INTRE LIBERTATE DE EXPRIMARE SI BLASFEMIE. Nu suntem toti CHARLIE…

9-01-2015 14 minute Sublinieri

Paradoxul ipocriziei occidentale: Pana la moarte pentru LIBERTATEA DE EXPRIMARE A BLASFEMIILOR, dar pentru GRABNICA RESTRANGERE A DREPTURILOR FUNDAMENTALE de frica “terorismului”

charlie1

Masacrul de la Paris este îngrozitor, dar asta înseamnă, oare, să reacţionăm apăsând şi mai mult pe pedala blasfemiei?

de Michael Cook, 8 Ianuarie 2015, MercatorNet.com

Ştirile continuă să curgă referitor la masacrul celor zece jurnalişti şi caricaturişti şi al celor doi ofiţeri de poliţie petrecut pe 7 Ianuarie la Paris. Vinovaţii, care au strigat „Allahu akbar!” („Mare este Allah!”) şi „L-am răzbunat pe profetul Mohamed!”, susţin că ar face parte din gruparea al-Qaeda.

Indiferent dacă este sau nu adevărat, ei sunt deja învinşi. Scopul lor era să ucidă jurnalişti de la publicaţia satirică Charlie Hebdo, dar ei au mers la clădirea alăturată, unde se află biroul editorial.

După ce au ucis personalul de la Charlie Hebdo, au demarat în grabă, omorând încă un poliţist. Unul dintre ei şi-a pierdut un pantof. Demarând în trombă, au lovit un stâlp de parcare şi au fost nevoiţi să schimbe maşina cu alta furată. Unul dintre ei şi-a uitat cartea de identitate în maşina abandonată – o mişcare deloc inteligentă pentru un terorist. Altul s-a predat deja, iar feţele celorlalţi doi, fraţii Said şi Cherif Kouachi apar în publicaţiile din toată lumea.

Tipii aceştia sunt clovni – nihilişti, clovni ucigaşi –, nu o ameninţare existenţială pentru democraţie, libertatea de expresie şi valorile Iluminismului.

Libertatea presei este esenţială într-un sistem democratic. Fără un schimb liber de informaţii, fără dezbateri despre politică şi expunerea la diferite idei, societatea devine bolnavă şi intolerantă.

Dar lecţia pe care majoritatea jurnaliştilor au preluat-o în urma acestei zile de coşmar este că democraţia are nevoie de şi mai multă blasfemie. „Trebuie să susţinem importanţa absolută a libertăţii de expresie într-o societate deschisă – indiferent cât de ofensatoare poate fi pentru unii şi cât de puerilă poate deveni, susţine Bill Durodie în publicaţia The Conversation. Şi Theodore Dalrymple relatează în The City Journal cu înverşunare: „Francezul trebuie, în adevărata cultura voltairiană, să apere până la moarte dreptul satiriştilor de a-i ironiza, irita şi înţepa pe musulmani, în Franţa şi oriunde altundeva”. Iar Ross Douthat, de la New York Times, susţine că blasfemia are un rol important într-o democraţie: „Când ofensele se plătesc cu viaţa, avem nevoie de tot mai multe, nu de reducerea lor, pentru că ucigaşilor nu le poate fi îngăduit niciun moment să creadă că metoda lor va avea succes”.

Când teroriştii musulmani încearcă să-i pună presei căluş, poate că e cazul să apărăm şi blasfemia, dar ţinându-ne de nas. Poate că este un drept democratic să jigneşti. La fel de democratică este şi respectarea, de exemplu, a dreptului fiicei tale de a se căsători cu un bărbat condamnat pentru viol sau alegerea ei de a deveni anorexică. Dreptul revistei Charlie Hebdo de a publica caricaturi cu Papa sodomizându-i pe preoţi reprezintă, oare, punctul culminant al valorilor iluministe? Cu siguranţă democraţia înseamnă mai mult decât atât.

Este un eşec al Islamului că cei trei criminali şi-au găsit justificarea în credinţa lor pentru a ucide oameni nevinovaţi. În acelaşi timp, este şi un eşec al Franţei secularizate, care nu a reuşit să îi convingă pe aceşti tineri că democraţia înseamnă mai mult decât nişte caricaturi insipide. Poate că a venit timpul să nu mai deplângem slăbiciunile Islamului şi să lăudăm mai degrabă demnitatea transcendentă a omului, darul cel mai de preţ pe care creştinismul l-a făcut culturii occidentale.

Acesta este mesajul autorului de pe coperta următoarei ediţii săptămânale a publicaţiei Charlie Hebdo. Nu ştim încă dacă cea mai nouă scriere a lui Michel Houellebecq – Soumission („Supunere”) are vreo legătură cu atentatul, dar conţine ceva ce ofensează pe toată lumea şi mai ales pe musulmani. Houellebecq este cel mai proeminent şi controversat prozator francez la momentul actual. Ultima sa operă este o ficţiune politică ce se petrece în anul 2022, când un musulman carismatic este ales preşedinte al Franţei. Imediat după aceea, femeile încep să poarte văl, Coranul este introdus obligatoriu ca obiect de studiu în universităţi, iar poligamia este legalizată.

Fără îndoială că alegătorii de extremă dreaptă vor interpreta scrierea ca pe o avertizare apocaliptică cu privire la un eventual triumf al Califatului Islamic. Dar Houellebecq, într-un interviu fascinant, o descrie ca pe o critică a Iluminismului. După două secole, susţine acesta, ideologia de bază a statului francez cedează.

Valorile iluministe au devenit desuete, iar religia este în vogă. Oamenii nu pot trăi fără Dumnezeu. Însuşi Houellebecq, care a numit la un moment dat Islamul „cea mai stupidă dintre toate religiile” pare să fi revenit într-o oarecare măsură la credinţa creştină. Uite, iluminismul a murit”, declară el. „Odihnească-se în pace… În sine, nu poate genera nimic, în afară de goliciune şi suferinţă. Aşa că da, mă declar ostil faţă de filosofia iluministă, vreau să fie clar aceasta”.

Pe termen scurt, valul de atacuri teroriste trebuie oprit de poliţie şi serviciile de informaţii. Însă, pe termen lung, atât Franţa, cât şi alte societăţi occidentale trebuie să promoveze o filozofie atractivă, dinamică, umană, care să răspundă la setea nestinsă pentru valori superioare. De ce să nu ne întoarcem la creştinism ?

Rețelele sociale fierb după abominabilul atac terorist asupra revistei satirice Charlie Hebdo.  Poate cea mai controversată dezbatere este cea legată de satira care implică simboluri religioase. Este permisă insultarea unei confesiuni în numele libertății presei? Jurnaliștii trebuie să-și reconsidere ideea de libertate a presei pentru a menaja anumite religii? Invităm cititorii DCNews să-și spună părerea în secțiunea de comentarii.

Cristopher Hitchens în slate.com – “Despre batjocorirea religiei. Articolul lui Hitchens pornește de la un comunicat oficial mai vechi al Departamentului de Stat, în care americanii spuneau că “imaginile anti-musulmani sunt la fel de inacceptabile precum imaginile anti-semite, anti-creștine sau oricare altă credință religioasă”.

• Pentru Islam, interzicerea reprezentării profetului Mohamed este, se pare, absolută. La fel cum sunt și carnea de porc, alcoolul, muzica și dansul în unele societăți musulmane. Foarte bine atunci, fie ca un bun musulman să respecte toate astea. Dacă dacă pretinde că are dreptul de a mă face și pe mine să mă abțin de la toate astea, îmi oferă cel mai clar avertisment posibil și o dovadă a unei intenții agresive. Actuala coexistență dificilă este doar un interludiu, pare să spună. Pentru moment, tot ce pot face este să pretind că posed adevărul absolut și să cer imunitate absolută pentru criticile mele. Dar în viitor, vei face ce spun și o vei face cu prețul morții. Refuz să mi se vorbească pe acest ton, pe care îl găsesc drept ofensator;

• Nu cer dreptul de a măcelări un porc într-o sinagogă sau o moschee. Dar nu vreau să mi se spună că nu pot mânca porc și nu voi respecta pe cei care ard cărți;

• Dar aceleași principii ale mele mă împiedică să dezlănțui aleatoriu violența în cea mai apropiată biserică sau să răpesc un musulman  și să-l țin ostatic sau să violez imunitatea diplomatică a convoiului celui mai despotic stat islamic;

• Dacă musulmanii nu vor ca profetul lor să fie identificat cu acte barbarice sau fantezii adolescentine, ar trebui să spună public că uciderea aletorie nu este religia lor.

Jurnalistul român Cristian Tudor Popescu pentru gandul.info:  “Eu nu aş apăra ca liberate de expresie ceea ce au publicat jurnaliştii francezi şi conduita editorială a publicaţiei”

 Jurnaliştii francezi au forţat nota într-un mod cu care eu ca jurnalist nu sunt de acord. Cred cu tărie în libertatea noastră de expresie. Cred că nimeni nu poate şi nu trebuie să ne interzică nimic cu excepţia legii, bineînţeles, a încălcării Constituţiei.  Nu cred că trebuie să vină cineva să ne impună nişte tabu-uri asupra unor subiecte, dar în acelaşi timp cred că trebuie să ne impunem noi nişte limite. Dacă nu ne impunem noi nişte limite, prin autoreglementare, care, din păcate, în România lipseşte cu desăvârşire, atunci libertatea noastră devine o libertate a haosului, o liberate a unei particule libere să se mişte brownian. Nu cred că dorim aşa ceva. Este nevoie de autolimitări, iar în acest caz, jurnaliştii francezi au forţat nota exclusiv pentru a-şi vinde revista, pentru a mări tirajul cu orice preţ.

• Nu am văzut toate caricaturile, dar pe una dintre ele, care apare chiar pe copertă, scrie ‘Le Coran c’est de la merde’. După  care urmează o poantă cu nişte gloanţe care trec printr-un Coran. Astă nu mai e umor, nu mai e satiră. Ştim cu toţii ce înseamnă ‘merde’ în limba franceză. Asta e o jignire premeditată, o provocare în ultimă instanţă adresată islamiştilor. Eu nu aş apăra ca liberate de expresie ceea ce au publicat jurnaliştii francezi şi conduita editorială a publicaţiei. Dar cu siguranţă, cei care au înţeles să răspundă cu gloanţe unui act de presă, fie el tabloid, nefericit, de prost gust, jignitor, trebuie cu siguranţă urmăriţi şi aduşi în faţa justiţiei.

Clericul radical Anjem Chourady într-un editorial pentru USA Today– “De ce Franța a permis batjocorirea musulmanilor?”

• Deși musulmanii ar putea să nu fie de acord cu ideea libertății de expresie, chiar și non-musulmanii care o susțin spun că aceasta presupune responsabilități. Într-o lume din ce în ce mai instabilă și nesigură, potențialele consecințe ale insultării profestului Mohamed sunt știute atât de musulmani cât și de non-musulmani;

Pentru musulmani, să apere onoarea profetului Mohamed este o obligație. Sub legea sharia, pedeapsa strictă pentru o asemenea crimă este pedeapsa capitală implementată de un Stat Islamic. Asta pentru că profetul Mohamed a spus: “Oricine insultă un profet trebuie ucis”.

Adevărul este că guvernele vestice se mulțumesc să sacrifice libertățile atunci când sunt complici la tortură sau când restricționează libertatea de mișcare a musulamnilor, sub pretextul protejării securității naționale. Așa că de ce a permis guvernul francez revistei Charlie Hebdo să provoace în continuare musulmanii, punându-și astfel cetățenii în pericol?

Adelin Petrișor, pe blogul personal:

• S-a vorbit mult despre libertatea de expresie, despre unde începe și unde se oprește. Am văzut și eu câteva caricaturi și cred că multe dintre ele nu aveau nicio legătură cu satira, erau slabe și jignitoare. Oricum, asta nu justifică demența teroriștilor. În democrație, atunci când noi considerăm că ceva e de prost gust, schimbăm canalul, nu mai citim respectivul ziar, nu punem mâna pe arma. Atacul teroriștilor nu are nicio legătură cu sancționarea umorului îndoielnic. A fost doar un pretext pentru niște descreierați care ar fi omorât oricum.

Ca şi în perioada ce a urmat publicării iniţiale a caricaturilor ce îl ridiculizau pe fondatorul religiei musulmane, şi în urma evenimentelor tragice de astăzi, aud tot felul de comentarii ce trădează stupizenie, superficialitate vinovată şi deci o incapacitate de a înţelege natura situaţiei, altminteri extrem de grave (mai ales dacă ţinem cont că recentele atacuri au loc într-o Uniune Europeană care se clatină din temelii pe fondul crizei economice şi a ascensiunii diverselor radicalisme, inclusiv cele de extremă dreaptă, cărora li se dă astfel şi mai multă apă la moară), cu care ne confruntăm. Comentarii de gen: aceste caricaturi ar trebui să amuze, nu să stârnească ura sau, zeiţa raţiune şi morala naturală ne dictează să răspundem la caricatură tot cu o caricatură, nu cu gloanţe şi ură, şi tot felul de poezii d-astea repetate de toţi oamenii înţelepţi şi responsabili care ne guvernează şi ne informează. În realitate, pe mine ca şi creştin, caricaturi precum cea de mai sus nu mă amuză deloc. Iar teza conform căreia ne-ar dicta morala naturală să răspundem la caricatură cel mult tot cu o caricatură ignoră faptul că aici vorbim de părţi care vorbesc limbaje diferite (şi chiar nu cred că partea islamistă radicală este singura care nu face, în chip decent şi responsabil, eforturi de comprehensiune şi traducere), sau, mai precis, că ceea ce pentru o parte este o simplă caricatură, pentru cealaltă parte este blasfemie. A-i reproşa unui om religios că nu tratează caricatura ca pe o simplă caricatură, ci o tratează ca pe o blasfemie, înseamnă de fapt să-i reproşezi că nu acceptă să-i dictezi tu lui standardele tale de judecată. Că mie religia îmi spune să răspund la blasfemie cu iartă-l Doamne că n-o şti ce face şi că altuia îi spune să răspundă prin aplicarea pedepsei capitale e un indicator al faptului că, independent dacă ne place sau nu, dacă asta se încadrează sau nu în imaginarul nostru liberal, religiile sunt diferite. Desigur, chestiunea este foarte complexă, iar în contextual actual, abordările urechiste (abordări urechiste care, cel puţin în cazul religiei mele, pe care o cunosc mult mai bine decât pe cea a musulmanilor, abundă în presa românească ori de câte ori se iveşte ocazia) nu sunt doar jenante ci şi periculoase. Tradiţiile religioase nu sunt omogene şi sunt înscrise în trasee de evoluţie istorică care se intersectează fără să se sincronizeze, dreptul canonic şi hermeneutica textului sacru sunt demersuri ce comportă contextualizări şi nuanţe altminteri pe deplin străine jihadistului de debara (că o fi musulman sau creştin). În general, cei care în urma unor astfel de evenimente vorbesc urechist, întrucât anistoric, de toleranţa creştinismului şi intoleranţa Islamului, ar trebui să facă o călătorie în timp şi să încerce să publice caricaturi cu Iisus Hristos în Geneva lui Calvin şi să vadă ce păţesc după aia (sau chiar în Franţa Restauraţiei, unde, după ani de zile de blasfemiere instituţionalizată şi mascarare sistematică a clerului şi credincioşilor catolici, s-a introdus pedeapsa cu moartea pentru blasfemie).

Dincolo de aceste aspecte, cert este că pentru orice om de bun simţ, fie el credincios sau agnostic/ateu, o imagine precum cea de mai sus reprezintă o mostră de cretinism agresiv şi în mod deliberat ofensator, adică un mod de a abuza de libertatea de exprimare, un simptom de degenerare al unei civilizaţii incapabile să mai facă distincţia dintre libertate şi destrăbălare (economică, sexuală, publicistică, mediatică, artistică, ş.a.m.d.) În plus, este ridicol să vezi cum dintr-odată toată lumea se bate în piept cu statutul de valoare nenegociabilă al libertăţii de exprimare, asta de parcă n-am trăi într-o civilizaţie care, ca toate civilizaţiile, îşi are interdicţiile ei, unele dintre ele de bun simţ (n-ai voie să publici glume cu Auschwitz), iar altele aberante (n-ai voie să-ţi exprimi public, cel puţin în anumite locuri din lumea occidentală, părerea că homosexualitatea este un păcat).Ca atare, trebuie spus că, ceea ce apără acum liderii noştri politici şi liderii de opinie nu este libertatea de exprimare ci “laicitatea” înţeleasă ca libertate de a insulta, fără niciun fel de restricţii, sensibilitatea religioasă a oamenilor de diferite religii şi confesiuni. Adică libertatea totală de a-i ofensa pe unii (ăia răi şi reacţionari care cred în Dumnezeu şi care pot fi menajaţi doar ca părticică minoritar exotică a mozaicului multicultural, nicidecum ca oameni care îşi iau în serios credinţa ca discurs cu pretenţii de universalitate) combinată, deseori, cu interdicţia totală de a deschide pliscul când vine vorba de alţii (ăia buni şi progresişti care cred în drepturile omului). Din nefericire pentru noi toţi, musulmanii veniţi în Europa sunt întărâtaţi în mod iresponsabil în numele aceleiaşi ideologii datorită căreia Europei i-a fost interzis să-şi construiască o relaţie realistă şi responsabilă cu lumea musulmană, care să ţină cont de specificităţile şi complexităţile teologice, culturale şi istorice ce privesc raportul dintre cele două civilizaţii. În cele din urmă, acest obscurantism ideologic propagat la scară planetară, conform căruia singura ordine socială legitimă este cea care, pe de o parte se bazează pe o negare obstinată a diferenţelor cultural-istorice, iar, pe de altă parte, caută să asigure o cât mai mare libertate faţă de decenţă şi responsabilitate, riscă să ducă fie la un război civil global, fie la o dictatură globală pentru liniştea şi siguranţa noastră a tuturor.

În fine, Dumnezeu să-l ierte pe Charlie, Dumnezeu să-i odihnească pe toţi cei care şi-au pierdut astăzi viaţa, dar aş prefera să fiu scutit de fraze de gen “nous sommes tous Charlie” şi de apeluri la unitate, între creştini şi liberali fără busolă, în jurul valorilor europene adică, altfel spus, în jurul unicei valori europene care este libertatea nihilistă de a denigra orice principiu şi valoare, începând cu propria tradiţie şi terminând cu exigenţele minimale ale ospitalităţii, în numele autodeterminării pure. În definitiv, chiar dacă respectul faţă de libertate ţine (în ciuda variilor trădări istorice ale creştinătăţii) de esenţa mesajului Evanghelic şi, că ne place sau nu, nu toţi întemeietorii de religii se raportează la fel la libertate (sau la violenţă), Hristos n-a spus că a venit în lume ca să promoveze libertatea de exprimare ci ca să “mărturisească despre Adevăr” (Ioan 18, 37). Cu alte cuvinte, dacă divorţând libertatea de adevăr civilizaţia europeană a ales să ia calea autodistrugerii progresive, să nu mi se ceară acum să iau parte la apărarea civilizaţiei europene, deoarece nu am ce să apăr. Neutralizarea liberală a statului a fost cea care a dus la curmarea războaielor religioase din Europa occidentală. Neutralizarea axiologică a indivizilor în numele libertăţii de autodeterminare şi a autosuficienţei garantării instituţionale a acesteia din urmă ne va duce însă la dezastru. Până una-alta, aşa cum nici musulmanii nu sunt cu toţii jihadişti dezaxaţi, nici noi, europenii, nu suntem (încă) cu toţii Charlie. Partea proastă pentru lumea noastră este că suntem din ce în ce mai puţini cei care nu suntem nici Charlie (plus cei care se identifică cu principiile sale), nici jihadişti dezaxaţi gen bin Laden sau Breivik (plus versiunile mai soft ale acestora din urmă). Şi, oricât de mulţi am fi, la televizor nu prea apărem, decât eventual în postura de vicitme ale terorismului.

Atacul sângeros asupra redacției revistei satirice Charlie Hebdo a produs în rețelele de socializare o manifestație spontană de solidaritate cu ziariștii francezi. Sloganul Je suis Charlie” (“eu sunt Charlie”) a ajuns, în doar câteva ore, să exprime în intreaga lume solidaritatea cu jurnaliștii publicației satirice Charlie Hebdo, dar și susținere pentru libertatea de exprimare a presei. Pe rețelele de socializare a apărut însă și contra curentul la acest slogan, denumit” Je Ne Suis Pas Charlie” (Eu nu sunt Charlie), în care majoritatea celor care au postat mesaje deplâng moarte jurnaliștilor, dar consideră că libertatea de expresie nu are nimic de a face cu ura rasială și că revista satirică încălca libertatea religioasă a altora.

Potrivit BBC, în prima ora după lansarea acestui hashtag pe Twitter au apărut peste 21.000 de tweet-uri cu #JeSuisCharlie. Imaginea ar fi fost creata de Joachim Roncin, director artistic al revistei Stylist, editia franceza. Ulterior s-a propagat, prin intermediul Internetului, in intreaga lume, din Canada pana in Australia, fiind “tweet”-uit chiar si in Orientul Mijlociu.

“Je suis Charlie” s-a mutat din online în lumea reală, mai ales că mesajul a fost folosit de celebritati din lumea mass-media și chiar de Guy Verhofstadt, seful grupului ALDE din Parlamentul European.

Iată însă că la fel de rapid a apărut și curentul contrar. Sloganul #JeNe Suis PasCharlie. Je respecte les religions des autres! (Nu sunt Charlie. Eu respect relgiile altora) a găsit rapid adepți, conform Huffington Post. Utilizatorii care au postat mesaje cu acest slogan se disociază de atacul de la Paris, dar denunță linia editorială a săptămânalului care, prin caricaturile și articolele sale, a luat peste picior toate religiile.

”Cât de departe se poate merge în numele libertății de expresie”, spune unul dintre utilizatori.

Nu voi sărbători privilegiul unei așa zise libertăți de exprimare, deghizată în ură rasială”, susține un alt internaut.

”Atacul asupra jurnaliștilor de la Charlie Hebdo este un act oribil. Dar Charlie este islamofob, rasist, sexist”, scrie un alt adept al sloganului #JeNe Suis PasCharlie

”A ucide jurnaliști este o crimă. Dar ceea ce prezenta Charlie nu era libertate de exprimare, ci ură și anti islamism”

Tragedia de la „Charlie Hebdo“ readuce lumea occidentală în faţa unor întrebări de viaţă şi de moarte: suntem 7 miliarde. Avem Dumnezei diferiţi şi valori diferite. Suntem în stare să ucidem şi să ne dăm viaţa pentru idei cu totul diferite. Şi atunci, cât de liberi mai suntem unii în prezenţa altora?

Prin redacţia „Adevărul“ zburdă un copil de patru ani. O fetiţă cu părul blond şi cu ochi albaştri. Chiţăie ca un şoricel printre imprimante şi printre laptopurile noastre deschise pe lemonde.fr. Tatăl ei n-a avut cu cine să o lase acasă şi a adus-o azi la serviciu. Din când în când ne luăm ochii de la ecrane şi ne jucăm cu ea.   Pentru mulţi dintre voi, cei care citiţi aceste rânduri, copiii sunt templul existenţei voastre. Copiii sunt zeii voştri în care credeţi, sunt tot ce aveţi mai sfânt pe lumea asta şi nu aţi permite nimănui să spună vreun cuvânt rău despre ei. Nicidecum să-i caricaturizeze în desene pornografice abjecte.  

Pentru alţii, Dumnezeu e chiar Dumnezeu. Îi judecăm doar pentru că noi am pierdut demult ideea de divinitate. E tot ce au ei mai sfânt şi îşi pierd minţile când îşi văd Dumnezeul în curul gol, în geamurile chioşcurilor de ziare. Şi atunci omoară. A trecut şi creştinismul prin asta. Biblia e o carte dură, iar Dumnezeul nostru e un Dumnezeu gelos (Exodul 34. 14). Dar noi am lăsat în urmă anii cruciadelor. Ar fi trebuit să ne obişnuim deja şi cu ideea că trăim într-o lume în care religiile au vârste diferite.

Crima e condamnabilă în orice timp şi în orice cultură. Da, ne putem indigna: au fost ucişi 12 oameni paşnici şi veseli. Ca noi. Cu cafele pe birou, cu copii acasă. Cu sensibilităţi şi depresii. Nu uitaţi să vă rugaţi Dumnezeului vostru pentru sufletele lor, dacă mai credeţi în lucrurile astea. Dar e inutil să vedeţi aici un atac asupra libertăţii presei. Au murit mii de ziarişti pentru meseria asta şi, pe undeva, ar fi nedrept să o punem pe Anna Politkovskaia pe aceeaşi pagină cu autorii glumiţelor din poza de mai sus. Am zeci de prieteni pe Facebook, ziarişti, care şi-au pus la poza de profil marca lor de solidaritate, însumată în cuvintele „Je suis Charlie“. Nu, nu sunteţi „Charlie“, vă cunosc. Sunteţi nişte ziarişti care, înainte de a scrie un text despre lumea islamică, veţi vedea documentare, veţi citi cărţi şi articole şi poate chiar Coranul. În niciun caz nu veţi scrie „Le Coran c’est de la merde“. Sunteţi ziarişti care ştiu unde e graniţa între libertatea presei şi prostie. Între umor şi degradare. Între jurnalism şi marketing publicistic agresiv şi epatant.

Stéphane Charbonnier, directorul revistei „Charlie Hebdo“, a murit împuşcat alături de alţi şapte colegi. În urmă cu trei ani, după primul atentat la sediul redacţiei, spunea: „Prefer să mor în picioare decât să trăiesc în genunchi“. Acum, daţi, vă rog, un scroll up şi uitaţi-vă din nou la imaginea care ilustrează aceste rânduri. Apoi judecaţi în linişte ce înseamnă „în picioare“ şi ce înseamnă „în genunchi“.

Mă alătur şi eu lui Alexandru Racu şi celorlalte voci din România care nu pot fi de-acord nici cu crima, dar nici cu extremismul din limbaj deghizat în caricatură. Este absolut revoltător, din punctul meu de vedere, să susţii că insulta gratuită este o valoare, şi nu una oarecare, ci una care trebuie apărată. Je ne suis pas Charlie.

De ce aş dori să mă identific cu nişte oameni care şi-au propus să arunce cu noroi în tot ce au mai important diferite comunităţi? Şi aici nu vorbesc doar de religie, ci şi de oameni. Să nu uităm că Charlie Hebdo a apărut după ce fondatorii au fost daţi afară pentru că şi-au bătut joc de generalul de Gaulle, chiar cu ocazia morţii marelui erou francez. Eu nu pot şi nu voi batjocori alţi oameni pentru credinţele, ideile sau etnia lor. Să insulţi pe cineva într-un moment de sărbătoare al respectivului nu e libertate, e proastă-creştere şi frustrare.

Punerea semnului egal între ceea ce face Charlie Hebdo şi libertate e o mistificare grosolană a termenului de „libertate”. Domnii de la Charlie Hebdo aveau libertatea să batjocorească orice, mai puţin anumite concepte, idei sau persoane. Spre exemplu: când a fost tratată homosexualitatea precum creştinismul pe coperta revistei? Păi, niciodată. De ce? Simplu: politica editorială a publicaţiei „reflectă toate componentele pluralismului de stânga„, după cum afirma chiar Stéphane Charbonnier, una din victimele atentatului.

Iată deci care sunt dumnezeii celor de la Charlie Hebdo: ideile de stânga. Să ne înţelegem: a transforma Charlie Hebdo într-un simbol al libertăţii e ca şi cum am spune că procesele spectacol din perioada comunistă reprezintă ideea de justiţie. Asta nu înseamnă însă că putem justifica o tentativă de rezolvare a situaţiei printr-o crimă. Niciodată.

Pe de altă parte, Occidentul şi Franţa nu fac decât să evite cauzele problemei, concentrându-se asupra efectelor. Politica agresivă de excludere a religiei din spaţiul public, precum şi ignorarea diferenţelor fireşti dintre oameni, comunităţi, au ajuns să creeze adevărate monstruozităţi.

Spre exemplu, căutând despre Charlie Hebdo, am dat peste un link al unei asociaţii creştine care se pronunţase, la momentul respectiv, împotriva caricaturilor considerate blasfemiatoare de către musulmani. Aceştia afirmau că „deşi nu suntem de acord cu învăţăturile şi credinţa islamică, suntem de asemenea împotriva provocărilor şi bătăii de joc a religiozităţii a comunităţilor musulmane. Mai mult, cei de la AGRIF (Alianţa Generală contra Rasismului şi pentru respectarea Identităţii Franceze şi Creştine) se plasează şi împotriva Frontului Naţional, carec opune în mod greşit islamul creştinismului”. O poziţie conciliatoare, firească, nu? Ei bine, nu aşa consideră şi americanii de la Blue Coat, producătorii softului K9 protection alert, care iniţial mi-au blocat accesul, siteul AGRIF intrând  în categoria „Violence, Hate, Racism!

Nu este greu de bănuit de ce: probabil că printre poziţiile asociaţiei au fost şi cele contra „căsătoriilor” homosexuale, ceea ce imediat l-a pus în categoria „Hate” şi „Violence”. Cam aşa arată „libertatea” celor de la Charlie Hebdo: batjocoreşte în voie valorile altora, dar tu nu poţi pune nici măcar la îndoială „dogmele” noastre. „Dumnezeii” lor, cum ar veni. Cum procedează în România cei de la vice.com, care se dau deontologi şi underground, dar de fapt sunt corporaţie în toată regula, cu reguli stricte. Inutil să mai precizez că pentru  Charlie Hebdo nu există nicio restricţie, K9 considerând că acest site este perfect inofensiv pentru copilul meu.

Avea dreptate arhimandritul Placide Deseille: „Era mai uşor să fii creştin în România comunistă decât în Franţa de azi”. În nod normal, o astfel de constatare ar trebui să-i pună pe gânduri pe francezi şi pe oricine doreşte să trăiască într-un stat cu-adevărat democratic, dar nu e cazul. Crimele de la Paris vor servi doar ca pretext pentru întărirea statului totalitar, de tip „Big Brother”. E simplu de intuit cine vor fi „duşmanii poporului”. Şi nu doar în Franţa.

De asemenea, se vor folosi de moartea oamenilor pentru a-i eticheta la grămadă pe toţi musulmanii. Şi îi vor radicaliza. Şi probabil vor porni la alte războaie împotriva lor şi în numele „libertăţii”. Să nu cădem în această capcană. Să nu uităm că în România, în Dobrogea, creştinii şi musulmanii au trăit şi trăiesc în pace, cu moschei lângă biserici. Nu toţi francezii sunt Charlie Hebdo şi nici toţi musulmanii nu sunt terorişti.

Din păcate, acest tragic eveniment este folosit pentru dezlănţuirea unui nou val de ipocrizie: fanaticii care apără extremismul în limbaj al celor de la Charlie Hebdo sunt tot aceiaşi care condamnă şi acuză creştinismul că „sperie copiii” vorbindu-le despre iad, draci şi avort. Ei spun că toate religiile sunt la fel, dar se bucură de viaţa într-o ţară clădită pe valori creştine, tolerante, care le permite să insulte chiar pe fondatorii ei, fără teama că vor fi căutaţi pe-acasă de indivizi cu AKM-uri la piept.

„Liber-cugetătorilor”, ideologilor, seculariştilor, liberalilor, etc care se împăunează cu eticheta „Je suis Charlie” le-aş aduce aminte de vorbele unui ateu, „puţin” mai celebru decât caricaturiştii de la Hebdo:Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”. Sau măcar vechea vorbă românească, „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.


Categorii

Alexandru Racu, Articolele saptamanii, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Teroarea "terorismului"

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

52 Commentarii la “INTRE LIBERTATE DE EXPRIMARE SI BLASFEMIE. Nu suntem toti CHARLIE…

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Extremismul naste extremism! Cine seamana vant, culege furtuna! Oare trebuie sa fi un ateu tampit ca sa nu intelegi ca blasfemiind ce au musulmanii mai sfant risti sa incasezi niste gloante. De fapt au insultat grav toate religiile.
    Dumnezeu sa-i odihneasca! Eu nu-i judec, doar constat.

  2. Acelaşi gen de “umor” ca la Saşa Baron Cohen, filmul “Interviul”, Plutser-Sarno cu Voina şi Pussy Riot, Femen. Să vedeţi şi cartoon-urile anti-arabe produse în Israel. Oare ce au în comun?

  3. Ce se va intampla: ii vor urmari cam 10-11 ani fara sa-i gaseasca, timp in care se va adopta “patriot act”, internetul si telefoanele vor fi interceptate fara restrictii, probabil fiecare va purta un emitator GPS sa stie autoritatile unde se afla, eligia va fi declarata un fel de ciuma si exterminati toti acesti “teroristi religiosi” etc…. si cand vine un debil cu pusca in miezul zilei si impusca in dreapta si in stanga, nu-l prinde nimeni sau cand se prabuseste un avion intr-un lac sau in padure, il gasesc pescarii sau taranii de pe-acolo…Deci despre ce vorbim?

  4. Este uimitor cât de mare putere are acel “crede şi nu cerceta” asupra clienților orbi ai rețelelor “sociale”.
    Credulii aceştia sar la fel şi sunt la fel de fanatici şi de fundamentalişti ca cei pe care-i încrominează.
    CREDE ŞI NU CERCETA (tot ce primeşti pe rețele) este moto-ul cel mai adevărat ce trebuie pus pe frontispiciul acestor rețele.
    Cum poți să te faci părtaş blasfemiei instigatoare la omucidere ?
    Oare atât de orbiți putem fi ? .
    Cum putem afirma cu toată ființa (fără să cercetăm) că şi noi suntem Charlie, fără să ştim tot adevărul de acolo şi mai ales cel din spatele lui ? (abia ce am avut scandalul cu ziarişti ofițeri acoperiți)
    Acei oameni au zgândărât fiara înadins, au provocata-o intenționat, voit şi cât mai agresiv cu putință, tocmai pentru a obține ce au obținut. Orice a fost posibil. Atacatorii puteau aparține oricărui serviciu secret. Toate duc către aşa ceva mao mult decât către ce se spune.
    Orice acțiune are un scop şi pentru a reuşi deplin este nevoie de victime, pentru a determina recții de susținere cât mai puternice şi mai pe negândite. Victimile nu s-au gândit că sacrificații vor fi chiar ei.
    Nu spun că acesta ar fi adevărul, dar nici că nu ar putea fi acesta.
    Până una alta, CREDE ŞI NU CERCETA, dă cele mai aşteptate şi mai multe roade, bune pentru scopul propus.

  5. Masele nu pot fi o primejdie pentru popor şi stat, ci clanurile de orice culoare şi serviciile care vor să contoleze tot, fără a putea fi contoloați de cei care-i plătesc. Servicii care se luptă între ele, clanuri le, corupții de peste tot… nu popoulația care-şi vede de ale sale.
    Atentatele, crimele, “accidentele” … lucrate DE SERVICII, duc peste tot şi nicăieri, au zeci de interpretări. Niciodată adevărul.
    Nu masele tebuiesc supravegheate ci tocmai cei ce pretind aceasta maselor.

  6. Credeam ca,in judecatile mele ,gresesc cand pursisimplu evitam sa vad pancardele cu”je suis…”.Sunt,pentru prima data de acord cu CTP, in cele ce a scris.De obicei ii evitam lpgoreea aparuta cu diferitele ocazii,chiar si comentariile”pertinente”in tenis.Da,Alexandru Racu.Vad ca prea multe”coincidente”duc la aceeasi concluzie:disparitia adevaratei libertati,cu final apocaliptic, de extictie a oricarui drept la viata privata.DOAMNE AJUTA!

  7. Pingback: NOU ATAC ARMAT IN APROPIERE DE PARIS, INTR-UN MAGAZIN EVREIESC! Mai multi ostatici, probabil femei si copii. Atacatorul este suspectul de uciderea politistei, in incidentul de ieri (VIDEO si LIVE) - Recomandari
  8. @ Gheorghe:

    Sunt,pentru prima data de acord cu CTP, in cele ce a scris.De obicei ii evitam lpgoreea aparuta cu diferitele ocazii,chiar si comentariile”pertinente”in tenis.

    Da, si noi in ultima vreme, de cand a devenit evident pentru cine lucreaza (totusi la tenis chiar se pricepe bine si scrie pertinent 🙂 ), dar de data asta, intamplator, a gandit corect.

  9. Asta cu “je suis Charlie” probabil vrea sa semene cu “Ich bin eine Berliner” a lui Kennedy,adica se face o analogie cu tirania Uniunii Sovietice impotriva libertatii,vrand sa se legitimeze blasfemia.Insa cele doua modele nu au nicio legatura.Eu cred ca acei caricaturisti nu sunt victimele islamistilor,ci propriei lor lipse de umor autentic…fiindca puteau ironiza mult mai subtil si mai haios…dar nu au fost in stare de mai mult.

  10. @ iulian:

    Sigur ar fi fost in stare, acolo erau si caricaturisti foarte mari, dar umorul subtil si inteligent nu are cum sa se vanda la fel de bine ca obscenitatea si blasfemia groasa, iar provocarile ajuta, de asemenea, puternic, la publicitate.

  11. atunci sunt doar niste “martiri’ ai tirajului..nici macar onoarea de a muri pentru ceva important nu o au.

  12. @ andir:

    Da, corect!

  13. fiecare ce face si cum face lui isi face!si-au cautat-o cu luminarea cum se zice,adica ura lor a atras ura celeilalte tabere

  14. Deci, iată cum, incitarea la ură religioasă şi interetnică ajunge să fie considerată eroism şi libertate de exprimare!!!

  15. nu inteleg sincer reactia asta isterica cu ‘je suis charlie’. Am mai spus-o: la cursurile de ‘libertati’ insisi francezii dadeau exemplul CH la rubrica ‘asa NU’.

  16. http://www.bvoltaire.fr/gabriellecluzel/non-je-ne-suis-pas-charlie,150293

    interesant de urmarit comentariile pt ‘luat pulsul’ natiunii 😛

  17. din nou un creier neinfierbantat

    http://www.thedailybeast.com/articles/2015/01/09/trolls-and-martyrdom-je-ne-suis-pas-charlie.html

    din nou niste comentarii de 2 lei.

    Crunt. Se pare ca e genul de isterie colectiva care cuprinsese Romania iohannista acum vreo 2 luni. Vai si amar pe ce lume traim, ce confuzie generala…

    Noroc ca tocmai am recitit niste interviuri cu staretul Tadei care vorbea de modul miraculos in care lucreaza Dumnezeu: sunt un antidot perfect contra deznadejdii.

  18. @ doroteea:

    Mi-e greu sa cred ca este intamplatoare psihoza solidarizarii cu un brand violent anti-religie, ca o chemare mondiala la proslavirea sacrilegiilor, obscenitatilor, blasfemiilor drept valorile supreme ale Europei. Cu mici nuante si particularizari in functie de context, ma tem ca acesta este valul, tavalugul global care se doreste a fi declansat acum si care, corelandu-se foarte bine si cu alte tendinte ateist-seculariste agresive din prezent, nu urmaresc altceva, in final, decat persecutarea omului religios practicant (in principal crestin sau musulman, ca de altii stim ca nu se atinge nimeni) de oriunde ar fi el. La noi prilejul este numai bun nu doar pentru a ne baga “de urgenta” pe gat legile Big Brother respinse pana acum, ci si (sau mai ales) de a gasi motive de persecutare a… (ce sa vezi!) libertatii de expresie a… ortodocsilor, care, doar ei, NU MAI AU DREPTUL si LIBERTATEA sa exprime si sa manifeste ceea ce cred.

    Cand vezi ca din seara asta materialul de prim-plan de pe DCNews este nimic altceva un atac la un site ortodox, pentru (e adevarat) gafele de exprimare dintr-o postare pe tema la zi (asa e, nu e normal sa vorbesti in numele lui Dumnezeu pe o tema atat de sensibila si sa tii predici amanuntite despre de ce a ingaduit El asa ceva, insa… asta e opinia unui om si atata tot), deci dupa toata criza asta uriasa tu nu ai alta tema decat… ortodocsii, si il iei drept “martor” pe Remus Cernea… atunci mi-e clar ceva foarte urat ne asteapta… din cauza lui Charlie si a celor care i-au omorat. Si ca la noi in tara va incepe vanatoarea de “teroristi” anume cu cei din Biserica!

  19. https://www.facebook.com/iuliancapsali.parlamentuleuropean?fref=nf

    Despre ipocrizia de tip ‪#‎Charlie‬
    https://scontent-a-fra.xx.fbcdn.net/hphotos-xap1/v/t1.0-9/10922735_755443704543279_6808791584585856454_n.jpg?oh=b9b0dc2d12a8903c3ae96d4f5e8b50b1&oe=552B0680
    Valer Simion Cosma: “Polițistul împușcat în stradă – Ahmed – și corectorul redacției Charlie Hebdo – Moustafa. Aceștia se alătură altor sute de mii de musulmani uciși de organizațiile radicale în Siria, Irak, Afganistan sau, mai recent, Pakistan. Numai luna trecută au fost uciși peste o sută de copii și profesori într-o școală pakistaneză într-un atentat revendicat de Al Qaida, însă această barbarie n-a stîrnit aceeași revoltă și solidarizare (141 de morți, dintre care 132 elevi, conform HotNews). Cei care fac eforturi să confirme teoria huntingtoniană a ciocnirii civilizațiilor, din presă sau de la catedre universitare, ar trebui să aibă în vedere că cele mai multe victime ale acestei ciocniri sunt din țările musulmane.”

    In foto: “Nu sunt Charlie, sunt Ahmed, politistul mort. Charlie isi batea joc de credinta si cultura mea, iar eu am murit aparand dreptul lui de a face asta.”

    Iulian Capsali at undefined
    January 8 at 8:10pm ·

    Préserver la pureté de ton ‪#‎Coeur‬

    Fiţi pe pace, religiile vor fi desfiinţate şi se vor contopi într-una, caldă că un lighean de magiun din care toţi “Charlie” vor lua guguloaie că să facă semne obscene pe ziduri.
    Vă anunţ zorii Libertăţii Absolute! Sigur, nimic nu va mai fi personal, pentru că cetăţenii trebuie protejaţi de ei înşişi, în primul rând, de propriile lor idei preconcepute.
    Ştiţi bine că toţi avem în sine un “quelque chose” care ne poate transformă în brute cinice. Oamenii sunt răi pentru că sunt diferiţi. Dar Tăticu’ se uită la voi şi vă ţine în braţe pe toţi, pentru că nu vede decât zâmbetul vostru bun. Un joint? Vă auziti inima cum bate molcom? Nu-i aşa că va simţiţi mai bine?
    Aveţi emoţii că vine Ebola, crize economice, războaie, că nu mai sunteţi în siguranţă nici în casele voastre? Tăticu’ o să va dea exact ce şi cât doriţi: o porţie dublă de magiun pentru cei mai cuminţi, un ochi prevăzător pentru cei mai fricoşi, un sfat bun pentru cei ce au nelinişti metafizice, un deget ridicat pentru recalcitranţi şi un loc sigur pentru cei care nu se astâmpără. Ca să nu-și facă rău singuri. Câte un “dumnezeu” pe măsură fiecăruia, ca o acadea bună, pe care o lingi în fiecare duminică atunci când te uiţi la un monitor pe care, printre mandale care va redau energia “Mamei Pământ”, auziți citate din Osho care îndeamnă la Pace, la redescoperirea sinelui uitat şi corupt de dominaţia Legilor Vechi…
    Uitaţi totul, plutiţi spre Tăticu’ pentru că doar el va iubeşte, nu Hristos. El a fost un înţelept în jurul căruia s-a ţesut o legendă. Toate religiile sunt basme pentru cei care mai cred în poveşti cu zmei şi zane. Tăticul e concret şi vă umple singurătatea atât de mult că nu va mai trebuie nici familie, nici prieteni, ci doar de o societate a mâncătorilor de magiun care se uită în oglindă și își fac poze. Zâmbete și puritate. Sex, sex, sex.
    Iubiţi-vă mult, la extrem, fără limita, pe voi înşivă.
    Meritaţi totul!

    ‪#‎FIN‬

  20. Cred ca felul in care “functioneaza” Lumea (cu l mic, desigur, dar in acceptiunea in care ea e dumnezeul multora…) a fost si mai mult clarificat, cu ocazia acestor atentate in urma carora au murit multi oameni. Dumnezeu sa-i ierte; jurnalistii aceia au gresit, insa au sfarsit intr-un mod oripilant si incalificabil…

    Si anume, functioneaza intr-un mod foarte ipocrit. Am citit ca deja Google si alte companii, persoane importante, si un sportiv olimpic, au facut donatii pentru Charlie. La unison, multi lideri politici (printre care si unser Präsident) “au devenit Charlie” si vor participa la marsul “solidaritatii” (cumva sinonim pentru “toleranta”? oricum, nu prea departe, in situatia asta).
    “Solidarizarea” asta cu “# je suis Charlie” ma duce cu gandul la “# ice bucket challenge”, sunt cam aceiasi oameni implicati.

    Pe de alta parte, sunt aceiasi care NU se solidarizeaza niciodata (ba dimpotriva, pentru ca acolo NU este nevoie sa existe libertate de exprimare!) cu atitudinile impotriva propagandei gay, propagandei abortioniste, lobby-ului pentru prelevare de organe si eutanasiei, ca sa dau cateva exemple. Si nici cand sunt prigoniti si mor crestinii in Siria si in alte parti; dar mor nu pentru “libertatea de exprimare” prin caricaturi batjocoritoare si blasfeme, ci pentru credinta sincera si vie in Hristos!

    Deci libertatea de exprimare e doar in anumite situatii; in restul o oprima lejer exact cei care dau din gura despre ea ca si cum ar fi o virtute in sine, mai mare si decat omenia, sa zicem.

  21. @admin2:

    am citit adineauri articolul de pe dcnews si reactia lui Cernea. De remarcat totusi 2 chestii: 1) autoarea nu a facut decat sa redea, fara nici un comentariu propriu, cele dpua reactii (textul e pe site si reactia lui Cernea); 2) comentariile sunt, in cea mai mare parte, favorabile punctului de vedere…ortodox!! Mai sunt cativa latratori agresivi pe acolo, dar – cel putin pana la ora asta – putintei.

    Si eu ma tem insa ca acesta este valul si ca se da apa la moara ‘liber-cugetatorilor’ (sic!!). Ma uitam ieri pe blogul lui Al. Racu (cred ca am mai zis asta) si m-am ambalat rau, acolo atmosfera era alta, macar ca textul lui Racu aducea alt tip de argumente, mai ‘verificabile’, sa zicem… Pe site-urile occidentale lucrurile stau si mai prost (e suficienta o cautare pe google ‘je ne suis pas charlie’ si apoi citit comentariile din subsolul unui text rezonabil…brrr!)

    Eu am anumite expectatii de la francezi si englezi pt ca, asa cum am mai spus, am avt ocazia sa vad cum se pun problemele in mediul academic fata de aceste chestiuni sensibile si am vazut ca nu toata lumea e asa amarnic brainwashed cum am fi tentati sa credem. Iarasi, daca te uiti la comentarii pe net, e de remarcat o chestie: cei favorabili textelor de genul ‘je ne suis pas charlie’ sunt cei mai in varsta, francezii de 50-70 – ceea ce reflecta schimbarea majora de paradigma mentala survenita dupa WWII.

    Eu astept sa se mai raceasca lucrurile si sa mai iasa chestii la iveala. Acum toata lumea se afla sub impactul emotiei. Cand o mai inceta bolboroseala si se va mai limpezi ciorba, poate se va mai schimba si optica… cat de cat si tot ar fi ceva! Mai sunt si oameni care gandesc pe lumea asta, dar acum, la cald, nu prea li s-au facut auzite glasurile.

    Oricum, nu e de bine. Si oricum, eu una cel putin, suspectez si aici mana lunga a hegemonului mondial. Izul de 11/09 este f puternic si impresia de pregatire a publicului pt noi mutari de scena este de asemenea vie.

  22. @Vasile C.

    sunt total de acord cu tine, mai putin cu penultimul paragraf: aminteste-ti ca aceiasi francezi care ies astazi cu sutele de mii in strada pretinzandu-se charlie, sunt cei care au iesit tot cu sutele de mii ca sa se opuna casatoriilor gay.

    Lucrurile nu sunt alb/negru. Lumea este confuza. Tentativele de manipulare colectiva foarte agresive, tot mai agresive! Se creeaza contexte de-astea tulburatoare emotional pe fondul carora ti se injecteaza la greu idei idioate…nu e ciar asa usor sa rezisti. Pe de alta parte, apoi adevarul incepe sa mai iasa la iveala – iata de ex. 11/09, lucrurile nu au ramas asa cum au vrut ‘ei’, cei din umbra, unii oameni treptat s-au dezmeticit, altii au mers mai departe si s-au si organizat (existe de ex o asociatie a oamenilor de stiinta care vor sa afle adevarul despre 11/09, probabil stii asta). Mie mi se pare tabloul mai degraba mobil, ca o permanenta lupta intre adevar si minciuna, cu o predominare clara a minciunii in momentul de fata, dar cu deznodamant oricum incert date fiind tocmai aceste iruperi de lumina pe care nu cred ca Dumnezeu le lasa nevalorificate.

    Sigur ca imparatia lui antihrist e pe cale sa se instaureze, prigoana va exista, lumea se va sfarsi si raul va fi invins, nimeni nu neaga asta. Ceea ce insa nu este inca lamurit este CATI vor cadea in capcana si cati vor fi de partea cea buna. Elementul cantitativ este aici, mi se pare mie cel putin, cel determinant.

  23. v-am zis eu ca lumea nu e chiar asa stupida?

    The Guardian (caricaturistul Joe Sacco):

    http://www.theguardian.com/world/ng-interactive/2015/jan/09/joe-sacco-on-satire-a-response-to-the-attacks

    un punct de vedere:

    http://mic.com/articles/108028/we-re-asking-all-the-wrong-questions-about-the-charlie-hebdo-attacks

    Citez:

    ‘While the newspaper can’t be characterized as reactionary — many of its writers, including slain editor-in-chief Stéphane Charbonnier, were committed leftists and communists — its “universal” criticism of religion rarely took into account the particular historical entanglement of France with Islam. And even in satire, historical conditions and present power dynamics matter; they cannot be hidden beneath the supposedly “universal” nature of satire. In 21st-century France, where an overwelming majority of the population is atheist, attacking integral aspects of the religious practice of Muslims, such as the burqa, is not the same as mocking the pope. It strikes at the heart of the religious identity of an already embattled minority in a way that can only be described as targeted bullying.’

    ‘Whether or not it is right to describe Charlie Hebdo as “racist,” it definitely defended the French idea of secularism that has come to be inseparable from targeted religious persecution.’

  24. @Doroteea
    De unde stiti ca sunt aceiasi francezi care au protestat impotriva casatoriilor gay?

  25. http://stopwar.org.uk/news/why-after-the-paris-massacre-je-suis-not-charlie-hebdo

    extraordinar de interesant interviul video de la final cu doi caricaturisti englezi.

  26. Se strang liderii europeni maine intr-un mars la Paris pentru a da credibilitate activitatii acestui asa zis ziar satiric.Satira este una ,iar batjocura este altceva , este prostie , incultura.Incep sa cred ca incultura este la un rang tot mai ridicat.Bine , bine au fost ucisi acei jurnalisti ,dar sa nu se vrea nici un pic de realitate in aceste fapte?Unde este ratiunea?Cred ca aceasta o sa se transforme in anarhie.Pai nu au avut si ei nici o vina ca s-au ales morti acei caricaturisti?Am vazut cateva schite ale acestora si mi-au facut greata, sunt obscene , vulgare, m-a intrigat foarte tare ce am vazut.Prin acest protest se da dreptate , dar o dreptate stramba, prostiei, blasfemiei si incurajeaza si mai mult bataia de joc la adresa omului civilizat, cu adevart civilizat.Cred ca a inceput anarhia cum spunea Sfantul Ardealului Arsenie Boca.

  27. @Florin M:

    logica numarului imi spune asta. Plus o oarecare cunoastere a mentalitatii franceze – ei nu sunt prea liberali in materie de gay rights, in schimb au o ‘pata’ cu drepturile omului. Si experienta. Care m-a invatat ca omul trebuie tratat selectiv, nu in paradigma alb/negru. Sa-l luam de pilda pe CTP, un jurnalist cu care in general eu una nu sunt de acord, dar in ale carui opinii in cazul de fata ma regasesc. La fel Plesu – pe care am fost adesea acuzata ca il ‘sustin’: in unele chestii nu sunt de acord cu el, in altele da. Dupa cum, vice-versa: sunt unii cu care in general sunt pe aceeasi lungime de unda, dar in anumite subiecte nu rezonam defel.

    Exemple de acest fel sunt nenumarate, de-aia personal ma feresc sa pun stampile oamenilor si apoi, pe baza acestor stampile, sa aprob tot ce le iese pe gura sau, din contra, sa resping tot ce spun ei sau fac. In general analizez ideile, nu oamenii care le emit. Uneori, sigur, te mai uiti si la cv – dar prefer sa utilizez acest criteriu cu precautie si doar in anumite situatii care reclama o vigilenta sporita.

  28. Francezii au optat acum cateva decenii pt “multiculturalism” si , mai mult, au ales sa ne forteze pe toti europenii sa-l acceptam, chiar daca noi romanii n-am avut colonii! Eu zic ca este problema lor, deci sa se spele pe cap cu ea !

    Si ar mai fi ceva: se cere o participare protestatara, morganiatica, ca protest …Deci in loc de masuri ferme, legale, de rezolvare reala a problemei, se recurge la “je suis Charlie”! Patetic si viclenesc !

    Noi parca am avut un sfant care ne cerea peste timp sa stam la granite si sa nu lasam toti smintitii sa ne intre in Tara ! Eu cred ca deja au intrat prea multi !

  29. @Ioan:

    tocmai, ca francezii, desi au incurajat imigratia dupa razboi, nu au prea optat pt multiculturalism. Ei sunt exemplul tipic de tara cu imigratie care REFUZA modelul multiculturalist si impune un alt model, considerat ‘universal’ – cel intemeiat pe cetatenie vazuta ca angajament si aderenta fata de valorile republicii laice unificatoare. De-asta si sunt f criticati si asta si explica esecul masiv al statului francez de integrare a minoritatilor (amintiti-va de revoltele din 2004)

  30. Mai marii lumii vor să arate calea pe care vor să împingă în viitor omenirea întreagă: încolonarea tuturor în regimentele hulitorilor și ale răzvrătiților față de tot ce e dumnezeiesc, sfânt și adevărat, și închinarea la noul idol: „binele social și toleranța întru blasfemie”.

    Trebuie să observăm că în mai toate țările conducătorii sunt impuși de sistemul mondial de putere ca făcând parte din minorități naționale (de orice gen: religioase, etnice, etc), asta ca să garanteze în fiecare țară protejarea minorităților de „dictatura majorității” și, deci, infiltrarea, dezvoltarea și chiar generalizarea în mentalul colectiv a ideii de toleranță nediscriminatorie dar fanatică – „gândirea unică, relativistă, distrugătoare a tuturor valorilor tradiționale”. Algoritmul se repetă la nivelul fiecărei țări cu aceleași variabile, doar câțiva parametri locali sunt diferiți…

    De aia noi trebuie „să stăm bine, să stăm cu frică în Biserică și să luăm aminte” la aceste viclenii manipulatoare și instigatoare la haos ale diavolului și ale organelor lui din lume și să ne întărim întru Duhul Sfânt prin iubirea de Dumnezeu și de semeni în dreapta credință creștină!

  31. Daca veti intra si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar daca nu veti vrea si nu Ma vei asculta, sabia va va manca (Is. 1, 19-20)
    Dumnezeu sa-i ierte!
    Ca si unii si altii si cei atacati si cei ce au atatcat, au fost oameni facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
    Niste rataciti si de-o parte si de cealalta,
    Retaciti de 2 ori
    Unii fiind necredinciosi si blasfemiatori, iar celalti retaciti in credinta si rataciti in propia lor credinta
    Singurul care-si rade-n barba e nefartatele, ucigatorul de oameni.
    I-a reprogramat, si i-a asmutit
    ce va fi cu cei ramasi ?,
    cei multi, vor fi ingraditi si monitorizati si mai mult ca pana acum, orbecaind si mai mult in mocirla asta atee cultivata de Charli si gasca lui si ajunsa acum in voga la scara mondiala
    Cei ce conduc din umbra lumea, isi vor fraca mainile si se vor grabi sa-i deposedeze pe cei multi de darul lasat de insusi Dumnezeu la crearea omului :Adevarata Libertate
    Vor pune si mai multa tacere intre cei multi si Creatorul lor
    Vor bifa inca un pas facut catre venire lui anticrist
    Cei putini vor spune ca nu sunt Charlie, se vor ruga si pentru celalti
    vor plange si vor astepta ingrijorati ceasul cand a spune ca esti credincios crestin, va fi sinonim cu camasa de forta
    Dumnezeu si Maicuta Lui sa ne apere!

  32. Conform profetiilor crestinii se vor imputina, locurile unde se vor mai tine slujbe intregi asijdea, etc. Vom fi ca in timpul prigonii ! Asta este ! Eu incerc de ani buni sa dau pe brazda intru credinta fel de fel de oameni si geaba…Nu vor ! Si daca nu vor asta va fi si soarta lor …Ce sa le faci ?

    Incep datorita frustrarilor sa dea in Biserica..Se vor lovi si ei de islamism !

    Nu vor constrangeri morale. Foarte bine, vor avea necazuri cu carul cu de-a sila !

    Este iconomia lui Dumnezeu ! Boli, cataclisme, razboaie pentru indreptare. Moarte vor, moarte vor avea !

  33. @ Ioan:

    Si eu incerc de ani buni sa ma dau pe brazda pe mine insumi si nu reusesc…

    Nu vor constrangeri morale. Foarte bine, vor avea necazuri cu carul cu de-a sila !

    Este iconomia lui Dumnezeu ! Boli, cataclisme, razboaie pentru indreptare. Moarte vor, moarte vor avea !

    Un crestin ceva mai realist (si mai sincer cu el insusi, indraznesc sa zic) cred ca ar fi scris: “vom avea”, nu “vor avea”, fara suparare!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare