GEORGE (GIGI) BECALI – ELIBERAT DIN INCHISOARE, doreste sa-si schimbe radical viata, iesind din viata publica si slujind semenilor, AJUTAND PE CEI INCHISI IN PENITENCIARE, CONSTRUIND SPITALE SI TIPARIND CARTI ORTODOXE (video)
GEORGE BECALI – eliberat din inchisoare: AM..
– Finanţatorul Stelei, Gigi Becali, a fost eliberat, vineri după-amiază, din Penitancierul Poarta Albă. La ieşire, Becali a spus că primul lucru pe care vrea să îl facă este să se împace cu toată lumea, adăugând: “Să mă ierte tot omul pe care l-am supărat – jurnalist, judecător”.
“Prima dată şi prima dată vreau să împlinesc dreptatea Domnului, să mă împac cu toţi oamenii pe care i-am supărat şi să mă ierte toţi, jurnalişti pe care i-am jignit, din viaţa publică politicieni, judecători, procurori, orice om pe care eu l-am supărat cu cel mai mic lucru. Eu nu mai pot să doresc răul la cineva, pentru că eu la rugăciune mă rog şi pentru duşmani. Atunci ar însemna că-l mint pe Dumnezeu. Omul are în adâncul sufletului o mică răutate, încerc să-mi înving şi răutatea aia, pentru că sunt unele persoane care mi-au făcut rău, dar eu le cer iertare şi la ăia care mi-au făcut rău, dacă eu am greşit cu ceva“, a spus Becali.
[…] Latifundiarul a vorbit şi despre planurile sale privind ajutorarea puşcăriilor. Îşi doreşte să conducă mai multe fundaţii, care să se ocupe penitenciare. „Ar fi totul calculat frumos, totul organizat. Fundaţiile pentru drepturile omului vreau sa le unesc, să le conduc eu. Se vor ocupa de puşcării. Ce înseamnă puşcării, ştiu eu foarte bine. Pentru mine, cei ce au patronat puşcăriile…le mulţumesc.
Dar vreau să-i transmit capului, care le conduce puşcăriile, Misterul Justiţiei, şi să mă ierte, că suntem în post, că n -ai nevoie de nici un ban ca să fii om. N-ai nevoie de bani ca să aplici legea. Legea este scrisă. Iar voi trebuie s-o citiţi. Nu trebuie bani să înţelegi că MM Stoica are un an şi 2 luni de puşcărie şi n-a ieşit afară deloc. Nu trebuie să dai bani ca să-l laşi pe Gică Popescu 25 de zile să se ducă acasă. S-a dus doar o zi. Victor Becali s-a dus doar o zi. Nu pot să trec cu vederea. Te iert pentru ce mi-ai făcut mie, pentru ce ai făcut semenilor mei, n-am să te iert. Voi lupta ca oamenii să nu devină animale.
Sistemul ăsta trebuie să cadă. Eu voi lupta pentru asta, să-mi ajut semenii, nu numai pe Borcea, Giovani sau Voiculescu“, a transmis Becali, la ieşire din penitenciar.
„Sunt alt om. Ceea ce a fost…sunt multe lucruri pe care mi le-am făcut, de care mi-e ruşine. Nu mai vorbesc de rău pe nimeni, niciodată. Eu vreau mântuire. Dacă mai trăiesc 20 de ani, şi să-mi dea Dumnezeu…. să fiu înconjurat de oameni curaţi, duhovniceşti. Vreau să învăţ de la oameni duhovniceşti.
La puşcărie, nu lăsam decât muzica religioasă. Cea mai mare bucurie a fost atunci când un băiat mi-a spus că în puscărie se conduce cu pumnul sau cu mintea. Şi mie mi-a spus că am condus cu dragostea. M-am dus după colţ şi am plâns de bucurie. Eu şi temniţa şi puşcăria le-am primit cu dragoste“, a spus Becali, imediat după ce a fost eliberat. Becali a mai spus că va pleca din ţară pentru a se opera.
„Pe 21 februarie m-a consultat medicul din Germania, mi-a spus că mă va programa pentru operaţie, să vadă când are liber la clinica. M-a programat în perioada 24 – 27 martie la operaţie, eu credeam că ies până atunci, asta e, fac altă programare”, a precizat Becali.
[…]
Decizia a fost luată de către judecătorii ÎCCJ, în mai 2013, latifundiarul fiind acuzat că a prejudiciat statul român cu aproape 900.000 de euro. Ulterior, acesta a fost transferat, la solicitarea sa, de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Poarta Albă, fiind încarcerat în regim deschis. Menţionăm că acesta a executat aproape doi ani din pedeapsă.
- Cotidianul/ Ion Spanu: Hărţuirea lui Gigi Becali arată nivelul presei noastre bulevardiere
Eliberarea lui Gigi Becali din penitenciar a pus din nou pe jar reporterii tuturor televiziunilor. Transmisii în direct de la Poarta Albă, de pe tot traseul pînă în Bucureşti, de la barul din Pipera, din faţa porţii casei sale. Am crezut că le-a fost dor de unul dintre personajele cele mai spumoase din spaţiul public. N-a fost aşa!
Planul editorial al tuturor televiziunilor avea un scenariu foarte clar: reporterii urmau să-l provoace pe Gigi Becali la declaraţii cît mai contondente la adresa politicienilor, a oamenilor din fotbal, a oricui, iar apoi, în talk show-uri interminabile, sociologi, psihologi, moderatori dornici de notorietate trebuiau să-l joace în picioare, să-i batjocorească cuvintele rostite despre credinţă, despre iertare şi chiar pe cele despre dragoste!
L-am auzit, de pidă, pe un fătuc de la Realitatea TV, un anume Claudiu Popa, afirmînd emfatic că el nu crede în sinceritatea credinţei lui Becali! Vă daţi seama, un învăţăcel în onduirile erotice ale Cruduţei şi un fin cunoscător al amorurilor Biancăi Drăguşanu să se pronunţe despre credinţa cuiva? Şi n-a fost singurul! Un sociolog ritos (???) spunea pe un alt post că Becali face parte din acea categorie care a distrus România, că el este doar un infractor de rînd care ar trebui eliminat din viaţa publică, că nu va rezista prea mult şi iarăşi va profita de orice microfon întins spre el.
Toate acestea, în timp ce Gigi Becali le spunea reporterilor adunaţi în faţa penitenciarului că nu mai vrea să dea nici o declaraţie în presă, că vrea să se retragă din spaţiul public şi că vrea să se dedice mîntuirii sale prin fapte creştine, îndreptate către cei nevoiaşi!
Aceste două ipostaze, aflate în opoziţie totală, nu pot exista împreună decît dacă în spatele provocării permanente se ascunde fie un interes editorial al posturilor TV, fie o lipsă crasă de profesionalism gazetăresc. Practic, dacă Becali vorbeşte despre planurile sale de binefacere sau despre orice altceva, este acuzat de infatuare sau de trufie, iar dacă tace, este acuzat de ipocrizie. Nu mai ştie omul, abia ieşit din puşcăria unde a stat aproape doi ani, ce să facă pentru a-i mulţumi pe toţi!
A doua zi, de Florii, Becali s-a dus la biserica din Pipera. La ieşire, aceiaşi reporteri care-l întrebau pentru ce s-a rugat, dacă s-a rugat şi pentru victoria Stelei, dacă-l vinde pe Tănase, dacă-i prelungeşte contractul lui Prepeliţă! Într-un cuvînt, îl întrebau despre orice, chiar dacă se aflau chiar în poarta bisericii. Probabil că Becali văzuse emisiunile din seara precedentă, astfel încît, dezamăgit, le-a repetat că nu mai vrea să vorbească cu nimeni, mai ales că toţi, la TV, îl acuză că a rămas un infractor. Reporterii parcă nu auzeau nimic: vine Reghe antrenor din vară?, mai poate pierde Steaua campionatul?, unde vă duceţi de Paşte?
Cu toată dragostea, vorba lui Bogdan Chirieac, asta nu mai este presă sau, dacă este, atunci este una bulevardieră, de hărţuire, cu subiecte scoase din toaleta vieţii noastre, în care intimitatea nu este decît teritoriul public al căutătorilor de provocări sterile. Nu acuz sub nici o formă prezenţa reporterilor într-un anume loc sau intenţia lor de a nu rata un subiect sau o declaraţie, căci, în fond, acesta este specificul meseriei de reporter de teren: să fie peste tot. Totuşi, cînd vezi că personajul din faţa ta nu vrea să răspundă la întrebări, de ce este obligatorie difuzarea sincroanelor numai aşa, de dragul de a le folosi ca pretext pentru o discuţie despre cineva care nu mai vrea să fie în centrul atenţiei?
Toate aceste observaţii nu-l privesc doar pe Gigi Becali, căci felul acesta de a face, chiar pe posturile de ştiri, o presă bulevardieră, fără reguli şi fără respectarea vieţii private a cuiva a devenit metoda românească de a face gazetărie! Înghesuiala aceea de pe scările DNA pentru a surprinde cătuşele de la mîinile unui politician, întrebările acelea stupide (cum vă simţiţi acum, reţinut?, ce părere aveţi despre acuzaţiile procurorilor?) intră în aceeaşi categorie. Nu contează că este interzisă difuzarea imaginilor cu oameni încătuşaţi, nu mai este nimeni preocupat de faptul că acestea sînt văzute de copiii, soţia, părinţii sau prietenii celui arestat, căci vine Negrea şi tună: „Trebuia să se gîndească înainte de a fura ca să nu fie arătat încătuşat!”. Nu contează prezumţia de nevinovăţie şi, în general, nu mai contează nimic, în afara audienţei!
M-am opus totdeauna reglementării presei, considerînd că este riscant să laşi stabilirea regulilor pe mîna Andreei Pora, a lui Georgică Severin sau a Monicăi Macovei, temîndu-mă de ce monştri ar putea să nască aceştia şi atîţia alţii ca ei. Văzînd însă nivelul tot mai scăzut al presei de azi, în care principiile nu există decît pentru a fi călcate în picioare, parcă aş risca să accept măcar o minimă reglementare care să protejeze viaţa privată a oricui, dreptul oamenilor la imagine, chiar şi al infractorilor de rînd, căci nimeni nu este cobaiul vreunui ziarist. Sau măcar asumarea celor 6 reguli ale polemicii civilizate, aşa cum au fost stabilite încă din anul 1890 în documentul redactat de Universitatea din Oxford:
1. În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
2. Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate, care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată.
3. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine.
4. Părţile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se abate discuţia de la problema în sine.
5. Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente.
6. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ, şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu.
Poate că aşa vom avea din nou o presă adevărată, agresivă cu orice Putere, dar o presă respectată, din care, evident, să nu lipsească polemica, dezvăluirile şocante sau disputele aprige. Totul, însă, în limitele unui limbaj civilizat, care să respecte cîteva convenţii şi care să facă posibil orice dialog. Altfel, iarăşi o să ni spună, nouă, gazetarilor, acea vorbă: pe cineva care ştie să citească este foarte greu să-l convingi să nu scrie! Sau, pentru că presa scrisă a cam fost înlocuită de televiziune: pe cineva care ştie să vorbească e foarte greu să-l convingi că nu se pricepe la orice!
Văzusem la un moment dat o înregistrare cu Gigi Becali la Sf. Munte. Era unul care îl tot urmărea și îl filma. Și a rezistat omul doar să îl filmeze până ce la un moment dat, seara, când Becali își făcea un ceai, a început să îi pună întrebări. Și Becali spunea blând că îi lasă să filmeze dar nu ține interviuri. Și uitându-mă la fața acestui om chiar îmi părea rău că nici măcar la mănăstire nu era lăsat în pace. Adică era în Sf. Munte Athos și nici măcar acolo nu era lăsat în pace de reporteri. Întâmplarea e recentă, după ce a ieșit din închisoare. Sper să dispară cât de repede din viața publică ca să fie lăsat în pace.