Chemare la pocăință a IPS TEOFAN: „RETRAGE-TE, POPORUL TĂU, ÎN CĂMĂRILE TALE, ascunde-te pentru puține clipe, până când mânia va fi trecut! ESTE VREME DE CĂINȚĂ pentru prea multele și prea grelele noastre păcate…”

Doxologia:

IPS Teofan: „Este vreme să ne retragem o clipă în intimitatea caselor noastre, până ce mânia acestei molime va fi trecut”

„Du-te poporul Meu, intră în cămările tale, ascunde-te pentru puține clipe, închide ușa după tine până ce mânia va fi trecut.” – este cuvântul lui Dumnezeu adresat poporului prin profetul Isaia în momente de cumpănă.

Este vreme să ne retragem pentru o clipă sau pentru mai multe în intimitatea caselor noastre până ce mânia acestei molime va fi trecut.

Este vreme potrivită pentru a înțelege cât de importantă este Dumnezeiasca Liturghie în viața noastră și în viața lumii.

Este vreme de durere, de dor și nădejde și așteptare pentru ca Dumnezeiasca Euharistie să fie săvârșită în condiții normale.

Este vreme pentru a înțelege cât de importantă este prezența bisericilor în viața noastră și în viața lumii.

Este vreme de căință pentru prea multele și prea grelele noastre păcate: păcate săvârșite de arhierei, de preoți, de viețuitorii sfintelor mănăstiri, de poporul Bisericii.

Este vreme de rugăciune stăruitoare și adâncă pentru medici, pentru asistentele medicale, pentru infirmieri, pentru toți cei care luptă cu această boală.

Este vreme de participare prin rugăciune și ajutor material la durerea celor bolnavi, la durerea familiilor lor.

Este vreme să mărturisim cu tărie că „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt” și rămânem cu cuvântul Domnului: „Du-te poporul Meu, intră în cămara ta, închide ușa după tine, ascunde-te pentru puține clipe până ce mânia va fi trecut”.

Dumnezeu să ne aibă în iertarea și în ocrotirea Sa.

***

Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Duminica a II-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama) – 15 martie 2020:

“In conditii speciale savarsim aici Sfanta si dumnezeiasca Liturghie, precum fratii preoti din sfanta noastra Mitropolie slujesc de asemenea aceeasi sfanta si dumnezeiasca Liturghie in diferite locuri de rugaciune cu care Dumnezeu a binecuvantat incinta sfintei Mitropolii.

Am ascultat cuvantul din dumnezeiasca Evanghelie, cu vindecarea slabanogului. In ziua de astazi, cu multe veacuri in urma, Sfantul Grigorie Palama, pe care il praznuim astazi in a doua duminica din Post, interpreta cuvantul Domnului din Evanghelie legat de cei patru barbati care l-au coborat pe cel bolnav in fata Domnului Hristos, ca fiind cele patru lucruri necesare pentru viata noastra: recunoasterea pacatelor, marturisirea pacatelor, fagaduinta de a nu mai gresi si rugaciune catre Dumnezeu sa ne iertepentru acestea. Acestea sunt cele 4 lucruri, acestia sunt cei patru barbati, adica cele patru virtuti, prin care omul este adus in fata vindecatorului trupurilor si sufletelor noastre, Domnul Hristos. Si daca privim la noi insine, si in mod special la starea de pacat in care ne aflam, realizam adevarul, ca de aceste patru lucruri avem nevoie noi, are nevoie omenirea, pentru a fi prezentat in fata Domnului Hristos si odata ce omul este in fata Domnului Hristos, totul se lumineaza in fata Lui. Intelegem mult mai bine ce inseamna viata, ce inseamna moartea, ce inseamna primejdia, ce inseamna ajutorul pe care il primesti de la oameni, pe care il primesti de la Dumnezeu. Mintea omului primeste capacitatea de a intelege lucrurile care se intampla in viata lui, in viata semenilor sai si in viata lumii, mult mai usor decat mintea celui care nu recunoaste ca are pacat, nu se indreapta spre duhovnic, nu marturiseste gravitatea pacatelor si nu Il roaga pe Dumnezeu sa le ierte pe acestea. Spun aceasta pentru ca de multe ori ne intrebam in viata de ce se intampla ceea ce se intampla si de foarte multe ori gresim in apreciere, gresim in a judeca lucrurile asa cum se cuvine si aceasta pentru ca avem starea de pacat in noi pe care nu o recunoastem si nu avem putere sa-L lasam pe Dumnezeu ca gandul Sau, mintea Sa sa fie prezente in mintile noastre, in inimile noastre si prin intermediul gandului lui Hristos, mintii lui Hristos, sa intelegem mai bine ceea ce se intampla cu noi si cu intreaga lume.

In proorocia Sf Isaia aflam cuvantul Domnului care zice: Ia aminte, poporul meu! Intra in camarile tale, inchide usa dupa tine, ascunde-te pentru putine clipe pana cand mania va fi trecut. Retrage-te, poporul meu, in camarile tale, pentru putine clipe.Aceasta este si chemarea care se adreseaza noua in aceste zile. Sa ne retragem in camarile noastre, sa inchidem usa dupa noi, sa ne ascundem pentru putine clipe, pana cand mania va fi trecut.

Din pacate, vedem in primul rand doar ce este negativ in aceasta retragere. Zice romanul ca este bine intotdeauna, chiar si in orice rau, sa ai puterea sa vezi partea cea luminoasa a lucrurilor. Exista oare ceva luminos in tot ceea ce se intampla? Poate da, poate nu. Daca scrutam cu mai multa atentie ceea ce doreste Dumnezeu de la noi in aceste clipe, este aceea de a aprecia cat de mare este Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Retrasi poate departe de sfintele altare, nemaiputand participa in conditii normale la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, poate primim gandul lui Dumnezeu inauntrul nostru sa apreciem ce mare dar a lasat Dumnezeu pe pamant si anume Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Am beneficiat in deplina libertate timp de peste 30 de ani sa mergem nestingheriti in bisericile din parohiile si manastirile noastre. Unii crestini au facut-o in fiecare duminica si sarbatoare. Cei mai multi dintre crestinii ortodocsi botezati, duminica au stat acasa sau au mers in alte locuri, dar nu la sfanta biserica. Poate acum ne va da Dumnezeu gandul cel bun, sa intelegem cat de importanta este intalnirea noastra cu Dumnezeu in fiecare duminica si sarbatoare,la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.

Retragandu-ne in odaile noastre, poate intelegem mai bine ce minunata este starea in care stai mai mult cu ai tai, ca prea mult parintii au fost despartiti de copii, copiii au fost despartiti de parinti, chiar si sotii stau foarte putin impreuna. Iata bun prilej sa sedem mai mult impreuna cu cei dragi, sa ne cunoastem mai bine, poate sa ne intelegem mai bine si sa vedem mai adanc partea luminoasa din viata, din trupul, din ochii, din mintea celui de langa noi cu care locuim in aceeasi familie.

In al treilea rand, retragerea in odaile noastre este timp de lectura duhovniceasca. De cand nu am mai deschis dumnezeiasca Scriptura? De cand n-am mai citit vietile sfintilor? De cand nu ne-am mai adancit puternic in scrierile Sfintilor Parinti? Iata moment potrivit sa umplem lipsa prezentei la biserica cu prezenta Scripturii, a scrierilor sfintilor in viata noastra. Ne retragem in dosul usilor noastre in aceste zile poate si pentru a medita mai mult la viata noastra, la cele pe care le-am trait pana in aceste clipe. Doar noi insine, poate duhovnicul in parte si Dumnezeu pe deplin cunoastem si se cunoaste ceea ce se afla in adancul fiintei noastre. Poate este bun prilej sa ne cunoastem mai bine pe noi insine, trecutul nostru, pacatele savarsite, sa meditam mai adanc la sensul vietii noastre, la sensul petrecerii noastre pe pamant, la momentul plecarii noastre din aceasta lume, la clipa cea binecuvantata si infricosata deopotriva a prezentei noastre in fata Dreptului Judecator.

Ne retragem in odaile noastre mai mult in aceste zile pentru a trai cateva clipe de liniste. E prea mult zgomot, prea mult iarmaroc, prea multa agitatie, prea multe lucruri de suprafata in viata noastra. Este moment potrivit sa intelegem ce frumoasa si tainica si ce adanca si ce inalta si ce cuprinzatoare este chilia in care traim, in care avem o icoana, o candela in fata sfintei icoane si acolo in liniste, noi cu Dumnezeu, traim taina chiliei calugarilor, prelungind si in viata noastra pentru o clipa taina pustiei, taina singuratatii, taina sederii noastre singuri cu Dumnezeu cel singur.

Citim in Pateric imnul linistei care ar trebui sa fie poate chiar invatat pe de rost, sa intelegem mai bine cat de binecuvantata este clipa de liniste care ne apropie mai mult de Dumnezeu. Si zice autorul sfant:

O, liniste, sporirea monahilor! Putem spune: o, liniste, sporire a tuturor crestinilor!

O, liniste, cale cereasca, o liniste, cale catre Imparatia Cerurilor!

O, liniste, maica strapungerii!

O, liniste, a pocaintei pricina!

O, liniste, oglinda pacatelor in care omul isi vede pacatele lui!

O, liniste, care nu opresti lacrimile si suspinele!

O, liniste care luminezi inima, care luminezi mintea si sufletul!

O, liniste, maica blandetii!

O, liniste, impreuna locuitoare cu smerenia!

Si imnul continua tot asa sase sapte strofe incheind cu:

O, liniste, loc al lui Hristos care rodesti roade bune!

Il rugam pe Dumnezeu sa ne dea putere in aceste zile, sa stam cat mai departe fizic unii de altii, dar inimile noastre, largite fiind, sa se atinga una pe alta si in linistea chiliilor noastre si atat cat putem si in sfintele biserici de parohie si manastiri, sa meditam la mersul vietii noastre, nadajduind in mila lui Dumnezeu si strigand catre Dansul precum spune Scriptura: Intoarce-Te, Doamne, catre noi, pentru ca si noi sa ne intoarcem spre Tine!Spunem aceasta pentru ca nu avem putere sa spunem: ne intoarcem, Doamne, noi catre Tine, ca Tu sa te intorci catre noi! Pentru ca daca Dumnezeu ar astepta ca noi sa ne intoarcem spre El, ca El sa se intoarca spre noi, va trece foarte mult timp si poate acest lucru nu se va intampla. Rugandu-ne catre El sa Isi intoarca fata Sa catre noi, sa vina in vietile noastre chiar daca noi nu suntem pregatiti intru totul pentru primirea Lui, nadajduind ca apoi si noi ne vom intoarce spre Dansul. Sa ne bucuram de o clipa de dumnezeiasca Liturghie, sa ne impartasim cu Sfintele Taine si apoi, plecand spre casele noastre, sa nu plecam singuri, ci cu Dumnezeiasca Liturghie fiecare pe altarul inimii, sa o continuam in casele noastre, celebrand fiecare dumnezeiasca Liturghie pe altarul mintii, al sufletului si al inimii, impartasindu-ne prin rugaciune, prin post, prin milostenie, cu Dumnezeu cel in Treime laudat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Amin!

***

Doxologia:

„Lărgiţi şi voi inimile voastre!” – Cuvȃnt pentru cei ce stau acasă

Pe toate căile ni se spune să ne restrângem activităţile, să evităm contactul cu oamenii, să nu mergem în zone aglomerate. Este normal să fie aşa. Respectul, grija şi iubirea faţă de semeni se arată, în aceste situaţii, şi prin lipsa proximităţii fizice.

Limitarea la strictul necesar în ceea ce priveşte legătura cu semenii poate fi suplinită prin „lărgirea inimii”, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel.

Este vreme potrivită pentru a ne deschide mai mult inima spre semenul nostru şi spre Dumnezeu. Ne-am închis prea mult în noi înşine. Dacă ar umbla cineva prin inima noastră ar găsi acolo doar propriul nostru sine. Autoidolatrie. „Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Luca 12, 34), zice Domnul. Comoara noastră suntem, din păcate, noi înşine. Dumnezeu e sus, oamenii sunt în afara inimii. Ocupăm integral spaţiul inimii noastre cu noi înşine. Şi e atât de dureros.

Într-o atare situaţie, virusuri de tot felul circulă în noi. Antidotul nu putem fi noi înşine. Suntem prea virusaţi de propriile ambiţii şi complexe de superioritate. Antidotul adevărat este prezenţa lui Dumnezeu şi a oamenilor în inima noastră.Pentru aceasta este necesară golirea inimii noastre de noi înşine pentru a face loc lui Dumnezeu şi semenilor. „Goleşte-mă, Doamne, de mine însumi, ca să mă umplu de Tine”, glăsuia un sfânt din vechime.

„Lărgirea inimii” înseamnă a simţi durere pentru durerea celuilalt;

„Lărgirea inimii” implică preluarea durerii celui de aproape sau a celui de departe şi prezentarea acestei dureri, prin rugăciune, în faţa lui Dumnezeu;

„Lărgirea inimii” mărturiseşte starea de pocăinţă pentru tot păcatul săvârşit, pentru toată neiubirea ce ne defineşte fiinţa lăuntrică. Asumarea, în duh de căinţă, a responsabilităţii pentru răul din lume creează medicamentul cel mai eficace în clipa de faţă şi în toată vremea;

„Lărgirea inimii” cuprinde Psaltirea, Canoane de pocăinţă, Paraclisul Maicii Domnului, metanii, post de bucate, de tehnologie, de contact fizic cu cei dragi, Spovedanie şi Euharistie, milostenie…

Lărgirea inimii de către tot mai mulţi înseamnă a nu lăsa spaţii neocupate de inimă. Căci locul şi timpul cuprinse de inima dragostei şi a rugăciunii nu permit pătrunderea virusurilor distrugătoare de om, de suflet, de conştiinţă.

„Lărgiţi şi voi inimile voastre!” (2 Cor. 6, 13)

✝ Mitropolitul Teofan