JOCUL PROFESIONIST AL ETICHETARII. Despre “discursul urii”, manipulare si dezinformare in ultimul raport ActiveWatch/ DRAMATIC: PRAPASTIA VALORILOR INTRE ROMÂNI SI INSTITUTIILE STATULUI/ Tara Galilor introduce EDUCATIE SEXUALA LGBT in programa scolara, inclusiv la gradinite!/ Anglicanii invita transgenderii sa devina vicari/ REFERENDUM IN IRLANDA CARE LEGALIZEAZA AVORTUL: cum s-a restrans dreptul la viata prin vot popular

28-05-2018 16 minute Sublinieri

Câteva întrebări cu privire la Raportul anual cu privire la discursul intolerant și instigator la ură dat publicității în această săptămână de organizația ActiveWatch.

Văd în raport discursul islamofob trecut, ca de obicei, pe lista „discursului urii”. Dar nu văd pe nicăieri că ar fi trecut și discursul creștinofob la această categorie. La nivelul Uniunii Europene, de exemplu, există un site care monitorizează creștinofobia (link aici). Iată câteva exemple recente de pe acest site – atacuri și persecuții petrecute în inima Europei. Un preot a fost atacat pe 11 mai în timpul slujbei în Lombardia; Google a interzis pe 9 mai toate reclamele legate de referendumul pentru legalizarea avortului din Irlanda, oprind astfel dezbaterea democratică privind referendumul; o biserică din Suedia a fost vandalizată cu inscripția „JIHAD” pe 7 mai; cinci biserici au fost vandalizate în mod repetat în Bamberg, fiind distruse statui ale unor sfinți și un crucifix de lemn – pagubele depășesc 20.000 de euro.

Și, dacă tot vorbim despre discursul islamofob, cum rămâne cu faptul că auzim aproape în fiecare zi știri despre teroriști islamici care comit atentate la cuțit, camionetă și centură cu exploziv – inclusiv în bisericile creștine? Peste 215 de milioane de creștini sunt persecutați pentru credința lor în întreaga lume, conform unui raport Open Doors. Iar un raport semnat de ACN International trage un semnal și mai clar de alarmă: creștinismul este cea mai persecutată religie a lumii – persecuţia creştinilor şi genocidul împotriva creştinilor sunt mai rele decât oricând în istorie. Cauza numărul unu a persecuțiilor este răspândirea islamismului radical, conform ambelor rapoarte. Protestatarii creștini, pe de altă parte, ce fac? Protestează cu icoane și tropare la paradele gay – și atunci sunt bruscați de poliție, cum am văzut zilele trecute la Chișinău (link aici). Dar, sigur, să fii creștin e mult mai periculos decât să fii islamist, și de aceea astfel de acte de violență împotriva creștinilor nu au de ce să apară într-un astfel de raport. Nu înseamnă, când spun asta, că nu înțeleg pericolele anti-islamismului – și că nu există musulmani moderați care sunt vecini buni, angajați buni, colegi buni și prieteni buni și care pot avea de suferit prin încadrarea la grămadă la categoria „islamiști radicali.”

Iar actele de vandalism comise anul trecut asupra unor biserici din București aflate pe traseul Marșului pentru Viață nu le văd trecute nicăieri în raport – una dintre aceste biserici este un monument istoric din secolul XVII. Actele de vandalism reprezintă o formă de violență simbolică, astfel de acte nu pot fi omise sub nici o formă dintr-un asemenea raport. Nici hărțuirea manifestanților de la marș de către activiștii seculariști și intimidarea lor, prin mesaje obscene, în diverse orașe din țară, nu este menționată nicăieri (exemple aici și aici). Nici jignirile adresate zilnic creștinilor pe Internet și în presă – creștini numiți invariabil „proști”, „inculți”, „țărani”, „fanatici”, „pupători de oase”. Dacă am număra în raport etichetele de „creștinopat” care sunt puse zi de zi în online-ul românesc, am ajunge la numere cu multe zerouri.

La capitolul „manifestări publice de intoleranță” este trecut și Referendumul pentru clarificarea definiției căsătoriei între un bărbat și o femeie în Constituția României – ca exemplu de intoleranță împotriva unor minorități sexuale. Aceasta în ciuda faptului că inițiatorii și susținătorii demersului semnat de peste trei milioane de români au arătat, iar și iar, că acesta nu este orientat împotriva vreunei minorități sexuale. Este, pur și simplu, un demers pentru clarificarea definiției Căsătoriei în Constituția României similar cu demersuri de același fel realizate de alte 14 țări din lume (printre care Bulgaria, Slovenia, Croația, Ungaria și Polonia). Demersul nu presupune că minoritățile sexuale nu ar trebui să se bucure în România de aceleași drepturi ca noi toți – de exemplu, acces la educație, la servicii medicale, la piața muncii. Ca observație pozitivă legată de raport, acesta recunoaște faptul că „Demersul Coaliției pentru Familie (CpF) de modificare a definiției Căsătoriei (nu a familiei!) în Constituția României reprezintă unul dintre cele mai puternice și mai reușite demersuri de advocacy din ultimii ani din țara noastră.

– CNCD este lăudat, per ansamblu, pentru activitatea de „jandarm ideologic”, dar e tras ușor de urechi pentru niște derapaje de la începutul anului „ce au evidențiat presiuni politice”. Formularea este foarte generică, nici un exemplu concret aici – deși în alte locuri raportul oferă exemple foarte detaliate (a se vedea cazul amenzii aplicate de CNCD medicului Leon Dănăilă). Nu este menționat nicăieri faptul că CNCD a semnat un parteneriat cu organizația partizană și activistă ACCEPT pentru limitarea libertății religioase – fără să invite în același timp la masa tratativelor vreun reprezentant al cultelor religioase din România; un derapaj extrem de grav, care pune în pericol însăși dezbaterea democratică.

Cine stabilește ce este „discurs al urii” și pe ce criterii? Sunt preluate cumva etichete de la SPLC, calificat de presa americană drept „o escrocherie bazată pe discursul urii”? Dacă nu sunt preluate etichete de la organizații precum SPLC, face raportul o delimitare clară față de etichetările false și procedeele de etichetare arbitrare și personale folosite de organizații precum SPLC? Link aici către un articol amplu despre procedurile de etichetare folosite de SPLC și despre cât de profitabilă este piața „comerțului cu ură”. Am văzut subiectul acestor escrocherii și al acestor procedee de etichetare abordat în presa noastră și în alte locuri, precum aici și aici.

Ar fi interesant un răspuns la aceste întrebări din partea organizației ActiveWatch. Pentru ca un astfel de raport să aibă greutate și credibilitate, acesta ar trebui să fie echidistant; nu poți vorbi, de pildă, despre „islamofobie” fără să vorbești despre „creștinofobie”. Fără acest echilibru, rapoartele de acest fel vor fi, invariabil, părtinitoare, biased, deseori nedrepte și discriminatorii (a se vedea, de exemplu, inițiativa pentru clarificarea definiției Căsătoriei în Constituția României – etichetată în mod nejustificat drept o manifestare a intoleranței). Efectul lor este, astfel, exact acela de alimentare a polarizărilor și a gradului de intoleranță din societate, deoarece etichetarea funcționează pe un maniheism elementar: cei buni, întotdeauna asociați ideologiilor „diversității”, adică ale progresismului de stânga, și cei răi, întotdeauna asociați grupurilor conservatoare sau cu tendințe conservatoare.

În lipsa echilibrului și a echidistanței, sub acoperirea intenției legitime de a proteja, de pildă, anumite minorități etnice, se poate ascunde un veritabil „discurs al urii” îndreptat împotriva unei majorități. Pentru că, așa cum spunea undeva G.K. Chesterton, sunt unii care urăsc creștinismul și-și numesc ura o dragoste atotcuprinzătoare pentru toate religiile – desigur, cu excepția creștinismului.

A. Aspecte generale

Asistăm în ultimul timp la generalizarea unei practici de proiectare a unor etichete asupra persoanelor, grupurilor de persoane ori demersurilor legale întreprinse de ele. În condițiile în care aceasta conduce  la vătămarea evidentă a vieții lor sociale și personale precum și la denigrarea demersurilor legale pe care ei le întreprind, devine tot mai importantă identificarea mijloacelor juridice de protecție împotriva acestei practici.

A defini hotarul dintre o simpla etichetă și o acuzație, indiferent de caracterul ei real sau calomnios, poate fi o operație dificilă din perspectivă juridică, însă destul de simplă din perspectivă socială sau psihologică.

Într-un prim plan de discuție, perspectiva juridică pare că lipsește întrucât ceea ce constituie obiect proteguit de lege este valoarea socială încălcată și nu simpla menționare a numelui unei persoane alături ori în contextul, unei anume terminologii.

Ceea este specific etichetei este că, luat singur, termenul asociat ca etichetă persoanei, nu întotdeauna reprezintă o conduită sau o calitate sancționată prin lege, ci dimpotrivă, în sensul lui cel mai larg folosit, poate reprezenta chiar o simplă conduită ori însușire. Tocmai de aici și dificultatea perspectivei juridice de identificare a graniței mai sus menționate. O persoană poate fi etichetată, după caz, ca fiind „creștinopat”, „țăran”, „naționalist”, „fundamentalist”, „comunist”, „tradiționalist”, dar și cu titulaturi care atrag serioase consecințe legale, respectiv „fascist”, „nazist”, etc. ori chiar pot fi întâlniți termeni care nici măcar nu există în dicționarul limbii române, cum ar fi,  de exemplu, „dacopat” sau „putinist”.

Numai contextul în care este folosit, raportat la persoana etichetată, modul nuanțat în care îi este pusă eticheta respectivă – prin ton, celelalte cuvinte folosite, persoana care pune eticheta, funcția ori calitățile principale ale persoanei etichetate, caracterul public al etichetării, locul unde ea s-a realizat – și, mai ales, consecințele – oricât de subtile ori grav juridice – pe care le atrage eticheta pusă, reprezintă criterii de posibilă analiză juridică a unei astfel de etichete. Astfel, eticheta pusă într-un raport public, comandat și întocmit cu acest scop este pasibilă de o încadrare juridică prin vătămarea gravă pe care o produce celui etichetat. În mod similar sunt vătămătoare și perfect pasibile de încadrare juridică, etichetările publice cu privire la afirmațiile despre valori precum familia si educația ale membrilor Coalitiei pentru Familie ori ale purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române. 

Este esențială această analiză juridică tocmai pentru a putea identifica modalitățile de protejare a valorilor persoanei, valori încălcate prin eticheta pusă.

Definim persoană, în accepțiunea juridică, titularul de drepturi și obligații, subiect de drept civil care, în cazul persoanei fizice, este identificat expres ca fiind „omul, privit individual”.

Reprezintă valori ale persoanei, din aceeași perspectivă juridică, drepturile și libertățile ei.

Definim etichetă acea informație despre obiecte, fenomene, persoane, aplicată asupra acestora spre transmitere către lumea din jurul lor în scopul de a produce consecințe, măcar si numai prin consolidarea ori schimbarea unor percepții despre ele.

Intensitatea etichetei este funcție de gradul ei de esențializare, de reducție la un singur element. Din exemplele enumerate mai sus, transpare această intensitate a reducerii unei persoane ori grup de persoane la acea etichetă, ca și cum acel cuvânt ar fi unica ei reflexie înspre lume.

În special, dacă o astfel de etichetă vine pe un canal public ori de la un emițător prezent în viața socială sau, mai mult, este aplicată unei persoane ori grup de persoane prezente activ în viața socială, atunci, în astfel de cazuri, o abordare justă a consecințelor etichetei nu poate omite gradul de afectare al persoanei  ori grupului de persoane astfel etichetate.

Iar gradul de afectare dă măsura vătămării care este esențialmente un criteriu juridic de analiză a acestui fenomen. Este important însă de subliniat că suntem în prezența unei vătămări chiar și numai atunci când ea este exclusiv interioară pentru că afectează identitatea persoanei ori grupului de persoane etichetate sau demnitatea membrilor care o compun.

Importanța acestei sublinieri transpare chiar din valorile proteguite juridic prin dispozițiile art. 58 alin. 1art. 61 alin. 1art. 71 alin. 1 și 2art. 72 și art. 73 alin. 1 Cod Civil.

Paradigma socială a acestei noțiuni include etichetele politice, personale, religioase.

De altfel, denaturarea prin etichetare în plan politic și social a fost deja subliniată atât în sociologie cât și în literatura istorică. Ceea ce atrage atenția, în mod special în zilele noastre, este extinderea acestui fenomen la nivelul etichetelor din ce în ce mai personale, mai violente cu spațiul privat al persoanei și implicit cu drepturile și libertățile sale fundamentale garantate în acest spațiu. O persoană care este etichetată „creștinopat”, „înapoiat”, „retrograd”, „homofob”, doar fiindcă pentru ea căsătoria dintre un bărbat și o femeie reprezintă o valoare, suferă o vătămare  gravă atât în plan pshologic cât și social.

La modul cel mai simplist posibil, definim manipulare procedeul de influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de metode, tehnici și mijloace (presă, radio etc.) prin care se urmărește impunerea sau schimbarea anumitor percepții și comportamente fără a se apela la constrângeri doar prin tehnici, tactici de manevrare a opiniei publice într-un anumit sens.

Spre deosebire de manipulare, dezinformarea este o intenționată informare complet ori parțial greșită, realizată prin: negarea faptelor, inversarea lor, amestecul dintre adevăr și minciună, modificare, estompare, generalizare sau utilizarea inegală a părților ce compun realitatea.

Obiectul acestui articol este analiza specială asupra unui caz de etichetare prin manipulare și dezinformare constantă pe parcursul unei lungi perioade de timp a membrilor unei coaliții civice de voințe, respectiv Coaliția pentru Familie. Scopul articolului este de a observa hotarul dintre manipulare și dezinformare pe de o parte și un caz tipic de hate-speech, pe de altă parte, aplicat  însă împotriva unei majorități, respectiv majoritatea constând în cei trei milioane de semnatari ai unei inițiative cetățenești care urmărește definirea și la nivel constituțional a căsătoriei așa cum este ea definită în Codul civil al României ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie. Reprezintă tocmai un astfel de caz tipic, încadrarea acestui demers de anvergură națională în capitolul „manifestări publice de intoleranță” (fila 27 din Raportul ActiveWatch).

Vom proceda așadar, după ce am definit deja termenii în prima parte, la verificarea modului în care etichetarea funcționează în sensul nu doar în planul imaginii și demnității persoanelor etichetate cât mai ales în planul conținutului propriu-zis al noțiunii care realizează obiectul etichetei aplicate, conducând la modificarea sa în timp dintr-o valoare socială apreciată într-una blamată sau viceversa.

B. Verificarea existenței unei etichetări si mecanismul ei de funcționare

Rigoarea oricărei abordări juridice impune un profund caracter tehnic. Abordarea juridică a unui fenomen si, mai precis, a obiectului esenţial al acelui fenomen – cum este tema în discuție a etichetei sociale – implică așadar o metodă riguroasă de analiză în scopul de a ajunge la adevărul juridic privind acel fenomen, adevăr care nu poate fi decât ireductibil, în simplitatea – și chiar, îndrăznesc să spun, frumusețea lui juridică și socială – prin faptul că folosește oamenilor. Dincolo de el, nu mai poate fi altceva decât dacă se schimbă realitatea socială care l-a născut.

Or, în discuție, care este adevărul juridic care se naște din realitatea socială despre care aminteam la început? Necesitatea unei reale protejări a persoanei împotriva etichetării.

Pentru a dovedi aceasta, folosim o metodă fenomenologică de abordare pentru că obiectul discuției gravitează în jurul unei percepții/aprecieri a individului (eticheta) iar scopul – identificarea adevărului – este dat de încercarea de a demonstra că protecția juridică este atitudinea reală, firească, obiectivă, opusă acestei etichete sociale puse individului.

Acest balans (nedrept, halucinant adesea) dintre o percepție despre o persoană sau grup de persoane (transmisă lumii tocmai prin eticheta pusă) și realitatea creată prin eticheta pusă (consecințele etichetei) poate fi oprit doar de adevărata realitate, cea socială, dar numai dacă ea există, si există numai în măsura în care protecția juridică o construiește ori măcar o fundamentează.

Cum cheia profund nelegală a fenomenului în discuție este tocmai vătămarea suferită – statutul social afectat, starea interioară, răvășirea planului personal al vieții persoanei primitoare a unei astfel de etichete ori demnitatea membrilor grupului de persoane etichetat – rezultă că esențială în discuție rămâne tocmai protejarea juridică împotriva unui asemenea fenomen.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, cele mai des întâlnite etichete în spațiul public în prezent sunt adevărate acuzații ideologice formulate în scopul modificării percepției imaginii publice a celor care le-au promovat dar și cu urmarea, mult mai greu de sesizat, a modificării percepției asupra conținului valorilor în discuție, apărate, de altfel, prin cadrul juridic existent și care, brusc, prin formularea unei etichete cu privire la ele, păreau a fi puse la îndoială.

Etichetarea acuzatoare că o persoană sau un grup de persoane promovează valori tradiționale, valori creștine – în fond doar exprimând aceste valori în virtutea libertătii de credință și libertății de exprimare – apare ca fiind blamabilă tocmai pentru că urmărește să determine schimbarea percepției publice asupra acelor valori. Din această perspectivă suntem în prezența evidentă a unei manipulări.

Un astfel de exemplu este tocmai acuzația de promovare a valorilor tradiționale cum ar fi familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie  fără posibilitatea juridică a excluderii celorlalte raporturi de fapt de familie ocrotite în mod identic de lege.

Transformând – prin etichetele puse – o astfel de valoare tradițională în obiect blamabil, demn de toate acuzațiile posibile, este evident că urmarea va fi diluarea acelei valori.

Este această urmare evidentă scopul etichetării acelora care susțin această valoare consacrată juridic?

Răspunsul nu interesează doar din perspectiva vătămării sociale produse pe termen lung prin diluarea unei astfel de valori, ci și pentru că devine evident că urmările etichetelor sociale apar nu doar în planul imaginii și demnității persoanelor etichetate cât mai ales în planul conținutului propriu-zis al noțiunii care realizează obiectul etichetei aplicate, conducând la modificarea sa în timp dintr-o valoare socială apreciată într-una blamată sau viceversa.

Clivaj major de valori și agendă între societate și principalele instituții ale statului

O prăpastie desparte societatea românească de principalele instituții ale statului în ceea ce privește concordanța valorilor. O arată ultimul barometru de opinie al CURS. Vestea bună este că românii sunt conștienți că au valori. Vestea proastă este că o societate nu este funcțională când există un asemenea clivaj.

Ultimul barometru realizat de CURS conține un item interesant: concordanța de valori între societate și instituții publice. Oamenii au răspuns la întrebarea În ce măsură considerați că următoarele instituții împărtășesc valorile și preocupările dumneavoastră? Instituțiile publice măsurate au fost Președintele României, Parlamentul, Guvernul și DNA. Majoritatea covârșitoare a românilor, conform acestei măsurători, consideră că valorile și preocupările sale nu sunt împărtășite de niciuna din aceste instituții. Diferențe există la Parlament, care atinge maximum negativ de 82% dintre respondenți și la DNA, care raportează „doar” 62% (fără a compensa însă semnificativ la procentul celor care s-ar regăsi în valorile acestei instituții).

Avem o situație dramatică. Majoritatea românilor consideră că principalele puteri într-un stat – legislativă, executivă și judiciară – au valori și agendă diferite față de ale sale. Barometrul mai arată că nici supra-licitata anticorupție nu mai întrunește consens social. Oamenii au valori, nevoi și preocupări care nu se regăsesc în atitudinile, acțiunile și politicile statului român. Cred că nu suntem conștienți ce consecințe negative poate avea un asemenea clivaj. El arată o alienare gravă a populației față de instituțiile sale fundamentale. O asemenea societate pur și simplu nu este funcțională, iar migrația în masă a românilor este, sub acest aspect, o clară strategie de exit dintr-un sistem care nu mai generează loialitate. La fel și absenteismul tot mai ridicat de la vot.

Dar, de ce ne-am mira de această alienare când cea mai amplă acțiune civică și de advocacy din istoria României postcomuniste, vorbesc de inițiativa cetățenească de clarificare a definiției Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie în Constituție, este tratată cu atâta dispreț tocmai de către instituțiile menționate mai sus? Maniera în care România instituțională și-a bătut joc de o valoare (Căsătoria) și o preocupare (inițiativa de clarificare a definiției  acesteia prin referendum) a României reale este studiul de caz perfect pentru a ilustra acest clivaj de valori. Mesajul implicit transmis de Președinte, Guvern și Parlament este că opinia și inițiativa cetățeanului nu contează, chiar dacă aceasta întrunește toate condițiile de legalitate și constituționalitate.

E greu de spus unde va duce această situație. Cert este că asistăm la o încălcare gravă a contractului social tacit care stă la baza unei societăți democratice. O astfel de ruptură pune în pericol pacea socială, deoarece accentuează clivajul dintre diverse categorii sociale, produce polarizare și conflict, induce anomie, distruge încrederea. Acesta e rezultatul atunci când discursul și agenda unor minorități recente sunt îmbrățișate, din motive ideologice, de reprezentanții aleși, iar așteptările unei majorități ale cărei valori și așteptări nu sunt apărate și reprezentate în spațiul public sunt înșelate. Cetățenii devin, astfel, obiectul deciziilor politice, și nu subiectul acestora. Or, într-o democrație tocmai despre asta este vorba: despre a fi subiectul deciziilor politice. A fi obiectul acestor decizii înseamnă, în fapt, a deveni victima reprezentanților aleși. Iar, la nivel de societate, când contractul social este încălcat, știm de la Hobbes ce ne așteaptă: homo homini lupus.

WALES, 24 mai 2018 (LifeSiteNews) – Învățătura sexuală “LGBT-inclusivă” va fi introdusă în programă în școlile galeze din anul 2022, începând cu copiii de vârstă preșcolară.

Sistemul de învățământ public al țării va efectua o serie de schimbări în programa școlară și în formarea cadrelor didactice în decursul următorului deceniu. Țara Galilor obișnuia să interzică “promovarea homosexualității în școli”, dar renunță la această abordare pentru una care se concentrează mai mult pe “drepturi, egalitate de gen, emoții și relații”, raportează The Guardian.

Copiii vor fi învățați despre viziunea guvernului asupra sexualității, nu ca o oră de curs de sine stătătoare sau ca un subiect separat. Ci aceasta va fi “încorporată în întreaga programă școlară”.

“Va forma o parte statutară a noului curriculum al Țării Galilor … pentru toți copiii cu vârste cuprinse între cinci și 16 ani”, a declarat The Guardian.

Activiștii LGBT au sărbătorit anunțul ca fiind “o veste extraordinară”, deoarece “cercetările noastre arată că majoritatea tinerilor LGBT din Țara Galilor nu au auzit nimic în sala de clasă despre problemele LGBT”.

Noua programă școlară va fi lansată oficial în aprilie 2019, potrivit guvernului galez. The Guardian a sugerat că schimbările din educația sexuală sunt o “revizuire” care ar putea face din Țara Galilor un “lider global” în educația sexuală.

Pe măsură ce mișcarea LGBT a luat avânt, educația sexuală din majoritatea țărilor occidentale – și acum și din țările în curs de dezvoltare, date fiind fondurile financiare primite de la națiunile mai bogate, dar care vin însoțite de obligații – promovează avortul, contracepția, homosexualitatea și ideea că oamenii pot “schimba” genurile.

Pentru “diversitate”.

Deja anul trecut, sinodul bisericii a cerut guvernului să interzică “terapia de conversie” pentru homosexuali, și a votat pentru introducerea unei liturghii speciale pentru transgenderi.

Comentator american: “This is why the Church of England is dead”.

Referendumul pentru casatorie cica ar restrange drepturi, desi ele nu exista si nimeni nu va fi lezat in nimic, indiferent de stilul de viata si valorile alese.

In schimb, in Irlanda, unde referendumul pentru avort tocmai a eliminat dreptul la viata al con-cetatenilor nenascuti, cica s-a intamplat o mare revolutie progresista.

Restrangerea vietii unora e progresul altora? Dar, nu cumva asta a fost legea oricarui progresism?

  • Cultura Vietii:

De ce referendumul pentru avort din Irlanda nu ar fi trebuit să aibă loc

Rezultatele referendumului de vineri din Irlanda erau previzibile de mult. Acest referendum, însă, n-ar fi trebuit să aibă loc: scopul său a fost eliminarea protecției constituționale pentru o categorie de cetățeni (copiii nenăscuți) și reducerea lor la un statut juridic incert: în drept se operează doar cu bunuri și persoane, iar copilul nenăscut nu [mai] este nici una, nici alta.

În legislația internațională nu există „dreptul la avort”, ci doar „dreptul la viață”, care este considerat un drept fundamental; „anularea drepturilor fundamentale nu poate fi obiect de referendum” este discursul uzual în mediile juridice și în presă pe marginea unor asemenea subiecte. Cu toate acestea, n-a fost nicio problemă să fie organizată o astfel de consultare populară, ale cărei efecte sunt echivalente în practică legiferării pedepsei capitale.

În Irlanda a mai avut loc un referendum, în urmă cu 3 ani: cel pentru legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex. Și acolo rezultatele erau previzibile.

În regulă. Noi respectăm deciziile poporului irlandez; pentru alegerile lor, vor da socoteală în fața celor doi judecători supremi: istoria și Hristos.

Voința poporului român cine o respectă? Au trecut 2 ani de la hotărârea Curții Constituționale de validare a inițiativei cetățenești de protejare a căsătoriei ca uniune maritală între un bărbat și o femeie. Inițiativa nu restrânge niciun drept, ba dimpotrivă. Referendumul, însă, nu a avut loc nici acum, deși organizarea lui nu durează mai mult de 30 de zile.

Democrația și drepturile omului sunt noțiuni frumos ambalate și bune de predat prin universități. În practică, însă, ele nu se exercită decât într-un singur sens: acela al servirii intereselor celor puternici ai momentului.

Vă invităm să (re)citiți, în lumina acestor aprecieri, cele 5 forme de guvernare descrise de Platon în „Republica” și să decideți în care dintre ele trăim de fapt. Parcă nu mai este deloc clar.

Exit poll-urile arată că 68% dintre irlandezi au pronunțat DA la Referendumul pentru legalizarea „avortului la cerere” în Irlanda – vot care înseamnă că nu mai e nevoie de nici o justificare medicală pentru a avorta un copil viabil și sănătos.

Este un eveniment simbolic, deoarece Irlanda este văzută drept o redută a catolicismului – cu 78% din populație declarat catolică. Irlandezii aveau, oricum, acces la avort la cerere în Marea Britanie și în țările din jur.

(…) Câteva fapte:

– Google a interzis orice formă de publicitate legată de acest Referendum, îngropând, practic, dezbaterea democratică;  Facebook a cenzurat la rândul său pagini catolice și conservatoare care îndemnau cetățenii să voteze „Nu” – un vot care ar menține în vigoare protecția și apărarea drepturilor copilului nenăscut (link-uri aici și aici).

– În Irlanda s-au cheltuit, până în prezent, sute de milioane de dolari pentru liberalizarea avortului la cerere; vorbim despre sume fabuloase pentru o țară așa de mică, sume cu care au fost plătite campanii masive în mass-media și chiar campanii stradale – pentru încurajarea avorturilor, și nu pentru ajutarea copiilor săraci sau pentru încurajarea adopțiilor (linkuri aici și aici; un link aici despre contextul campaniei pro-avort și un link aici către exit poll-uri).

– În forma sa actuală, Amendamentul al Optulea din Constituția Irlandei oferă protecție explicită copiilor în pântec, de aceea el trebuie abrogat pentru legalizarea „avortului la cerere”.Textul Amendamentului este acesta: „Statul recunoaște dreptul la viață al copilului nenăscut și, luând în considerare dreptul egal la viață al mamei, garantează prin legile sale să respecte și, în limite rezonabile, să apere și să sprijine acest drept prin legile sale”.

– Dacă Amendamentul al Optulea este abrogat, guvernul irlandez plănuiește să implementeze o agendă pro-avort extremă, care include avortul la cerere până la 12 săptămâni de sarcină, și avortul pe probleme „de sănătate”, o formulare foarte vagă care permite, practic, orice formă de avort, până la șase luni de sarcină– sau chiar până la naștere. Activiștii pro-avort încearcă să ascundă acest lucru, deoarece majoritatea irlandezilor nu sprijină, în fapt, avortul la cerere (link aici).

– Activiștii pro-avort susțin că abrogarea amendamentului este necesară „pentru a salva viața femeii”. În fapt, conform Națiunilor Unite, Irlanda este una dintre cele mai sigure țări în ceea ce privește nașterea.Rata de mortalitate în timpul sarcinii sau după naștere în Irlanda este una dintre cele mai mici din lume. Medicii irlandezi au confirmat, în repetate rânduri, că avortul nu trebuie să fie legal pentru a trata femeile – și că nici o femeie nu a murit, în istoria Irlandei, din cauza Amendamentului al Optulea.

– Irlandezii au votat împotriva abrogării Amendamentului al Optulea de cinci ori – în 1983, de trei ori în 1992, și din nou în 2002 (o istorie aici). De fiecare dată au votat împotriva suspendării acestui amendament. Fapt care ne arată, din nou, ce valoare simbolică are abrogarea lui pentru activiștii pro-avort, și de ce sunt cheltuiți atât de mulți bani, într-o campanie atât de amplă pentru abrogarea lui.

– Amendamentul al Optulea, care protejează viața și drepturile copilului nenăscut și care ar putea fi abrogat în urma referendumului de azi, a salvat până acum peste 100.000 de vieți în Irlanda, conform campaniei „Save the 8th” pentru apărarea Amendamentului (link aici).

– În legislația internațională nu există „dreptul la avort”, cu atât mai puțin „dreptul la avortul la cerere”. Există doar „dreptul la viață”, care este considerat un drept fundamental pentru orice ființă umană;„anularea drepturilor fundamentale nu poate fi obiect de referendum” este o axiomă cunoscută în mediile juridice și în presă. Cu toate acestea, în Irlanda s-a organizat, pentru a șasea oară, o consultare populară pe această temă. Unii spun că efectele acesteia vor fi echivalente, în practică, legiferării pedepsei capitale.

– Avortul „la cerere” (când copilul este perfect sănătos, iar viața mamei nu este pusă în pericol) este o formă oribilă de discriminare, o triplă formă de discriminare: e o discriminare bazată pe criterii de vârstă, căreia îi cad victimă cei mai tineri membri ai omenirii, care nu se bucură de nici un drept și de nici o formă de protecție; este o discriminare bazată pe criterii de sex – avortul este, în acest moment, îndreptat preponderent împotriva fetițelor: 100 de milioane de fetițe au fost victime ale avortului selectiv doar în Asia (link aici); și este o discriminare bazată pe criterii de handicap – de exemplu, sunt țări europene în care toți copiii cu sindrom Down sunt în prezent avortați (link-uri aici și aici).

– Un argument folosit și acum, în mod intens, de militanții pro-avort este următorul: Copilul este, în primele săptămâni și luni, doar un animal care recapitulează evoluția – ontologia recapitulează filogenia. Conform acestei teorii, embrionul uman ar trece la începutul dezvoltării sale prin stadiile incipiente ale evoluției – iar dezvoltarea incipientă a embrionului la om ar fi, în esență, aceeași cu dezvoltarea embrionului la broască, la câine, etc.

– E o teorie care a fost discreditată de mult în mediile științifice. Ernest Haeckel, inițiatorul teoriei, a recunoscut, el însuși, că a falsificat dovezi și că a manipulat acele reprezentări de pe faimoasele planșe care sunt folosite și astăzi ca material didactic în unele școli. Stephen Jay Gould, de la Universitatea Harvard, a arătat că Haeckel „a exagerat similaritudinile prin idealizare și omisiune”. Aceste planșe sunt considerate „una dintre cele mai faimoase înșelăciuni din istoria biologiei” Link către un articol din revista Science.

– Un studiu realizat de la Richard Tyser, Antonio Miranda, Chiann-mun Chen, Sean M. Davidson, Shankar Srinivas și Paul Riley de la universitățile britanice Oxford și London College and Medical School și de la fundația Wellcome Trust arată că inima copilului începe să bată la 16 zile de la concepție (link aici); alte studii arată că întregul material genetic (ADN) necesar pentru a construi toate trăsăturile fizice ale fiecărui individ există în fiecare embrion, încă de la concepție, prin urmare fătul nu este un „blurb” sau o aglomerare de celule amore; iar materialul genetic (ADN) al fătului este diferit față de materialul genetic al mamei, așadar fătul și mama reprezintă două entități, sau persoane diferite.

– Pe ce criteriu definești, așadar, începutul vieții umane – în unele țări la 12 săptămâni, în unele la 14, în unele la 20, iar în unele până în luna a noua de sarcină, după cum votează Parlamentul?

– Să ne amintim și de cuvintele dr. Bernand Nathanson, unii dintre cei mai activi militanți pro-avort din anii 60: „O tactică preferată a susținătorilor avortului este să insiste că nu se poate defini clar momentul în care fătul devine o ființă umană; că întrebarea este una teologică sau morală sau filozofică, și nu una științifică. Fetologia arată, fără drept de apel, că viața începe în momentul fecundării. Din acea clipă ia naștere ființa umană, o persoană cu drepturi depline“ (link aici).

– Această perspectivă liberal-progresistă asupra avortului care, în fapt, nu se bazează pe argumente științifice sau raționale, a dus la ceea ce este numit, în ziua de astăzi, Holocaustul mut. Sute de milioane de inocenți i-au căzut victimă, în ultimele șapte-opt decenii, acestei veritabile Culturi a Morții. Doar în România au fost avortați, începând cu anii 50 și până acum, peste 22 de milioane de copii – adică încă o dată populația României.

Ce ar trebui să învățăm după Referendumul din Irlanda? Că atunci când mințile și sufletele oamenilor se împietresc, nici știința, nici rațiunea, nici chiar Constituția unei țări nu mai pot apăra copiii nevinovați și părinții care nu realizează ce este și care sunt efectele avortului „la cerere”. Că doar aducerea dragostei și responsabilității în inimile noastre și în viața noastră de zi cu zi ne va face să realizăm că avortul „la cerere” nu este o soluție și că trebuie căutate și oferite, cu mult efort, soluții ale problemelor sociale și morale care duc, altfel, la Holocaustul mut, la acest masacru oribil.

P.S.: Astăzi este și ziua internațională a copilului dispărut, a acelor copii pe care părinții lor își doresc cu ardoare, dar cu slabe speranțe să-i mai vadă vreodată sau să-i strângă în brațe.

Vasile Banescu in dialog cu Catalin Sturza despre TEHNICILE PROPAGANDEI ACTIVISMULUI PRO-GAY (Video)/ Demontarea ultimelor FAKE NEWS-uri anti-Coalitia pentru Familie/ INDUSTRIA TRANSGENDERISMULUI si complexul medical american. Cine sunt barbatii albi si bogati care sponsorizeaza revolutia sexuala?/ Pascal Bruckner: CORECTITUDINEA POLITICA, echivalentul intelectual al kmerilor roșii

Iohannis, CNCD si RAZBOIUL IMPOTRIVA LIBERTATII ROMÂNILOR/ Mega-afacerea stigmatizarii ONG-urilor crestine drept ”GRUPURI DE URA”/ VIOLENTA ANTICRESTINA A ACTIVISTILOR HOMOSEXUALI/ Petiţie pentru desființarea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării!/ Cotidianul ADEVARUL in propaganda fatisa pro-LGBT

ACTIVEWATCH a lansat primul Raport asupra anual privind discursul instigator la ură din România. “Influencerii” cer si CAZURI instrumentate de PROCURORI. CRESTINILOR SI SARACILOR LI SE REFUZA DELIBERAT STATUTUL DE VICTIME ALE INSTIGARII LA URA

Blogul ActiveWatch ataca Razboi intru Cuvant: “VREAU RAZBOI, FARA SCRUPULE, FARA MILA”. Revista băsistă Kamikaze: “SOLUTIA CU CRESTINII HOMOFOBI: VIOLENTA, NU ARGUMENTE!”

ActiveWatch vs. Razbointrucuvant (II). CORNEL VILCU insista in atacarea FLAGRANT NECINSTITA SI DIVERSIONISTA a siteului nostru, folosind CLASICA STRATEGIE A STIGMATIZARII TOTALITARE

REFERENDUMUL DIN IRLANDA: campania PRO-GAY, FINANTATA “NEBUNESTE” de fundatii americane/ CUM SE CUMPARA SI CUM SE VINDE LUMEA/ Inca o cauza a precedentului irlandez: STRATEGIA DE NON-COMBAT SAU CHIAR “TOLERANTA” A “BISERICII” CATOLICE/ Reactii in Australia si Germania/ ZEGREAN da inapoi pe tema DECALOGULUI

Vesti proaste din Irlanda catolica: “REVOLUTIE SOCIALA”, “REFERENDUM ISTORIC”. S-a votat masiv pentru CASATORIA HOMOSEXUALA/ Scopul initiativei PARTENERIATULUI CIVIL: DIMINUAREA influentei sociale a BISERICII/ Desant de ACTIVISTI ACCEPT in licee pentru “FAMILIARIZAREA” elevilor cu “PROBLEMATICA LGBT”/ Ziua marsurilor in Bucuresti (Video)


Categorii

Avort, Educatia sexuala, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva Romaniei, Referendum casatorie familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

26 Commentarii la “JOCUL PROFESIONIST AL ETICHETARII. Despre “discursul urii”, manipulare si dezinformare in ultimul raport ActiveWatch/ DRAMATIC: PRAPASTIA VALORILOR INTRE ROMÂNI SI INSTITUTIILE STATULUI/ Tara Galilor introduce EDUCATIE SEXUALA LGBT in programa scolara, inclusiv la gradinite!/ Anglicanii invita transgenderii sa devina vicari/ REFERENDUM IN IRLANDA CARE LEGALIZEAZA AVORTUL: cum s-a restrans dreptul la viata prin vot popular

  1. Feminismul a invins in Lituania, sub atenta obladuire a Daliei Grybauskaitė, fost comisar UE pentru Educație și Cultură

    Lituania se promovează turistic ca fiind „punctul G al Europei”
    http://adevarul.ro/news/stiri-ciudate/vilnius-punctul-g-europei-viitorul-slogan-turistic-capitalei-lituaniei-1_5a6bcf8adf52022f75e5440f/index.html

    Majoretele din Lituania au batut recordul la obscenitati
    http://adevarul.ro/news/sport/ati-vazut-vreodata-majoretele-lituanian-imaginile-cucerit-barbatii-pretutindeni-8_5b0bea0cdf52022f757f6bba/index.html

    Lithuania’s new Justice Minister Elvinas Jankevičius intends to initiate discussions on sexual minorities’ rights
    https://en.delfi.lt/lithuania/politics/lithuanias-new-justice-minister-intends-to-start-discussions-on-lgbt-rights.d?id=78105877

    Actuala presedinta a Lituaniei, Dalia Grybauskaitė a fost în tandem cu Viviane Reding în postul de comisar la Educație și Cultură.
    Dalia Grybauskaitė nu este căsătorită și nu are copii.
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Dalia_Grybauskait%C4%97#Comisar_european_(2004-2009)

  2. 1. Fraților, debarasați-vă de înșelarea că hate-speech-ul trebuie evitat. NU NUMAI CĂ NU TREBUIE EVITAT, CI E CHIAR RECOMANDAT.
    ”Hate-speech” (”discursul urii”) este încă un termen de limbaj modificat, corect politic (nouvorba de care vorbește Orwell în nuvela lui), pe care dacă-l folosești în accepțiunea dată de ei, cum că e ceva negativ, care trebuie evitat, vei ajunge să gândești ca ei. Este o formă de anesteziere a creștinilor, care știu că nu trebuie să urască, dar au uitat că de fapt trebuie să urască păcatul.
    Limbajul este exprimarea unor gânduri sau sentimente. Și dacă acel sentiment este de ură față de ceva ce tu știi că e rău, a-ți reprima exprimarea lui (prin limbaj sau în orice alt fel) va face ca vigoarea ta împotriva acelui ceva să scadă și puțin câte puțin acel ceva să te domine.
    Ce altceva decât hate-speech este tirada Măntuitorului împotriva fariseilor ”Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!”. Înseamnă asta că-i ura ca oameni? Nu, ci ura duhul lor rău.

    2. Toată ideea Anei Corina Scărieru, cum că etichetarea afectează nu-știu-cum persoana etichetată, este un raționament de victimă și nu de învingător. Decurge direct din neconștientizarea clară a ce am spus la punctul 1, adică apare la cei ce sunt tentați să-și auto-reprime ”hate-speech-ul”. Nu, nu mă afectează cu NIMIC că mă etichetează vreunii într-un fel sau altul, pentru că nu-mi iau validarea ca om din ce zic alții despre mine ci dintr-o conștiință curată.

  3. @Adrian P.

    As putea fi de acord in principiu cu dvs, dar cu unele amendamente.
    Pnentru inceput sa lamurim lucrurile: legal vorbind, hate-speech e una, insulta/calomnia e alta. De acord ca, la drept vorbind, de insulte bine ar fi sa nu te sinchisesti. Desi, in unele cazuri, strategic s ar putea ca o reactie sa fie necesara, nu neaparat asadar din considerente de orgoliu ranit. In plus, daca ne dorim o autentica democratie, tr sa acceptam ca proliferarea publica a insultelor sau linsarea mediatica nu sunt doar chestiuni de interes personal, ci si de interes public. O societate bazata pe acest tip de ‘dezbatere’ este una toxica, iar exemplele alegerilor din 2014 sau ale hashtagienilor din feb. 2017 stau din plin. A, ca eu am o fire mai detasata sau mi am cizelat intr un mod meritoriu caracterul si nu dau importanta jignirilor etc este una, dar nu e firesc sa pretind un anumit ritm de evolutie altora. Insulta nu doar raneste ego-ul, dar, proferata sistematic, poate distruge relatii, cariere sau chiar vietile unora mai sensibili. Pt toate aceste motive, legal este firesc sa existe parghii de protectie, interesul nefiind intotdeauna unul individual. Ca eu, mai musculos din fire, decid sa nu le utilizez, ok. Dar vi s ar parea firesc sa va fie improscata cu noroi mama, sotia sau fiica, sa fie numite ‘obeze’, ‘scroafe’ sau mai stiu eu cum, si, legal, sa nu puteti face nimic?

    Cat despre hate speech, ala e altceva si categoric trebuie sanctionat, tot din considerente de ordine publica, pt ca nu traim doar noi insine, individual, pe lumea asta. Hate speech-ul se refera la indemnurile de agresivitate indreptate impotriva unui grup. De exemplu, lunile trecute Cotidianul mi se pare, a atras atentia ca pe un cont de fb intitulat ‘Laura Codruta Kovesi’ erau proferate amenintari si incitari la violenta impotriva ‘psd-istilor’, mai multi insi oferindu se sa stranga arme ca sa ‘curete’ odata tara de ‘corupti’. Exemple de acest gen sunt, evident, nenumarate in lume, si multe atentate au dospit in faza incipienta intr un astfel de mediu. Or a nu sanctiona, ca legiuitor, astfel de comportamente mi s ar parea o dovada de crasa iresponsabilitate.
    A, ca dispozitiile legale pot fi rastalmacite de catre rau voitori in directii complet gresite, asta e altceva. Si Scriptura a fost rastalmacita, ca nu degeaba ii mustra Domnul Iisus pe carturari cand schimonoseau sensul Legii lui Dumnezeu. Raul mereu va incerca sa mistifice sensurile. Dar asta nu ne scuteste pe noi de obligatia de a le afirma raspicat.

  4. @Adrian P
    “Și dacă acel sentiment este de ură față de ceva ce tu știi că e rău, a-ți reprima exprimarea lui (prin limbaj sau în orice alt fel) va face ca vigoarea ta împotriva acelui ceva să scadă și puțin câte puțin acel ceva să te domine.”

    Este taman invers: esti de fapt mai puternic cand poti sa iti pastrezi calmul si nu ta lasi dominat de ura. Daca nu te poti stapani pe tine insuti, ceea ce inseamna adesea sa rabzi, poti cel mult sa castigi o batalie, dar nu un razboi. Cel mai greu razboi este cel cu imaginea (imaginatia) ta despre tine insuti.

  5. @Doroteea
    Ați înțeles greșit. Ne aflăm pe un site creștin și eu mă adresam creștinilor, nu celorlalți. Iar creștinii sunt sfătuiți de apostolul Pavel să nu se judece (dar nu e poruncă ci sfat, deci fiecare poate face cum crede): ”Negreşit, şi aceasta este o scădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu suferiţi mai bine strâmbătatea? Pentru ce nu răbdaţi mai bine paguba?”.
    Și bineînțeles că în același fel i-aș sfătui și pe cei apropiați ai mei dac-ar fi insultați/calomniați.
    Despre hate-speech: E surprinzător că mă contrazic cu un creștin pe această temă, care chiar și numai citind știrile apărute periodic pe acest site, ar trebui să știe că nu numai la incitări la violență se referă ei când zic hate-speech, ci pentru ei termenul poate cuprinde chiar și o simplă critică. Și atunci este un atentat direct la libertatea de exprimare.
    Da sunt de acord că cei ce fac amenințări și incitări la violență trebuie descurajați dar nu trebuie folosit termenul de hate-speech (care pentru unii înseamnă ceva și pentru alții altceva) ci efectiv amenințare sau incitare. Și nu ar trebui să-mi interzică nimeni să urăsc pe cine și ce vreau eu, atâta timp cât nu trec la fapte fizice (adică nu-l agresez sau îi încalc proprietatea).
    @nimeni
    Vorbeam acolo de ura față de CEVA, nu de cineva. Deci mă refeream de fapt la ura față de păcat. Și prin ”a-ți reprima exprimarea lui” înțelegeam ”a nu mai spune că e păcat pentru a nu se supăra cei ce cred altfel”.

  6. Eu zic că era invers: fariseii erau heitării și ei practicau hate-speechul la adresa Mântuitorului.
    “Poporul se minuna şi se bucura de lucrarea vindecătoare a lui Iisus, însă fariseii invidiau pe Iisus şi-L defăimau

    Din Evanghelia acestei Duminici a VII-a după Rusalii aflăm că mulţimile se minunau, deoarece niciodată nu mai văzuseră o putere vindecătoare ca aceea a Mântuitorului Iisus Hristos. Pe de altă parte, fariseii Îl invidiau pe Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că El avea mai multă popularitate decât ei. De aceea ziceau cu răutate că Iisus scoate demonii cu domnul demonilor. Aşadar, în timp ce poporul se bucura că Hristos vindecă pe cei suferinzi, fariseii se întristau. Din cauza răutăţii lor, ei nu se puteau bucura de iubirea milostivă pe care o arată Iisus Hristos oamenilor. Deci, din invidie şi răutate, fariseii Îl denigrau pe Iisus, Îl calomniau şi răstălmăceau lucrarea Lui, dându-i un sens negativ şi spunând că El alungă pe demoni cu putere demonică. ”
    http://ziarullumina.ro/credinta-in-hristos-aduce-vindecare-7288.html

    Mustrarea e hate-speech?
    Practică doctorul hate-speechul la adresa bolii si a cauzelor ei?
    “Ferește-te de rău si fa binele”
    https://m.crestinortodox.ro/biblia/noul-testament/sfanta-evanghelie-dupa-matei/iisus-mustra-farisei-pe-carturari-mustra-ierusalimul-ce-ucide-prooroci-prezice-daramarea-13855.html

  7. Cultura vestica oficiala este la ora actuala o cultura a mortii, atat fizice cat si sulfetesti, o cultura impotriva lui Dumnezeu. De la avort s-a trecut la eutanasie, iar pasul urmator este uciderea in masa, dacar fi sa se intensifice, Doamne fereste, satanizarea societatii. Agenda trans este gandita ca sa dezorienteze la maxim noile generatii si sa le faca sa accepte orice ineptie, orice dracarie. Trebuie luata in discutie, analizata si demascata in gura mare. Teoria genurilor este o inselatorie mai grava decat comunismul. Sfantul Paisie Aghioritul spune undeva ca, daca comunismul nu ar fi fost impotriva lui Dumnezeu, ar fi fost teoretic o solutie crestina buna, ideala. Dar ideile teoriei genului si felul in care se vrea pusa in practica aceasta porcarie satanista pute de la o posta a iad pestilential si orice crestin care are curajul sa deschida gura si sa-si spuna sincer parerea are de castigat. Trebuie puse reflectoarele peste manifestarile actuale de nazism pur si act penal pana la urma. Daca ar fi dupa acetsi descreierati, femeia ar avea dreptul sa se creada barbat, barbat-femeie sau un animal, sau niciuna din acestea, insa nu ar avea dreptul sa se considere ce este ea cu adevarat, numai pentru ca asa a lasat-o Dumnezeu, iar satanistii astia au o problema cu Creatia Lui si vor s-o poceasca. Valabil si pentru barbati. Dar vine papa mai ieri cu sentinta lui ca homosexualii asa s-au nascut si taie craca de sub picioare celor care totusi ar fi avut sansa sa se reabiliteze, gandindu-se ca poate ar exista o solutie sa se intoarca cu fata catre Dumnezeu din acest drum. Ce sa mai astepti de la politiceni? Nu degeaba se duc toti sa se inchine la Vatican.

  8. Adrian P:

    Eu am inteles bine. Ce incerc sa spun este ca, atunci cand vbim de ‘hate-speech’ – si mai ales cand indemnam la hate-speech, cum ati facut dvs. explicit – este rezonabil sa avem in vedere definitia legala a termenului, nu ce spun unii sau altii ca inseamna. Or, aceasta definitie exista si, dupa mine, are sens. Mai mult, ea poate fi invocata chiar impotriva celor care acuza de hate speech pe cei care doar denunta pacatul.
    Iat o (art. 15 din OG 137/2000):

    ‘Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.’

    O astfel de definitie, cred eu, ne obliga la cumpatarea crestina de care vorbea Sf. Pavel si Insusi Domnul Iisus (‘nu judecati, caci cu masura cu care judecati veti fi judecati’, ‘fatarnicule, vezi mai intai barna din ochiul tau’, ‘doctore, vindeca te pe tine…’ etc), pt ca, la o lectura atenta observam ca ea sanctioneaza atacurile LA PERSOANA,nu la valori. Aceasta definitie tr coroborata cu libertatea de exprimare, consacrata si de Constitutie si de Art. 10 din CEDO, care permite si opiniile care pot soca sau ofensa.
    A, ca se vor gasi mereu rauvoitori care sa rastalmaceasca legile, asa e! Ca se vor gasi legi strambe, asa e! Dar sunt legi care au sens, si avand sens avem si noi tot interesul de a le invoca!
    Contrar conceptiei instapanite printre multi ortodocsi, dupa cum vad, legile nu sunt a priori strambe si anticrestine. Va invit pe toti sa cititi, de ex, Art 9 din Conv. Europ.a Drepturilor Omului. Veti vedea cat de rezonabil e textul si ca, de fapt, daca ar fi sa il aplicam riguros, interdictia impusa de statul francez de a afisa public simboluri religioase se opune drastic textului (insusit altfel de catre Franta), lipsindu-l de efect juridic, ceea ce iarasi e o incalcare a unui principiu de drept.
    Trebuie sa fim ca iconomul de dibaci si sa nu ne batem singuri cuie in talpa. Sa folisim legea atunci cand ea ne foloseste, pt ca ea nu e intotd opusa Duhului. Daca ati sti cati oameni ai Domnului sunt in domeniul justitiei – printre ceilalti, asa e, dar sunt – ati intelege cat de fin si amplu lucreaza de fapt Dumnezeu in lume si cate daruri ne da prin cei pe care, altfel, tindem sa ii repudiem fara chibzuinta prealabila.

    Cat despre hate speech, o sa o spun mereu: suntem primii care trebuie sa fim atenti la el. Pt ca, imi pare rau, dar am vazut frecvent printre noi crestini care nu se multumesc sa infiereze doar pacatul, cum isi inxhipuie ei, ci livreaza venin cu carul in persoana, incalcand astfel chiar Cuvantul ferm al Domnului. Pt ca ei nu sunt Domnul, ca sa judece omul, ci doar creatia Lui, careia ii revine discernamantul dintre pacat si virtute, dar nu dreptul lui Iisus de a infiera persoana.
    Deci, uneori, daca de Biblie ne sinchisim selectiv, s ar putea ca insasi legea lumeasca sa ne oblige sa ne induhovnicim mai mult.

    @enkidu

    De acord cu tine.

  9. @Doroteea
    Dragă doamnă, sunteți într-o mare eroare. Nu, a înfiera cu putere păcatul nu este apanajul doar a lui Iisus. De Ioan Botezătorul ați auzit? Dar de Ilie Tesviteanul?
    Eu nu spun că asta ar trebui să facă toată lumea. Într-o grădină sunt multe flori, și fiecare e frumoasă în felul ei. Eu mă adresam doar celor cu o personalitate mai luptătoare.
    Și am spus că mă adresam creștinilor și nu societății în general, adică nu oportunitatea existenței unei legi o vizam eu, ci un sfat pentru creștini.
    (E adevărat că, criticând eu ideea Anei-Corina Săcrieru despre etichetare, se poate înțelege că vizam oportunitatea existenței legii. Da, trebuia să spun, ca să fiu mai clar și că ”pentru noi, creștinii, existența acestei legi ar trebui să fie irelevantă”).
    Cât despre lege, dacă CNCD-ul sancționează oamenii după definiția pe care ați citat-o, n-am nicio îndoială că pe baza ei puteau fără nicio problemă sanționați și Iisus și alții care au înfierat public păcatul. Scrie acolo de ”atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare”. Da, poate fi considerat degradant, umilitor sau ofensator dacă cineva îți spune răspicat că e greșit ce faci. Ca să nu mai zic, dacă-ți zice fățarnic (adică ipocrit).
    Dar nu doresc să mă contrazic cu dvs. Noi aici ne îngrijorăm de drumul tot mai periculos al societății spre totalitarism, cu acest CNCD care sancționează tot mai mult ce n-ar trebui să sancționeze, iar dvs ne spuneți că ce bună și frumoasă e legea după care funcționează. Ce să zic .. ? Succes. Dar cred că nu cântați la masa care trebuie.

  10. @nimeni
    Excelent extrasul cu majoretele din Lituania. Thanks for sharing.
    Dar nu inteleg unde vezi tu obscenitati acolo si mai ales care e legatura cu subiectul postarii.

  11. Pingback: Culmea tupeului. Ludovic Orban si o serie de "influenceri" invoca SUVERANITATEA POPORULUI si declansarea unui REFERENDUM in contextul deciziei CCR in speta sefului DNA, Kovesi. Aceiasi oameni sunt angrenati in blocarea referendumului pentru casa
  12. @Adrian P

    Iar eu spun ca ar trebui sa folosim legea in favoarea noastra in loc sa ne victimizam aiurea. De unde ati dedus ca fac apologia CNCD nu e clar.

    Va credeti cumva Sf. Ilie sau Sf. Ioan? Sper ca nu. In aceste conditii, cred ca ne-ar sta mai bine sa infieram cat de radical vreti dvs pacatul, dar sa ne abtinem sa ne dam cu parerea despre oameni. Din pacate unii crestini nici nu mai disting diferenta de nuanta.

    Cat priveste ultimul paragraf, nu am inteles f bine: sa deduc ca nu vorbiti in nume propriu, ci reprezentati un grup de persoane la masa carora nu sunt invitata? 🙂

  13. @Adrian P

    Cred ca trebuia sa precizati ca, daca ar fi existat cenzura aceasta de azi, care impune discursuri doar cu stampila political corect, dar corecte numai pentru trans&Co, atunci Mantuitorul ar fi fost si el taxat ca un hater, asa cum sunt numiti crestiniii astazi, iar fariseilor li s-ar fi dat dreptate si ar fi fost tinuti pe palme. In sensul asta, si noi trebuie sa-L marturisim pe Dumnezeu, cu riscul de a fi considerati hateri si sa nu ne compromitem tacand din gura si lasand pacatul nesanctionat. Trebuia sa puneti ghilimelele in propozitia: Ce altceva decât “hate-speech” este tirada Măntuitorului împotriva fariseilor […]. Atunci s-ar fi inteles mai bine ce vreti sa aspuneti. Si anume ca nu incurajati hate speechurile adevarate, penale, prin care sunt hartuiti oamenii, ci actul curajos al marturisirii lui Dumnezeu. E bine sa nu inchidem ochii si sa deschidem gura, ca sa nu fim mai tarziu intrebati la jduecata de ce n-am luat atitudine. Un exemplu bun este acela de a atrage atentia mamelor care isi lasa copiii sa traiasca in concubinaj fara a-i soma sa se cunune, atunci cand se iveste ocazia. Eu am facut asta cu prietenele sau cunostintele mele si chiar cu cuplurile mai in varsta carora le este rusine sa se cunune. Ce fac ei dupa ce le-am spus este responsabilitatea lor, insa eu pot sa le traga atentia pe un ton dragut si sa-mi fac datoria fata de Dumnezeu. N-am prieteni sau cunostinte homsoexuale, dar daca asa avea, le-as spune ca e pacat, fara sa ma erijez in marele mustrator si judecator, ci ca de la cel mai pacatos crestin.

  14. @Ileana
    1. ”Cred ca trebuia sa precizati ca, daca ar fi existat cenzura aceasta de azi, … atunci Mantuitorul ar fi fost si el taxat ca un hater”
    Eu zic că chiar am făcut asta. Am spus în comentariul 9 că ”dacă CNCD-ul sancționează oamenii după definiția pe care ați citat-o, n-am nicio îndoială că pe baza ei puteau [fi] fără nicio problemă sanționați și Iisus și alții care au înfierat public păcatul”. E adevărat, am ”mâncat” un cuvânt (”fi”), pe care l-am inserat acum. Poate de-aia n-ați înțeles 🙂 .
    2. ”Trebuia sa puneti ghilimelele in propozitia: Ce altceva decât “hate-speech” este tirada Măntuitorului împotriva fariseilor”
    Eu zic că am am pus mai mult decât niște ghilimele. Am pus niște explicații: ”Înseamnă asta că-i ura ca oameni? Nu, ci ura duhul lor rău.”. Sau poftim, clarific acum și mai bine: ”Ura răutatea lor, și nu pe ei”.
    3. ”Un exemplu bun este acela de a atrage atentia mamelor care isi lasa copiii sa traiasca in concubinaj fara a-i soma sa se cunune”.
    Dragostea adevărată nu somează pe nimeni. Poate ”a-i ruga, a încerca cu iubire să-i convingi”, dar nu ”a-i soma”. Dacă nu vor, rămâne doar rugăciunea pentru ei.
    4. ”Ce fac ei dupa ce le-am spus este responsabilitatea lor, insa eu pot sa le traga atentia pe un ton dragut si sa-mi fac datoria fata de Dumnezeu.”
    Din exprimare reiese că vă pasă în primul rând de ce se întămplă cu sufletul dvs., nu de al lor. Și atunci ei vor simți asta și șansele să convingeți vor fi mici. Eu nu aș face ceva doar ca ”sa-mi fac datoria fata de Dumnezeu” ci doar dacă-mi pasă cu adevărat de acei oameni.
    5. ”N-am prieteni sau cunostinte homsoexuale, dar daca asa avea, le-as spune ca e pacat, fara sa ma erijez in marele mustrator si judecator, ci ca de la cel mai pacatos crestin.”
    În comentariile mele anterioare nu mă refeream la cunoștințe sau prieteni. Bineînțeles că acestora le-o spui cu toată decența posibilă și dacă observi că nu-i interesează te retragi și te rogi pentru ei. Atitudinea fermă și hotărâtă de care am vorbit este pentru cei strigă sus și tare că homosexualitatea este ceva natural și că Biserica îi discriminează.

  15. Elena:

    Noi, crestinii, suntem perpetuu sub asaltul hate speech. Iar riscurile pe termen lung nu vizeaza doar ilustrele noastre persoane, ci insasi libertatea de a ne practica si transmite credinta! Dar cum noi refuzam sa reactionam prompt si institutionalizat in fata abuzului, folosindu ne de lege – care, paradoxal, ne protejeaza, si in care discursurile violente la adresa noastra se incadreaza manusa – evident ca propagantistii corectitudinii politice vor zice mersi de vidul de rezistenta si vor prelua EI ofensiva facand pe victimele si rastalmacind legea cum le place! Mi se pare perfect rezonabil! Esti in lupta si adversarul isi lasa arma pe jos cu dispret, ar fi o nerozie sa nu o ridici tu si sa l articulezi nitel pe spinare, nu?

    N am urmarit ce zicea baiatul de mai sus in filmuletul ala lung, postat pe fb. Pt ca, indiferent de cauza justa, conteaza CUM ti o sustii, si e normal sa fie asa. Dar daca intr adevar ei au numit hate speech o simpla relatare a desfasurarii unui proces impotriva unor violatori musulmani este pt ca lipsa, de a lungul timpului, a plangerilor crestinilor impotriva urii propagate sistematic asupra lor le a permis sa o faca, si nu pt ca incriminarea hate-speech ului in sine e un lucru rau.

    Daca de exemplu opozantii binomului (ca sa nu mai vorbesc de sustinatorii psd!! – si crede ma, nu sunt una) ar lua frumos la puricat emisiunile din ultimul an ale digi, realitatea, protv etc si le ar trozni niste plangeri penale ca lumea acelor autentici hateri care n au facut decat sa starneasca ura pe baza de gogosi aducand tara in prag de dezbinare, sa vezi ce le ar mai taia avantul acestor croncanitori. Unul sa fie arestat si sa vezi tu apoi cum o sa citeasca de 5 ori un text inainte sa l livreze pleasca publicului cu toate minciunile si insultele si alarmele false la pachet!

  16. @Doroteea

    “baiatul de mai sus” este un jurnalist care a ales sa nu se supuna unei interdictii impuse presei britanice de un tribunal englezesc, si anume interdictia de a relata evolutia unui proces impotriva unor violatori musulmani. Tommy si-a asumat riscul sa vorbeasca despre acest proces pe contul sau de Facebook si astfel a fost arestat primind pe loc o sentinta cu inchisoare la 13 luni (se pare ca violatorii primisera intr-o prima faza o pedeapsa mai usoara decat cea administrata jurnalistului). Inclusiv dupa arestarea lui, presa mainstream nu a vorbit despre situatia creata si doar declansarea unor proteste masive de sustinere a jurnalistului a adus in actualitatea mediatica povestea sa.

  17. Elena:

    Cazul descris de tine nu are legatura directa cu subiectul nostru. Lasand la o parte istoria turbulenta a lui Tommy, el nu a fost arestat in cazul de fata pt hate speech, ci pt interdictia de a relata despre proces, interdictie care poate avea sens pt pastrarea ordinii publice intr o comunitate in care nivelul de conflictualitate e ridicat. Nu spun ca nu a fost un abuz si, in general, nu ma pronunt pt ca nu am studiat atent cazul (de ex, era interesant de aflat motivarea interdictiei). Sa nu uitam ca el nu e la prima arestare, s a implicat in multiple incidente violente la viata lui si acum a recunoscut ca a gresit. E un caz prea complex ca sa ma pronunt, dar e clar ca ultima arestare nu are leg. cu hate speech.

    Dupa cum raspunsul tau nu are legatura cu ce am scris eu. Ok, sa zicem ca Tommy, cu ale carui vederi politice in general rezonam, are dreptate. Schimba asta cu ceva mesajul meu? Eu zic ca din contra, il sustine.

  18. @Doroteea
    M-am gândit mai serios la îndemnul dvs (ca să ne folosim și noi, creștinii, de legea anti-hate-speech) și recunosc că pare a avea logică ce spuneți. Ar mai tempera puțin avântul anti-creștin din societate.

    Dar nu știu dacă dvs sunteți conștientă și că, odată ce apelăm la ea, se va întoarce împotriva noastră după principiul ”cel ce ridică sabia, de sabie va pieri”. Adică reclamăm, vom fi reclamați.
    Domnul ne zice că ”precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”. Eu parcă n-aș vrea să fiu reclamat. Veți zice poate: Ba da, dacă fac ceva ce nu e bine și nu-mi dau seama aș vrea să fiu reclamată. Și aș fi de acord cu dvs dacă legea ar fi bună sau măcar acceptabilă. Dar mie mi se pare fără nici un dubiu de respins. (Am zis că nu contest necesitatea ei, dar acum spun că e de neacceptat). Doar pentru că are câteva efecte bune, nu e suficient pentru multele efecte rele pe care le are. Spuneți că legea nu sancționează atacurile la valori ci la persoană. Dar ce altceva decât un atac la valoare este sintagma ”comportament care vizează atingerea demnității […] legat de […] orientarea sexuală” ?
    Bănuiesc că vă dați seama că la un moment dat în viitor ne vom risca libertatea [fizică] dacă spunem homosexualității păcat, nu?
    Ei, dacă se va întâmpla asta va fi tocmai pentru că am ales să facem noi ordine în societate pe baza unor astfel de legi represive.

    În concluzie, este dreptul fiecăruia să facă cum crede.
    Dar eu pun mai mare preț pe libertatea de exprimare decât pe siguranța fizică ce vine din stăvilirea prin lege a urii dușmanilor față de mine. Și libertatea de exprimare înseamnă automat și libertatea de conștiință căci ce libertate de credință e aia pe care nu o poți exprima.
    Deci pe scurt avem de ales între libertatea duhului și libertatea trupului. Eu zic că e clar ce ar trebui să alegem. Evident, teoretic e simplu, dar în practică … 🙂 .

  19. @Doroteea
    (continuare)
    E adevărat că raționamentul poate fi și invers (și să aveți dreptate dvs): Eu dacă nu reclam pentru a nu fi reclamat, este tocmai pt că aleg siguranța fizică și nu libertatea duhului. Adică eu mă gândesc în primul rând și la siguranța mea, și nu la siguranța societății.
    Cred că totuși da, putem să o folosim dar să fim conștienți că e o sabie cu două tăișuri.

  20. Adrian P:

    Imi pare f bine ca in sfarsit am izbutit sa ma fac inteleasa. Observatiile dvs. sunt corecte, sunt dilemele firesti pe care ma asteptam sa le nasca mesajul meu unui cititor atent.
    Pt ca raspunsul e mai complex, permiteti mi sa revin un pic mai incolo.

  21. @Doroteea
    Te inteleg.

  22. Pingback: DEMONTAREA principalelor linii de atac ale propagandei ANTI-REFERENDUM pentru CASATORIE/ Sondaj de opinie: majoritati absolute ale TUTUROR PARTIDELOR se declara IMPOTRIVA parteneriatelor gay. De asemenea, majoritatea se declara NEMULTUMITA daca partidul p
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare