religioşi, îndeplinind toate poruncile şi regulile credinţei lor. Aproape o treime, 29 la sută din cei chestionaţi, au declarat că sunt credincioşi şi că se duc în mod regulat la biserică. 47 la sută au declarat că nu sunt membri activi ai unei comunităţi religioase, dar cu toate acestea s-au declarat credincioşi.

6 la sută s-au declarat necredincioşi, dar şi aceştia au subliniat că ţin la ceremoniile tradiţionale cum ar fi nunţile sau botezurile. Numai 11 la sută din cei întrebaţi au declarat că nu cred în Dumnezeu. Şi mulţi dintre tineri s-au declarat credincioşi. Numai 16 la sută din cei cu vârste până la 29 de ani s-au declarat necredincioşi.

În Rusia, Crăciunul a redevenit o sărbătoare de mare importanţă. 83 la sută dintre cei chestionaţi sărbătoresc Naşterea Domnului. 19 la sută au declarat că pentru ei Crăciunul este cea mai importantă zi dintr-un întreg an.

Pe vremea URSS, conducerea comunistă a statului şi partidului unic a reprimat orice religiozitate, conform ideologiei marxiste. Sărbătoarea Crăciunului a fost marginalizată şi uzurpată prin serbarea de revelion. După prăbuşirea comunismului, credinţa creştină ortodoxă şi sărbătorile bisericii au căpătat din nou o mare importanţă în societatea rusă. Mai ales în urma turbulenţilor ani 1990, pentru mulţi Biserica şi Religia au devenit un sprijin important în viaţă.

Autori: Ingo Mannteufel / Ioachim Alexandru
Redactor: Petre M. Iancu

• Gandul: Crăciunul copiilor care îşi doresc ca moşul să le aducă şcoala mai aproape. Reportaj Gândul din lumea micuţilor care vor o viaţă mai bună – SPECIAL