(update) FINANTAREA BISERICII SI MILITANISMUL SECULARIST. Replica asociatiilor crestine: “OFENSIVA CONCERTATA IMPOTRIVA TRADITIEI”

• Adevarul (Pr. Eugen Tanasescu): Statul laic nu este un Stat ateu

Câteva ONG-uri româneşti nu văd cu ochi buni sprijinul financiar acordat de Stat către Culte, motiv pentru care au adresat Parlamentului o scrisoare prin care solicită oprirea finanţării cultelor religioase. Este dreptul dumnealor, desigur, dar mă întristează şi mă obosesc găselniţele oferite drept argumente.

Înainte de toate, printre aceste ONG-uri remarc unele care de ani buni se luptă cu prezenţa religiei şi a Bisericii în spaţiul public. Probabil că ne mai aducem aminte de sforţările acestora în privinţa simbolurilor religioase în şcoli sau prezenţa orei de religie în învăţământul public. Însă argumentaţia nou întrebuinţată mi se pare mai mult o găselniţă a acestor organizaţii în lupta pentru susţinerea ateismului. Să ne apropiem cu atenţie de aceste motive.

1. Principalul argument este cel al laicităţii Statului Român. La prima vedere, aceasta presupune că Statul nu ar trebui să aibă nici o legătură financiară cu Cultele. Dar asta se întâmplă numai dacă nu cunoşti exact semnificaţia termenului în cauză. Derivat din grecescul laós, termenul nu semnifică nici mai mult nici mai puţin decât poporul, altfel spus comunitatea de cetăţeni. Mai spre zilele noastre termenul a căpătat un nou sens, anume acela de a desemna o separaţie între simpli cetăţeni şi slujitorii sacramentali ai Cultelor, desemnaţi prin termenul cler. Această separaţie nu are nici o legătură cu cererea in cauză, din simplul motiv că mulţi din cetăţenii acestei ţări sunt şi membrii unui cult. Pe cale de consecinţă, dacă bugetul unei ţări este destinat folosului cetăţenilor, de bună seamă că el trebuie să ia în calcul şi apartenenţa religioasă la un cult, proporţional cu această apartenenţă.

2. Tocmai de aceea, legile româneşti prevăd clar sprijinul financiar pe care Statul îl acordă cultelor. A cere Parlamentului stoparea finanţării presupune îndemnul la comiterea unei ilegalităţi. Cât priveşte chestiunile tehnice, legate de cifre şi statistici, Patriarhia Română explică într-un comunicat amplu ce se întâmplă cu sprijinul financiar de la bugetul de Stat pentru Cultele religioase.

3. Alt argument este acela că religia este o chestiune privată. Este foarte adevărat că fiecare crede în ceea ce doreşte, dar tot atât de adevărat este că atunci când cetăţenii unui Stat, în număr semnificativ, aderă la un cult, chestiunea devine de interes public, deoarece ei (cetăţenii) se constituie într-un grup social. În virtutea fundamentelor sale de funcţionare, dar şi conform anumitor limite de reprezentativitate, Statul este obligat să ia în calcul acel grup social. De aceea, în România, Cultele, deşi se organizează ca persoane juridice private, sunt recunoscute ca având o utilitate publică, exact prin formularea “sunt recunoscute de Stat”. Prin urmare, Cultele nu pot fi scoase din spaţiul public, deşi multe din ONG-urile semnatare şi-ar dori un spaţiu public sterilizat de religie, adică ateu ( din gr.átheos, fără Dumnezeu).

4. Acelaşi argument (religia este o chestiune privată) induce şi o separaţie artificială între componentele de interes public ale unei societăţi. Care ar fi criteriul de selecţie între aceste componente (cult, educaţie, sănătate, economie, sport, etc.) astfel încât unele să fie luate în calcul de Stat, iar altele date la o parte ? De ce nu pot funcţiona aceste componente împreună, tocmai în virtutea rolului public pe care îl au? De ce tocmai cele care ţin direct de valoarea persoanei umane să fie date la o parte? În alte ţări civilizate înţeleg că nu prea se întâmplă aşa. Vorba aceea, Statele cu viziuni presupuse a fi largi au început să recunoască până şi parteneriatele dintre persoanele de acelaşi sex, tocmai pentru că acestea reprezintă grupuri sociale. Adicătălea, dacă o minoritate socială (şi sexuală) pretinde recunoaştere din partea Statului, de ce să nu pretindă şi alte grupări sociale, minoritare sau chiar majoritare !? Întreb aceasta deoarece am văzut printre semnatarii acestei scrisori chiar şi organizaţii ce activează în domeniul minorităţilor sexuale, caz în care mi se pare că practică dubla măsură.

5. N-aş vrea să par un dur, dar mi se pare că argumentul de tip “mai bine s-ar da banii la alte domenii decât cultele” seamănă cu argumentul lui Iuda că se face risipă cu banii care puteau fi daţi săracilor, atunci când o femeie a uns cu mir de mare preţ picioarele Mântuitorului.

Tocmai de aceea, găselniţele ONG-urilor respective nu denotă preocuparea acestora pentru laicitate, ci pentru ateism. Iar ateismul, că vrem sau nu, este şi el tot o credinţă religioasă.

PS. Remarc “dragostea” deosebită cu care unii dintre colegii de blog mă tratează. Îi asigur că sunt dispus oricând la un dialog frăţesc al argumentelor şi nu sunt adeptul atacurilor la persoană în public, ca mijloc de suplinire a lipsei de argumente.

***

Am primit pe mail:

În atenția celor două camere ale Parlamentului României

Domnule Președinte al Senatului,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Am luat notă de o inițiativă a 23 de ONG-uri prin care se cere sistarea finanțării cultelor religioase din bugetul de stat al României. Motivația petiționarilor este că suma de 0,4% alocată de la buget cultelor religioase ar putea fi direcționată spre sănătate, educație și cercetare.

După cum vă este cunoscut, ultimul recensământ a reliefat faptul că aproape 99% din populația României este religioasă, ateii și agnosticii reprezentând 0,2%. În aceste condiții, ne punem întrebarea dacă reprezentanții acestor ONG-uri, adică cei 0,2% dintre români, pot decide care sunt prioritățile și ce ar trebui să se finanțeze pentru ceilalți 99% dintre noi, marea majoritate membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

O parte dintre organizațiile secularist-ateiste, care au programe anarhiste, pro-homosexuale și neomarxiste, semnatare ale acestei inițiative, se regăsesc și în parteneriatul cu „Luna Istoriei LGTB” care este în desfășurare, ceea ce conduce la ideea unei ofensive concertate împotriva Tradiției acestui neam, aceleași organizații contestând orele și manualele de religie și dorind scoaterea icoanelor din instituțiile de învățământ.

Parteneriatul dintre stat și Biserică nu este o invenție recentă, iar importanța religiei a fost subliniată inclusiv de Regele Carol I, în testamentul său: „Zi și noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziție vrednică între statele europene: m-am silit ca simțământul religios să fie ridicat și dezvoltat în toate straturile societății și ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca țintă numai interesele statului”.

Biserica, de-a lungul timpului, a ridicat școli, fundații spitalicești, a făcut acte de caritate, a acordat burse, participând  direct la istoria acestui neam, prin îngrijirea sufletelor și asistență socială, prin lupta pentru emanciparea națională acolo unde românii au fost oprimați, prin permanenta însuflețire a nădejdii în viitorul României.

Originile istorice ale actualului raport dintre stat și biserică, prin care statul participă, parțial, la finanțarea acesteia, rezidă în confiscarea proprietăților Bisericii începută în 1859 sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza. De atunci, statul s-a angajat să sprijine financiar Biserica cu bani din bugetul public. Acest fapt a fost precizat mai târziu și de Nicolae Iorga, într-o scrisoare din 1920 către Mitropolitul Miron Cristea, unde sublinia importanța sprijinului pe care statul este dator să îl ofere Bisericii: „În privința legăturilor dintre stat și biserică, eu cred că statul, care a răpit averea bisericii, e dator să o întreție potrivit cu nevoile vremii noastre. El nu se poate desface nici de datoria de a se socoti legat de dânsa, fiindcă aceasta e un element inseparabil din tradiția noastră națională, a statului generator pentru Romania Mare.” Prin Legea cultelor din 1948, regimul bolșevic a naționalizat și ce mai rămăsese în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane.

Legea, nr. 489/2006 privind Libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor pleacă de la premisa de bază a recunoaşterii de către Stat a rolului pozitiv al cultelor în viaţa societăţii româneşti contemporane:

„Statul Român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritativ, cultural şi de parteneri sociali, precum şi statutul acestora de factori ai păcii sociale” (art. 7, alin. 1).

Statul roman recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte Biserici şi Culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti (art. 7, alin. 2).

Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute (art. 8, alin. 1).

Articolul 29 din Constituţie stabileşte principiul  susţinerii acordate de stat cultelor, iar articolul 12 din Legea nr. 489/2006 stabileşte că subvenţiile acordate de Stat sunt controlate de Stat.

Trebuie să mai precizăm că în Grecia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia și Finlanda, țări membre UE, biserica predominantă este considerată Biserică de Stat.

În general, există ori sprijin direct din partea statului (de exemplu: Danemarca, Irlanda şi Norvegia), ori sprijin indirect, prin colectarea de către stat a contribuţiilor credincioșilor, care sunt alocate ulterior fiecărei biserici, cum se întâmplă, de exemplu, în Finlanda, Germania şi Suedia. În plus, bisericile din majoritatea statelor europene sunt scutite de la plata multor taxe, inclusiv cele pe proprietăţile imobiliare.

Ceea ce doresc să inspire organizațiile care reprezintă secularismul-ateu este atât împotriva legilor din țara noastră, cât și împotriva practicilor curente din majoritatea statelor U.E., unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că finanţarea unor activitaţi ale cultelor religioase de la buget nu constituie o violare a libertăţii de conştiinţă a contribuabililor.   

Nu în ultimul rând, am vrea să vă reamintim că înmulțirea lăcașurilor de cult după 1990 reprezintă modul prin care neamul românesc a înțeles să-și manifeste spontan credința, după 45 de ani în care Biserica a fost supusă terorii ideologice. O teroare pe care reprezentanții a 0,2% dintre cetățenii acestei țări observăm că sunt tentați să o continue, cerințele lor bazându-se pe falsuri flagrante pe care vor să le impună opiniei publice (sumele vehiculate în sprijinul dat de stat Bisericii sunt de câteva ori mai mari decat cele reale), precum și pe presiunea asupra elementului majoritar creștin-ortodox, care se vede obligat să reacționeze la campaniile mediatice instrumentate de aceste organizații care au un vădit caracter anti-național.

Ținând cont de aceste argumente, noi, semnatarii acestei scrisori, în care dăm glas marii majorități a celor care v-au ales în forurile legislative ale țării, avem încredere că veți lua cea mai bună decizie.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Semnează

Alianța pentru Demnitate Națională – Președinte Iulian Capsali

Asociaţia Christiana – Preşedinte Prof. dr. Pavel Chirilă

Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România – dr. Christa Todea Gross, vicepreședinte

Alianța Familiilor din România – Director Bogdan Mateciuc

Asociația Rost – președinte Claudiu Târziu

Asociația Pro-Vita București – Președinte Bogdan Stanciu

Asociația pentru Libertatea Românilor – Președinte Nicolae Livadă

Asociația Prietenii Sf. Efrem cel Nou –  Președinte pr. Ciprian Staicu

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului – Președinte Dragoș Tăcăluță

Liga Studenților din Universitatea din Bucureşti

Liga de Utilitate Publică – Preşedinte Rafael Udriște

Liga Distributistă Română „Ion Mihalache” – Ovidiu Hurduzeu

Asociația „Bucovina Profundă” – președinte Mircea Pușcașu

Asociația Studenților Creștini – Ortodocși din România filiala București

Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni”, Suceava

Asociația Predania – Președinte Ion Gurgu

Asociația „Ortodoxia Tinerilor” – Claudiu Bălan

Asociaţia Meșterilor Populari din Moldova, Iaşi – preşedinte Marcel Lutic

Asociaţia HRISDORIA – Preşedinte Augustin Câmpean Dorin

Asociația Civică a Tinerilor Creştin-Ortodocşi Români – Președinte Bogdan Ivan

Asociația pentru Cultură și Educație „Sfântul Daniil Sihastrul” – președinte Lucian Cornianu

Asociația „Copil dorit” – președinte Simona Verman

Asociația „Artă și Tradiții Meșteșugărești”, Alba – președinte Petruța Pop

Asociația Tinerilor Ortodocși „Orthograffiti” – președinte Alexandra Nadane

Revista Orthograffiti – Laurențiu Dumitru

Fundaţia Creştină „Părintele Arsenie Boca”

Asociaţia Dascălilor din România

Asociaţia Familia Ortodoxă

Revista „Familia Ortodoxă”

Revista „Foaie Națională”

Asociația „Triada”

Fundația „Sfânta Irina

Asociația „Prietenii de Familie”