CUM NE CINSTIM MARTIRII?/ Marturisirea Vladicai Serafim al Pireului/ FIUL UNUI LIDER HAMAS TRECE LA CRESTINISM/ Tensiuni explozive intre ortodocsii de la Chisinau: ASCOR versus Cibric+Ciubotaru/ EXPLICAREA SFINTEI LITURGHII/ Libertatea de constiinta castiga la Consiliul Europei. CE LOC MAI ARE LIBERTATEA RELIGIOASA IN DIFERITE REGIUNI ALE LUMII?/ Amnesty International promoveaza avortul (STIRI SI RECOMANDARI RELIGIOASE 11 – 14 OCTOMBRIE 2010)

• Claudiu Tarziu: Simpozion de martirologie: „Cum ne îndeplinim datoria faţă de neomartirii români din secolul XX?”

În tăcerea asurzitoare a presei mainstream şi în cârteala difuză a unor bloggeri pe cît de neinformaţi pe atît de otrăviţi, luni, 11 octombrie, la Hotel Hilton din Bucureşti a avut loc primul simpozion internaţional de martirologie.

Manifestarea a fost vegheată de Icoana Noilor Martiri, pictată de maicile de la Mănăstirea Diaconeşti.

Contrar zvonurilor răspîndite de noile Casandre, toţi cei care au susţinut lucrări în cadrul simpozionului au fost specialişti ortodocşi. Profesori şi preoţi din România, Grecia, Rusia, SUA şi Marea Britanie s-au oprit aupra unor aspecte teologice şi istorice privind martiriul creştin, în general, şi pe neomartirii ortodocşi ai secolului XX, în special. Lacunele informative ale unor invitaţi străini, referitoare la prigoana suferită de Biserica Ortodoxă Română în timpul regimului comunist, ca şi la cantitatea de jertfă în numele lui Hristos dată în puşcăriile comuniste şi în lupta de rezistenţă din România, au fost fericit completate de intervenţiile unor foşti deţinuţi politici, ca scriitorul Marcel Petrişor, şi preşedintele AFDPR, Octav Bjoza; a unor urmaşi de martiri, ca ing. Corneliu Marcu; sau a unor mai tineri activişti pentru recunoaşterea sfinţilor din închisori, ca părintele Tudor Peiu, monahul Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oaşa, şi teologul Virgiliu Gheorghe. Pe de altă parte, cuvântările acestora au mers mai în adâncul subiectului, pe făgaşul unei întrebări la care se poate răspunde în multe feluri: ce datorie avem noi faţă de noii martiri ortodocşi ai secolului XX şi cum ne-o putem îndeplini?

Unul dintre răspunsurile care a fost dat: să acţionăm pentru cunoaşterea de către popor a acestor martiri şi sfinţi ai închisorilor comuniste, apoi pentru recunoaşterea lor de către Biserica Ortodoxă Română. Odată înfăptuit acest lucru, vieţile lor vor fi mai cunoscute, iar ei ar fi cinstiţi cum se cuvine.

Un alt răspuns: să strîngem mărturii despre minunile pe care le săvârşesc moaştele lor şi dovezi ale evlaviei populare faţă de ei şi să le întocmim dosare de canonizare, pe care să le depunem la cancelaria Sfîntului Sinod. Simpozionul a fost onorat şi de prezenţa altor foşti deţinuţi politici, între care i-am remarcat pe dl Gheorghe Jijie (secretarul general al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti), dl Demostene Andronescu, Jacques V. Iamandi; a trei ierarhi: PS Sofian Braşoveanul, PS Ciprian Câmpineanul şi PS Vasile Someşeanul; a părinţilor profesori Ştefan Buchiu, decan al Facultăţii de Teologie Bucureşti, şi Daniel Benga, prodecan; a mai multor preoţi, din care îi amintesc aici pe pr. Vasile Răducă, pr. Nicolae Tănase de la Valea Plopului, pr. Mihai Valică de la Vatra Dornei, pr. Augustin Vărvăruc de la Schitul Aiud, pr. Amfilohie Brânză de la Mănăstirea Diaconeşti – Bacău, şi dl şi a unor reprezentanţi ai societăţii civile ortodoxe, ca dl Marcel Bouroş (Fundaţia “Sf. Martiri Brâncoveni” – Constanţa), dl Cristian Filip (Fundaţia Culturală “Părintele Arsenie Boca” – Bucureşti) şi dl Răzvan Codrescu (Asociaţia “Rost”), care a şi prezentat cartea Principiile cercetării martirologice, semnată de prof. dr. Ilie Bădescu, lector dr. Andreea Băndoiu şi prof. dr. Pavel Chirilă.

(…) Azi dimineaţă, participanţii la simpozion au vizitat Fortul 13 Jilava, loc de martiriu pentru mulţi români.

În continuare, redau câteva fragmente din intervenţia dlui Sorin Lavric, care punctează excelent miza acestui simpozion. Sublinierile îmi aparţin.

“Cunosc intelectuali cărora li s-a inoculat atît de bine convingerea ca a vorbi despre martiri este pierdere de vreme, încît, dacă ar trebui să deschidă gura despre ei, s-ar simţi stînjeniţi. Mai mult chiar, s-ar simţi inhibaţi, ba chiar strîmtoraţi, şi asta fiindcă ştiu că există un panoptic european a cărui menire este să-i supravegheze pe cei care nu acceptă să gîndească la comandă. Şi fiindcă ştiu că sînt supravegheaţi, prin glasul acestor intelectuali se manifestă autocenzura de tip temător. Un apologet creştin contemporan nouă, irlandezul C. S. Lewis, spune în autobiografia sa, Surprins de bucurie (Surprised by joy. The shape af my early life), că “acolo unde lipseşte curajul nici o altă virtute nu poate supravieţui”. Mizeria ideologică a epocii în care trăim este că s-a ajuns ca, pentru a vorbi despre martiri, să fie nevoie de curaj. Iar cînd e vorba de martirii români care au murit în închisorile comuniste, nu-ţi mai trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteală. Şi dacă e aşa, să vorbim atunci cu precădere de martirii români din timpul comunismului. […]

Cînd ştii că înaintea ta a fost un Mircea Vulcănescu, un Costache Oprişan sau un Vasile Motrescu pupila cu care îţi priveşti identitatea e mult mai tonică şi mult mai îndrăzneaţă. În fond, atîta onoare avem în noi cîtă amintire a martirilor şi eroilor întreţinem. […]

Iar ce se întîmplă azi în România se întîmplă în fiecare ţară din Europa. Sînt fundaţii şi ONG-uri anume plătite pentru a preîntîmpina ca valoarea naţională adunată în pielea unui martir să fie celebrată oficial. În România fenomenul e curent în privinţa deţinuţilor politici pe care cenzorii ideologici îi repudiază pe motiv că au fost fascişti, legionari şi nedemocraţi. Despre ei nu avem voie să vorbim decît condamnându-i, de parcă martirajul are legătură cu ideologia.

Să ne amintim că, în actele de întemeiere a UE, creştinismul nu este recunoscut ca religie fondatoare, să ne amintim apoi de campanile de denigrare a feţelor bisericeşti din Germania, Anglia sau Franţa, pentru a ne da seama că lucrurile se leagă: aceleaşi eminenţe care privesc cu ostilitate creştinismul se opun comemorării martirilor naţionali în cadrul unor ceremonii cu tentă oficială. Şi atunci merită să mă întreb: ce supără atît de mult la fenomenul martiric de a ajuns să fie obiectul unei cenzuri? Cred că sînt trei motive care fac din figura martirilor o prezenţă nedorită. (…)”.

• Razvan Codrescu: SIMPOZION DE MARTIROLOGIE

Nota Razboi intru Cuvant: Fara a cadea in nihilismul a-toate-cartitor al unor zeloti deloc dezinteresati si deloc straini de vechea si noua securitate a Romaniei, trebuie spus totusi, ca un simpozion despre martiri, oricat de necesar si de laudabil prin valoarea incontestabila a comunicarilor si a majoritatii participantilor ei, dar tinut la… Hilton, pe bani nu putini, desigur, parca nu prea merge pentru dreaptacinstire a martirilor din “temnitele crunte” comuniste. Asa cum nu sta bine nici asocierea – indirecta, dar nu mai putin deranjanta – intre reclama facuta unor persoane “profesioniste” din conducerea “Clubului de la Roma”, cu sustinerea fatisa a celor mai dubioase proiecte “tehnocratice” de “dezvoltare durabila” ale acestor “elite” cu convingeri eminamente masonice si promovarea discursului sau a proiectelor martirologice... Si asta este ceva ce starneste inevitabile retineri, ingrijorari si suspiciuni si ceva ce poate compromite si deturna o intentie buna. Ce partasie este intre Mamona si Hristos?

Pana la urma, cu riscul, dar fara dorinta de a rani sensibilitatile unor frati de buna credinta, dar poate uneori marcati de un inerent subiectivism, ne exprimam si noi gandul nostru… Nu stim daca neaparat de “martirologie” avem cea mai mare nevoie, cat de urmarea pildei de marturisire… Pe martirii temnitelor comuniste ii vom cinsti in duh nu neaparat construindu-le temple marete, cat incercand sa invatam ceva din viata si din moartea lor si sa ne insusim ceva din duhul lor. Altfel, vom ramane cu o simpla forma fara fond, vopsind si impodobind prin vorbe si din zidiri de piatra propriile noastre morminte sufletesti….

• Cumpana: Primejdia mărturisirii

NOTA: Dincolo de idiosincrazii personale, exagerari si catalogari nedrepte si resentimentare, nu foarte demne de un text despre martiriu si despre dragostea lor biruitoare a firii, totusi sunt cu adevarat de retinut (si de meditat la) aceste observatii:

Singurul lucru care poate slăbi creştinismul, şi, în cele din urmă, îl poate scoate din istorie, este falsul creştinism. Nu tortura primejduieşte mărturisirea, ci mărturisirea strîmbă, mărturisirea lipsită de adevăr sau amestecată cu minciuni. Căci ce este mucenicul? Este cel care stă pentru adevăr: pentru adevărul omului, pentru adevărul lumii, pentru adevărul lui Dumnezeu. Adică pentru „taina lui Hristos”, despre care vorbeşte Sf. Ap. Pavel în Epistola către Efeseni. Stînd pentru adevăr, creştinul stă implicit împotriva răului, adică împotriva minciunii. Nu împotriva oricărei minciuni, ci împotriva acelei minciuni care urmăreşte zădărnicirea credinţei prin negarea Învierii (cf. 1 Corinteni, capit. 15). Mucenicii sînt cei care mărturisesc Învierea prin viaţa şi moartea lor. Mucenicul este omorît pentru că a înviat. Mucenicii au fost omorîţi şi prigoniţi de comunişti nu pentru că erau anticomunişti, ci pentru că dovedeau comunismul ca pe forma luată de rău în vremurile şi locurile respective. Unul din modurile în care mărturisirea lor poate fi „primejduită” constă tocmai în transformarea mucenicilor în nişte luptători anticomunişti şi în transformarea corespunzătoare a comunismului în materializarea definitivă a răului. Există un evident interes pentru o astfel de transformare; fiindcă, de vreme ce comunismul s-a isprăvit, urmează că puterea exemplarităţii mucenicilor este la rîndul ei limitată. Iradierea Învierii ar fi astfel blocată, iar martirii ar fi studiaţi, promovaţi, ca episod al istoriei. Mucenicii vor fi astfel reeducaţi: ne vor vorbi despre cum să devenim mai buni, mai cinstiţi, mai devotaţi cetăţii. Dar nimeni nu ne va mai spune că ce trebuie de fapt să facem e să ne schimbăm firea. Adică, să devenim cetăţeni ai cetăţii lui Dumnezeu, prin asemănarea cu Hristos. „Ortodoxia e firea omului” este o cunoscută afirmaţie a părintelui Rafail Noica, care, mă tem că, înţeleasă greşit, le-a făcut ortodocşilor mai mult rău decît bine. Nu am în vedere îngîmfarea cu care mulţi au primit această expresie, ci eroarea unora de a crede că şi reciproca este valabilă. De aceea, cred că trebuie precizat că firea omului nu este ortodoxă, ci redevine ortodoxă în omul renăscut prin credinţa în Iisus Hristos. Omul trebuie să-şi vină în fire. Spre deosebire de erou sau de martirul necreştin, martirul creştin (mucenicul) are altă fire. Aceasta este distincţia esenţială care ar putea păzi adevărul mărturisirii lui în faţa încercărilor de a instala o telecomandă raclei cu moaşte (o astfel de telecomandă ar asigura intrarea în joc a dreptei „creştine” care gravitează în jurul lui Teodor Baconsky, dar nu ar lăsa indiferente nici şorţuleţele apretate din dulapul Cercului de la Roma).

• Lumina: Martiriul mucenicilor, dovadă a credinţei neclintite în Dumnezeu: Simpozion Internaţional de Martirologie la Bucureşti

Lucrările simpozionului au continuat cu lucrarea “Sângele martirilor, sămânţa creştinismului”, susţinută de părintele prof. dr. Vasile Mihoc, în care a reliefat că finalitatea persecuţiilor, în mod paradoxal, era inversă, pentru că în locul stârpirii noii religii, aceasta se dezvolta mult mai mult. “Sfinţii adapă cu sângele lor pământul Babilonului lumii acesteia, şi prin această sângiuire parcă îmbată de mânie “fiara pustiei”. Peste tot este acest sânge biruitor şi învietor, această sămânţă prin care creştinismul prinde viaţă, căci în sânge este viaţa. Cu toţii suntem datori a purta o luptă în viaţa aceasta. Nu orice fel de luptă, ci o luptă până la sânge, nu orice fel de mărturie, ci pe cea dreaptă, cea care sfinţeşte şi îi sfinţeşte şi pe cei din jur, care vin să se adape din ea ca din izvorul vieţii”, a arătat părintele Vasile Mihoc, profesor la Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu.

Minuni cu moaştele Cuvioasei Parascheva în comunism

Se spune că, în 1945, soldaţii sovietici ar fi încercat să ia moaştele Cuvioasei şi să le ducă în Rusia. Dar Sfânta nu s-a lăsat mişcată din oraşul său, tot aşa cum Sfântul Dimitrie Basarabov nu fusese luat în timpul ocupaţiei germane (1916-1918). Vara anului 1947 a fost un alt episod în care moaştele Cuvioasei au fost scoase în procesiune împotriva secetei şi foametei care chinuiau Moldova. A fost o nouă dovadă a evlaviei poporului român faţă de Dumnezeu şi sfinţii săi într-o perioadă în care comunismul se instala în România cu forţa militară străină.

• Gazeta de Maramures: EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Recolta suferintei

Colectivizarea a transformat taranii romani in detinuti politici * Mii de sateni care s-au opus colectivizarii si au luptat pentru palma lor de pamant sau pentru vaca care dadea lapte copiilor au primit ani grei de temnita, au fost deportati sau au fost chiar executati * Comunistii amenintau ca ori transforma localitatile in modele de sate comuniste, ori nu mai ramane nimic din ele.

• Theologhia: Călugăriţele Mânăstirii Ormilia se roagă la preotul Daniel Sisoev ca la un sfânt
• Pelerin Ortodox:

ÎNVĂŢÂND DESPRE SFÂNTUL DUH DIN ACTELE ÎNTRUNIRII CONSILIULUI MONDIAL AL BISERICILOR (CMB) LA CANBERRA!

ÎNTREBĂRI ASUPRA HOTĂRÂRII SFÂNTULUI SINOD PERMANENT AL BISERICII ELADEI CĂ “NU EXISTĂ NICIO ABATERE ECLESIOLOGICĂ LA ÎPS MITROPOLIT DE MESSINIA”

ÎNTÂLNIRE RELIGIOASĂ (ECUMENISTĂ) ÎN RODOS

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: BISERICA ARE SFÂNTA OBLIGAŢIE SĂ ARTICULEZE UN CUVÂNT ÎNAINTEMERGĂTOR

DECLARAŢIA MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU:

Asupra temei întrunirii ordinare a Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Eladei: „Cauzele diversei crize actuale şi Biserica -speranţă şi unitate a societăţii şi dătătoare de sens vieţii omului” declar cele de mai jos, rugând ca acestea să fie preluate în Practicale:

1) Presfânta noastră Biserică – Trupul Domnului şi Întemeietorului Ei, are sfânta obligaţie să articuleze întotdeauna şi în istorie un cuvânt precursor şi să vădească lucrurile esenţiale ale perioadelor istorice prin discernerea Ei harismatică a evenimentelor. Acest lucru nu înseamnă nicidecum partizanat sau politicianism, care desigur sunt excluse de către orice bărbat bisericesc din ontologia Bisericii, care ca întreg nu poate să fie împărţită în acţiuni divergente.

Însă sfânta obligaţie de articulare a unui cuvânt înaintemergător este o poruncă a Întreit-Sfântului Ei Întemeietor şi în acelaşi timp un mod diacronic de exprimare a sfinţilor şi eroilor ei.

2) Preaiubita noastră patrie nu poate fi comparată cu orice altă ţară, pentru că din punct de vedere istoric a trecut printr-o brutală sclavie şi ocupaţie timp de patru secole şi a supravieţuit ca Neam prin Chivotul Neamului ei – Biserica. Cuvântul marelui jurist N. Saripoulos: „Prin Biserică ne-am salvat!” va rămâne de-a lungul veacurilor neschimbat şi nezdruncinat.

De la renaşterea naţională din timpul ultimelor două decenii se observă încercarea orchestrată şi din ce în ce mai accentuată de degradare a identităţii elino-creştine a Neamului prin acţiuni coordonate ale celor două partide de la putere şi ale partidelor mai mici, aşa numite de stânga, care se identifică în dărâmarea metodică a vieţii bisericeşti din inima şi din sufletul elinilor.

În mod semnificativ, au fost legiferate ilegal de către majoritatea guvernantă negarea cu fapta a Învierii trupurilor prin arderea morţilor, subminarea sfintei instituţii a Nunţii prin convieţuirea de comun acord (pactul de coabitare), care transformă întru-tot-respectabila persoană umană în obiect de satisfacere a plăcerii, excluderea în pofida sensului plenar al bunei-orânduiri constituţionale a clericilor din societatea educaţională a elevilor şi s-a uneltit cu îndârjire impunerea minciunilor şi inexactităţilor pentru modificarea conştiinţei istorice a tineretului şcolar.

Sub actuala conducere politică se mediatizează cu intensitate că se va încerca marginalizarea anticonstituţională a educaţiei religioase din învăţământul secundar printr-o totală degradare a disciplinei confesionale a religiei până la materie opţională în ultimul nivel, că se va extinde căsnicia de comun-acord şi la aşa numitele „cupluri de acelaşi sex” pentru a se legifera în felul acesta deviaţia imorală a ontologiei umane, precum şi faptul că se va materializa abolirea depunerii jurământului religios de către funcţionarii de stat, prin eliminarea lui ca jurământ religios valabil opţional în procedura penală şi politică, aşa încât să fie diminuată cu totul sfânta legătură dintre credinţă şi patrie în conştiinţele elinilor.

Împreună-navigarea, împreună-mergerea şi co-expediţia celor două partide la putere demonstrează în mod evident că ele constituie ofiţeri şi contractori externi ai unui plan ce se implementează metodic spre rănirea Eladei – ca inimă a Bisericii Ortodoxe Universale, care păstrează nefalsificat şi intact adevărul descoperit de Întreit-Sfântul Dumnezeu despre lume şi despre om de distorsiunile şi ereziile creştinismului occidental şi în acelaşi timp apără persoanele de privarea libertăţii umane.

3) La marea întrebare de ce ţara a intrat într-o situaţie economică atât de proastă răspunsul îl dă cu uşurinţă o mulţime de elemente de care se fac vinovaţi toţi semnatarii contractelor de atribuire a lucrărilor publice din anul 1955; şi asta, pentru că nu există niciun contract fără comision ilegal, iar mai mult, răspunsul îl oferă faptul că dacă la Conferinţa de la Paris statul german a fost îndatorat să dea statului elin o sumă uriaşă pentru pierderile de război, pierderi care, la preţurile de astăzi, sunt estimate până la aproximativ şaptezeci de miliarde (70.000.000.000) de euro, de-a lungul timpului, guvernele eline nu au pretins această satisfacţie în bani, pentru că s-au temut de descoperirile procurării de bani ce aveau să le facă societăţile germane ale responsabililor partidelor la putere ale ţării şi constrânşi nu au iniţiat vreo revendicare legală împotriva statului german. Tot aşa, prin elemente ale Băncii Europene de Investiţii se demonstrează că netransparenţa şi fraudarea banului public este o practică a responsabililor guvernului elen, de vreme ce un kilometru de drum construit în Europa costă treizeci de milioane (30.000.000) de euro, iar în Elada dublu.

4) S-a publicat în presa internaţională că Federaţia Rusă a cerut de la statul elin acordarea spre închiriere a unei baze navale din Marea Egee pentru navigarea flotei ruseşti în Marea Mediterană în schimbul unei sume de închiriere în total de o sută miliarde de euro.

Unica posibilitate pentru această ţară de surmontare nedureroasă a crizei economice a fost respinsă de către conducerea politică actuală, fără a se avea în vedere că în acest fel s-ar fi slăbit în plus şi casus beli din partea vecinului şi am fi putut să ne exercităm cu uşurinţă drepturile noastre juridice consfinţite de dreptul internaţional pentru extinderea apelor noastre teritoriale la douăsprezece mile, transformarea Arhipelagului în „lac grecesc” şi extracţia resurselor minerale subterane, care ar face ţara competentă din punct de vedere energetic şi economic.

Tot aşa, cel care are răspunderea actualei guvernări a diminuat şi cealaltă posibilitate forte a ţării de a fi un nod energetic prin contestarea acordului asupra conductei Bourgas – Alexandroupoli şi a condus ţara în final în braţele criminale ale Fondului Monetar Internaţional şi ale planului „de euro-salvare” (Guvernul PASOK, a hotărât în urmă cu câteva luni să nu lanseze imediat lucrarea conductei Burgas – Alexandroupoli. În felul acesta, în acest moment lucrarea aproape că a încetat. – n.tr.).

5) Vizita Prim-ministrului Israelului în Elada, realizarea îndelungatului plan al domnului sionist Soros pentru cedarea drepturilor suverane eline manevrei războinice israeliene pentru exerciţii militare, semnarea acordurilor politico-militare cu Israel, îmbrăţişarea noastră de către lobbi-ul evreiesc internaţional al S.U.A., Rothschild, Rockefeller, Brezinski şi ale celorlalţi asemena lor, precum şi răspunsurile de felicitare ale Vicepreşedintelui Guvernului American şi upgrade-ul imediat al competenţei creditului bancar al ţării de către Moodys demonstrează care sunt mai noii „şefi” ai acestei ţări născătoare de sfinţi şi eroi şi explică de ce actuala guvernare a refuzat cererea mea legală de a dizolva aşa-numitele aşezăminte masonice cu nume mincinos, care încalcă dispoziţiile cu nr. 188 din Codul Civil şi constituie cetăţile „sanhedrinului” internaţional sionist de inspiraţie satanică, care l-a înălţat ca minciuno-dumnezeu pe Lucifer cel cu nume respingător sau pe diavolul menţionat criptografic ca aşa-numitul „Mare Arhitect al Universului” (abreviat gr. -M.A.T.Σ.), negând credinţa în Dumnezeul Treimic al Testamentului prin literatura rabinică, a Talmudului şi Cabalei, şi care se luptă din toate puterile pentru obţinerea guvernării mondiale şi pentru impunerea luciferismului ca religie mondială (MPA).

6) Avem sfânta obligaţie ca să arătăm şi să punem înainte evlaviosului popor elin-ortodox toate cele de mai sus, să pretindem guvernului dizolvarea aşa-numitelor instituţii tectonice (masonice) ale ofiţerilor infiltraţi ai sionismului luciferic mondial şi să declarăm cu curaj „urbi et orbi” că, dacă va avea loc materializarea schiţelor mediatizate, vom proclama Biserica „în persecuţie” şi ne vom adresa evlaviosului popor elin care este în acelaşi timp şi garant al Constituţiei şi apărătorul legilor lui.

Cel mai mic frate în Hristos,

† Serafim de Pireu

• Boddyca: Londra 2012 – Olimpiada sionistilor?
• Roman Ortodox in Franta: Din ce perspectiva privim lucrurile?

Parintele Nichita de la Manastirea Brancoveanu (jud. Olt) a plecat impreuna cu o parte din obste, alaturandu-se unei factiuni stiliste a vechilor calendaristi greci, (a se vedea detalii aici), dupa ce a lasat o “marturisire de credinta” semnata si adresata tuturor celor ce fac parte din Biserica Ortodoxa Romana, de care a decis sa se desparta. Pentru a putea intelege din ce perspectiva a privit lucrurile acest parinte si cei care l-au urmat, voi reda mai jos un comentariu al parintelui David de la Manastirea Putna.

• Mărturie Creştin-Ortodoxă (Parintele Mihail Stanciu): Gânduri și impresii din Tesalonic

Nu prea m-a convins Tesalonicul, cu istoria lui fotografiată în monumente de piatră, de culoare sau de cuvinte, cu viața lui cotidiană risipită, că este și o cetate a dreptei credințe în Hristos și a rugăciunii. Aproape că nimic din viața publică nu mai are pecetea și prezența lui Hristos. Caracatița secularizării și-a răspândit și aici cerneala și veninul amețindu-i și amorțindu-i pe oameni cu felurite muulte preocupări acaparante. De fapt, această strategie e folosită de diavol peste tot, în toată lumea, confortul și tehnologia care-l întreține fiind  pretutindeni noii idoli ai lumii contemporane…

De fapt, decăderea gândului dintr-o mișcare teocentrică într-una antropocentrică și păcatocentrică are loc treptat, duhovnicește vorbind, decisiv fiind momentul în care omul renunță la strâmtorarea cea de bunăvoie, la nevoința ascetică ce-l ține treaz și-l poate îngrădi și feri de alte multe ispite. Laxismul ascetic, delăsarea morală, idolatria trupului și a patimilor, toate acestea se dovedesc a fi în toate colțurile lumii dinții fiarei care mușcă și rupe din ființa și din viața omului contemporan, sfâșiindu-i sufletul și devastându-i grădina cea interioară. Departe de a fi un rai doxologic, înțelegător și cuvântător, omul își trădează propria vocație spre veșnicie, autopustiindu-se. În loc să devină propriul lui dumnezeu, așa cum s-a amăgit mereu la sugestia diavolului, omul se transformă în propriul său călău omorându-se prin fiecare păcat… Trăiește nu o viață bună, ci o eutanasie de zi cu zi, îndulcindu-și procesul împuținării vieții duhovnicești cu drogul patimilor. Nu zic că nu sunt și frumuseți duhovnicești în viața, sufocată de multe griji și preocupări, a omului contemporan, dar ele sunt neglijabile și ignorate adesea fără rușine…

O analiză adâncă a fenomenului opus îndumnezeirii prin credința în Hristos cea lucrătoare prin iubire am prezentat-o și în impresiile mele din America. Deși, tradiția creștin-ortodoxă populară, exagerat filetistă, opune incă rezistență tsunami-ului devastator al secularizării și descreștinării oamenilor început peste ocean, sunt vizibile efectele distructive în viața duhovnicească și chiar socială a europenilor. Cu tristețe observ că homo americanus brainwashingus este tiparul (calapodul) după care se formatează cetățenii viitorului și aici, în Grecia, dar și în România. Mai toți tinerii greci, peste 90%, poartă blugi, multe fete au piercing-uri pe față, părul vopsit și fața smăcuită (de ce oare oamenii nu înțeleg că sunt potrivit de frumoși și de originali așa cum i-a făcut Dumnezeu nu pot să înțeleg), expresii vulgare întâlnești la tot pasul, emigranți de prin toate părțile lumii kitsch-uiesc valorile creștine și tradiționale ale societății cândva creștine grecești.

Dar decăderea este vizibilă nu numai în societate, ci și în Biserică. Lipsa spovedaniei ca experiență esențială și constantă a vieții duhovnicești este una din cauzele slăbirii credinței și la oamenii care vin la biserică. Comoditatea și scurtarea slujbelor este o altă mărturie de scădere a tensiunii sufletelor după Dumnezeu și a  rugăciunii. (…)

• ASCOR Moldova: Agresaţi pe nedrept

Tema diaconului A. Kuraev a fost una specială şi anume despre sfârşitul lumii, o temă destul de actuală şi controversată. În mai puţin de 15 minute discursul părintelui a fost întrerupt brusc, fără drept de apel de părintele Anatolie Cibric care în loc să adreseze vreo întrebare a început a arunca replici împotriva misionarului rus. Discursul Părintelui Anatolie, care era pe o notă agitată şi dezechilibrată, era bazat pe afirmaţia Părintelui A. Kuraev făcută cu o zi înainte într-o emisiune la Jurnal TV unde susţinea că: „organizaţia „Fericita Matrona” este o sectă formată”. Părintele A. Kuraev încercând să dea un răspuns la cele spuse, a fost întrerupt brutal prin tot felul de strigăte şi lozinci care au făcut un haos în sală. Deja diaconul nu mai putea vorbi nimic, pentru că toţi au început să strige, în frunte cu liderii organizaţiei (Benedict Ciubotaru, P. Anatolie Cibric) care din ascultători au devenit lectori neinvitaţi.Misionarul rus, era obligat să asculte tot felul de injurii la adresa lui, printre care cele mai grosolane au fost: pederast, eretic (deasemenea eretic a fost numit şi patriarhul Chiril al Rusiei), satanist etc. La aceste provocări umilitoare, spre surprinderea asociaţiei „Fericita Matrona”, părintele a încercat la maxim să-şi menţină calmul şi să dea explicaţii clare la pretenţiile ce i se prezentau, dar nu era ascultat, ci se apropiau de el bruscându-l. Părintele Andrei a folosit la rândul său, în urma unei presiuni psihice, apelativul de tovarăş în rasă preoţească pentru P. Cibric şi cel de führer pentru domnul Benedict Ciubotaru, explicând de ce a folosit aceşti termeni. Zgomotele deveneau tot mai ameninţătoare şi la un singur gest a domnului Ciubotaru, membrii organizaţiei tăceau momentan. Aceasta a fost pentru Pr. Kuraev un motiv clar de a numi asociaţia sectă totalitară, pentru că este acelaşi principiu de organizare.

Membrii ASCOR, dorind să discute cu misionarul A. Kuraev în parte, au fost lezaţi în drepturi şi fără voia lor discuţia era înregistrată de dl Ciubotaru necătând la faptul că a fost rugat să nu mai facă acest lucru. În cadrul acestei discuţii s-a solicitat diaconului Kuraev, o eventuală întâlnire cu membrii ASCOR în cadrul unei conferinţe pentru a da anumite soluţii în problemele ce apar în procesul de introducere a religiei în şcoli şi nu numai. Concomitent, dl Benedict Ciubotaru ne-a ameninţat că dacă îl invităm pe acest diacon la un asemenea  eveniment vom avea probleme. Văzând că se ajunge la conflict, preşedintele ASCOR a dat propunerea de a-l scoate pe părintele Andrei din mijlocul mulţimii afară. Între timp liderii organizaţiei „Fericita Matrona” încercau să-l ţină în mijlocul mulţimii folosind agresiunea verbală dar şi cea fizică. În aceste condiţii, preşedintele ASCOR, a fost agresat fizic de dl Benedict Ciubotaru apelând la frumosul vocabular pe care-l posedă. După ce cu greu diaconul Andrei a reuşit să fie scos afară, a fost din nou agresat în repetate rânduri de dl Ciubotaru datorită faptului că i s-a aruncat dictofonul cu care, contrar voinţei diaconului, înregistra orice cuvânt al acestuia. În încăierare au fost agresaţi şi alţi ascorişti fără nici un motiv.

• Laurentiu Dumitru: O marturie incredibila! Masab Yousef son of Hamas leader converts to Christ! (VIDEO)
• Oameni si demoni: În loc de miere otrăvită – SF. IUSTIN POPOVICI
• Cristian Stavriu:

Cum sa cerem iertare!… P.Ambrozie

Cum să nu ne biruie vrăjmasul?…Sf.Teofan Zăvorâtul

Cum vrea Dumnezeu sa ne mantuiasca?!… Arhim.Simeon Kraiopoulos

Cum plecam in viata de dincolo?… Arhim.Simeon Kraiopoulos

• Calauza ortodoxa:

Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (I)

Explicarea Dumnezeieştii Liturghii (II)

***

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania. Nr. 109,12 oct 2010

Sarbii fata in fata cu perversiunile sexuale. Ca si in anul 2001, cand homosexualiie au incercat pentru prima oara sa defileze prin Belgrad, si anul acesta belgradenii au iesit in strada pentru a arata ca nu tolereaza perversiunile. Desi acum, spre deosebire de 2001, homosexualii au reusit sa faca o mica parada inconjurati de un sistem masiv de forte de politie, organele au avut mult de furca cu belgradenii nemultumiti de propaganda publica facuta acelor perversiuni (link).

Libertatea de constiinta castiga la Consiliul Europei. Vesti bune: Rezolutia McCafferty despre care am scris mult in ultimele saptamani a fost respinsa joia trecuta in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Un delegat roman s-a prezentat la vot, dl Viorel R. Badea, votand impotriva rezolutiei. Ii multumim. Moldova a dat 2 voturi, ambele impotriva rezolutiei, prin dl Valeriu Ghiletchi si dna Stela Jantuan (link).

Libertatea religioasa in Marea Britanie. Crestinii britanici se bucura de tot mai putina libertate religioasa. Comentariul unui avocat detaliaza aspecte concrete care vadesc acest lucru. Anumite aspecte evocate in acest articol amintesc de situatia bisericilor din Romania sub comunism: crestinii britanici obtin tot mai dificil permise pentru construirea de biserici noi sau pentru renovarea celor existente (link).

Libertatea religioasa in America. In schimb, in America libertatea religioasa e inca plina de vigoare. Lucrul acesta a fost exemplificat inca o data pe 8 octombrie printr-o decizie judecatoreasca. Un cetatean a dat in judecata statul Vermont pentru ca nu i-a ingaduit sa puna pe tablele masinii inscriptia “IO316” (o trimitere la Biblie, Ioan 3:16). Statul Vermont adoptase cu ani in urma un statut care interzice inscriptii religioase pe tablele masinilor. Tribunalul a declarat aceasta lege neconstitutionala. Exista cazuri in care inscriptii deocheate au fost ingaduite, in timp ce cele religioase au fost interzise (link).

Libertatea religioasa in Irlanda. In septembrie, Institutul Iona din Irlanda, un institut provalori, a tinut o conferinta internationala privind libertatea religioasa (link).

Libertatea religioasa in Africa de Sud. Lideri religiosi si experti in drept constitutional din Africa de Sud au lucrat, in ultimii ani, la redactarea unei Carte a Libertatilor si Drepturilor Religioase. Motivul este ca in ultimii ani libertatea religioasa a fost erodata in aceasta tara 70% crestina, prin actiuni judecatoresti si de stat. Ingrijorati, liderii religiosi din toate credintele s-au raliat pentru promovarea libertatii religioase. Redactarea Cartei a fost finalizata, va fi emisa pe 21 octombrie si va putea fi semnata de public. Intre altele, Carta enunta ceea ce si noi promovam in Romania : (1) libertatea religioasa ca drept fundamental; (2) libertatea de constiinta; si (3) libertatea parintilor de a-si educa copiii in credinta religioasa pe care ei o doresc (link).

Pentru romanii din Irlanda. Recent, scolile catolice din Irlanda au adoptat proceduri privind elevii necatolici. Ele sunt desemnate sa faciliteze, spun oficialitatile, cresterea spirituala a copiilor necatolici in traditia spirituala in care au fost crescuti sau din care provin. Un comentariu pe tema aceasta, cat si textul regulilor, le aflati aici (link).

Prostitutie – Canada. Scriam acum cateva saptamani ca un tribunal federal din Toronto a declarat legea antiprostitutie a Canadei neconstitutionala. Guvernul federal a facut recurs (link).

Prostitutie – Mali. Flagelul international al prostitutiei a facut valva recent in tara subsahariana Mali, unde in prezent traiesc 40.000 de tinere nigeriene prostituate. Ele au migrat acolo primind promisiuni ca vor fi ajutate sa ajunga in Europa pentru a se prostitua. Visul li s-a spulberat in Mali, unde traficul de femei a fost depistat si stopat. Campurile de prostitutie se afla mai ales in jurul oraselor miniere Kayes si Mopti. De asemenea, acolo au rasarit si clinici de avort ilegale si insalubre. ONU da apa la moara in ceea ce priveste prostitutia, numindu-le pe prostituate “muncitoare sexuale” care trebuie sa beneficieze de legile privind protectia muncii (link).

Ateism – Canada. A inceput un nou an scolar si in Canada. Scolile publice sunt focarele secularismului si al ateismului. Comentariul alaturat, preluat din The Ottawa Citizen, explica de ce acest aspect incalca libertatea religioasa si drepturile parentale de a dispune de educatia si morala copiilor lor (link).

ONU si organizatiile religioase internationale. Suntem martori la un fenomen curios. Organizatii religioase americane si agentii ONU incep sa lucreze impreuna impotriva saraciei si foametei in Africa. religion.blogs.cnn.com/2010/09/…/u-n-partnering-with-faith-groups/ Canalul CNN comenteaza ca agentiile internationale au observat eficienta structurilor religioase in lupta impotriva saraciei in Lumea a Treia si doresc sa beneficieze de aceleasi structuri pentru promovarea ajutorului umanitar ONU (link).

Poligamie – Iran. Cinci mii de iranieni, in majoritate femei, au remis o petitie guvernului iranian cerand interzicerea poligamiei. Parlamentul iranian dezbate in prezent modificari la Codul Familiei (link).

“Where Is Your God?” Cu luni in urma, un tanar crestin din California a avut curajul sa-si contrazica profesorul in public privind moralitatea casatoriilor homosexuale. Profesorul l-a facut cu ou si cu otet, l-a picat la examen si dupa aceea l-a intrebat “where is your God? (“unde e Dumnezeul tau?”). In plus, l-a numit fascist, bigot, habotnic, etc. Tanarul a dat universitatea in judecata, dar a pierdut cazul (link).

Valoarea casatoriei. Va recomandam un nou studiu care conchide ca modalitatea cea mai sigura pentru eliminarea saraciei in familii si a copiilor este casatoria. Studiul a fost publicat pe 16 septembrie de prestigiosul think-tank american The Heritage Foundation (link).

Pornografie – Singapore. Miercurea trecuta, guvernul din Singapore a anuntat ca va extinde blocarea a 100 de situri pornografice. Guvernul si-a justificat actiunea afirmand ca influentele externe trebuie sa se conformeze valorilor culturale ale cetatenilor tarii (link).

Americanii nu cunosc Scriptura. Aceasta e concluzia unui sondaj de opinie emis pe 28 septembrie. Asta cu toate ca americanii sunt in speta religiosi. Pe baza raspunsurilor date la 32 de intrebari de 3.412 de persoane din toate denominatiile religioase, s-a conchis ca doar 16% dintre protestanti, 15% dintre catolici, si 20% dintre evrei au dat raspunsuri corecte la toate intrebarile (link). (…)

Ruanda. Biserica anglicana din Ruanda a desemnat un nou arhiepiscop, care a declarat, la putin timp dupa aceea, ca va continua campania predecesorului sau de combatere a casatoriilor homosexuale (link).

Aparitie editoriala. Institutul pentru Valori Americane (Institute for American Values) a publicat a doua editie a cartii Why Marriage Matters? (“De ce e Importanta Casatoria?”). In linkul alaturat aflati un rezumat al cartii si cum puteti sa o comandati. Studiul evoca 26 de concluzii bazate pe stiintele sociale care afirma importanta casatoriei in societate (link).

Amnesty International promoveaza avortul. 28 septembrie e Ziua Liberalizarii Avortului in America Latina si Caraibe. Cu acest prilej, Amnesty International a lansat o campanie internationala pentru dezincriminarea avortului in America Latina. In marea lor majoritate, aceste tari predominant catolice au interzis avortul cu exceptia circumstantelor extreme. Amnesty International a primit recent o donatie de cateva milioane de dolari din partea Fundatiei Ford pentru promovarea avortului in America Latina. America Latina e in ascensiune economica. Europa si Romania sunt in declin. Brazilia interzice avortul si are aproape 200 de milioane de locuitori. Se estimeaza ca in 5-10 ani va deveni a 5-a putere economica mondiala. Cum se explica acest lucru? Factorul uman e factorul primordial. Notam, in plus, ca Amnesty International a devenit in ultimele decade o agentie care promoveaza imoralitatea, inclusiv perversiunile si casatoriile homosexuale (link).

Israel. Pe 6 octombrie, un judecator israelian a refuzat sa recunoasca o relatie homosexuala de 20 ani ca fiind “casatorie.” Casatoria inseamna un singur lucru, a afirmat judecatorul, “o femeie si un barbat” (link).