Esecul istoric al “nationalei” de fotbal a României la EURO 2016 – SIMBOLUL “PROFETIC” AL PRABUSIRII UNEI TARI sub povara propriilor nevolnicii. “Realitatea e că am fost reduși la nivelul unor sclavi incapabili să mai discearnă între robie și libertate”

• Mihai Somanescu/ Activenews: România, în cel mai bun moment al istoriei sale

Echipa națională de fotbal a pierdut meciul cu Albania de la Euro 2016 și văd foarte multă lume supărată în jurul meu. Mulți îi înjură pe jucători, alții pe antrenor, unii înjură neamul care e mereu de vină, se folosesc cuvinte grele gen “rușine, umilință“, etc.

Eu nu sunt supărat. Pentru că un om lucid, conștient de ce se întâmplă în jurul său, nu are cum să fie supărat. Echipa națională de fotbal sau mai bine zis, componenții și antrenorii ei, reflectă cu acuratețe realitatea neamului, sau dacă preferați varianta occidentalizantă, a societății românești.

Pentru ca “noi” să fi învins pe cineva sau pentru ca “noi” să fim umiliți, ar fi trebuit să mai existe un “noi’. Dar un “noi” românesc nu mai există. Pur și simplu. Aceasta este realitatea. Hai să vedem care-i situația la fotbal, pentru că reprezintă, în mic, ceea ce se întâmplă la nivelul țării: acum doi ani s-au petrecut alegeri la Federația Română de Fotbal. Mircea Sandu, cel care a condus treaba timp de 20 de ani nu a mai candidat, mare favorit să-i ia locul fiind fostul mare fotbalist Gică Popescu. Popescu era un om de afaceri de succes, cunoscut ca un tip foarte serios și muncitor. Doar că nenea Popescu fusese trimis în judecată pentru un dosar în care era vorba despre niște taxe neplătite pentru niște transferuri. Popescu și-a recunoscut de la început vina, a plătit prejudiciul, a fost găsit nevinovat de o instanță, iar cealaltă l-a condamnat cu suspendare. Așa a candidat el la președinția FRF, convins fiind că și a treia instanță, Curtea de Apel București va merge pe linia celorlalte două. Numai că, surpriză: cu câteva zile înainte de alegeri, instanța îl condamnă definitiv la trei ani de închisoare cu executare. Spațiul liber este ocupat de un individ cu zero experiență în fotbal, cu un limbaj corporatist de lemn,  dar care, până la 29 de ani, apucase să absolve “cursuri de specializare în domeniul politicilor și strategiilor de securitate susținute la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” “, dar și să fie consilier prezidențial al lui Traian Băsescu. Era un tehnocrat cum s-ar spune azi. Vă sună cunoscut acest scenariu?

Deci cum putem avea pretenții de la niște bieți fotbaliști în asemenea condiții? Ei sunt produsul acestui sistem. Un sistem care nu are alt obiectiv decât a ține sub control fenomenul fotbalistic și nimic altceva. Suntem singura națională de fotbal care nu are demnitatea să-și scrie numele pe tricouri, așa cum sunt în ele în realitate și preferă varianta “europeană”, astfel că Raț a devenit Șobolan (RAT). În sport, ca și în orice altă activitate în care concurezi cu alte națiuni, ca să ai succes, trebuie mai întâi să-ți pese de ăia pe care îi reprezinți. Căutați-i discursurile lui Răzvan Burleanu din ăștia doi ani de când e președinte: simțiți ceva în afară de senzația că limba română nu e limba lui maternă?

Putem discuta la infinit despre sisteme, legi, soluții, etc. Degeaba. Totul se va duce din rău în mai rău până nu vom redeveni “noi”. Noi înșine. Acum suntem doar o anexă și reprezentații anexelor nu se pot transforma peste noapte în reprezentanții unor oameni liberi, ai unor proprietari.

Ați auzit, de când cu scutul de la Deveselu, dar nu numai, sintagma “România e în cel mai bun moment al istoriei sale”. Dar nu este vorba de România aia din sufletele noastre, e vorba de caricatura asta occidentalizată, fără personalitate și fără vlagă. Suntem morți, nu existăm! La meciul cu Albania pe stadion au fost zeci de mii de albanezi, mult mai mulți ca românii. Unde a fost diaspora? Italia și Spania au granițe directe cu Franța și cu toate astea ne-au depășit albanezii! Unde e diaspora aia care moare de dragul și de dorul României? Păi vă spun eu: la tastatură sau în fața televizoarelor la terasă.

Până și comentatorii de la ProTV au remarcat că albanezii erau mai mândri ca noi, păreau să moară pentru culorile țării lor. Culmea, tocmai Pro TV-ul să se plângă de lipsa noastră de patriotism… ei care au tocat mărunt orice liant dintre noi, orice simbol național.

[…]

Genul acesta de competiții sportive este doar vârful, este doar partea spectaculoasă dintr-o cursă pe care o noi o pierdem zi de zi. Suntem zero la capitolul producție, industrie, sănătate, agricultură, etc. În “campionatele” europene pe aceste domenii suntem inexistenți, suntem morți. Doar că spre diferență de fotbal, despre aceste domenii auzim altceva: “avem creștere economică”, “suntem în trendul european”, “a crescut nivelul de trai”, etc. Dar realitatea e că am fost reduși la nivelul unor sclavi incapabili să mai discearnă între robie și libertate. Și când vine cineva și arată că se poate și altfel  – vezi cazul Ungariei sau Poloniei, “vocile rațiunii” vin și devarsă un torent de invective: aceia nu sunt “ieuropeni”, sunt “extremiști”, precum și nelipsitul “sunt vânduți rușilor”.

Oameni buni: lăsați-i în pace pe Tătărușanu și Hoban, nu-l mai înjurați pe Iordănescu, nu mai dați vina pe “ghinion”. E mare lucru că au ajuns acolo. Într-o țară în care natalitatea se află la nivelul anilor din timpul unui război mondial, din care au plecat peste 3,5 milioane de români (alții spun că peste 4  milioane, majoritatea adulți și tineri apți de muncă. În orice caz, ca să ne facem o idee, din Siria devastată de război de cinci ani, au plecat 7 milioane),  sute de mii de români au fost uciși în sistemul medical, prin tratarea voită cu dezinfectanți diluați, operațiune de care s-a știut în cele mai intime unghere ale puterii oculte și în care, pentru prima oară de la retragerea armatei sovietice de ocupație, din 1958, România nu mai dispune de o armată capabilă să apere teritoriul național, voi vreți ca fotbaliștii să fie zmei în Europa?

Albania, o țară cu o populație cât Bucureștiul, ne-a arătat unde este locul acestei Românii. Ne-au bătut după 68 de ani! Pentru a ne însănătoși, trebuie ca această Românie – palidă caricatură după Occident, să fie aruncată la gunoi. Trebuie să ne revenim în fire. Să fim iarăși “noi”: aceia care se luau cu toți de gât – dacă era nevoie, și care trăiau în primul rând pentru și prin ei înșine. Nu pentru alții, nu pentru imaginea țării în ochii investitorilor sau a nu știu cărei organizații. Niciodată în istorie românii nu au fost motivați de altceva decât de iubirea de neam și de Dumnezeu. Dacă nu vom înțelege asta, dacă nu ne vom reveni în fire, nu va mai exista niciodată un “noi”, iar meciuri precum cel cu Albania vor deveni deziderate, nu coșmaruri.

Prioritatea trebuie să fie accesarea iubirea de neam, aia ascunsă sub straturile de “multiculturalism”, “lene” și “modernitate”, nu fondurile europene. În caz contrar, ne vom bucura pe vecie de roadele faptului că România e în cel mai bun moment din istorie. Dar măcar ne[-a] lăudat Europa că suntem civilizați…

• Cristi de la Creanga:

Dupa cum spuneau comentatorii meciului, Albania a intrat in istorie la prima participare la un campionat european. Noi am iesit din istorie 🙁

Suferim in relatiile de joc si in finalizare pentru ca aceasta este o caracteristica a fiecaruia dintre romani. Iar despre liderii nostri nu mai vorbim… Iordanescu este intruchiparea sefului orgolios care nu numai ca nu isi recunoaste slabiciunile, dar indrazneste sa vorbeasca de o performanta.

• Paul Cernat:

Doua imagini ale performantei:

Anghel Iordanescu, selectioner al reprezentativei Romaniei: “N-a fost o seară neagră. Dacă ne reproșăm ceva, e că n-am reușit să marcăm. Nu pot fi supărat pe jucătorii noștri. Au atacat, și-au dorit. (…) Pentru noi a fost o performanță că am ajuns aici.”

Razvan Burleanu, presedinte FRF: “Trebuie sa fim realisti si sa intelegem ca aceasta prezenta la Campionatul European este o performanta”.

Merci, dar decit asa performante, mai bine lipsa.

***

[…] Echipa Romaniei, o adunatura de puturosi aflati in treaba, cu o conducere tehnica la fel de iresponsabila si nesimtita (hidos final de cariera pentru “tata Puiu”, un pseudoantrenor norocos, pina acum), ar merita sa-si dea demisia in bloc impreuna cu presedintele FRF, ireprosabilul tinar Burleanu, numit politic in conditiile cunoscute.

Ramin la parerea ca nu meritam sa ne calificam si ca prezenta noastra la CE a fost rodul unui complex de imprejurari de care n-am fost in stare sa profitam. Prestatia fotbalistica anterioara, in grupe si amicaluri, a fost submediocra. Dupa iesirea din scena a generatiei lui Hagi si Gica Popescu, fotbalul romanesc a intrat pe tobogan, iar acum se afla in faliment nedeclarat. Il declar nul.

Acest esec al echipei nationale ar putea fi citit ca o “pars pro toto” pentru un esec sistemic al Romaniei in postcomunism. […]

• Catalin Beciu:

Comentariu intermediar

[…] Albanezii sunt cei mai haotici fotbalisti pe care i-a suportat televizorul meu. N-au niciun plan. N-am vazut asa ratari si atata naivitate de cănd mama m-a făcut.

Daca ne bat, ar trebui sa desfiintam federatia de fotbal, ca si-asa e condusa de un şmecher de doi bani, săgeata a “băietilor”.

Asta-i Romania serviciilor. Ele, serviciile, hotarasc la fotbal, hotarasc in politica, justitie si business.

De aia nu merge nimic.

https://www.facebook.com/catalin.beciu.1/posts/1192106317480411

***

Gata, stiu.
Am inteles ce se intampla cu noi. Avem trei probleme:
-Romania este in deficit de caracter,
-Romania este in sevraj infractional,
-Romania a ajuns pe mana frumosilor liberi, in toate domeniile.
Asta e tot.

• George Alexander:

TRENUL MORȚII (Euro 2016, România-Albania)

[…]

… I-am privit şi apoi m-am prăbuşit. La fel ca milioane de oameni. Ca milioane de români care le-au acordat acestor impostori atâta credit.

Poate unii nu sunt atât de interesați de fotbal… Aici, însă, nu este vorba numai de fotbal…

Căci, ne-au îndurerat nu pentru faptul că au pierdut, în primul rând. Ci pentru laşitatea lor, pentru psihologia lor de oameni pierduți, rătăciți pe teren, ca orice schelete, care sunt moarte cu mult înainte…

Nimic nu au arătat pe teren. Decât Refuzul de a lupta. Refuzul de a se dedica. Decât uriaşul vid intelectual şi emoțional pentru culorile patriei.

Garnitura aceasta este trenul morții în fotbalul românesc.

Este cel mai trist exemplu că banii nu aduc deloc fericirea nici chiar în fotbalul românesc. Banii ne fragilizează numai atunci când dragostea de patrie şi față de culorile naționale sunt pe cale de dispariție, oameni!…

Legaturi: