Chemare la pocăință a IPS TEOFAN: „RETRAGE-TE, POPORUL TĂU, ÎN CĂMĂRILE TALE, ascunde-te pentru puține clipe, până când mânia va fi trecut! ESTE VREME DE CĂINȚĂ pentru prea multele și prea grelele noastre păcate…”

18-03-2020 5 minute Sublinieri

Doxologia:

IPS Teofan: „Este vreme să ne retragem o clipă în intimitatea caselor noastre, până ce mânia acestei molime va fi trecut”

„Du-te poporul Meu, intră în cămările tale, ascunde-te pentru puține clipe, închide ușa după tine până ce mânia va fi trecut.” – este cuvântul lui Dumnezeu adresat poporului prin profetul Isaia în momente de cumpănă.

Este vreme să ne retragem pentru o clipă sau pentru mai multe în intimitatea caselor noastre până ce mânia acestei molime va fi trecut.

Este vreme potrivită pentru a înțelege cât de importantă este Dumnezeiasca Liturghie în viața noastră și în viața lumii.

Este vreme de durere, de dor și nădejde și așteptare pentru ca Dumnezeiasca Euharistie să fie săvârșită în condiții normale.

Este vreme pentru a înțelege cât de importantă este prezența bisericilor în viața noastră și în viața lumii.

Este vreme de căință pentru prea multele și prea grelele noastre păcate: păcate săvârșite de arhierei, de preoți, de viețuitorii sfintelor mănăstiri, de poporul Bisericii.

Este vreme de rugăciune stăruitoare și adâncă pentru medici, pentru asistentele medicale, pentru infirmieri, pentru toți cei care luptă cu această boală.

Este vreme de participare prin rugăciune și ajutor material la durerea celor bolnavi, la durerea familiilor lor.

Este vreme să mărturisim cu tărie că „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt” și rămânem cu cuvântul Domnului: „Du-te poporul Meu, intră în cămara ta, închide ușa după tine, ascunde-te pentru puține clipe până ce mânia va fi trecut”.

Dumnezeu să ne aibă în iertarea și în ocrotirea Sa.

***

Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Duminica a II-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama) – 15 martie 2020:

“In conditii speciale savarsim aici Sfanta si dumnezeiasca Liturghie, precum fratii preoti din sfanta noastra Mitropolie slujesc de asemenea aceeasi sfanta si dumnezeiasca Liturghie in diferite locuri de rugaciune cu care Dumnezeu a binecuvantat incinta sfintei Mitropolii.

Am ascultat cuvantul din dumnezeiasca Evanghelie, cu vindecarea slabanogului. In ziua de astazi, cu multe veacuri in urma, Sfantul Grigorie Palama, pe care il praznuim astazi in a doua duminica din Post, interpreta cuvantul Domnului din Evanghelie legat de cei patru barbati care l-au coborat pe cel bolnav in fata Domnului Hristos, ca fiind cele patru lucruri necesare pentru viata noastra: recunoasterea pacatelor, marturisirea pacatelor, fagaduinta de a nu mai gresi si rugaciune catre Dumnezeu sa ne iertepentru acestea. Acestea sunt cele 4 lucruri, acestia sunt cei patru barbati, adica cele patru virtuti, prin care omul este adus in fata vindecatorului trupurilor si sufletelor noastre, Domnul Hristos. Si daca privim la noi insine, si in mod special la starea de pacat in care ne aflam, realizam adevarul, ca de aceste patru lucruri avem nevoie noi, are nevoie omenirea, pentru a fi prezentat in fata Domnului Hristos si odata ce omul este in fata Domnului Hristos, totul se lumineaza in fata Lui. Intelegem mult mai bine ce inseamna viata, ce inseamna moartea, ce inseamna primejdia, ce inseamna ajutorul pe care il primesti de la oameni, pe care il primesti de la Dumnezeu. Mintea omului primeste capacitatea de a intelege lucrurile care se intampla in viata lui, in viata semenilor sai si in viata lumii, mult mai usor decat mintea celui care nu recunoaste ca are pacat, nu se indreapta spre duhovnic, nu marturiseste gravitatea pacatelor si nu Il roaga pe Dumnezeu sa le ierte pe acestea. Spun aceasta pentru ca de multe ori ne intrebam in viata de ce se intampla ceea ce se intampla si de foarte multe ori gresim in apreciere, gresim in a judeca lucrurile asa cum se cuvine si aceasta pentru ca avem starea de pacat in noi pe care nu o recunoastem si nu avem putere sa-L lasam pe Dumnezeu ca gandul Sau, mintea Sa sa fie prezente in mintile noastre, in inimile noastre si prin intermediul gandului lui Hristos, mintii lui Hristos, sa intelegem mai bine ceea ce se intampla cu noi si cu intreaga lume.

In proorocia Sf Isaia aflam cuvantul Domnului care zice: Ia aminte, poporul meu! Intra in camarile tale, inchide usa dupa tine, ascunde-te pentru putine clipe pana cand mania va fi trecut. Retrage-te, poporul meu, in camarile tale, pentru putine clipe.Aceasta este si chemarea care se adreseaza noua in aceste zile. Sa ne retragem in camarile noastre, sa inchidem usa dupa noi, sa ne ascundem pentru putine clipe, pana cand mania va fi trecut.

Din pacate, vedem in primul rand doar ce este negativ in aceasta retragere. Zice romanul ca este bine intotdeauna, chiar si in orice rau, sa ai puterea sa vezi partea cea luminoasa a lucrurilor. Exista oare ceva luminos in tot ceea ce se intampla? Poate da, poate nu. Daca scrutam cu mai multa atentie ceea ce doreste Dumnezeu de la noi in aceste clipe, este aceea de a aprecia cat de mare este Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Retrasi poate departe de sfintele altare, nemaiputand participa in conditii normale la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, poate primim gandul lui Dumnezeu inauntrul nostru sa apreciem ce mare dar a lasat Dumnezeu pe pamant si anume Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Am beneficiat in deplina libertate timp de peste 30 de ani sa mergem nestingheriti in bisericile din parohiile si manastirile noastre. Unii crestini au facut-o in fiecare duminica si sarbatoare. Cei mai multi dintre crestinii ortodocsi botezati, duminica au stat acasa sau au mers in alte locuri, dar nu la sfanta biserica. Poate acum ne va da Dumnezeu gandul cel bun, sa intelegem cat de importanta este intalnirea noastra cu Dumnezeu in fiecare duminica si sarbatoare,la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.

Retragandu-ne in odaile noastre, poate intelegem mai bine ce minunata este starea in care stai mai mult cu ai tai, ca prea mult parintii au fost despartiti de copii, copiii au fost despartiti de parinti, chiar si sotii stau foarte putin impreuna. Iata bun prilej sa sedem mai mult impreuna cu cei dragi, sa ne cunoastem mai bine, poate sa ne intelegem mai bine si sa vedem mai adanc partea luminoasa din viata, din trupul, din ochii, din mintea celui de langa noi cu care locuim in aceeasi familie.

In al treilea rand, retragerea in odaile noastre este timp de lectura duhovniceasca. De cand nu am mai deschis dumnezeiasca Scriptura? De cand n-am mai citit vietile sfintilor? De cand nu ne-am mai adancit puternic in scrierile Sfintilor Parinti? Iata moment potrivit sa umplem lipsa prezentei la biserica cu prezenta Scripturii, a scrierilor sfintilor in viata noastra. Ne retragem in dosul usilor noastre in aceste zile poate si pentru a medita mai mult la viata noastra, la cele pe care le-am trait pana in aceste clipe. Doar noi insine, poate duhovnicul in parte si Dumnezeu pe deplin cunoastem si se cunoaste ceea ce se afla in adancul fiintei noastre. Poate este bun prilej sa ne cunoastem mai bine pe noi insine, trecutul nostru, pacatele savarsite, sa meditam mai adanc la sensul vietii noastre, la sensul petrecerii noastre pe pamant, la momentul plecarii noastre din aceasta lume, la clipa cea binecuvantata si infricosata deopotriva a prezentei noastre in fata Dreptului Judecator.

Ne retragem in odaile noastre mai mult in aceste zile pentru a trai cateva clipe de liniste. E prea mult zgomot, prea mult iarmaroc, prea multa agitatie, prea multe lucruri de suprafata in viata noastra. Este moment potrivit sa intelegem ce frumoasa si tainica si ce adanca si ce inalta si ce cuprinzatoare este chilia in care traim, in care avem o icoana, o candela in fata sfintei icoane si acolo in liniste, noi cu Dumnezeu, traim taina chiliei calugarilor, prelungind si in viata noastra pentru o clipa taina pustiei, taina singuratatii, taina sederii noastre singuri cu Dumnezeu cel singur.

Citim in Pateric imnul linistei care ar trebui sa fie poate chiar invatat pe de rost, sa intelegem mai bine cat de binecuvantata este clipa de liniste care ne apropie mai mult de Dumnezeu. Si zice autorul sfant:

O, liniste, sporirea monahilor! Putem spune: o, liniste, sporire a tuturor crestinilor!

O, liniste, cale cereasca, o liniste, cale catre Imparatia Cerurilor!

O, liniste, maica strapungerii!

O, liniste, a pocaintei pricina!

O, liniste, oglinda pacatelor in care omul isi vede pacatele lui!

O, liniste, care nu opresti lacrimile si suspinele!

O, liniste care luminezi inima, care luminezi mintea si sufletul!

O, liniste, maica blandetii!

O, liniste, impreuna locuitoare cu smerenia!

Si imnul continua tot asa sase sapte strofe incheind cu:

O, liniste, loc al lui Hristos care rodesti roade bune!

Il rugam pe Dumnezeu sa ne dea putere in aceste zile, sa stam cat mai departe fizic unii de altii, dar inimile noastre, largite fiind, sa se atinga una pe alta si in linistea chiliilor noastre si atat cat putem si in sfintele biserici de parohie si manastiri, sa meditam la mersul vietii noastre, nadajduind in mila lui Dumnezeu si strigand catre Dansul precum spune Scriptura: Intoarce-Te, Doamne, catre noi, pentru ca si noi sa ne intoarcem spre Tine!Spunem aceasta pentru ca nu avem putere sa spunem: ne intoarcem, Doamne, noi catre Tine, ca Tu sa te intorci catre noi! Pentru ca daca Dumnezeu ar astepta ca noi sa ne intoarcem spre El, ca El sa se intoarca spre noi, va trece foarte mult timp si poate acest lucru nu se va intampla. Rugandu-ne catre El sa Isi intoarca fata Sa catre noi, sa vina in vietile noastre chiar daca noi nu suntem pregatiti intru totul pentru primirea Lui, nadajduind ca apoi si noi ne vom intoarce spre Dansul. Sa ne bucuram de o clipa de dumnezeiasca Liturghie, sa ne impartasim cu Sfintele Taine si apoi, plecand spre casele noastre, sa nu plecam singuri, ci cu Dumnezeiasca Liturghie fiecare pe altarul inimii, sa o continuam in casele noastre, celebrand fiecare dumnezeiasca Liturghie pe altarul mintii, al sufletului si al inimii, impartasindu-ne prin rugaciune, prin post, prin milostenie, cu Dumnezeu cel in Treime laudat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Amin!

***

Doxologia:

„Lărgiţi şi voi inimile voastre!” – Cuvȃnt pentru cei ce stau acasă

Pe toate căile ni se spune să ne restrângem activităţile, să evităm contactul cu oamenii, să nu mergem în zone aglomerate. Este normal să fie aşa. Respectul, grija şi iubirea faţă de semeni se arată, în aceste situaţii, şi prin lipsa proximităţii fizice.

Limitarea la strictul necesar în ceea ce priveşte legătura cu semenii poate fi suplinită prin „lărgirea inimii”, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel.

Este vreme potrivită pentru a ne deschide mai mult inima spre semenul nostru şi spre Dumnezeu. Ne-am închis prea mult în noi înşine. Dacă ar umbla cineva prin inima noastră ar găsi acolo doar propriul nostru sine. Autoidolatrie. „Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Luca 12, 34), zice Domnul. Comoara noastră suntem, din păcate, noi înşine. Dumnezeu e sus, oamenii sunt în afara inimii. Ocupăm integral spaţiul inimii noastre cu noi înşine. Şi e atât de dureros.

Într-o atare situaţie, virusuri de tot felul circulă în noi. Antidotul nu putem fi noi înşine. Suntem prea virusaţi de propriile ambiţii şi complexe de superioritate. Antidotul adevărat este prezenţa lui Dumnezeu şi a oamenilor în inima noastră.Pentru aceasta este necesară golirea inimii noastre de noi înşine pentru a face loc lui Dumnezeu şi semenilor. „Goleşte-mă, Doamne, de mine însumi, ca să mă umplu de Tine”, glăsuia un sfânt din vechime.

„Lărgirea inimii” înseamnă a simţi durere pentru durerea celuilalt;

„Lărgirea inimii” implică preluarea durerii celui de aproape sau a celui de departe şi prezentarea acestei dureri, prin rugăciune, în faţa lui Dumnezeu;

Lărgirea inimii” mărturiseşte starea de pocăinţă pentru tot păcatul săvârşit, pentru toată neiubirea ce ne defineşte fiinţa lăuntrică. Asumarea, în duh de căinţă, a responsabilităţii pentru răul din lume creează medicamentul cel mai eficace în clipa de faţă şi în toată vremea;

„Lărgirea inimii” cuprinde Psaltirea, Canoane de pocăinţă, Paraclisul Maicii Domnului, metanii, post de bucate, de tehnologie, de contact fizic cu cei dragi, Spovedanie şi Euharistie, milostenie…

Lărgirea inimii de către tot mai mulţi înseamnă a nu lăsa spaţii neocupate de inimă. Căci locul şi timpul cuprinse de inima dragostei şi a rugăciunii nu permit pătrunderea virusurilor distrugătoare de om, de suflet, de conştiinţă.

„Lărgiţi şi voi inimile voastre!” (2 Cor. 6, 13)

✝ Mitropolitul Teofan


Categorii

1. DIVERSE, Coronavirus, IPS Teofan, Video

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Chemare la pocăință a IPS TEOFAN: „RETRAGE-TE, POPORUL TĂU, ÎN CĂMĂRILE TALE, ascunde-te pentru puține clipe, până când mânia va fi trecut! ESTE VREME DE CĂINȚĂ pentru prea multele și prea grelele noastre păcate…”

  1. Sf Liturghie nu este o rugăciune individuală, ci este o rugăciune de obște și Cezarul a limitat rugăciunea de obște la maximum 100 de persoane pe motiv de molimă.
    “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
    Acest răspuns al Mantuitorului a venit la întrebarea vicleană: sa ascultam de Cezar, sa ii plătim dajdie acestuia?
    Ce fel de raspuns vom da, când suntem întrebați, in mod viclean, daca sa ascultam de Cezar și să participăm doar 100 de persoane la Sf Liturghie sau sa participam cu toții la Sf Liturghie fara teamă de boală sau de Cezar? Este posibil ca întrebarea reală sa fie: cui vrem sa îi plăcem mai mult, lui Dumnezeu sau lui Mamona?
    Stand în casă și ascultând liturghia din fotoliu și ascultând de Cezar și de ietarhie poate nu greșesc, fiindcă mă gândesc că din dragoste pentru ceilalți stau acasă ca să se poata împărtăși copiii și cei neputincioși sau cei bolnavi.
    Dar dacă arde inima în mine și mă duc la biserică din dragoste pentru Dumnezeu și mă voi afla printre cele peste 100 de persoane care nu vor putea participa la slujbă? Greșesc eu oare?

  2. https://m.activenews.ro/stiri-social/Imaginea-zilei-Romanii-veniti-la-slujba-de-la-Patriarhie-in-genunchi-pe-asfalt-160597

    Într-adevăr DUREROASĂ imagine !!!
    Să-mi fie cu iertare mie multpăcătosului că îndrăznesc o întrebare, adresată atât patriarhului cât și ierarhilor Sfântului Sinod : IERTARE sfințiile voastre, dar CUI mai folosește o Catedrală (GOALĂ) a Mântuirii Neamului ???
    Acum treizeci de ani, PF Părinte Patriarh Teoctist și-a cerut IERTARE dreptcredincioșilor în numele ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române pentru atitudinea pe care aceasta (ierarhia Bisericii) a avut-o sub comunism. Oare acum nu mai este nevoie ca Patriarhul și ierarhii să-și ceară IERTARE ??? Dacă mulți dintre români s-au îndepărtat de Dumnezeu, oare nu este (și) vina ierarhilor ? Este și vina noastră a tuturor dreptcredincioșilor, pentru că toți împreună alcătuim trupul Bisericii, dar nu poate fi DOAR vina oilor. Da înțeleg, că este nevoit Sfântul Sinod să ia anumite măsuri, în anumite împrejurări dificile pentru Biserică, dar cereți fraților ierarhi IERTARE pentru că sunteți nevoiți să luați aceste măsuri, pentru că și sfințiile voastre aveți nevoie de IERTAREA noastră. De fapt, nici nu PUTEȚI sluji Sfânta Liturghie dacă nu sunteți împăcați cu noi, la fel cum nici noi nu PUTEM participa la Sfânta Liturghie dacă nu suntem împăcați cu toată lumea, inclusiv cu sfințiile voastre.
    Personal, îmi cer iertare copiilor mei (și nu doar copiilor, ci tuturor) pentru că mereu greșesc, neștiind cum trebuie să procedez în multe situații, pentru că nu am avut de unde învăța. De aceea, cred că nu este nici o rușine să ne cerem iertare, fiindcă toți suntem supuși greșelii. Iar vrednicul de pomenire Părinte Cleopa Ilie ne-a învățat că totdeauna biruiește pe draci cel care zice primul, iartă-mă frate că ți-am greșit.
    Nădăjduiesc că niciunul dintre sfințiile voastre nu dorește să ajungă într-o situație asemănătoare cu cea pe care o redau mai jos.
    Părintele Dionisie Ignat de la Colciu, veșnică fie-i pomenirea, a povestit odată cum o creștină a adus unui vestit pustnic o oală cu lapte în Vinerea Mare, dar l-a rugat să îi dea oala înapoi. Însă pustnicul era atât de despătimit de cele lumești, încât nu avea nici măcar o oală goală în chilie. Astfel încât, pentru a nu face supărare femeii care bătuse atâta drum până la el ca să-i aducă laptele, a băut laptele și i-a dat oala înapoi. Însă femeia s-a smintit și a mers la patriarh spunându-i cele petrecute, astfel încât patriarhul l-a chemat pe pustnic la patriarhie. Cuviosul pustnic a lăsat pustia și a pornit spre patriarhie, iar pe drum întâlnind un șarpe, l-a luat, l-a încolătăcit pe după gât și s-a prezentat la patriarhul său. Când a ajuns la patriarh, acesta stătea de vorbă cu o femeie care avea un prunc de țâță în brațe. Fără a sta pe gânduri, după ce s-a prezentat patriarhului, pustnicul l-a întrebat pe prunc :,,Cine este tatăl tău pruncule ?” Și spre mirarea tuturor, pruncul, deși nu putea încă să vorbească, dar cu darul lui Dumnezeu, a răspuns :,,Părintele patriarh este tatăl meu.” Atunci preafericitul pustnic a pus metanie patriarhului zicându-i :,,Iată preafericite părinte patriarh FAPTELE, NU OALA CU LAPTELE !!!” Și s-a întors cuviosul pustnic la chilia lui.

    Unde-i pericolul reprezentat de această (pseudo)pandemie în România ??? Au fost cazuri de îmbolnăvire, majoritatea la persoane venite dinafara țării, dar Slavă Domnului, nu a murit nimeni din cauza acestei boli. În schimb au murit destule persoane din cauza gripei comune !!! Autoritățile române au ABUZAT TOTAL NEJUSTIFICAT decretând starea de urgență în România. De ce Biserica Ortodoxă Română, prin Sfântul Sinod este de acord cu acest ABUZ ??? Și, mai ales, fără a-și cere măcar IERTARE pentru că se face părtașă la acest ABUZ TOTAL NEJUSTIFICAT, pentru că așa cum spun Sfinții Părinți, în biserică până și praful se sfințește în timpul Sfintei Liturghii ??? Dacă și praful se sfințește, ce putere vătămătoare ar mai putea avea un virus ??? Dacă Sfântul Sinod simte sau vede că sunt vremuri de prigoană din partea autorităților statului, își poate cere IERTARE pentru măsurile pe care trebuie să le ia în aceste condiții și ne descurcăm fiecare cum putem în asemenea condiții.
    SCĂPAREA noastră, a tuturor dreptcredincioșilor este Sfânta Liturghie, iar măsurile luate nu se justifică acum, cu farsa acestei (pseudo)pandemii.
    Cina cea de Taină a avut loc în foișor, de frica iudeilor, iar noi, de frica ,,noilor iudei” (că dacă scriu că ieșim de frica unui amărât de virus, ,,ne mănâncă iepurii”, vorba Părintelui Iustin, vrednicul de pomenire!),ieșim afară în ,,aer liber”…
    Unii au fost nevoiți să poarte cu ei, prin toate temnițele comuniste prin care au trecut, Sfânta Împărtășanie în condiții de suferință de neimaginat, cum a fost cazul Fericitului Mărturisitor Virgil Maxim, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc astăzi 23 de ani (+19 martie 1997) și de la care toți am avea de învățat, de la ,,vlădică până la opincă”, desigur, dacă ne dorim și noi să devenim ,,nuntașii Cerului” !!!
    De la el ne-a rămas această frumoasă rugăciune pentru cei care ne urăsc și ne prigonesc pe noi:
    ,,Doamne Iisuse Hristoase, Tu, Care ai pătimit pentru întreg neamul omenesc și pe toți cei care s-au căit de păcatele lor i-ai iertat, fă ca nici unul din cei care ne urăsc și ne prigonesc pe noi, să nu pătimească ceva rău, din pricina noastră la Judecata Ta. Ci întoarce sufletele lor spre Conștiința Adevărului și dă-le lor pocăință adevărată ca și printr-înșii să se preamărească Prea Sfânt Numele Tău. Iar pe noi învrednicește-ne să Te mărturisim pe Tine, Dumnezeul Cel adevărat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt spre Slava Lui Dumnezeu și (spre) mântuirea sufletelor noastre. Amin.” Ei rosteau în temnițele comuniste această rugăciune de trei ori la rând, astfel încât au reușit să împlinească porunca Domnului ,,Iubiți pe vrăjmașii voștri”, iar după eliberarea din temniță nu au căutat să se răzbune pe cei care i-au condamnat pe nedrept, nici măcar după decembrie ’89, când ar fi putut încerca acest lucru deoarece securitatea își pierduse puterea.
    S-avem parte de rugăciunile lui și ale tuturor celor care, împreună cu dânsul, L-au mărturisit pe Domnul Iisus Hristos cu prețul vieții lor !!!

    https://m.activenews.ro/cultura-istorie/Sinaxarul-demnitatii-romanesti.-19-martie-Virgil-Maxim-nuntasul-cerului-142000

    Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
    Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului să ne lumineze, să ne ierte și să ne întărească în neputințele noastre pe toți cei care dorim SINCER Adevărul și Viața Veșnică !!!

  3. Romile
    Iertare pt neputințele mele cu care te am supărat .

    https://marturieathonita.ro/sa-aiba-nadejdea-lui-in-mine/amp/

  4. @petru

    Și eu te rog să mă ierți pentru tot ce ți-am greșit !!! Multmilostivul Dumnezeu să te ierte și să ne ierte pe noi pe toți pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților care din veac au bineplăcut Domnului !!! Mulțumesc (și) pentru link.

  5. Pingback: "ESTE O VREME A CERNERII. Aceasta este tragedia, că ne este mult mai frică de moarte decât de Dumnezeu". NOI MESAJE ARHIEREȘTI ÎN CONTEXTUL AGRAVĂRII MĂSURILOR RESTRICTIVE IMPUSE BISERICII în urma declarării stării de urgență pentru
  6. Pingback: PARINTELE MILEA DE LA BUZAU - Cuvant cu putere in Duminica Sfintei Cruci, la ultima Liturghie cu credinciosi din perioada PANDEMIEI: "CÂND VA ÎNCETA LITURGHIA VA ÎNCETA ROMÂNIA! Dragii mei, sunt vremurile din urmă. NE CEARTĂ DUMNEZEU" (VID
  7. Pingback: Reacție-avertisment a PS IUSTIN, episcopul Maramureșului și Sătmarului: „Revino-ți popor român! Întoarce-te la Dumnezeu! Cinstește Sfânta Biserică și rânduielile ei!”/ Răspunsul ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI dat agresiunii DSP Constanța
  8. Pingback: IPS TEOFAN, la Bunavestire savarsita “in conditii speciale”: “Doar aceasta este NORMALITATEA: PREOTII IMPREUNA CU POPORUL in jurul Sfantului Potir, căci asa se implineste pe deplin Biserica lui Hristos. NU NE RAMANE DECAT INCREDEREA IN
  9. Pingback: CUM POATE FI IZGONIT DUHOVNICESTE “ACEST NEAM DE… MOLIMA”? – Cuvantul IPS TEOFAN in Duminica a patra din Postul cel Mare si prima fara credinciosi, fara “garda de suflet si de inima” a păstorilor. ARME DE REZISTENTA IN
  10. Pingback: PROTECȚIE, IZOLARE ȘI DEZINFECTANT. Scurt cuvânt al Episcopului Slatinei și Romanaților, PS SEBASTIAN, la vreme de criză si disperare: “Doamne, scapă-ne, că pierim!… Fă o minune și oprește boala aceasta care seceră viețile oamenilor c
  11. Pingback: "AM PRIMIT CANON DE LA DUMNEZEU! Greu canon! Insa trebuie sa il luam ca o cruce a mantuirii"/ "SA RIDICAM ACEST CANON intr-un duh de pocainta adanca, CA PE UN MEDICAMENT AMAR, DAR CURATITOR" - IPS TEOFAN, PREASFINTITUL MACARIE, teologu
  12. Pingback: "Sfânta a privit spre poporul dreptmăritor și a plâns prin ochii Mitropolitului...". MANGAIEREA SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA si MINUNILE TAINICE de pe traseul "PROCESIUNII INIMILOR" - Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare