Ce se vede din ROMÂNIA dupa ce MASCARADA PSEUDO-MISTICA a “colonelului” TURCESCU a tras putin capacul haznalei neo-securiste: INECAREA DEMOCRATIEI SI A PRESEI LIBERE IN SMARCURILE PUTUROASE ALE MLASTINII “ACOPERITILOR”: “Intr-un final o sa ajunga sa ii racoleze pe toti si toti vor fi protejati”

25-09-2014 18 minute Sublinieri

turcescu-colonel

turcelu

[…]

Altfel, nu există nici un merit în toată treaba asta – nici pentru “acoperiţi” şi nici pentru “servicii”.
Însăşi noţiunea de “acoperit” nu are nici o noimă într-un sistem democratic, atunci când instituţia se ocupă cu treburi interne.

Are noimă în cazul unui birou de spionaj extern, da, pentru că merge exact în logica asta: pentru că fişa postului din ţara lui îl face de multe ori pe agent infractor în ţara unde e trimis.

Atunci când o instituţie – indiferent care – foloseşte acelaşi concept pe propriul teritoriu, mai ales la adăpostul secretului total, nu mai este altceva decât a fost vreme de sute de ani, în societăţi deloc democrate: poliţie secretă! E o minciună că “aşa se întâmplă peste tot”, propagată de obicei tot de “servicii”: unde şi când se întâmplă este ilegal şi iese scandal public. În orice caz, România este ultima din ţările pretins democrate unde serviciile de informaţii sunt militarizate şi cu întreaga activitate secretizată din oficiu. Asta ca să nu mai vorbim de numărul de angajaţi, care este cât în Germania şi Franţa (deci de 7 ori populaţia României!) la un loc.

Nu înseamnă că este exclusă complet colaborarea dintre un ziarist sau oricine şi un serviciu de informaţii, dacă e în institutia-lui-pacepa-cea-mai-buna-scoala-a-prostituatelor-spioni-18365062limite legitime. Dacă suspectezi pe cineva de crimă – suni la Poliţie, dacă îl suspectezi de infarct – chemi Ambulanţa, dacă îl suspectezi că e agent de influenţă al vreunei puteri ostile – să admitem, şopteşti la SRI. Dar aici se cam opreşte totul.

Pe când cineva racolat, instruit, care a primit grad, ofiţer de legătură şi bani (e cazul şi pentru cei care refuză plata şi se mulţumesc eventual cu câte un cadou ceva mai scump din când în când) e în cu totul altă situaţie: treaba lui nu mai este să dea informaţii, ci să execute ordine. Să spună anumite lucruri, şi nu adevărul – că atunci nu mai era nevoie să fie racolat.

Unii au făcut-o şantajaţi, alţii pentru bănuţii în plus sau siguranţa postului, alţii dintr-un “patriotism” naiv, însă toţi au în comun un secret: NU mai sunt jurnalişti!

Vestea proastă este că, după ce au depăşit o anumită masă critică, şi presa a încetat să mai fie presă. Pentru că România are aşa multe servicii secrete încât inevitabil a apărut competiţia, apoi licitaţia: care serviciu are mai multe canale? care are posturi de decizie mai înalte? care au certitudinea că îşi vor păstra “acoperiţii” în faţa valurilor de concedieri?

Aşa se face că multe redacţii sunt nu doar infiltrate, ci complet subordonate, indiferent de voinţa patronilor, în condiţiile în care supravieţuirea unui titlu depinde de contractele de publicitate dispuse de alţi acoperiţi din ministere sau companii de stat (sau chiar private!).

Uneori sunt racolaţi ziariştii mai talentaţi, dar nu mereu. Însă chiar şi în primul caz, motivaţia economică a unui ziar dispare complet – el nu mai trebuie să îşi mulţumească cititorii, ci doar finanţatorii din umbră. Conţinutul devine irelevant, tirajul la fel. Nici unul dintre ziarele “quality”, primele ţinte ale infiltrărilor nu mai reuşeşte să vândă azi un tiraj zilnic din cinci cifre – asta înseamnă tot atâţi cititori cât un site modest. Există un oarecare multiplicator de prestigiu şi influenţă, dar în ritmul ăsta – în curând ce să mai multiplici?

sri-si-sie-neaga-implicarea-in-firme-strategice-in-timp-ce-cia-recunoaste-deschis-investitiile-in-aceste-companii-111491-1Consecinţa cea mai urâtă este că, indiferent de ce şi-or fi propus “patrioţii” din servicii cu ideile lor brilianteefectul e de coşmar: politicile publice sunt rupte complet de agenda publică, iar administraţia poate să facă aproape orice, fără să-i fie teamă de consecinţe. Justiţia îşi permite să fie selectivă, ba chiar este obligată, atât timp cât informaţiile îi vin exclusiv de la serviciile “secrete”, selectate după criterii desigur secrete.

Iar cu toţi acoperiţii şi şantajaţii din politică şi administraţie – celelalte “puteri în stat”, ce diferenţă mai este faţă de partidul unic şi foile lui de propagandă? Democraţie, stat de drept, bună guvernare, libertate de exprimare? O mascaradă!

Când în istorie o structură cu puteri discreţionare a căutat să servească interesul public, în loc să-şi mărească propria putere şi influenţă?

riscograma.ro

  • Doru Buscu/ Catavencii:

Turcescu și colegii

[…]

De cîteva luni încoace, serviciile noastre secrete par căzute în mîna cocalarilor. În loc să-și răsfire agenții în întreaga societate, ele îi îndeasă în prime time. Dacă ar exista contoare Geiger pentru infiltrați, ar piui la toate emisiunile de seară. Așa cum copiii se bat cu perne, azi, clasa politică se bate cu acoperiți. Își dă cu ofițerii peste bot, cu stenogramele peste operație, iar președintele Băsescu și-a băgat legea secretului de stat pe pumn, așa cum fac băieții din Ferentari cu robinetul. Spionul, Turnătorul, Acoperitul sînt vînați în platourile TV, de la ora 20 în sus, de colegii lor nedemascați. Vedem zilnic acest război între rude, această harță între veri de grade diferite și nu ne rămîne altceva de făcut decît să pariem la întîmplare.

Serviciile tac mai adînc ca filmele porno mute ale anilor ’20 și lasă delirul public să avanseze. George Maior se visează premier, iar Teo Meleșcanu președinte. MApN emite comunicate la fel de proaste ca ministrul. Încrederea în toate aceste instituții are un ochi învinețit, iar Băsescu rîde la B1 și ascunde robinetul în buzunar.

turcescu-sergiu-orcan-pora-ciocazanu-mateiUitați-vă bine la destăinuirea lui Turcescu. Veți vedea cum boturile colegilor de studio intră într-un proces de lungire. O negură le coboară pe figurile înghețate și un firicel de sudoare, care nu se vede, le coboară pe sub cămăși.

Domnule Maior, vă rog să anunțați pe toată lumea că nu vor mai fi deconspirări! Faceți asta în numele siguranței naționale, în numele întăririi structurilor secrete, în numele reabilitării secretului de stat!

Și dacă, pe lîngă toate astea, mai scapă și niște javre de coșmarul că vor fi date-n gît, cu atît mai bine.

Acoperiții noștri cei de toate zilele

Serviciile secrete folosesc haine civile, mustăți false și peruci. Își alintă oamenii cu nume de cod și îi răsplătesc cu anonimatul deplin. Cascheta și epoleții se văd doar cu ochelari speciali, ținuți în dulapul cu secrete de stat. E principiul newtonian după care funcționează mecanica informației. În afara lui, corpurile se resping, puterea își pierde unitatea de măsură, iar haosul își exercită forța.

Mare parte din turnătorii regimului Ceaușescu au dispărut din evidențele CNSAS după ce și-au prelungit contractul cu Securitatea democratică. Au rămas la dosar doar ciripitorii mai leneși, ăia prea bătrîni și morții. Descurcăreții au fost considerați resursă și au fost privatizați. Pe lîngă ei sînt și achiziții proaspete, recruți ai democrației, care fac poliție politică legală și operează la adăpostul libertății. Ei sînt ofițerii acoperiți ai statului modern.

O armată neștiută umblă, așadar, printre noi, practicînd o turnătorie mai occidentală, în conformitate cu standardele noilor structuri euro-atlantice. Periculoasă? Necesară? Greu de spus. Dar, vorba lui Pascal, fără ea nu se poate – ca dovadă că există.

captura-sub-semnul-intrebarii-1024x538_35626100Președintele Băsescu, șeful serviciilor, capul acestui monstru util și fantomatic, vrea să-i deșurubeze un solz de la încheietură și să-i tulbure zborul. El anunță că există un ofițer acoperit între candidații la președinție, în condițiile în care îi stau împotrivă nu numai legile țării, ci și omertà sistemului. Băsescu pare că s-a răzvrătit împotriva acestui sistem, în loc să-i arate bunăvoința unui șef bine servit sau măcar recunoștința unui vechi colaborator.

Să facem un apel la memoria documentelor și să readucem la lumină saltul impetuos al studentului Traian Băsescu pe lista de colaboratori ai Securității din Constanța, în anul 1973. Să mergem apoi la însărcinările primite la Anvers, despre care, în decembrie 2004, noul președinte al României povestea unor generali SRI:Dacă vreți să știți mai multe despre mine, întrebați-l pe domnul general Vasile Stanciu. Am lucrat împreună în Belgia. (Stanciu coordona agenții acoperiți ai Securității în țara flamanzilor și a valonilor înainte de 1990.) Să trecem apoi, repede, peste fuziunea, în 2001, a Partidului Democrat cu Partidul Național Român al lui Virgil Măgureanu și peste apariția, în jurul lui Traian Băsescu, a foștilor ofițeri de Securitate de tip Silvian Ionescu. Nu are rost să mai ajungem pînă la decizia CNSAS nr. 310/26.09.2006, care admite colaborarea președintelui României cu Securitatea, fiindcă, în materie de acoperiri, Traian Băsescu pare să aibă experiența necesară.

[…]

Din ceaţa lansată asupra electoratului de Preşedintele Băsescu cu afirmaţia că printre candidaţii la alegerile prezidenţiale s-ar afla un fost ofiţer de informaţii acoperit – chestiune totalmente bizară, Băsescu să lovească în serviciile secrete, tocmai el, favoritul, ocrotitorul lor – s-a auzit deodată ţipătul „spovedaniei” jurnalistului Robert Turcescu, care a declarat în faţa naţiunii că ar fi fost ofiţer de informaţii acoperit.

screen_shot_2014_09_21_at_9_13_24_pm_99406000Jucându-se nu numai cu legea statului român, ci mai ales cu judecata lui Dumnezeu, cetăţeanul Turcescu Robert, de profesie şi jurnalist, pozează într-un fel de vinovat nevinovat. Exact la momentul când cetăţeanul Băsescu Traian, încă Preşedinte al Republicii – prin afirmaţia că un candidat la alegerile prezidenţiale ar fi fost ofiţer de informaţii acoperit – încearcă să arunce în haos orice dezbatere serioasă şi folositoare pentru români cu privire la aceste alegeri, Turcescu îşi face o spectaculoasă mea culpa duhnind a fariseism şi manipulare, iar pe alocuri, a delir religios.

Orice cetăţean român, posesor al unui bun simţ minimal, se va întreba de ce Turcescu nu a fost cuprins de remuşcări chinuitoare că trăieşte dual – seara jurnalist la B1TV, televiziune loială lui Băsescu şi în acelaşi timp, 24 h din 24 h, ofiţer în misiune ordonată – în timpurile când făcea propagandă făţişă lui Traian Băsescu, încălcând orice minimă deontologică a profesiei de jurnalism.

Zice Turcescu Robert că a fost ofiţer de informaţii. Atunci ne întrebăm: avea oare ordin să facă propagandă lui Băsescu? Misiunile informative pe care le executa aveau directă legătură cu interesele lui Băsescu? Notele, rapoartele informative semnate de ofiţerul Turcescu ajungeau cumva şi pe masa Preşedintelui Băsescu, în calitatea dumnealui de Preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, folosindu-i acestuia să-l orienteze, influenţeze pe jurnalistul Turcescu? A comis Turcescu Robert, în calitate de ofiţer de informaţii, fapte care contravin regulamentelor militare, care i-au afectat calitatea de jurnalist, care au slujit unor interese politice ilegale, de simte Turcescu Robert o nevoie atât de mare de a se ”spovedi” public? Dacă DA, atunci de ce nu merge la Procuratura Militară să facă autodenunţ?

Sunt întrebări – dacă ne lăsăm prinşi în capcana delirului pseudo-mistic al cetăţeanului Turcescu ne putem imagina zeci, poate sute de alte întrebări – care au legătură nu neapărat cu modul lamentabil în care se face politică şi presă în România, ci cu gradul de încălcare gravă a interesului naţional şi a siguranţei naţionale. Căci un jurnalist ca Turcescu, care a dovedit şi acum confirmă că este aproape lipsit de libertatea conştiinţei la care face apel în ”spovedania” lui, nu poate fi privit separat de stăpânii lui, fie din zona politică, fie aceia care i-au semnat ştatele de plată când l-au plătit ca jurnalist.

Totuşi, dacă ne detaşăm de mizerabila luptă politică şi privim la scandalul declanşat de Turcescu din perspectiva interesului naţional, suntem obligaţi să rememorăm un alt scandal, de acum vreo doi ani, acela al listelor cu politicieni, jurnalişti, magistraţi etc. cărora le-au fost acordate, mai mult sau mai puţin legal şi moral, grade de ofiţeri în Armata Română. Din lotul acestor indivizi face parte şi cetăţeanul jurnalist Turcescu Robert.

Defel coincidenţă, acest scandal a fost lansat într-un an electoral, 2012, în perioada dintre alegerile locale şi alegerile parlamentare. Turcescu repetă povestea şi se ”spovedeşte” cu câteva zile înainte de începerea campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale 2014, aproape imediat după ce ”fumigena” fusese aruncată de Preşedintele Băsescu, susţinătorul candidatei Udrea Elena. Probabil că acelaşi creier posedat de acelaşi individ egoist, cu sentimente anti-naţionale şi trădător din fire, a refolosit scenariul din 2012.

lista1Pe listele de indivizi cărora le-au fost acordate, în 2012, grade militare de către MApN, deşi nu toţi ar fi fost îndreptăţiţi de lege să le primească, s-au aflat nu numai jurnalişti ca Turcescu, ci şi bancheri, politicieni şi magistraţi, precum guvernatorul BNR Mugur Isărescu, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, procurorul general, de la acel moment, al României, Laura Codruţa Kovesi, fostul şef al ANAF, Sorin Blejnar, liderul UDMR Kelemen Hunor etc. (…)

Când scandalul a depăşit limita de avarie, Ministerul Apărării Naţionale, condus la momentul respectiv de Corneliu Dobriţoiu, şi-a făcut curaj şi a revocat, în noiembrie 2012, peste 800 de ordine de acordare şi înaintare în grad. În iunie 2012, ministrul Dobriţoiu făcea o declaraţie care şi acum are puterea să ne dea fiori şi ne determină să punem cu spaimă, sub semnul întrebării funcţionarea mecanismului democratic în societatea românească:

“Ce denotă lipsa de respect faţă de lege, este că, unii oameni au fost avansaţi plecând de la grade de soldat sau caporal, iar alţii nefăcând armata, iar acest lucru este pe lângă lege total. Domnul Robert Turcescu nu a facut stagiul militar. Ministerul Apărării Naţionale va deschide o acţiune în instanţă pentru a-i degrada pe aceşti oameni. Eu am solicitat o analiză. În acest sens sunt foarte multe ordine de avansare, sunt vreo 2.700 de ordine (!!!). Singurul motiv pentru care aceşti oameni au fost avansaţi, s-a datorat serviciilor politice aduse celui care i-a avansat”. (…)

Spre finalul scandalului din 2012, Kovesi Laura-Codruţa, Turcescu Robert Nicolae şi Kelemen Ioan Hunor au înaintat solicitări către ministrul MApN pentru a li se revoca ordinele de acordare de grade în rezervă. O penibilă ieşire din scenă, gest care nu anulează mizeria acceptării respectivelor grade militare nemeritate – bizar, unii dintre cei avansaţi declarau în epocă, cu inocenţă, că nu ar fi ştiut de respectiva avansare în grad (!!!).

Cetăţeanul Turcescu Robert se adresa MApN, într-o scrisoare publică, şi afirma că înaintarea în grad este pentru el o “regretabilă eroare” şi solicita urgent “îndreptarea acestei situaţii prin revenirea la starea de fapt: cetăţean român care nu şi-a satisfăcut stagiul militar şi, prin urmare, nu poate aparţine corpului ofiţeresc al Armatei Romane”, ameninţând că, dacă nu i se va anula gradul primit “în mod accidental”, va “acţiona în judecată MApN pentru prejudicii grave de imagine şi tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de acest lucru” (sic!).

Să nu uităm un aspect extrem de important, acela că listele de avansaţi în grad ale MApN, la anii 2010-2012, conţin numeroase nume importante din viaţa politică – şi nu numai – a ţării. Să rememorăm câteva: analistul Bogdan Chirieac, primarul Buzăului, Constantin Boscodeala, senatorul independent Chirvasuta Laurentiu, fostul primar de Botoşani, Cătălin Flutur, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, primarul de Târgu Jiu, Florin Cîrciumaru, fostul sef al ANI, Cătălin Macovei, un fost secretar de stat în Ministerul Muncii, Nicolae Ivăschescu, fostul şef al TVR, Alexandru Lazescu, senatorul UNPR Ovidius Marcutianu, fostul presedinte al Consiliului Judeţean Buzău, Victor Mocanu, deputatul Dan Ilie Morega, deputatul Eugen Nicolicea, procurorul Codruţ Olaru, primarul oraşului Piteşti, Tudor Pendiuc, deputatul PDL Cezar Preda, vicepreşedintele PDL, Ioan Oltean, primarul Craiovei, Antonie Solomon, primarul Slatinei, Darius Vâlcov, fostul director Metrorex, Gheorghe Udrişte, fostul ministru de Finante, Bogdan Drăgoi, deputatul Nicolae Păun, senatorului PDL, Ion Ruşeţ, deputatul PDL Alin Trăsculescu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, Constantin Simirad, fostul primar al sectorului 6, Cristian Poteraş, Emilian Schwartzenberg şi realizatorul TV Vlad Enăchescu, foşti membri ai echipei de fotbal Steaua, Miodrag Belodedici, Gabi Balint, Ladislau Boloni, Helmut Duckadam, Adrian Bumbescu, Stefan Iovan, Victor Piţurcă. (…).

Sunt doar câteva nume din cele aproximativ 2700! Te întrebi: de ce şi-au dorit nişte politicieni, primari, preşedinţi de CJ, parlamentari, membri ai guvernului, nişte jurnalişti şi nişte fotbalişti etc. să primească – în cele mai multe cazuri fără să merite – grade de ofiţeri superiori în Armata Română, fără să aibă vreo legătură cu practica şi activitatea militară? Să fie vorba de meschine şi mizerabile interese pecuniare – soldă, pensie etc. – sau cumva trebuie să credem inimaginabilul, o ipoteză ce ţine de ”teoria conspiraţiei” şi care poate fi cel mai mare coşmar al nostru, anume că România este condusă de un grup ocult de complotişti care îşi subordonează elita societăţii prin toate mijloacele posibile, pentru a dispune în orice moment de acces, poate chiar în regim militar, la influenţarea mecanismelor politice, administrative, militare, juridice şi civile ale ţării?

[…]

Eu nu cred în ”spovedania” lui Turcescu pentru că prea îmi miroase a paradoxul filosofului cretan Epimenide: ”Toţi cretanii sunt mincinoşi şi tot ce spun eu este adevărul”!

…sau mai pe scurt, parafrazând vorba lui Băsescu, zicem doar atât: ”Să-ţi fie ruşine, Robert Turcescu!”

Citeste mai mult: adev.ro/ncbssq

1. Colegii lui de la B1. Sorina, Andreea, Silviu, Laurenţiu, Sabin, dacă omit pe cineva îmi cer scuze, au fost folosiţi cu cinism de Robert Turcescu pe post de carne de tun în marea mascaradă a auto-demascării. Şocaţi de ceea ce auzeau, ei au devenit o masa de manevră uşor de stăpânit de „ofiţerul acoperit“ în plin proces de „mărturisire“.

turcescu_74020200E adevărat, Turcescu şi-a jucat bine rolul şi a dominat copios scena. Din punct de vedere psihologic, a controlat toate momentele piesei şi a fost stăpânul de necontestat al jocului ţinându-şi sub hipnoză colegii transformaţi în figuranţi ai jocului său, în realitate rece şi calculat. Când spunea că trăieşte cele mai fericite momente ale vieţii sale, Turcescu nu minţea, s-a simţit extraordinar de fericit văzând cât de uşor îşi bate joc de o mână redutabilă de jurnalişti. Trebuie remarcat Radu Banciu care nu a muşcat deloc momeala şi şi-a păstrat capul pe umeri sesizând la cald toată înscenarea. Ulterior, după ce l-au văzut pe Turcescu la România Tv, cu o altă faţă, sfidător şi arogant, si-au dat seama ce plasă au luat şi au reacţionat în consecinţă şi alţi participanţi la spectacol.

2. Psihologii de serviciu care au căzut pe spate loviţi de unda de şoc plecată din sufletul zbuciumat al lui Tucescu. Băieţii au sărit la cap şi au umplut televiziunile şi net-ul cu consideraţii abisale despre conflictul interior şi rezolvarea pe care a găsit-o Turcescu, un om care se salvează prin sacrificiu. Pe bune? După ce a plecat de la B1, Tucescu, care ”era zguduit” sau ”tremura tot”, probabil că s-a tăvălit pe jos, dar nu din cauză de zbucium interior, ci de râs.

3. Comisarii religioşi care chiar au văzut un caz de mântuire în demascare lui Turcescu. Ei au fost convinşi că Turcescu, venit la emisiune să vorbească despre agentul acoperit Ponta sau Iohannis, s-a întâlnit la poarta B1 cu Dumnezeu care i-a zis să-şi recunoască păcatele şi i-a înmânat, printr-o minune, un livret militar contrafăcut şi nişte state de plată obscure. Unii l-au văzut pe Turcescu pe drumul Damascului, mai aveau puţin şi îl considerau întruchiparea Apostolului Pavel. Alţii îl aşteaptă pe stradă cu bidoanele de apă plată să le transforme în vin. Nu băieţi, şi-a bătut joc de voi, încercaţi să pricepeţi. Altfel, fericiţi cei săraci cu duhul!

4. Publicul care a înghiţit toată povestea. Sigur, nu în fiecare zi ai parte de aşa spectacol, dar parcă e preferabilă o suşă cu Stela şi Arşinel.

5. Presa română în ansamblul ei, de care Robert Turcescu şi-a bătut joc şi ea, onorata presă, n-a avut nimic a face. Aşa se întâmplă când promovezi impostura, te vaiţi apoi că România a ajuns prima ţară din lume fără presă, dar cu mulţi escroci care se dau ziarişti.

[…] Alte nuante, alte posibile scenarii

In primul rand am remarcat pluralul cu care se adresa celor din platoul emisiunii, in special in discutie cu turcescu smecherSorina Matei. Primul citat a fost: nu stiu daca ne retragem vreodata din ceva” atunci cand e intrebat de apartenenta la servicii [retragerea din presa] – de ce o fi folosit pluralul si nu singularul? (sa fie asta un fel de “nici noi nu mai stim cati suntem”, a la Geoana?). Mai incolo spune asa, cu referire la spovedania publica, adresandu-se din nou moderatoarei: “Iti doresc si tie si tuturor celor care se uita, le doresc din suflet sa traiasca un astfel de moment de eliberare”. Fraza formulata cel putin ciudat, iarasi la plural , nu la singular– eu unul nu am de ce sa traiesc un moment de eliberare, pentru ca nu sunt inlantuit de nimic, in afara de limitele mele de om si de limitele constiintei mele. La fel se intampla pentru milioane de telespectatori. Sper ca e fix la fel pentru toti din platou care nu au ripostat in vreun fel.

In al doilea rand, este putin probabil ca aceasta confesiune publica sa nu aduca niscaiva beneficii pentru cei care au lansat scenariul cu ofiterul acoperit, avand in vedere alaturarea in timp si modul in care am inceput sa vad de departe montajul literar artistic al scandalurilor politice cu informatia lansata pe jumatate, apoi conexata cu altceva inainte de “dezvaluirea finala a marelui adevar”, urmat de mutarea catre urmatoarea constructie manipulatoare. Chestiunea este de altfel stravezie, constiinta nu l-a pocnit pe dl Turcescu in 2015 sau dupa alegerile prezidentiale, nu vorbim de Dumnezeu, duh si mantuire post-factum, constiinta ofiterului care nu mai suporta povara minciunii loveste naprasnic, dupa ani si ani in care n-a avut o problema, taman acum. Pana si fostii colegi de la B1 puneau fireasca intrebare “Dar de ce acum?”, obligati de situatia respectiva.

De asemenea, cateva citate care arata cumva motivul unei batalii interioare. Pe de o parte, se invoca un sistem care ar putea fi deranjat, dar nu e numit, unora din el le sunt lansate prin intermediul televiziunii unele mesaje suave.Le cer iertare tuturor celor care ii incurca aceata povara – sa caute in ei si daca le-am gresit, le cer iertare”. Traducerea mea : evident ca daca un ofiter s-a auto-descoperit, exista un intreg sistem care trebuie “plombat” – sa nu se mai desconspire si altii, sa se ia masuri pentru a potoli furtuna mediatica ce s-a creat, sa se dea un raspuns mediatic care sa fie in concordanta atat cu adevarul, cat si cu legea care spune ca informatia are caracter secret, etc. A se vedea unde a ajuns un sistem – sa afle mesaje de la un ofiter (sau fost ofiter) prin intermediul televiziunii…asta inseamna un “handler” care a scapat “obiectivul” din mana, inseamna inutilitatea obiectivului post-descoperire, inseamna chiar, eventual, inutilitatea santajului cu “vezi ca daca nu faci cum spunem noi te dam in vileag. Pe de alta parte, se explica in mod telenovelistic motivul plecarii din televiziune: “ Nu am taria sa ma afisez public, dar in fata judecatorului incerc sa spun, eu cu o astfel de povara nu mai pot trai…Singurul sprijin este al celui de sus “ Ierarhia stabilita astfel este Dumnezeu – publicul si judecatorul la final, pentru ca in fata judecatorului se poate afisa de aici incolo, in fata publicului nu. Ultimul citat relevant, in opinia mea, cu valente de monolog chinuitor in pustiu al Regelui Lear: ”ma uscam pe interior, nu mai puteam veni aici ca un fariseu, un ins care isi mintea telespectatorii; de asta am decis sa ma eliberez; fiecare are o cale cu siguranta, nu va pot da o reteta, dar va spun ca daca exista in voi o sa vi se intample asa”.

Concluzie

Concluzia mea este asa, in acest moment: ma preocupa mai putin confesiunile unui jurnalist, unui ofiter acoperit, care “a trecut prin clipe chinuitoare”, chinuri dezvaluite public taman in acest moment, ma preocupa functionarea unor institutii dupa reguli si legi si ma preocupa precedentul creat, care pare imposibil de rezolvat. Dinamita cu devoalarea ofiterului acoperit aruncata de presedintele Basescu in stilul “apres moi le deluge” are si reverberatii… Sistemul de siguranta nationala e afectat, libertatea presei iese stirbita din acest episod, iar singura formula de a restabili anumite limite este inscrierea lor in pachetul de Legi privind Securitatea Nationala si/sau o dezbatere publica. Dar nu-mi fac iluzii, stiu ca intr-o Romanie in care mai dispare din cand in cand cate-un vietuitor al mlastinii numita “zona de dezbatere publica” nu ajungem niciodata sa drenam, de fapt, mlastina. Macar daca am incerca atunci cand avem niste momente de cotitura sa ne ducem mai departe in trecut de ziua de maine si sa analizam fara partinire, tot ar fi ceva.

Update 3

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18161163-tara-democratiei-epoleti.htm

Un editorial foarte bun de la Dan Tapalaga arata niste riscuri sistemice care sunt destul de similare cu ce spun eu aici . Vezi aici pentru povestea completa, dar un citat relevant e mai jos :

agent-secret_or„Sunt protejati indiferent ce ar face, pe principiul ca “e hot dar e hoțul nostru”. Nicio informare nu vine de la respectivul serviciu despre hotii care sunt informatorii lor. Dar cum serviciile sunt in razboi unele cu celelalte, vin de la altele. Fiecare serviciu vrea sa recruteze cat mai multi functionari publici superiori, membri ai guvernului sau magistrati. Deja sunt atât de multi ca nu cred ca mai exista functionar public de la sef de serviciu in sus intr-un minister important care sa nu fi fost racolat. Intr-un final o sa ajungă sa ii racoleze pe toti si toti vor fi protejati.

Sustinere inseamna suport pentru a avansa pe functii mai înalte in ministere ori in parchet/instante sau pentru a obtine portofolii ministeriale. Odata ajunsi acolo, ei răspund in continuare de comenzile date de de serviciul secret respectiv. De exemplu sa sustină anumite persoane pentru diverse functii sau sa promoveze ori sa îngroape un act normativ ori un dosar. In cazul in care nu se conformează, santajul funcționează in continuare.”

Update 2

Unii cititori mai pretentiosi si mai prudenti imi spun ca textul este “deseori foarte speculativ, alteori insinuant si eronat, desi corect in spirit”. Bine, informatia bruta, credibila si verificabila din zona de tenebre nu va putea fi obtinuta vreodata, parerea mea. Toate infatisarile la comisiile parlamentare in care seful SRI, de pilda, nici nu catadixeste a da mana din politete cu seful Comisiei au sfarsit in acesti ani cu un soi de “pupat piata independentei” : toata lumea si-a facut datoria, nu e nimic de adaugat, mergem inainte tot la fel, sistemul functioneaza. Institutiile nu au cum confirma legal, Turcescu isi va inchide telefonul, B1 a declarat ca nu e compatibil jurnalismul cu ofiterimea sub acoperire (despre ipocrizia unui astfel de anunt nu mai vorbesc acum). Eu am incercat sa scriu echilibrat – nu imi plac nici comentatorii care asemuiesc serviciile actuale cu ramasitele Securitatii pentru ca vorbim de un sistem radical modiciat, care s-a schimbat din temelie (cel putin  in ceea ce priveste SRI si SIE), pe de alta parte nu imi plac nici relativizarile lui Ponta de genul “foarte bine si ii felicit daca sunt ofiteri, lucreaza pentru tara”. Echlibrul fin nu poate fi realizat intr-o democratie disfunctionala ca a noastra.

turcescu_54480500-620x264Problema esentiala in tot acest caz ramane cand anume a fost recrutat ofiterul acoperit Turcescu. Daca atunci cand era tanar sefulet in TVR prin 2001, problema e mai veche si mai dramatica, minciuna are proportii cosmice, cangrenate daca mai spre 2010 intr-un anume context, intrebarea ar fi cum de a ajuns atat de rapid inaintat in grad de lt. colonel? Este o intrebare care a ramas si in 2010 fara raspuns, de altfel toata acea lista a ramas in picioare (cu exceptia Kovesi). Un lucru este, insa, limpede pentru mine : la agitatia creata in jurul acestei chestiuni montajul literar –artistic va continua cu noi si noi dezvaluiri, pentru ca scenarita este o boala romaneasca veche. Ca sa fac o comparatie fortata – va rog sa o intelegeti in parametrii mult diminuati si sa o luati cum grano salis – sinucigasii din Orientul Mijlociu provoaca uneori cel mai mare carnagiu posibil si atrag cel mai mult atentia printr-o operatiune in doua etape : prima, o centura care explodeaza, ranindu-l pe atacator si 4-5 oameni in jur. Abia dupa ce se strange, ca la circ, de mirare, puhoi de lume, se detoneaza si o a doua bomba care e de 10 ori mai puternica – astfel sunt afectati zeci, sute de oameni iar subiectul este prezent peste tot, zile in sir. Disparitia unui “vector” nu se face fara ca sa existe o miza suficient de mare pentru a justifica demersul.

Update 1 :

Sa ne mai amintim in detaliu o discutie care e proaspata, dintre Traian Basescu si Robert Turcescu. In lumina ultimelor evenimente, poate fi citita intr-o alta cheie…singura intrebare corecta ar fi in care functii cu potential de influentare in masa a opiniei publica ar putea fi corect sa te duci cu “doua butoane” :

TB: Daca suntem o tara democratica si vrem sa alegem un presedinte care stim ca va actiona numai in interesul national, numai dupa constiinta lui si nu dirijat, trebuie sa o fac.
RT: Iar dumneavoastra spuneti ca dintre cei care aucm sunt prezumtivi candidati la presedintie, exista oameni care au astfel de lucruri ascunse in CV?
TB:
Da.
RT: Bun…
TB: Deci nu este corect sa te duci intr-o asemenea functie avand doua butoane.

integral la SURSA

Citiţi şi analizaţi următoarea secvenţă:

Mai întâi de toate, reţineţi că marţi la orele 24.00 s-a închis lista de candidaţi la preşedinţia României. De-acum nu mai poate apărea nici un alt nou candidat. Dar pot dispărea dintre cei care s-au înscris deja.

Fapte:

– La începutul lunii septembrie, Traian Băsescu lansează bomba shutterstock_121022623ofiţerului acoperit printre candidaţii la preşedinţie din toamna asta. Presa verifică şi anunţă că ar fi o ilegalitate doar în cazul în care persoana respectivă era agent activ şi magistrat în acelaşi timp (judecător, procuror) sau deţinea, simultan, şi o funcţie de demnitate publică. Se fac speculaţii, se lansează fumigene.

– Traian Băsescu, intervievat de Robert Turcescu, spune că “va trebui rapid o hotărâre judecătorească”. Nu dezvoltă ideea.

– Robert Turcescu, principalul comunicator al preşedintelui, preia şi întreţine subiectul, face scenarii, publică şi retrage “informaţii”. Rând pe rând, candidaţii neagă că ar avea vreo problemă în acest sens, cu mai multă sau mai puţină vehemenţă. Victor Ponta e confuz şi evită răspunsuri directe.

– Într-un interviu cu MRU, pe 11 septembrie, Robert Turcescu face aluzii la “nucleara” ce urmează să explodeze în această toamnă şi întreabă insistent ce s-ar întâmpla dacă un ziarist ar expune un ofiţer acoperit care a încălcat legea prin implicarea în magistratură sau politică. MRU arată că, într-un asemenea caz, Parchetul s-ar autosesizează imediat iar cazul ar ajunge automat în instanţă.

– Întrebat la TVR când va da numele ofiţerului acoperit dintre prezidenţiabili, Traian Băsescu spune doar că “are o anume planificare”.

– Duminică seară, Robert Turcescu îşi aruncă pe fereastră întreaga carieră, publicând nişte “documente” neconvingătoare pe blogul său şi recunoscând în direct la B1 TV că el însuşi este ofiţer acoperit; anunţă că iese din viaţa publică; face referiri insistente la nevoia unui “judecător drept”. Lumea interpretează asta ca fiind o teamă a lui de Justiţie şi o eventuală pedepasă pentru auto-deconspirare, nimeni nu face vreo legătură cu semnalele anterioare ale lui Băsescu despre nevoia unei sentinţe rapide. Blogul lui devine inaccesibil. Robert dispare. Culmea, nici o televiziune nu-l caută, nu plasează vreo echipă în faţa casei lui.

– Marţi, se încheie înscrierea candidaţilor la BEC (inclusiv cu o candidatură neaşteptată şi mai degrabă scandaloasă din partea şefului SIE, susţinut de naţional-comunistul colonel Dogaru). Se reactivează blogul lui Robert Turcescu.

Posibilă dezvoltare:

– Pe blogul lui Robert Turcescu apar (mâine, poimâine, cine ştie? Un moment de mare eficacitate ar fi cât Ponta e încă în SUA) dovezi care-l plasează pe Victor Ponta în afara legii, ca agent activ în magistratură.

– Parchetul se autosesizează. Cazul Ponta ajunge în instanţă. PSD nu-l mai poate înlocui în cursa pentru Cotroceni, pentru că înscrierile s-au încheiat deja.

– Ponta renunţă la candidatură sau

– Ponta rămâne în cursă şi devine ţinta unui tir total sau

– Chiar şi în aceste condiţii, Ponta câştigă, dar are o vulnerabilitate majoră în chestiunea procesului deschis şi suspendat (să mă ajute un jurist aici, nu ştiu dacă un proces se suspendă în cazul alegerii ca preşedinte).

– PSD pierde, de fapt, alegerile (din nou). Nucleara îşi face efectul. Băsescu îşi gravează o sticlă de whisky cu dictonul finis coronat opus şi pleacă, în sfârşit, de la Cotroceni, într-o binemeritată (pentru toată lumea) vacanţă.

E doar o presupunere, să ne înţelegem. Doar o propunere de discuţie, da? Se prea poate să nu se întâmple nimic din toate astea şi totul să se fâsâie lamentabil zilele următoare.

Din toată secvenţa, elementul care nu se lipeşte este auto-devoalarea lui Turcescu. Nu se încadrează în scenariul iniţial. Nu era nevoie ca el să fie scos din joc pentru difuzarea posibilelor dovezi compromiţătoare despre presupusul candidat acoperit. Nu pot decât să presupun că tabăra adversă a intuit jocul şi a încercat să elimine pionul înainte ca acesta să promoveze ca regină. După ce vor apărea dovezile – dacă vor apărea – contraatacul va fi pe lipsa de credibilitate a lui Turcescu.

Sau poate e altceva. În marile scamatorii ale serviciilor secrete e mult fum.

Elena Udrea se dă de gol şi dezvăluie planul din spatele confesiunii bizare a lui Robert Turcescu. Blonda girată de Băsescu, chiar ea invitată de multe ori în emisiunile lui Turcescu, pune egal între presupusa dramă interioară a realizatorului şi ceea ce ar putea simţi un prezidenţiabil care se află în situaţia lui. Şi cât de grav ar fi asta pentru ţară.
 
“Vedem cu toţii cât de important este să nu cumva să avem un preşedinte, Doamne fereşte, care să ascundă un secret atat de mare” a spus Elena Udrea.


Elena Udrea da de gol planul lui Robert Turcescu de medialert


CE JOCURI FACE TURCESCU cu asa-zisa sa deconspirare… de medialert

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Preot Marcel Radut Seliste, Razboiul impotriva Romaniei, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “Ce se vede din ROMÂNIA dupa ce MASCARADA PSEUDO-MISTICA a “colonelului” TURCESCU a tras putin capacul haznalei neo-securiste: INECAREA DEMOCRATIEI SI A PRESEI LIBERE IN SMARCURILE PUTUROASE ALE MLASTINII “ACOPERITILOR”: “Intr-un final o sa ajunga sa ii racoleze pe toti si toti vor fi protejati”

  1. Nu am citit nimic din ce scrie mai sus, in afara titlului. De la Sf Parinti am observat ca banuiala despre celalalt nu e neaparat buna. Poate omul a fost sincer… Putem sa excludem asta? Poate chiar a avut buna intentie… Daca e asa, Dumnezeu sa ii ajute!

  2. @ Vlad:

    In primele momente si noi am vrut sa punem gandul bun, ceea ce a urmat apoi a infirmat imediat si fara drept de apel orice “banuiala” de bine. Si tot Sfintii Parinti ne inseamna sa fim cu mare trezvie si discernamant… Da, e o mscarada si, in plus, din pacate, si o blasfemie.

  3. Nu prea am urmarit tv-ul ca sa vad ce a mai urmat dupa dezvaluirea lui, Turcescu, doar ce am mai citit pe net ( comentariile si sceneriile facute de altii) Stiu doar ca a dat un interviu in fata casei lui in care a spus cam ce a spus si initial. De alte aparitii ale lui Turcescu sau alte declaratii in afara de cele de mai sus nu cunosc.Eu inclin sa cred ca este sincer. Nu inteleg la ce va referiti cand spuneti ca “ce a urmat apoi a infirmat imediat si fara drept de apel orice “banuiala” de bine”. Daca va referiti la comentariile si scenariile care au urmat ” DUPA”, mi se par firesti, dar asta nu inseamna ca omul nu a fost sincer.Evident, mi se pare ca nici nu poate spune totul pt ca probabil sunt in spate multe lucruri grave pe care nu le poate spune la tv.
    Cred ca itele sunt mai incurcate decat toate scenariile destul de simpliste si previzibile pe care le-am citit.

  4. @ Mircea:

    A urmat o atitudine aroganta si sfidatoare din fata casei, fara pic din cainta jucata anterior, continuarea repetarii obstinate la nesfarsit a cererii dupa un judecator si, daca mai era nevoie, “confirmarea” scenariului in care joaca prin ELena Udrea.

  5. Am vazut interviul din fata casei, dar sincer, nu mi s-a parut nimic arogant asa cum nu mi s-a parut nici atat de “mistica” purtarea lui din studio precum au descris-o altii. Eu am citit mai intai comentariile altora despre “delirul mistic” si de curiozitate ca sa vad si eu acel “delir mistic” am cautat si eu inregistrarea cu prezenta lui in studio insa eu nu am avut aceeasi perceptie, de aceea descrierile din presa scrisa mi se par cam intentionat exagerate, ca de obicei.Sigur, s-a exprimat in termeni bisericesti, dar de aici si pana la “delir mistic” e cale lunga. Termenul de delir mistic e folosit de regula de cei care nu prea au de-a face cu biserica.
    Evident, ca dupa ce a lansat “bomba” fiecare incearca sa speculeze in favoarea sa momentul, inclusiv Ponta despre care se zice ca el ar fi tinta acestei dezvaluiri.Referinta obsedanta la un judecator si refuzul de a da informatii suplimentare, eu o pot traduce si prin aceea ca vrea in acelasi timp sa se puna cumva la adapost pe el sau familia lui urmand principiul ” ai dreptul sa taci. Tot ceea ce vei spune poate fi folosit impotriva ta”. Sigur, ar putea fi si ceea ce spuneti voi sau altii si eu sa fiu naiv, insa mi-ar parea rau sa fie asa.Timpul le va deslusi.

  6. @Mircea,

    Si eu in prima instanta luasem in considerare si o posibila marturisire sincera a lui, dar dupa ce am aflat ca acoperitii nu poseda livret militar, si mai ales ca acel livret publicat pe pagina lui nu este veridic (sunt elemente evidente care duc la aceasta concluzie, CNP diferit, fotografia luata dintr-o captura a unei emisiuni tv si postata pe pagina de facebook, spatii necompletate etc.), m-am indoit de sinceritatea lui. Cand faci o spovedanie sincera (publica sau nu), si cauti sa te “eliberezi” in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, nu umbli cu tertipuri sau minciuni. Si daca il pomenesti pe Dumnezeu, luandu-L ca martor, dar nu esti sincer, e cu atat mai grav.

  7. Daca “documentele” alea reprezinta “rucsacul” greu cu pietre pe care l-a dus in spate, dupa care… “a spus tot ceea ce avea de spus, nu mai are nimic de adaugat”, cum sa nu o iei ca o imensa bataie de joc si prostire in ochi! Ma rog, daca la unii tine in continuare, e problema lor. De constiinta, fiindca nu cred ca de inteligenta. Asa a tinut si propaganda astuia pana acum, asa a tinut si retorica lui Basescu tot timpul, acum urmeaza Macovei… Si noi va trebui sa credem pe toti?! Nu, merci, pe niciunul mai degraba!

  8. @admin

    S-ar putea ca alt serviciu să îl fi avut pe Turcescu în acoperire și l-au sacrificat – la cererea imperativă a sultanului, aș spune, de vreme ce mister Turcescu părea destul de nefericit de situațiune – printr-un artificiu care să ii acopere adevărată apartenență.

    L-au dat ca fiind DIA, devoalându-i acoperirea ca agent dar nu și apartenența sa la serviciul lor – în speță, Turcescu ii out dar serviciul de care aparține n-a suferit deloc pasând pisica, elegant, în curtea armatei.

    Care Armata, oricum, din câte am văzut în povestea videoclipului agenturii MediaPro, trebuie denigrată – alături de Biserică; Armata și Biserica figurând, în mod tradițional, în topul încrederii la romani. Si cum romanii trebuie debusolați total rezultă că trebuie lovite toate reperele, valorile și stâlpii tradiționali ai societății.

  9. @ Alin-7:

    Da, aproape e o certitudine asta. Mai grav e ca se pare ca vom asista, acum, la un tir concertat de fumigene, de bombe de intoxicare si dezinformare din care sa nu se mai poata pastra nimic nemurdarit si din care sa nu se mai poata distinge om de… javra. Pe langa asta, deja s-a dat startul unor noi campanii-soc “justitiare” de decimare a “unei parti” a clasei politice., prezenta sau chiar… trecute. Ticalosia si minciuna joaca tontoroiul pe capetele noastre in zilele stapanirii intunericului.

  10. Zilele stăpânirii serviciilor, mai degrabă.

    Spectacolul de care vorbiți nu are cum sa fie deosebit de metodele serviciilor de vreme ce e derulat de acestea. Asa putem și recunoaște cine are pârghiile puterii la un moment dat – după modul în care se desfășoară spectacolul, după tipul de regie, scenariu și joc actoricesc, fiecare spectacol purtând amprenta creatorului său.

    De unde se vede cât de important a devenit discernământul în ziua de azi; cine nu îl are, nu atât că marșează la aceste jocuri cât că (se) servește – singur și nesilit de nimeni, voios pe alocuri, cântând, “făcându-se auzit” – drept combustibil în procesul de propulsie al mașinăriei și se pierde pe sine în enormitatea acestui malaxor de conștiințe și suflete.

  11. Pingback: Candidatii la presedintia României între STERGEREA IDENTITATII NATIONALE SI RELIGIOASE, circul diversionist de mahala si SFIDAREA NESIMTITA A ADEVARATELOR TEME SI PROBLEME ALE POPORULUI - Recomandari
  12. Pingback: “RAZBOIUL LUMILOR BOLNAVE”. Alegerile prezidentiale: intre CEARTA POLITRUCILOR, TRADAREA INTERESULUI NATIONAL si POGROMUL IMPOTRIVA SARACILOR - Recomandari
  13. In perioada cat este ofiter acoperit, licheaua are alt buletin de identitate, deci colonelul lichea turcescu e numai ciripitor la basescu, atat, oameni fara circumvolutiuni pe creer, de fapt ca toti basistii.

  14. Pingback: MECANISMELE MANIPULARII ROMANIEI. Cum este practicat astazi RAZBOIUL NEVAZUT impotriva mintilor noastre | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare