INCA DOUA TARI CUCERITE: AUSTRIA SI AUSTRALIA LEGALIZEAZA CASATORIILE HOMOSEXUALE/ In Australia, in ciuda promisiunilor, CRESTINILOR LE ESTE REFUZATA PROTECTIA LIBERTATII RELIGIOASE/ Cazuri judiciare cruciale: COMAN vs România sau cum poate lua sfarsit ”DIVERSITATEA” in Europa/ CURTEA SUPREMA din SUA: ultima speranta pentru micii intreprinzatori CRESTINI care nu sunt de acord cu NUNTILE GAY/ Altfel despre cazul WEINSTEIN. Revolutionarii sexului si agenda lor

10-12-2017 27 minute Sublinieri

Curtea Constitutionala a Austriei a decis ca persoanele de acelasi sex se vor putea casatori incepand cu anul 2019, declarand ca legile anterioare erau discriminatorii, potrivit CNN.

In Austria, cuplurile formate din persoane de acelasi sex au avut posibilitatea, incepand cu anul 2010, doar sa incheie parteneriate civile, care le ofereau aceleasi drepturi precum un contract de casatorie. Decizia Curtii a fost insotita de precizarea ca “distinctia intre casatorie si parteneriat civil nu poate fi mentinuta in aceste vremuri fara a discrimina cuplurile gay”.

Aceasta decizie claseaza Austria in linie cu multe alte natiuni europene care au legalizat deja casatoriile intre persoane de acelasi sex, precum Germania, Spania, Belgia, Olanda, Franta si Marea Britanie.

Restrictiile cu privire la casatoriile intre persoane de acelasi sex vor fi ridicate pe 31 decembrie 2018, noua reglementare intrand in vigoare la 1 ianuarie 2019.

Ca parte a incercarii de a elimina inegalitatile, cuplurile heterosexuale vor putea, incepand de anul viitor, sa opteze pentru parteneriatele civile.

  • ActiveNews: 

Legalizarea parteneriatelor civile duce la legalizarea „căsătoriei” homosexuale. Ce s-a întâmplat în Austria

Pornind de la cazul a două femei lesbiene, Curtea Constituțională a Austriei a dat o decizie care va permite cuplurilor de același sex să se „căsătorească” începând din 2019.

În 2010 a fost legalizat parteneriatul civil între persoanele de același sex, iar acum, ceea ce era de așteptat s-a întâmplat: Curtea a constatat că, deoarece instituția parteneriatului civil este similară până la identificare cu cea a căsătoriei, ar fi o discriminare să li se refuze acestor cupluri accesul și la instituția căsătoriei, informează Știri pentru viață.

Pentru a fi și mai clar că parteneriatele civile homosexuale țintesc nu doar instituția căsătoriei, ci și instituția adopției, avocatul lesbienelor a invocat și argumentul că ele au nevoie de căsătorie pentru a putea adopta copii, așa cum cuplurilor căsătorite de același sex deja „li se permite să adopte copii și să acceseze formalitățile pentru reproducere medicală asistată”.

Secretarul General al Partidului Libertății din Austria, care se opune „căsătoriei” între persoanele de același sex, a declarat că sentința „tratează egal lucruri care nu sunt egale”. Partidul Poporului din Austria (ÖVP), care se află în negocieri cu Partidul Libertății pentru formarea unui guvern, se opune „căsătoriei” între persoane de același sex.

Conferința Episcopilor Catolici din Austria a declarat despre căsătorie că „ar trebui să fie rezervată exclusiv pentru cuplurile de sex opus” datorită naturii unice a relațiilor complementare față de alte forme de conviețuire.

Senatul Australiei a votat pentru legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Amendamentele care prevedeau PROTECȚIA celor care refuză să oficieze mariaje gay NU au trecut

Senatul australian a aprobat proiectul de lege privind căsătoriile între persoane de același sex. Proiectul de lege a trecut fără probleme de Senat, cu 43 de voturi „pentru” și 12 „împotrivă”, fiind primit cu ovații, în stradă, de comunitatea LGBT.

Senatorii au respins amendamentele liderilor conservatori din forul legiuitor care ceruseră protecție pentru persoanele care refuză să oficieze căsătorii între homosexuali sau care nu doresc să facă aranjamente florale sau torturi pentru nunțile gay, scrie LifeSiteNews.

De asemenea, au fost respinse încercările de a acorda libertate religioasă reprezentanților clerului care refuză să oficieze căsătorii între persoane de același sex. Senatorii au respins până și amendamentele care prevedeau dreptul părinților de a alege să își retragă copii din școlile publice care promovează homosexualitatea.

Legea va ajunge săptămâna viitoare în Camera Deputaților, iar premierul australian vrea să o vadă adoptată până pe 7 decembrie.

În urma unui referendum prin poștă, cu rol consultativ, aproximativ 63% dintre australieni s-au declarat în favoarea căsătoriilor între persoane de același sex.

Contestatarii legalizării căsătoriilor homosexuale au avertizat în repetate rânduri că un astfel de act normativ va trebui să includă protecția pentru libertatea de conștiință și religie.

Arhiepiscopul catolic de Sidney, Anthony Fisher s-a declarat, de altfel, „profund dezamăgit” de rezultatele referendumului național, profețind „destructurarea căsătoriei și a familiei tradiționale în Australia”.

  • Stiripentruviata:

Uniți în diversitate? Cazul Coman: Un test pentru UE. Se cere recunoaşterea în România a „căsătoriei” între doi bărbaţi oficiată în străinătate

Av. Adina Portaru, The Freedom Blog, 26 iunie 2017 – În fiecare an, pe 9 mai, sărbătorim Ziua Europei. Motto-ul Uniunii Europene (UE), Uniți în diversitate, a intrat în vigoare în anul 2000 și reflectă faptul că UE urmărește armonizarea și integrarea unui număr de regiuni care să fie în același timp îmbogățite de diferitele lor fonduri culturale, tradiționale, lingvistice și religioase.

Această unitate în diversitate se confruntă în prezent cu un test generat de faptul că instanța Curții de Justiție a UE (CJUE) a fost sesizată cu un caz de referință (Coman și alții) care ar putea să submineze competențele statelor membre în domeniul căsătoriei și al familiei.

Obiectul speței este dat de relația unui cuplu de același sex, cetățeanul român A.C. și cetățeanul american R.C. În 2010, cuplul a obținut un certificat de căsătorie în Belgia. Atunci când România – în conformitatea cu legea națională – nu a recunoscut calitatea lor de cuplu căsătorit, A.C. și R.C. au dat în judecată statul român cu motivarea că le-a fost încălcat dreptul la liberă circulație în UE. În 2016, Curtea Constituțională a României a adresat CJUE întrebări preliminare în vederea soluționării cazului. Acestea se rezumă la: poate fi obligat un stat membru al UE (stat gazdă) să recunoască statutul legal al partenerilor care sunt considerați soți și membri de familie de către legislația dintr-un alt stat al UE? Mai mult, se poate face acest lucru în contradicție directă cu legile statului gazdă? Astfel, cazul Coman și alții are potențialul fie de a susține diversitatea și suveranitatea națională, fie de a submina competența recunoscută a statelor membre în ceea ce privește instituția căsătoriei.

Noțiunile de bază ale dreptului familiei – soț, membru de familie și căsătorie – sunt de competența statelor membre, aspect statuat de directivele europene în materie și consolidat de jurisprudența CJUE. În situația în care CJUE ajunge la concluzia că libera circulație atrage după sine însușirea de către un stat membru a înțelesului termenului de soț dat de către alt stat membru, atunci competența națională în această privință ar putea fi complet eradicată.

Aceasta va determina rescrierea codurilor familiei, legile civile și de procedură referitoare la relațiile de căsătorie, adopție, legături de sânge, muncă, asigurări sociale și altele. Obligând un stat membru să recunoască o definiție a termenului de soți străină de propria reglementare națională, CJUE riscă să submineze legea în jumătate din statele membre UE și să creeze, pe cale de consecință, un haos legal.

Implicațiile legale ar putea depăși problema căsătorie dintre persoane de același sex. De exemplu, s-ar putea întâmpla ca, la un moment dat, un stat membru să permită și să legalizeze căsătoria între minori. Dacă soții minori decid ulterior să se mute într-un alt stat membru care permite căsătoria doar începând cu vârsta de 18 ani, atunci se va naște un conflict de legi.

O interpretare radicală a principiului liberei circulații în cazul Coman și alții, atrage după sine obligația statului gazdă să recunoască relația de căsătorie a minorilor oficiată în alt stat, cu încălcarea propriei sale reglementări în ceea ce privește instituția căsătoriei. O astfel de interpretare ar aduce atingere directă competenței recunoscute statelor membre, astfel cum a fost statuată prin Tratate.

Simultan cu acest caz, în România există o inițiativă cetățenească de consfințire a căsătoriei ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie. Această inițiativă, care a fost avizată în unanimitate de Curtea Constituțională a României, a strâns 3 milioane de semnături, fiind cea mai mare susținere publică a vreunei ințiative de acest fel din istoria recentă a României. Astfel, a obliga România (și celelalte state membre ale UE) să își modifice legislația națională pentru a recunoaște relațiile dintre persoane de același sex înseamnă împiedicarea în mod deliberat a acestui proces democratic.

În contextul actual, în care viitorul Uniunii este pus sub semnul întrebării, CJUE ar putea amplifica tendințele de divizare dacă va decide să impună tuturor statelor membre redefinirea termenului de căsătorie și familie. CJUE nu ar trebui să sacrifice respectul pentru competența națională și diversitatea culturală, spunându-le statelor membre că legislația lor națională nu contează. În virtutea competenței lor naționale, multe state europene recunosc și protejează – în legile și în constituțiile lor – căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie. Acesta este dreptul lor.

Statele membre trebuie să aibă libertatea de a afirma în legile lor că atât o mamă, cât și un tată sunt în egală măsură esențiali în viața unui copil. Uniunea Europeană ar trebui să rămână un spațiu liber și deschis diversități.

FOTO, VIDEO. Anul acesta, scena Naşterii Pruncului Iisus şi urarea „Crăciun fericit!” se întorc la Casa Albă

Săptămâna trecută, Prima Doamnă a SUA a făcut public pe reţelele de socializare un film care prezintă inaugurarea decoraţiunilor de Crăciun de la Casa Albă.

Melania Trump apare îmbrăcată în alb, cu o rochie de lungime medie, asistând la un scurt fragment din baletul „Spărgătorul de nuci” şi schimbând impresii şi îmbrăţişări cu copiii care au pregătit decoraţiunile de Crăciun de la Casa Albă.

Catolicii din SUA au remarcat cu satisfacţie o frumoasă scenă a Naşterii Pruncului Iisus instalată la loc de cinste, cu Pruncul reprezentat purtând coroană împărătească.

După opt ani de zile în care Casa Albă nu a folosit cuvântul „Crăciun”, pe felicitarea din acest an apare urarea tradiţională: „Crăciun fericit!”. Actualul preşedinte îşi onorează astfel promisiunea de „a pune capăt războiului împotriva Crăciunului”.

Timp de opt ani, Familia Obama, sub pretextul că vrea să fie neutră faţă de orice credinţă, nu a trimis decât felicitări de Crăciun cu mesajul: „Sărbători fericite!” – o urare care românilor mai în vârstă le  aminteşte de vremurile în care Moş Crăciun trebuia să se numească Moş Gerilă. Ultima felicitare trimisă de Obama de Crăciun prezenta o fotografie de familie de la un dineu dat de Premierul Canadei, Justin Trudeau, lider faimos pentru vederile sale de extremă stângă.

Scenele blasfemiatoare ale „Nașterii” cu doi bărbați sau două femei sunt semne clare despre cum ar arăta societatea dacă mișcarea homosexuală va câștiga puterea

Așa cum în urmă cu 100 de ani și ceva comuniștii, prin atentate și blasfemii, arătau direcția totalitaristă în care vor duce societatea dacă vor lua puterea, și în prezent, în fiecare zi, apar noi și noi elemente care arată totalitarismul mișcării homosexuale. Elementul nou al acestui Crăciun este dat de blasfemierea scenelor Nașterii folosite în Occident.

Cameron Esposito, un actor şi activist LGBT din California, SUA, a postat pe pagina proprie de Facebook, care are peste 90.000 de fani, o fotografie cu o scenă a „Nașterii” instalată pe peluza unui vecin, în care, în loc de Dreptul Iosif și Fecioara Maria, sunt doi bărbați.

Catolicii fac în mod curent aceste instalaţii în preajma Crăciunului, cu statui care reprezintă Naşterea lui Hristos şi Sfânta Familie, adică părinţii Lui după trup: Dreptul Iosif şi Fecioara Maria. Cea de la Casa Albă a fost de curând popularizată în toată lumea.

Dar „Nașterea” din fotografia activistului homosexual este precum „familia” și „căsătoria” homosexuale: cu doi bărbaţi. Nu este o excepție unică, și nu doar pentru că o femeie lesbiană a postat o „Naștere” cu două femei, ci pentru că în viitor absolut toate elementele care țin de o societate așezată pe pilonii bărbat – femeie – copii vor fi reinterpretate de mișcarea homosexuală în sens homosexual. Celor care nu cred că în manualele școlare pentru copii vor apărea „familiile” din doi bărbați și cele din două femei, să aibă în vedere că societatea este foarte clar informată de către mișcarea homosexuală care este agenda ei: totul pentru ideologia homosexuală, nimic pentru tradiția creștină și normalitate.

Activiștii homosexuali nu au nici o jenă să blasfemieze și să încerce să preia cele mai profunde și mai sacre simboluri ale creștinismului, pentru că ei doresc să înlocuiască societatea actuală, fundamentată pe creștinism, cu o societate post-creștină, fundamentată pe ideologia homosexuală.

Ei nu se ascund, dar creștinii insistă să nu înțeleagă ce se întâmplă…

Nouă lege impune responsabil ideologic pentru firmele cu minimum 50 de angajaţi: „Vechiul şi îmbătrânitul responsabil cu propaganda, resuscitat ca expert în egalitatea de şanse”

Firmele private cu peste 50 de angajaţi au obligaţia să prevadă în organigramă un expert în egalitate de şanse. Nerespectarea obligaţiei va atrage o amendă de la 3.000 lei la 100.000 lei, informează profit.ro. Expertul va beneficia de cursuri de formare şi va fi responsabil cu combaterea discriminării şi „violenţei de gen” şi a hărţuirii sexuale la locul de muncă.

Redăm comentariul unei utilizatoare de Facebook din Bucureşti despre noua lege:

Pe vremea lui Ceaşcă se găsea, în fiecare întreprindere sau instituţie de stat, câte un activist de partid (comunist, pentru cei tineri), responsabil cu învăţământul ideologic şi cu vegherea şi păstrarea spiritului revoluţionar al angajaţilor („responsabilul cu propaganda”).

Credeaţi, ca şi mine, că am scăpat de ei după revoluţie?
Am scăpat, dar numai până acum.

Vechiul şi îmbătrânitul responsabil cu propaganda, mort ca formă fără fond şi ca organizator de piese de teatru politic numite „şedinţe de partid” se vrea a fi resuscitat în zilele noastre tot ca responsabil ideologic, dar sub noua denumire – la fel de lemnoasă, însă Euro-friendly – de „expert în egalitatea de şanse”, şi care va avea ca atribuţii tot „prelucrarea” ideologică, prezentarea de referate, încheierea de procese-verbale şi simularea unor şedinţe:

„În desfăşurarea activităţii, expertul, tehnicianul sau persoana desemnată cu atribuţii în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi au ca atribuţii principale:
– analizează contextul de apariţie şi evoluţie a fenomenului de discriminare de gen, precum şi nerespectarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi recomandă soluţii în vederea respectării acestui principiu;
– formulează recomandări/observaţii/propuneri în vederea prevenirii/gestionării/remedierii contextului de risc care ar putea conduce la încălcarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, cu respectarea principiului confidenţialităţii;
– elaborează planuri de acţiune privind implementarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în care să fie cuprinse cel puţin: măsuri active de promovare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi eliminarea discriminării directe şi indirecte după criteriul de gen, măsuri privind prevenirea şi combaterea hărţuirii la locul de muncă, măsuri privind egalitatea de tratament în ceea ce priveşte politica de remunerare, promovare în funcţii şi ocuparea funcţiilor de conducere.
– elaborează, fundamentează, evaluează şi implementează programe şi proiecte în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi”

etc etc

Dacă eşti liber să-ţi exprimi credinţa, dar eşti obligat să faci ceea ce nu crezi, ai intrat pe panta la capătul căreia nu vei mai fi liber nici măcar să gândeşti

Andrei Iosif, Stiripentruviata.ro, 4 decembrie 2017 – Baronelle Stutzmann, o florăreasă din statul american Washington a fost condamnată la amenzi penalităţi care o vor ruina pentru că a refuzat să facă aranjamentele florale pentru ceremonia de „căsătorie” a unui cuplu de homosexuali.  Înainte de ruinarea finală, care o va lăsa fără afacere, fără casă, fără pensie şi fără avere personală, femeia a înaintat o cerere de rejudecare la Curtea Supremă a SUA, aceeaşi instituţie care a legiferat în 2015 „căsătoria” homosexuală pe întreg teritoriul SUA.

În aşteptarea verdictului final, să ne oprim puţin asupra unei etape din judecarea acestui caz.

În 2015, Procurorul General al Statului Washington i-a oferit lui Baronelle Stutzmann o înţelegere pentru a renunţa la acuzaţii, cu condiţia ca femeia să plătească o amendă modică de 2.000 de dolari şi să îşi ia angajamentul ca pe viitor să nu mai refuze clienţi care îi cer să le decoreze cu flori ceremoniile de „căsătorie” cu persoane de acelaşi sex.

Baronelle Stutzman a refuzat, trimiţându-i Procurorului General o scrisoare în care spunea:

Nu mi-am închipuit vreodată că legea îmi va putea interzice să-mi folosesc abilităţile şi darurile de la Dumnezeu şi să fac ceea ce iubesc să fac de peste trei decenii.

Statul nostru ar fi un loc mai bun dacă ne-am respecta cu adevărat diferenţele şi dacă am avea conducători care să ne protejeze libertatea de a ne afirma aceste diferenţe.

Din 2012, legea le dă cuplurilor de acelaşi sex libertatea de a acţiona conform credinţelor lor în ceea ce priveşte căsătoria, dar eu, pentru că urmez învăţătura din Biblie care prezintă căsătoria ca uniune între un bărbat şi o femeie, nu mai am libertatea de a acţiona conform credinţelor mele.

Constituţia statului Washington ne garantează «libertatea de conştiinţă în toate chestiunile care ţin de sentimentul religios».

Nu pot vinde această preţioasă libertate.

În februarie 2017, Curtea Supremă a Statului Washington a condamnat-o pe Baronelle Stutzman la amenzi şi penalităţi. În procesul respectiv, Procurorul General al statului Washington a afirmat:

Onorată Curte, între libertatea credinţei şi libertatea de acţiune este o diferenţă. În ceea ce priveşte libertatea de exprimare religioasă, doamna Stutzman este liberă să creadă ce vrea.  Dar în interacţiunile ei publice, când se foloseşte de beneficiile şi protecţiile care decurg din statutul de persoană juridică cu activitate comercială, există responsabilităţi care decurg din aceasta.”

Ce înţelegem din poziţia reprezentantului statului? Că guvernul statului Washington crede că eşti liber să-ţi exprimi credinţa, dar eşti obligat să faci ceea ce nu crezi.

În curând, acelaşi principiu se va aplica şi libertăţii de expresie: eşti liber să gândeşti, dar nu şi să-ţi exprimi gândurile.

Ultimul pas va fi interzicerea libertăţii de a gândi altceva decât gândirea oficială.

O florăreasă din SUA riscă să-şi piardă munca de o viaţă, deoarece crede că libertatea de conştiinţă nu e de vânzare

Curtea Supremă din SUA încă nu a dat un răspuns la cererea unei florărese din statul Washington de a-i rejudeca cazul, după ce aceasta a pierdut mai multe procese în instanţele inferioare din SUA. Sentinţele o obligă la plata unor amenzi, penalităţi şi cheltuieli de judecată în urma cărora riscă să-şi piardă afacerea, casa, pensia şi întreaga avere personală şi a familiei.

Femeia, pe nume Barronelle Stutzman, acum în vârstă de 72 de ani, a fost chemată în judecată în 2013 de Uniunea Americană pentru Libertăţi Civile (ACLU), în numele unui cuplu de homosexuali, după ce femeia a refuzat să furnizeze decoraţiunile florale pentru „căsătoria” acestora.

Procurorul General al statului Washington s-a autosesizat şi el după ce a văzut cazul în presă şi i-a intentat şi el un proces separat, din partea statului Washington. ACLU a mai deschis apoi acţiune legală şi împotriva lui Barronelle Stutzman ca persoană fizică, nu numai împotriva companiei ei.

Cei doi homosexuali care au reclamat-o sunt clienţii ei fideli de nouă ani, iar femeia consideră că preferinţele lor sexuale nu au împiedicat-o să aibă o relaţie bună, chiar de prietenie cu ei. Tot ce le-a cerut a fost să nu o implice într-un eveniment care era împotriva conştiinţei şi credinţei sale creştine. Baronelle Stutzman este membră a unei comunităţi baptiste.

În februarie 2017, Curtea Supremă a Statului Washington a susţinut decizia unei instanţe locale şi a condamnat-o pe Baronelle Stutzman la amenzi şi penalităţi.

În urma acestei decizii, teologul Michael Brown a declarat la radio că mai înspăimântătoare decât decizia unui tribunal împotriva libertăţii religioase este tăcerea celor mai mulţi lideri religioşi, care nu s-au grăbit să îi ia apărarea femeii şi să se folosească de ocazie pentru a susţine învăţătura biblică.

Kristen Waggoner, avocatul de la Alliance Defending Freedom (ADF), organizaţia care îi asigură femeii asistenţa juridică, a declarat despre cazul ei:

Naţiunea noastră are o lungă tradiţie de a apăra dreptul oricui de a face opinie separată. ACLU i-a pus în primejdie întreaga avere pentru simplul fapt că ea nu este de acord cu viziunea oficială a statului cu privire la căsătorie. Ea riscă amenzi uriaşe doar pentru că şi-a exercitat dreptul la liberă exprimare.

Să nu ne înşelăm: scopul acestui caz este ca nimeni să nu mai îndrăznească să se opună. Într-o Americă  liberă, ar trebui să fie loc pentru toţi să coexiste. Guvernul nu ar trebui să-şi folosească autoritatea şi puterea pentru a-i zdrobi pe cei care au altă părere. Nu ar trebui să fim obligaţi să exprimăm mesaje sau să participăm la ceremonii religioase împotriva voinţei noastre. Este ne-american şi neconstituţional.

Nimeni nu ar trebui forţat să renunţe la drepturile sale constituţionale atunci când intră pe piaţa liberă. Toleranţa este o relaţie bilaterală şi aşa trebuie să rămână.

  • Anghel Buturuga:

Faci tort pentru noi sau te-ai ras!

In aceste zile Curtea Suprema din SUA are pe rol un caz foarte important: Jack Phillips vs State of Colorado

Jack este cofetar. Torturile lui sunt, insa, creatii complicate, impodobite. Ceva aproape artistic. Solicitat sa faca un tort pentru o nunta de cuplu gay, a refuzat. Contravenea convingerilor sale. A fost dat in judecata si a pierdut procesul. A contestat decizia si cazul a ajuns, acum la Curtea Suprema.

Vor avea dreptul cofetarii, fotografii, brutarii, florarii crestini etc. sa refuze serviciile facute pentru nuntile gay sau vor fi obligati sa aleaga intre a-si mentine afacerea si a o inchide, pentru a nu-si incalca propriile convingeri?

Se pare ca scorul e strans la Curtea Suprema si chiar ca ar inclina puternic impotriva dreptului de a refuza servicii sub protectia primului amendament din Constitutia SUA (cel care protejeaza libertatea de exprimare si de exercitare a religiei), desi administratia Trump a sustinut cauza cofetarului…

Dar, daca Supreme Court va decide impotriva cofetarului, se deschide usa pentru alte impuneri: agentiile de adoptat vor fi obligate sa dea spre adoptie si cuplurilor gay, chiar daca sunt crestine, apartinand confesiunilor catolice sau protestante.

Opinia publica este impartita in privinta cazului. 48% sustin libertatea de alegere pentru micii intreprinzatori crestini, 49% considera ca trebuie obligati sa-si furnizeze serviciile tuturor, inclusiv cuplurilor gay.

Toleranta doar pentru homosexuali. Sau mic ghid de depistare a anticrestinului deghizat in cauzas LGBT

In cazul deja celebru al cofetarului dat in judecata pentru ca nu a vrut sa faca un tort pentru nunta unui cuplu homosexual, decizia Curtii Supreme depinde de un singur vot care poate decide majoritatea. Votul apartine lui A. Kennedy, care este considerat mai degraba favorabil cauzei LGBT.

Totusi, in audierile care au avut loc la Curtea Suprema, Kennedy a avut o interventie in care a criticat reprezentantii statului federat Colorado, cei care reprezinta cauza LGBT in aceasta speta. In documentatia lor, oficialii Colordao afirmasera ca “freedom of religion used to justify discrimination is a despicable piece of rhetoric./ “libertatea religioasa folosita pentru a justifica discriminarea este o retorica dezgustatoare”.

Kennedy i-a intrebat pe oficiali daca nu s-au delimitat de aceasta afirmatie. La raspunsul negativ, judecatorul a precizat: 
“toleranta este esentiala intr-o societate libera, iar toleranta este substantiala atunci cand e reciproca”. “Mi se pare mie ca pozitia statului Colorado nu este nici toleranta nici respectuoasa fata de credintele religioase ale dl Philips (cofetarul – nota mea)“, a conchis Kennedy.

Ce aflam de aici?

Ca poti sa dezaprobi decizia cofetarului crestin, poti chiar sa o amendezi legal, dar sa o faci pentru ca o numesti “retorica dezgustatoare” care acopera un act de discriminare este dovada de intoleranta si de lipsa de respect.

Apoi, aici este infatisat unul din argumentele forte ale progresistilor sexului. Acestia zic, daca ne amintim de Jordan Peterson, ca discursul este un act de putere, deci reduc pozitia religioasa a cuiva la un joc de dominare si de abuz.

Acesta este si pozitia progresistilor sexului de la noi, de la lipsaflagrantadeRESPECT, la alde Viski, Buhuceanu si altii. Ei reduc sistematic pozitiile conservatorilor romani la discriminare. Asta nu e toleranta. Asta nu e respect.

Este anticrestinism.

Cultura Vietii:

Revoluția sexuală a luat-o razna – Partea I (de Stephen Baskerville)

De la Drepturile omului la Domnia terorii

Revoluția sexuală a scăpat de sub control. După ce inițial a promis libertate, ca toate revoluțiile, a intrat într-o fază de Domnie a Terorii și își devorează copiii. La fel ca și alte revoluții, nu este din cauza că revoluționarii se bucură de sprijin larg; este din cauză că liderii civici și religioși sunt confuzi, divizați și reduși la tăcere. Aceia care ne așteptăm să pună oarecare ordine în toate astea – politicienii conservatori, liderii religioși, libertarienii civici, jurnaliștii, cărturarii – fie s-au ascuns sub masă, fie își semnalizează virtuțile alimentând flacăra unei isterii pe care nu arată interes să încerce să o înțeleagă.

Când o isterie – spre exemplu „epidemia de violuri” din campus-uri – e într-un final demascată ca înșelătorie de înzestrata cu bun-simț Betsy DeVos, secretarul Educației [1], o alta izbucnește despre Harvey Weinstein și altele (și iar altele) apar zilnic, aproape. Comentatorii, de la stânga la dreapta, sunt atât de intoxicați de ipocrizie că nu sunt capabili să scrie despre ea critic. Și totuși, odată ce îndepărtăm jargonul ofuscat și ideologia, devine foarte clar ce se petrece.

Nu este nimic nou în acest comportament sordid. Tot ce este nou – și demn de remarcat – este că a fost politizat.

Ca să începem, nu există și nu a existat niciodată o epidemie de „hărțuire sexuală”, „asalt sexual”, „violență domestică” sau restul. Nu că fenomenele asociate cu acești termeni nu ar exista, ci termenii în sine sunt constructe ideologice destinate să creeze isterie și să nu însemne nimic.

Sunt și au fost mereu legi care să protejeze femeile (și pe oricine altcineva) față de infracțiunile cu violență. Au existat de asemenea legi civile care să protejeze de presiunea sexuală din partea superiorilor, la serviciu. Oricine trece prin așa ceva poate ușor depune plângere – și nu, cu siguranță că nu mai există nicio stigmă împotriva acesteia, dacă a fost vreodată.

Elitele culturale au tot interesul în schimbarea termenilor sexualității

Cu ce ne confruntăm este – așa cum mulți au avertizat – o cultură hiper-sexualizată, controlată de bărbați și femei care au avut succes în schimbarea termenilor sexualității deoarece ei au interese atât ideologice cât și pecuniare în folosirea sexului ca unealtă financiară și politică. Aceștia au aruncat la gunoi practic orice control asupra indulgenței sexuale, pe care ei o pot folosi nu doar pentru auto-gratificare dar și – destul de previzibil – ca mijloc de promovare în carieră, de acumulare de avere, eliminare de rivali, pedepsire de oponenți, extorcare de bani și în general de acaparare de putere. Aceste practici sunt omniprezente în elitele culturale: media, universitățiHollywood, televiziune și industria fashion, toate dedicate profitului din apetitul sexual și care oferă mari recompense oamenilor care le furnizează. Deoarece cei mai mulți dintre noi sunt consumatori ai acestei industrii, puțini ne putem spăla pe mini complet de responsabilități.

Opoziția inițială, din partea creștinilor și a altor critici etici, a fost de mult ridiculizată și redusă la tăcere de trupele de șoc ale Revoluției: feministele și, mai târziu, ideologii homosexualiști, care furnizează sex fără restricții ca pe o formă de eliberare politică de „opresiune”.

Aceasta a înrolat intelectualii și a alimentat un zel moralizator care a inversat total stigma morală, dinspre cei care își găsesc plăcerea în libertatea sexuală înspre cei care îi rezistă, acum stigmatizați ca „opresori”.

După decenii în care au servit ca apologiști ai acestei culturi crase, aceiași ideologi radicali au descoperit că își pot crește pe mai departe influența și puterea de pe urma haosului la care au ajutat să fie creat, prin convertirea neplăcerilor rezultate în cvasi-infracțiuni pe care nimeni nu le înțelege și care nu permit nicio apărare. După ce au ridiculizat nu doar creștinii dar și enervantul lor vocabular, precum „păcat”, „imoralitate”, „desfrâu” și „adulter”, radicalii sexuali l-au substituit cu un jargon care condamnă ne-ortodoxia ideologică („sexism”, „misoginie”) și implică infracționalitate: „hărțuire sexuală”, „abuz sexual”, „comportament sexual nepotrivit”, „asalt sexual”, sexual în sus și sexual în jos.

Ideologii sexuali au creat o nouă teologie, înlocuind păcatul religios cu infracțiunea politică

Pe scurt, ideologii sexuali au creat o nouă teologie politică, umplută la refuz cu o definiție politizată, sponsorizată de guvern, a păcatului. Cu alte cuvinte, au eliminat păcatul religios și l-au înlocuit cu infracțiunea politică. În loc să îndepărteze rușinea și stigma din cuvintele „desfrânat” și „adulterin”, așa cum au promis, ei le-au înlocuit pur și simplu cu termeni ca „hărțuitor” și „abuzator”. În acest proces, au schimbat moralitatea cu ideologia și standardele comunității cu standardele lor proprii ca unici arbitri ai inocenței și vinei.

Este vreo diferență? Da. Păcatul tradițional era clar și precis, se aplica în mod egal tuturor, era sancționat de autorități apolitice ca părinții, bisericile, comunitățile locale, iar pedeapsa era dezaprobarea socială și ostracizarea. Prin contrast, noile infracțiuni ideologice sunt vagi și fără o definiție fermă, doar bărbații pot fi vinovați de ele, sunt constatate de avocați și jandarmi și pedepsibile cu procese și închisoare.

Această „eliberare” ilustrează precis logica prin care au fost transformate Drepturile Omului în Domnia Terorii. Fanaticul Antoine de St. Just [2] ar fi putut să fie portavocea Revoluției Sexuale mai degrabă decât a Revoluției Franceze, atunci când a declamat „Nicio libertate pentru inamicii libertății!”

Nimeni nu înțelege cu adevărat ce înseamnă termeni ca „hărțuire sexuală” sau „violență domestică”, și exact acesta este scopul. Ei pot însemna orice, iar definițiile sunt expandate constant (chiar și într-o materie aparent clară, precum violul) și croite ca să se potrivească acuzatului. Astfel, ei șterg distincția între un comportament dizgrațios sau (îndrăznesc să o spun?) imoral și unul infracțional și circumscriu protecțiile necesare într-un proces penal unor proceduri subțiri și regulilor relaxate privind dovezile, adesea în curți de judecată neregulate [3], care sunt ridicate – precum pseudo-curțile din tribunalele revoluționare – pentru a se asigura de rezultatul predeterminat al pedepsei.

În cazul lui Weinstein, nu este clar care sunt acuzațiile. Tipic, auzim de posibile infracțiuni: viol. Dar apoi începe să devină vag: „abuz”, „exploatare”, „comportament nepotrivit”. Care din acestea? (Un editorialist nota același modus operandi în recentul scandal de „hărțuire” care cuprinde Camera Comunelor [4]: o „listă toxică [ce] include relații consensuale deschise și perfect consensuale laolaltă cu presupuse infracțiuni.”) Astfel se permite sistemului penal să intervină în viețile private ale unor oameni inocenți pentru a conecta acțiunile lor obișnuite la infracționalitate. Vagul le permite să stabilească principiul mai larg că toate relațiile femeie-bărbat constituie în sine o formă de opresiune politică.

Niciuna din figurile de la Hollywood care stau la coadă pentru a-și promova virtuțile prin denunțarea lui Weinstein nu par să dețină vreo dovadă imbatabilă pentru nimic. Două persoane relatează că acesta le-a primit pentru interviuri în camera sa de hotel, îmbrăcat în halat. Restul au doar „zvonuri” și „povești” de la alții. Câțiva spun că s-a comportat cu profesionalism absolut și nu a făcut nimic impropriu. Unele relatări sună ca și cum Weinstein ar fi depășit limita asaltului atât fizic cât și sexual (inclusiv multe contra unor bărbați), caz în care, din nou, existau statute și legi care puteau fi invocate la data respectivă. Plângerile le-ar fi ruinat cariera? Bun venit în responsabilitatea de cetățean…

Mult mai probabil desigur este că victimele erau parte dintr-un joc mai larg, presupunând oferirea de alură sexuală contra urcare în carieră.

Dacă cineva are dovezi că Weinstein a comis vreo infracțiune, el poate fi adus în instanță și cu asta basta. Dar asta nu ar servi la nimic agenda de linșaj a radicalilor – același linșaj pe care secretarul DeVos l-a înfruntat în universități.

[…]

Revoluția sexuală a luat-o razna – Partea a II-a (de Stephen Baskerville)

Scopul nu este să relatezi o infracțiune, ci să creezi o isterie contra unor oameni mult mai puțin vinovați ca Weinstein

Scopul nu este să relatezi o infracțiune, ci să creezi o isterie care poate fi folosită împotriva unor oameni cu mult mai puțin vinovați decât pare să fie Weinstein. Weinstein va trebui să-și pledeze cauza. Dar odată ce procedurile acestea sunt în vigoare – ca rezultat al isteriei de la același Hollywood și aceeași cultură media care a creat problema, ele pot fi folosite contra unor nevinovați.

Chiar și dincolo de studenții de la universitate, din care puțini vor vedea vreodată interiorul unei pușcării, alte ținte își pierd vlaga dincolo de gratii din cauza zelului istericilor sexuali – și a tăcerii altora.

Acum, că secretarul DeVos a făcut să fie sigur, comentatorii conservatori – care ani de zile au rămas muți, pentru că puțini și-au riscat carierele și reputația ca să vorbească – ies acum din ascunzișuri ca să își trâmbițeze virtuțile. Chiar și National Review [1], care ani de zile s-a uitat studios în altă parte în fața nedreptății flagrante sau chiar i-a susținut pe isterici, a descoperit deodată că vânătoarea de vrăjitoare despre care li s-a spus de atâția ani este reală.

Dar dovada nou-găsitei virtuți va fi văzută în modul în care răspund altei, mai gravei injustiții și vânători de vrăjitoare încă dezvoltată de industria feministă a victimizării. Bărbații din armată sunt în mod similar subiecte unor acuzații umflate de „hărțuire sexuală” și urmăriți până la excludere din profesie, precum Brian MitchellMartin Van Creveld și alții au documentat, dacă nu cumva sunt mai întâi devastați în tribunalele de divorț.

În fapt, chiar și păcăleala cuprinzătoare a violului este doar una dintr-o serie de vânători de vrăjitoare generate de lobby-ul sexual radical:

I. În ciuda a numeroase expoze-uri începând cu anii 1980, acuzații intenționat false de abuzare sexuală a unor copii din partea unor părinți aleși pe criterii politice sunt încă scăpate de sub control: părinți creștinifamilii care își educă copiii acasă,tați care au divorțat involuntar sau orice alți părinți. Și aici vedem politica acuzației, suspendarea protecției unui proces corect și amprentele radicalilor. Precum avocatele feministe ale căror salarii sug banii publici de la Departamentul Educației și educarea studenților din universitățile de stat, legiuitorii feminiști și lucrătorii din servicii sociale lansează acuzații la fel de lipsite de temei pentru confiscarea de către guvern a copiilor de lângă părinți. La fel ca și acuzațiile de viol din universități, fals după falspoveste de groază după poveste de groază, au avut puțin impact asupra barajului de acuzații fabricate.

II. Acuzațiile sistematice de „violență domestică” constituie ceea ce avocatul David Heleniak numește „fiasco-ul unui proces echitabil”. El identifică 6 moduri distincte în care un proces echitabil este negat (și mai sunt și altele). Și aici, agresiunile sunt sancționabile în fiecare jurisdicție de pe Pământ. Dar „violența domestică” nu are nimic în comun cu atacul mai mult decât are „violul de campus” în comun cu violul adevărat. Este o altă coliziune politizată între radicali și asociațiile de barouri care câștigă salarii enorme de pe urma negării unui proces corect americanilor nevinovați care nu dețin nicio platformă de a se apăra. În vocabularul feminist, „violența domestică” poate însemna orice de la insultă verbală la refuzarea solicitărilor financiare. Aproape niciodată aceste procese nu se desfășoară în curțile cu juri și – cel mai uimitor dintre toate – nimeni nu este niciodată achitat.

III.  Acuzațiile de neplată a pensiei alimentare constituie poate cea mai vicioasă formă de vânătoare de vrăjitoare și înșelătorie, unde procesul echitabil este inexistent. Audierile pe bandă rulantă durează adesea 1-2 minute și bărbații sunt condamnați la închisoare cu anii. Mulți nu primesc dreptul la nici un martor dar sunt condamnați „cu celeritate”. Conform cu Conferința Națională a Legislativelor Statale[2], tații acuzați trebuie să își demonstreze nevinovăția împotriva unor acuzații nespecificate, fără consiliere juridică și fără juriu. Cel mai înspăimântător este că nu există nicio statistică publică a sancțiunilor cu închisoarea.

Spre deosebire de acești bărbați (și de aceste femei), cei precum Harvey Weinstein (Bill Cosby, Julian Assange etc.), plus studenții și militarii care se dedulcesc la relații sexuale pasagere și-o caută, probabil, și o și primesc. Putem înțelege din punct de vedere teologic trauma lor: deși primesc o pedeapsă injustă de la justiția umană, ei sunt, cu dreptate, sancționați de Dumnezeu. Acest principiu teologic ar putea ajuta pe unii să distingă un curs corectiv nu doar pentru propriul comportament, dar și pentru problema politică în sine. Ar putea foarte bine să transmită bărbaților mesajul că, volens-nolens, ei sunt inevitabil cei făcuți responsabili și că, deci, este la latitudinea lor să-și exercite discernământul moral (și politic?).

Liderii creștini au abandonat discursul biblic pentru a-și „semnaliza virtuțile”

Încă și mai semnificativ, aceste argumente nu au fost puse în discuție de nici un lider religios, pentru că aceștia pur și simplu evită fie și să privească în direcția unor asemenea conflicte deși subiectul moralității sexuale pare să fie chiar în ograda lor. Atât sunt de intimidați liderii creștini încât nu vorbesc aproape niciodată de „desfrâu” sau „adulter” (și nici de „păcat” prea mult), chiar și în bisericile lor. Așa încât și ei încearcă acum să se salveze de la irelevanță sărind în trenul din care își semnalizează propria virtute ideologizată.

Astăzi este mult mai probabil să auzim o predică despre „hărțuirea sexuală” sau „misoginie” decât despre desfrâu sau adulter, în ciuda uriașelor consecințe sociale și economice generate de nașterile în afara căsătoriei. Ironic, chiar ei îmbrățișează acum exact acuzațiile „auto-îndreptățitoare” pe care au încercat ani de zile să le respingă.

Însă principiul teologic cu greu poate justifica pedeapsa cvasi-infracțională. Desigur, orice guvern secular trebuie să distingă între păcat și infracțiune, la fel cum vechile standarde religioase distingeau sfere legitime ale lui Cezar și Dumnezeu. Ironic, tocmai radicalii seculariști sunt cei care substituie acum moralei o nouă formă de teologie politică, o modalitate cvasi-teocratică de abordare a eticii sexuale.

După eșecul cu Trump, radicalii sexuali s-au îndreptat contra propriei lor elite

Revoluționarii, intoxicați de putere, trec dincolo de indivizii fără apărare și țintesc prada mai largă din tărâmul politicii de vârf. Au încercat în campania electorală pentru prezidențialele americane să se poziționeze contra lui Donald Trump, transformând comentariile sale lascive într-o oportunitate de a-și insinua pe mai departe ideologia în locul moralei sexuale tradiționale.

Acum, mai subtil, și-au fixat privirile pe propria elită liberală de stânga [3]. Prin țintirea lui Weinstein și a altora ca el, radicalii recrutează (accidental sau intenționat) moraliști conservatori ca marionete. Conservatorii sunt încântați să sublinieze că politicieni liberali ca Bill Clinton care sunt cei mai declarați feminiști sunt în același timp și cei mai agresivi obiectificatori ai femeii. Și totuși, lipsindu-le tăria de a se mulțumi cu stigmele tradiționale contra imoralității lui Clinton sau Weinstein, ei imită jargonul radical al industriei „hărțuirii”. Pentru cine înțelege dinamica politicilor feministe, este clar că radicalii vor fii cei care vor râde la urmă, pentru că finalul este abandonarea încă și mai mult a moralității în favoarea ideologiei.

Dar poate cel mai mare impact al situației este efectul debilitant din punct de vedere moral pe care îl are asupra noastră. Nu mă refer doar la dispoziția noastră de a accepta permisivitatea sexuală dar și de dispoziția de a accepta confuzia între morala auto-îndreptățitoare și morala în adevăratul sens. „Afacerea” Weinstein ilustrează viu modul cum ideologia a transformat discursul public într-o cacofonie de dojeni sanctimonioase. În loc să stabilim reguli clare ale moralității sexuale și să avem curajul să le susținem în viața de zi cu zi și interacțiunile cu alți oameni, noi angajăm dezaprobatori profesioniști care să-și umfle mușchii politici – jurnaliști, comentatori media, avocați, judecători, polițiști și gardieni – să aplice pedeapsa în numele nostru, în timp ce noi stăm relaxați și strigăm insulte de la distanță.

Complacerea în plăcerile unor posturi moraliste nu ne pune în risc și nu ne aduce nicio responsabilitate pentru propriul nostru rol în decadența sexuală sau în subsecventele vânători de vrăjitoare. Și avem nevoie să nu ne batem capul cu „amabilități” precum dovezile sau procesul echitabil. Pe scurt, am adoptat „justiția” mulțimii, în care revoluția sexuală, ca oricare altă revoluție, trebuie inevitabil să degenereze.

[…]

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

 7 decembrie 2017

ROMANIA PRETUIESTE-TI LIBERTATEA!

Anual, de Ziua Romaniei, amintim Romaniei si  cetatenilor ei sa-si pretuiasca libertatea. Romanii au fost deprivati de libertate in marea majoritate a istoriei lor si si-au dobindit-o din nou, cu vietile a mii de oameni inocenti, doar in decembrie 1989. Libertatea e o valoare fundamentala pe care o pretuim si promovam. E bine sa nu uitam de ce ne-a scapat Dumnezeu si cum a fost viata sub comunism cind nu aveam libertate. Pledoaria de astazi o facem din perspectiva memoriilor recent publicate ale unei garzi de la un gulag stalinist al anilor 30.

Ivan Christyakov

Gulagurile staliniste nu erau doar pentru oamenii suspectati ori gasiti vinovati de crime politice ori crime impotriva sistemului comunist ci si pentru familiile lor. In ianuarie 1938 Stalin a deschis Lagarul Akmolinsk cunoscut sub acronimul de „Algeria”, pentru sotiile “tradatorilor patriei” si ale copiilor lor. Alti copii au fost luati de la parintii intemnitati si crescuti in orfelinate, devenind in timp, la fel ca in Romania comunista, membri loiali ai politiei secrete sovietice. Iar altii au ajuns copii ai strazii in Leningrad, Moscova si in alte mari orase sovietice. Acesta e unul din lucrurile mai putin cunoscute care le invatam din prefata cartii lui Ivan Christyakov, intitulata post-mortem de catre cercetatorii rusi ai crimelor staliniste, Jurnalul unei garzi de gulag, si publicata anul acesta in engleza cu titlul The Diary of a Gulag Prison Guard. E o carte fascinanta care merita citita de toti romanii preocupati ori interesati sa cunoasca crimele comuniste, cu toate ca, din fericire, carti si memorii ale detinutilor din gulagurile comuniste din Romania sunt si ele publicate. Ce face cartea lui Christyakov diferita, insa, este perspectiva unica din care e scrisa. Majoritatea cartilor privind gulagurile comuniste au fost scrise de detinuti, dar memoriile lui Christyakov apartin unei garzi.

Cartea e interesanta si pentru ca e scrisa de un om in teorie liber, dar care isi da seama pe parcursul experientelor lui ca de fapt si el e un detinut, dar al unui sistem politic in care fiecare cetatean e privit cu suspiciune de autoritati si ca un potential inamic al statului („enemy of the state”). Un dusman al statului care peste noapte poate fi arestat devenind si el unul dintre detinutii lagarului. Cartea reda observatii numeroase, inedite, detaliate si interesante privind detinutii, dar la fel de fascinante sunt si informatiile pe care le da despre sistemul politic din Uniunea Sovietica si autoritatile sovietice care administrau uriasul sistem de inchisori politice din vremea lui Stalin. Jurnalul lui Christyakov nu il mentioneaza pe Stalin de fel, dar il aminteste pe Hitler, un subiect discret de discutii intre gardieni si ofiteri. Christyakov insa a cunoscut sovietici bine cunoscuti si noua din istoria celui de al Doilea Razboi Mondial. L-a cunoscut pe Generalul Voroshilov care e creditat cu invingerea Germaniei naziste, si pe Kalashnikov, sovieticul care a dat lumii faimoasa arma care ii poarta numele. Ocazional Voroshilov trecea prin localitatea in care muncea Christyakov in drum spre Orientul Indepartat unde armata sovietica purta lupte impotriva invadatorilor japonezi si a banditilor chinezi.

O persoana misterioasa

Nu stim multe despre Christyakov. Deducem din jurnalul lui ca nu era casatorit si nici nu avea copii. Nu scrie nimic despre familia lui, parinti, frati ori surori, nici nu stim daca avea simtaminte religioase. In anii dupa Revolutia Bolsevica a luptat in armata sovietica pe vremea razboiului civil iar apoi a locuit la Moscova. Era pasionat de arta, vanatoare, si colora cu acuarele. Ii placea matematica si, in general, subiectele stiintifice. Era un om educat dar nu stim unde a invatat ori ce. In timpul liber scria. Printre manuscrisele lui se afla si citeva povesti de vanatoare din timpul verii prin preajma Moscovei pe la inceputul anilor 30. Pe vremea cind isi scria memoriile era trecut, scire el, de jumatatea vietii, ceea ce da de inteles ca avea intre 35 si 40 de ani cel mult. A fost garda de gulag un an, in 1935 si 1936. Inceteaza brusc sa mai scrie pe 17 octombrie 1936. Conform arhivelor sovietice in 1937 Christyakov era in inchisoare, probabil impreuna cu ceilalti 1,5 milioane de functionari de stat si partid pe care Stalin i-a arestat in anii 1936-1937 sa-si consolideze puterea si sa-si elimine opozitia. In 1938 Christyakov a fost eliberat din inchisoare, dar numele lui apare din no, si pentru ultima data in arhive, in 1941 cind a fost ucis pe front in  Tula in primele luni ale razboiului cu Germania nazista.

Alte detalii despre acest om misterios nu sunt cunoscute. Si-a asternut memoriile in doua caiete cu spirala care au supravietuit si ele in chip misterios. Nimeni nu stie cum ori cine le-a pastrat. Dupa prabusirea comunismului in Rusia au fost fondate mai multe organizatii neguvernamentale si institutii pentru inventarierea si pastrarea memoriilor crimelor comuniste. Cetatenii au donat sute de mii de articole, manuscrise, scrisori, poze si alte obiecte similare dintre care unele au fost publicate, printre ele si manuscrisele lui Christyakov. In vara lui 1936 sotia unui comisar din gulagul lui Christyakov l-a observat scriind. Comisarii l-au interogat dar Chrystiakov a continuat sa scrie. Ultima pagina din jurnal are data de octombrie 17, 1936, zi in care consemnarile inceteaza brusc. Se presupune ca Chrystiakov a fost arestat a doua zi, tinut in inchisoare pina in 1938 iar apoi trimis pe front in 1941 unde moare ucis de gloante.

Calea ferata Baikal – Amur

In 1932 Partidul Comunist Sovietic a dat ordin pentru construirea unei cai ferate imense intre Lacul Baikal si Amur, riul care separa Rusia Sovietica de China. Obiectul era strategic. In anii aceia Japonia isi extindea sfera de influenta in Orientul Indepartat ocupind deja, in 1931-1932, Manchuria. Rusia nu avea infrastrucura necesara pentru a transporta trupe si munitii in cazul unui atac japonez iar comunistii sovietici au emis un ordin ca in trei ani si jumatate calea ferata sa fie terminata. Pentru munca au folosit intemnitatii, numiti zek de catre autor, adica “puscariasi” ori “tilhari”. Intemnitatii fusesera arestati si condamnati pntru crime impotriva Uniunii Sovietice , a statului ori a comunismului. La inceputul anilor 30 Stalin a dat un cod penal special pentru persoanele acuzate de crime impotriva comunismului si a instituit tribunale speciale, numite “Tribunale revolutionare” care aveau ca scop principal judecarea si condamnarea la ani de munca fortata a persoanelor acuzate de crime impotriva comunismului. Acuzatii si intemnitatii erau atit barbati cit si femei. Crimele erau furt din proprietatea publica, prostitutie, sabotaj, critica la adresa organelor, etc.

Constructia caii ferate a fost pusa sub autoritatea directa a serviciilor secrete. In toamna lui  1935 cind Christyakov isi incepe postul de garda lagarul avea 170.000 de detinuti. Numarul lor a crescut in anii urmatori ajungind la peste 200.000 in mai 1938, an in care gulagurile sovietice aveau peste 1,8 milioane de detinuti. Cei 200.000 de detinuti care lucrau la calea ferata erau raspinditi pe o distanta de peste 2000 de kilometri. Erau organizati in brigazi de munca, numite “falangi” (“phalanx”) in carte, fiecare brigada avind intre 250 si 300 de detinuti. Slujba lui Christyakov era supravegherea unei brigazi. Detinutii erau numiti “soldati ai cailor ferate”. Conditiile in care munceau erau extrem de ostile. Christyakov scrie ca din noiembrie pina in martie-aprilie pamintul era inghetat, gulagul lui aflinduse undeva intre paralela 48 si 49, cam unde se afla Cernautiul. In conditii normale se putea munci doar 100 de zile din an, dar detinutii erau fortati sa munceasca tot anul, intre 16 si 18 ore pe zi. Multi mureau de frig, malnutritie, malarie, reumatism, accidente de munca, raceala, tuberculoza.

Odata cu inceputul razboiului cu Germania in 1941 constructia caii ferate a fost sistata. Rusia sovietica era epuizata si nu mai avea resursele pentru a continua. Constructia a fost inceputa din nou in anii 70 sub Brejnev, dar cu muncitori platiti, calea ferata fiind terminata spre sfarsitul anilor 80 sub Gorbacev. In final, ea a ajuns la 4.463 de kilometri.

Detalii crunte

In marea lor majoritate, detaliile si evenimentele din jurnalul lui Christyakov sunt crunte si inumane. Ele incep pe 9 octombrie 1935 cind Christyakov isi incepe munca la lagarul din Svobodny. Isi zugraveste colegii de munca, care deja lucrau acolo de mai multi ani, asemenea unor oameni salbateci, lipsiti de maniere, mereu incaierati, beti, nespalati, nebarberiti, lipsiti de igiena, vulgari, injuraturi. Dormeau intr-un dormitor comun in care era mereu galagie si era imposibil sa dormi. Se fuma intr-una, oamenii se incaierau, iar hainele le erau nespalate. Detinutii se rafuiau si ei, garzile cautind sa-i desparta. In putinul timp liber pe care il aveau garzile jucau biliard.

Des, detinutii evadau, uneori in grupuri mari de 10-15 persoane. Era datoria lui Christyakov sa-i afle. Uneori ii afla uneori nu. Nu se permitea impuscarea evadatilor pentru ca statul sovietic avea nevoie de munca lor. Uneori Christyakov era pe drum zile si nopti in sir cautind evadatii. Uneori ii afla la zeci de kilometri de lagar, ascunsi in stoguri de fan, prin mlastini, in surele taranilor, iar pe unii morti. Pe unii ii afla injunghiati si abandonati pe cimp, probabil in urma incaierarilor dintre puscariasi, iar pe altii, in timpul iernii, inghetati ori sfasiati de animale. Mergea dupa ei pe jos ori pe un cal, pe care o numea “gloaba” pentru ca abia se misca. Uneori mergea sa afle evadatii cu inca un coleg sau doi. Pe drum cautau si vanat. Mincarea in gulag era proasta si putina, fiind limitata la paine, bors, cartofi si din cind in cind ceva carne. Trecind prin sate cumparau carne si lapte de la tarani, dar mancarea favorita era piinea si smintina. Nu au reusit sa vaneze nimic. Pe ici si colo vedeau capre salbatice dar ele fugeau inainte ca garzile sa le poata ochi. Prin satele pe unde ajungea, Christyakov dormea din cind in cind si in casele oamenilor, pe care le descrie ca fiind simple si sarace. Ici si colo vedea icoane si Biblii in casele oamenilor, fiind surprins ca inca nu fusesera confiscate de comunisti. Interesante sunt si detaliile pe care le da despre bordeiele taranilor chinezi si satrele de tzigani peste care da din loc in loc. Ici si colo, dadea peste cabane de vanatoare ori pescuit ale bastinasilor siberieni care pe timpul iernii erau abandonate. Marsurile dupa evadati erau lungi, uneori de chiar 40 de kilometri, pe care ii facea pe jos.

Vremea era in permanenta rea si friguroasa. Inca din octombrie incepea sa inghete iar prin ianuarie temperatura ajungea pina la minus 45 de grade. Prin martie-aprilie zapada incepea sa se topeasca si devenea noroi. In mai si iunie, ploua noroiul luind loc zapezii. In iulie si august era cald iar la inceputul lui septembrie incepea toamna si racoarea cind oamenii incepeau iarasi sa fie deprimati. Ploile de toamna erau marunte si interminabile iar detinutii lucrau in ploaie,  ninsoare si noroi. Dormitoarele nu erau incalzite. Detinutii furau lemnul alocat pentru  tronsoane ca sa incalzeasca dormitoarele. La fel si garzile. Sobele erau primitive, iar garzile stateau la rind sa ajunga linga soba. Soba incalzea o parte a trupului dar cealalta raminea rece. Peretii dormitoarelor erau gauriti si frigul intra inlauntru. Garzile dormeau imbracate si se acopereau cu mai multe paturi. Dar si asa le era frig. Vara se spalau o data pe saptamina iar iarna o data pe luna. Nu era apa calda. Hainele le spalau rar pentru ca nu aveau sapun ori apa calda. Nici unde sa le usuce. Paltoanele erau rupte, apoi carpite iar apoi din nou rupte si lasate asa. Paltoanele noi nu mai ajungeau cu toate ca Moscova le promitea. Cizmele se rupeau dar cizme noi nu erau. Picioarele garzilor erau mereu ude si toti se temeau de reumatism si raceala.

Saptaminal garzile participau la ore de educatie politica. Christyakov, fiind mai educat ca ceilalti, era pus sa tina orele de educatie politica. O face fara, scrie el, sa creada in ce zice. Garzile nu erau interesate nici ele, dar nici nu comentau de teama sa nu fie arestati. Din cind in cind Christyakov tine si ore de ateism, explicind garzilor teoriile stiintifice despre aparitia vietii si a universului.

De la o vreme Christyakov cade in depresie. Mediul il deprima. Atit cel uman cit si natura. I s-a spus ca dupa un an va fi lasat la vatra. Din vara lui 1936 asteapta semnale din partea oficialitatilor ca se apropie de demobilizare. Dar asteptarea lui e zadarnica. In vara lui 1936 primeste de la Minister din Moscova un pachet si intra in panica. Pachetul are mere, portocale si 250 de ruble. Ce sa insemne asta se intreaba el? Nu doarme de neliniste. Pachetul, isi zice el, inseamna ca cineva il urmareste, crezind ca face treaba buna, ceea ce pentru el e un semnal nu tocmai bun. Inseamna ca va fi tinut in post mai mult de un an. Se gandeste sa faca o crima, sa fie dat in instanta si condamnat de un tribunal revolutionar la citiva ani de puscarie. Asa, isi zice el, cel putin stii ca dupa dupa citiva ani vei fi om liber.

E curios ca, in timp ce el aminteste sarbatorile comuniste, cum ar fi 1 mai si 25 octombrie, Christiakov nu mentioneaza de fel Craciunul, Pastele ori vreo sarbatoare crestina.

AFR va recomanda o recenzie in engleza a cartii lui Christyakov: https://www.spectator.co.uk/2017/05/my-life-in-a-gulag-the-horror-of-stalins-prison-camps/

COMENTARIU DIN AUSTRALIA

Buna ziua: Mă numesc [ ………… ], locuiesc in Australia, și așa precum știți deja aici a avut loc un plebicist prin care populația a avut dreptul de a da un răspuns de DA sau NU în dreptul legalizării căsătoriilor între persoane de același sex. Deși numărul de cupluri homosexuale din Australia este în cele mai bune sondaje de 57 000 ceea ce reprezintă sub 1% din cuplurile din Australia, populația a răspuns în mod devastator cu un DA de peste 61%. La data de 15 noiembrie a căzut și Australia! Votul de DA a dat aripi celor din parlament care au de gând să oficializeze acest lucru înainte de Crăciun, fără ca măcar să ia în considerare protecția religioasă cel puțin. Au fost propuse două proiecte de lege, unul întocmit de către senatorul liberal James Paterson care oferă protecție religioasă, iar celălalt de către senatorul Dean Smith, care oferă după părerea mea protecție doar organizațiilor religioase (delaii aici http://www.afr.com/news/policy/samesex-marriage-bills-explained-dean-smith-vs-james-paterson-20171113-gzksw7)

Deși toată clasa politică a promis înainte de plebicist că vor avea în vedere la modul serios protecția religioasă în cazul în care se va ajunge aici, se pare că acum au uitat de toate promisiunile și grăbesc doar legalizarea căsătoriilor homosexulae fără a pune preț pe libertatea religioasă! Săptămâna trecută proiectul de lege al senatorului Dean Smith a trecut în senat (detalii aici http://www.huffingtonpost.com.au/2017/11/28/same-sex-marriage-breakthrough-as-the-dean-smith-bill-passes-the-senate_a_23291068/) Începând de ieri dezbaterile au trecut în Camera Reprezentanților, și se pare că sunt șanse mari ca acest proiect de lege să treacă și aici!

Am rugămintea să vă adresați comunităților române printr-un mesaj în care să cereți susținerea în rugăciune pentru ceea ce se întâmplă acum în Australia. Zilele acestea sunt decisive pentru viitorul Australiei în ceea ce privește libertatea de conștiință și libertatea religioasă. Am rugămintea doar să nu menționați numele meu. Vă mulțumesc. P.S. Dacă doriți să vă afiliați în vreun fel sau să aflați mai multe informații obiective legate de familie în Australia, există o asociație Marriage Alliance ( http://www.marriagealliance.com.au ) unde puteți să-i contactați, să vă afiliați la mailing list sau să obțineți informații. De asemenea în parlamentul Australian există un Lobby, Australian Christian Lobby ( http://www.acl.org.au ) care de asemenea au luptat și luptă pentru familia tradițională. Cele două grupări de mai sus au făcut campanii extraordinare în perioada plebicistului.


Categorii

America, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “INCA DOUA TARI CUCERITE: AUSTRIA SI AUSTRALIA LEGALIZEAZA CASATORIILE HOMOSEXUALE/ In Australia, in ciuda promisiunilor, CRESTINILOR LE ESTE REFUZATA PROTECTIA LIBERTATII RELIGIOASE/ Cazuri judiciare cruciale: COMAN vs România sau cum poate lua sfarsit ”DIVERSITATEA” in Europa/ CURTEA SUPREMA din SUA: ultima speranta pentru micii intreprinzatori CRESTINI care nu sunt de acord cu NUNTILE GAY/ Altfel despre cazul WEINSTEIN. Revolutionarii sexului si agenda lor

  1. Puteti vedea aici LIVE ce se intampla in California.

    https://www.youtube.com/watch?v=YVGhy9IQ8Lw

    Daca va urma Australia – si eu zic ca va urma – se va mai indoi cineva dintre cei care au cat de cat credinta?

  2. http://evz.ro/copil-mama-puscarie.html

    Se coace si la noi de un Barnevernet?

  3. Asta-i tare! Primul eveniment care s-a petrecut dupa legalizarea casatoriilor gay in Australia a fost… atentie… un divort!
    http://www.bbc.com/news/world-australia-42304347

  4. Adica ei cer libertate pentru ei, dar oamenilor crestini, de traditie, de familie nu le dau libertate. Ferma lui Orwell “Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decat altele”.

  5. Pingback: NEBUNIA PROPAGANDEI SCHIMBĂRII GENULUI, catastrofa pretextelor și FORMELE DIABOLICE DE REFUZ AL LUI DUMNEZEU de către SOCIETATEA OCCIDENTALĂ (FOST) CREȘTINĂ. Predica părintelui Florin Stan la Pilda celor chemați la cină (AUDIO): “Ca să fac
  6. Pingback:   Care e situația legislaţiei privitoare la căsătoriile homosexuale şi avorturi în România ? VIDEO « CER SI PAMANT ROMANESC
  7. Pingback: REVOLUTIA SEXUALA, pericolul NOII ORDINI TOTALITARE a lumii si MIZA MAI PROFUNDA A REFERENDUMULUI pentru normalitate. “Adevarata cinstire a memoriei martirilor din inchisorile comuniste este continuarea luptei lor impotriva Comunismului, care s-a in
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare