DEMONTAREA principalelor linii de atac ale propagandei ANTI-REFERENDUM pentru CASATORIE/ Sondaj de opinie: majoritati absolute ale TUTUROR PARTIDELOR se declara IMPOTRIVA parteneriatelor gay. De asemenea, majoritatea se declara NEMULTUMITA daca partidul preferat NU sprijina Referendumul in Parlament

Catalin Sturza/ Adevarul:

Cinci linii de atac ale celor care se opun organizării Referendumului pentru Căsătorie

Am văzut, deja, care sunt principalele linii de atac ale detractorilor Referendumului pentru Căsătorie – meme pe care le vom întâlni repetate, iar și iar, în presă, în următoarele săptămâni.

Precizez, din capul locului, că cei care vin cu liniile de atac s-au opus, în ultimii trei ani, organizării democratice a acestui Referendum și au încercat, în permanență, să deturneze atenția publicului prin știri false, dezinformări, chiar calomnii cu privire la obiectul acestui Referendum și la susținătorii Căsătoriei între un bărbat și o femeie.

Așadar, precizarea de fond este aceasta: că acest Referendum are un singur scop, și anume clarificarea în Constituția României a Căsătoriei ca fiind uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie. Această definiție nu restrânge, în nici un fel, dreptul la viața de familie sau alte drepturi deja recunoscute ale unor minorități; Curtea Constituţională a României a avizat această propunere de modificare reținând că ea nu implică nicio ingerință vreunui drept individual. Pentru cei care vor să reia acest aspect – mai multe informații în articolul de aici.

Să trecem acum, în revistă, principalele linii de atac pe care le vom vedea în următoarele săptămâni în mass-media (și pe care le vedem deja la unele televiziuni și în rețelele de socializare).

1. Subiectul este irelevant pentru România și pentru societatea românească – unii vor să aducă, în mod artificial, un subiect care nu este relevant pentru România, în acest moment.

FALS. Celor care susțin această idee le amintesc următorul fapt. Nu Coaliția pentru Familie sau susținătorii Căsătoriei naturale au inventat acest subiect.

În România au existat, în ultimii 12 ani, nu mai puțin de șase inițiative în Parlament pentru legalizarea unor parteneriate civile homosexuale care, în fapt, acordă persoanelor de același sex privilegii egale căsătoriei (link către Wikipedia). Trei dintre ele sunt încă „pe rol”.

Însuși cazul Coman-Hamilton a debutat cu ani în urmă și a avut drept obiectiv evident crearea unei breșe în Codul Civil românesc care să ducă la legalizarea parteneriatelor civile pentru cuplurile de același sex.

Vorbim, așadar, despre un lobby LGBTQ extrem de activ și de puternic, exercitat pe trei direcții: i. politic, via Parlament; ii. juridic, via CCR; iii. mediatic, via, din păcate, presa mainstream, care preia, deseori, fără distanță critică sau chiar minimă filtrare, agenda acestor organizații. Obiectivele LGBTQ pot fi trendy printre anumite elite europene sau printre anumiți intelectuali cu vederi mai mult sau mai puțin nihiliste, dar ele reprezintă nu doar un divorț, ci o contrazicere flagrantă a valorilor majorității.

Fie şi numai agitaţia mediatică şi zbuciumul taberei care se opune organizării Referendumului democratic demonstrează relevanţa temei şi faptul că atinge un punct sensibil. În plus, faptul că dezbaterea a existat în numeroase state din jurul României și din Occident o face relevantă şi pentru noi. Mai mult decât atât, dar în state ca Irlanda, Slovenia, Croația, astfel de subiecte au fost tranșate, fie într-o parte sau alta, prin referendum.

Am tot văzut această încercare de aruncare a pisicii în curtea vecinului – nu ține. Putem spune, în fapt, că acest Referendum este creația lobby-ului LGBTQ, ei sunt cei care au adus pe agendă acest subiect. Poate ar fi bine să-i întrebăm pe ei sau pe cei care susțin subiectul care este relevanța subiectului: adică de ce țin, până la urmă, atât de înverșunat, să schimbe definiția multimilenară a Căsătoriei și să „cucerească” dreptul la adopții de copii pentru cuplurile de același sex? De ce nu își asumă până la capăt stilul de viață nonconformist?

2. Există alte priorităţi decât definirea Căsătoriei: sărăcie, corupţie, etc.

FALS. Provocările unei societăţi nu se rezolvă neapărat pe rând, una câte una, ci pot fi rezolvate şi în paralel. Altfel, am aștepta întâi să construim autostrăzile, și am discuta despre legile justiției abia după ce am termina de construit autostrăzile – adică peste vreo 50 de ani (în cel mai bun caz).

Mai mult, în timp ce provocările amintite (sărăcia, corupţia) necesită efort susţinut pe zeci de ani, dacă nu cumva sunt perpetue, revizuirea Constituţiei este, în schimb, o problemă rezolvabilă one-off, în urma unei dezbateri democratice și prin organizarea unui Referendum, unde oamenii sunt chemați să voteze într-o zi sau două (Referendumul se poate organiza și în două zile, nu neapărat într-una singură).

În plus, de vreme ce milioane de cetățeni consideră importantă această problemă, atunci ea trebuie să devină prioritate pe agenda politică și pe cea mediatică. Dacă nu vrem să transformăm România într-un stat care-și alienează cetățenii – și mai mult decât sunt deja.

3. Organizarea Referendumului îi dă „apă la moară” lui Dragnea, care încearcă să mute atenția spre alte subiecte ca să treacă legi prin care să „scape de pușcărie”.

FALS: Problema clarificării definiției Căsătoriei îl precedă cu mult pe Dragnea – și am văzut, la punctul 1, că presiunile pentru modificarea definiției Căsătoriei venite dinspre organizații precum ACCEPT au, deja, în România o istorie de cel puțin 12 ani.

Inițiativa pentru revizuirea Constituției este, în fapt, un grassroots autentic – și a fost numită chiar și de detractorii ei cei mai agresivi „cea mai reușită mișcare de advocacy creștin din ultimii ani din țara noastră” (link aici). Revizuirea a fost declanşată de persoane private în toamna 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016 când premier era Dacian Cioloş.

Daca partidele de la guvernământ voiau să respecte democrația și să-i respecte pe români, organizau Referendumul de mult. Într-o țară cu o democrație funcțională precum Elveția, avizul CCR ar fi fost suficient. Dar, din momentul în care inițiativa a ajuns în Parlament, ea nu a mai fost în mâna cetățenilor – nu a mai fost, altfel spus, doar un „grassroots”. Inițiativa a ajuns la mâna politicului. Iar readucerea discuției despre Referendum într-un moment sau altul depinde doar de politicienii din diverse tabere. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la subiect pentru ca ar putea profita un politician sau altul de el.

Abilitatea sau inabilitatea unui actor politic de a profita politic și oportunist de pe urma referendumului nu delegitimează clarificării definiției Căsătoriei în Constituția României. Și încă ceva. Până la urmă nu e vorba doar de abilitatea de a profita politic – la fel sau chiar mai gravă e inabilitatea politicienilor care se pun de-a curmezișul sau își astupă urechile față de… vocea și aspirațiile propriilor lor electori! E inimaginabil, de pildă, ca partide ai căror electori resping în proporție de aproape 85% (PNL) sau 70% (USR) parteneriatele gay, adică obiectivul major de moment al lobby-ului LGBTQ din România, să refuze Referendumul pentru Căsătorie. Dacă politicienii își închipuie că pot culege voturi prin astfel de atitudini disonante față de susținătorii lor, eu le urez noroc. Pentru că o să aibă mare nevoie.

4. Am văzut și o a patra memă, pe buzele detractorilor Referendumului pentru Căsătorie. Aceștia spun că inițiativa este antieuropeană, putinistă, fascistă.

FALS. Definiţia legală a Căsătoriei doar în înţelesul propriu al termenului nu a avut nicio legătură cu fascismul. În fapt, fascismul și nazismul au avut viziuni foarte progresiste în privința Căsătoriei – la fel ca bolșevismul. Uităm foarte ușor că toate cele trei ideologii pledau, în fapt, pentru abolirea acestei instituții.

Căsătoria este o instituție mai veche decât orice stat și decât orice sistem ideologic – de aceea, nici un stat și nici un sistem ideologic nu au dreptul de a modifica definiția Căsătoriei. Ori de câte ori în istorie un grup a încercat să modifice definiția Căsătoriei, consecințele au fost dramatice. În ultimele secole, Căsătoria a fost (şi încă mai este este în destule cazuri) o instituţie fundamentală a statului democratic occidental, nu doar a Rusiei. În fapt, așa cum am arătat aici, Rusia a fost prima țară care a desființat, prin lege, Căsătoria în anii 1920. În continuare, Căsătoria între un bărbat și o femeie este o instituție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Cât privește chestiunea Putin, detractorii Referendumului nu fac altceva decât să se acopere de ridicol. Ce au descoperit ei? Că românii și rușii sunt ortodocși. Adică au descoperit că apa e udă. Faptul că suntem ortodocși nu ne-a împiedicat să avem o istorie conflictuală de veacuri, chiar și când, teoretic, eram în același sistem de alianțe. Ce au mai descoperit acești detractori? Că unele scopuri ale conservatorismului (scopuri general valabile indiferent de momentul istoric) se suprapun cu unele politici ale Rusiei putiniste (politici conjuncturale, din ultimii ani). Dar Rusia putinistă este și anti-ISIS. Să înțelegem de aici că oricine e anti-ISIS este pro-Putin?

În fine, trebuie spus răspicat faptul că există o reacție puternică la nivel european, în spirit european, de apărare a valorilor creștine, tradiționale, naționale, în fața exceselor politicilor globaliste și anti-libertare. O astfel de reacție este Declarația de la Paris, Europa în care putem crede, semnată de unii dintre cei mai reputați gânditori politici și filosofi ai epocii noastre.

5. O altă linie de atac este cea legată de bani. Referendumul costă!

La prime vedere, ai spune că da, domnule, iată oameni cumpătați, care se gândesc de zece ori și vor să taie o singură dată banul de la bugetul public! Oare? Ba! Aceiași oameni nu au scos un singur cuvânt în fața perspectivei ca Statul să finanțeze, din banii noștri, ocupații și programe dubioase cum ar fi cele presupuse de Strategia de Educație Parentală. 70 de milioane de euro (!) ar fi trebuit băgați în acest program doar în primul an pentru ca părinții să fie chemați la încă niște ședințe de reeducare la școală, în condițiile în care multe dintre aceste școli au încă veceuri în curte! La fel, acești oameni foarte preocupați, brusc, de cheltuiala banului public nu au spus nimic când Statul s-a angajat și a obligat orice instituție și orice firmă privată cu peste 50 de angajați să angajeze un expert sau un tehnician de gen: trebuie să mănâncă și gura (sic!) activistului de gen ceva, nu? În sfârșit, oare câți bani publici vor cere ONG-urile „progresiste” pentru a finanța schimbările de sex (după model britanic – am scris pe larg aici) și câți bani vor fi necesari pentru integrarea funcțională a unei noi instituții precum parteneriatul civil gay în procedurile administrative?

În loc să se ascundă după petarde, știri false, meme de Facebook și manipulări, ar fi mai onest ca acești activiști să ne explice, franc, de ce susțin căsătoriile homosexale și adopțiile de copii pentru cuplurile homosexuale – și chiar legalizarea unor „mariaje” în trei, patru sau mai mulți. Sau desființarea, pur și simplu, a Căsătoriei. Să ne explice de ce este acest subiect atât de important pentru ei (pe mine unul nu mă pasionează chiar deloc – îl urmăresc când și când, dar prefer oricând să scriu despre alte lucruri). Și de ce doresc legalizarea acestor inginerii sociale de tip neomarxist și în România?

Stiripesurse:

SONDAJ: Două treimi dintre români ar fi nemulțumiți dacă partidul favorit ar respinge în Parlament Referendumul pentru Căsătoria naturală

89% dintre români declară că nu sunt de acord cu legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, în vreme ce doar 4% dintre români se declară de acord cu legalizarea căsătoriei homosexuale.

Două treimi din totalul votanților români (67%) ar fi nemulțumiți, în condițiile în care partidul favorit ar respinge în Parlament Referendumul pentru Căsătoria naturală, între un bărbat și o femeie.

51% dintre români ar fi foarte nemulțumiți dacă partidul pe care l-ar vota ar respinge în Parlament Referendumul pentru Căsătoria naturală, în vreme ce 16% dintre români ar fi oarecum nemulțumiți în eventuialitatea în care partidul favorit ar respinge în Parlament inițiativa Referendumului pentru Căsătorie.

Amintim că românii sunt împotriva legalizării căsătoriilor homosexuale, indiferent de restul opţiunilor politice pe care le exprimă. Astfel, 96,1% dintre votanții PSD, 84,3% dintre votanții PNL, 68,9% dintre votanții USR, 86,7% dintre votanții ALDE, 88% dintre votanții PMP și 85,3% dintre votanții Mișcarea România Împreună se opun legalizării căsătoriilor între persoanele de același sex (homosexuali). De asemenea, 88,2% dintre votanții Pro România, 90,6% dintre votanții UDMR, 90,9% dintre votanții PNȚCD, 100% dintre votanții PRM, 70% dintre votanții PER, și 100% dintre cei care au declarat că votează cu „un alt partid” se opun legalizării căsătoriilor între persoanele de același sex.

Studiul CURS de tip Omnibus a avut loc în perioada 23 iunie – 1 iulie, cu interviuri realizate la domiciliul celor intervievați. De asemenea, conform casetei tehnice, studiul s-a desfășurat pe un eșantion național de 1067 de persoane, având o eroare statistica de +/- 3% în la un nivel de încredere de 95%.

SURPRIZĂ: 85% dintre votanții PNL și MRÎ și 70% dintre votanții USR se opun căsătoriei între persoanele de același sex. Scorurile pe fiecare partid

Românii sunt împotriva legalizării căsătoriilor homosexuale, indiferent de restul opţiunilor politice pe care le exprimă. Astfel, potrivit unui sondaj de tip omnibus realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Regională – CURS în perioada 23 iunie – 1 iulie, scorurile pe electoratul fiecărui partid arată în felul următor:

PSD – 96,1% dintre votanți sunt împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex

PNL – 84,3% dintre votanți sunt împotrivă

USR – 68,9% dintre votanți sunt împotrivă

ALDE – 86,7% dintre votanți sunt împotrivă

PMP – 88% dintre votanți sunt împotrivă

Mişcarea România Împreună – 85,3% dintre votanți sunt împotriva mariajelor homosexuale

De asemenea, 88,2% dintre votanții Pro România, 90,6% dintre votanții UDMR sau dintre cei care au declarat că votează cu „un alt partid” se opun legalizării căsătoriilor între persoanele de același sex.

Studiul CURS de tip Omnibus a avut loc în perioada 23 iunie – 1 iulie, cu interviuri realizate la domiciliul celor intervievați. De asemenea, conform casetei tehnice, studiul s-a desfășurat pe un eșantion național de 1067 de persoane, având o eroare statistica de +/- 3% în la un nivel de încredere de 95%.

Anghel Buturuga:

Adio, USB, adio USR!

Parafrazez dupa un slagar de genul acum cativa ani, a facut furori in audientele politice.

Un culturnic de la USR zice raspicat ca patidul sau nu va sprijini referendumul pentru casatorie.

Electoratul USR, in proportie de aproape 70%, respinge legalizarea parteneriatelor gay. De asemenea, o majoritate absoluta a electoratelor partidelor ar fi nemultumite daca partidele lor nu ar sustine referendumul in parlament.

Sa te pui piezis fata de propriul electorat – iata, de fapt, definitia politicianului de rit nou.

Sa refuzi obstinat sa vorbesti preocuparilor si aspiratiilor celor carora le ceri votul – iata definitia nebuniei politice.

Sa te scarpini in cap, apoi, ca de ce voteaza lumea PSD, iata definitia prostiei umane.

Sa le uram cale batuta acestor filibustieri umflati ca altadata broscoiul din poveste.

Adio USB, adio USR!

Catalin Sturza/ Adevarul:

85% dintre votanţii PNL şi MRÎ şi 70% dintre votanţii USR se opun căsătoriei între persoanele de acelaşi sex

Surprize, surprize – sau nu prea? 85% dintre votanţii PNL şi MRÎ şi 70% dintre votanţii USR se opun căsătoriei între persoanele de acelaşi sex. La PSD avem 96,1 dintre votanţi care se opun căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex; la ALDE aproape 87%.

Două observaţii legate de acest sondaj. Mai întâi, indiferent de partidul pentru care votează, românii susţin definiţia Căsătoriei naturale – Căsătoria este într-un bărbat şi o femeie. În al doilea rând, vedem acelaşi clivaj, aceeaşi prăpastie imensă care se cască între opţiunile electoratului şi opţiunile unor politicieni aflaţi la cârma partidelor şi ai ţării.

Politicieni care îşi urmează fie propriile filosofii mai mult sau mai puţin nihiliste (cred că există şi „true believers” printre politicienii progresişti, cum sunt unii USR-işti şi, poate, şi fostul comisar european, Dacian Cioloş); fie urmează, pur şi simplu, lobby-ul, trendul, presiunea ideologică sau banii. Şi revenim la acelaşi mesaj de fond.

Dacă nu participăm în mod activ la societate, dacă nu ne facem auzite părerile, vom deveni victime. Vom fi folosiţi de aceşti politicieni oportunişti, fiind veşnic obiectul deciziilor, nu subiectul acestora. Or, într-o democraţie tocmai despre aceasta este vorba: să fim subiectul deciziilor politice – sau, altfel spus, cei care ne guvernează sunt datori să ne guverneze în funcţie de credinţele şi filosofiile noastre, nu în funcţie de filosofia sau de interesul lor.

Sursa sondajului este reprezentată de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională – CURS în perioada 23 iunie-1 iulie.