REVOLUTIA SEXUALA, pericolul NOII ORDINI TOTALITARE a lumii si MIZA MAI PROFUNDA A REFERENDUMULUI pentru normalitate. “Adevarata cinstire a memoriei martirilor din inchisorile comuniste este continuarea luptei lor impotriva Comunismului, care s-a intors acum in varianta Revolutiei culturale sexuale, a ideologiei gender”
(sursa ilustratiei: reddit.com)
România libera:
Noua ordine LGBTQ. Egalitate, dar nu pentru creștini
De la pierderea job-ului la hărțuire și dare în judecată, până la arest, aria abuzurilor este largă și potențată de un climat social toxic cauzat de așa-zisul „justițiarism” social al activiștilor noii stângi. Desigur, nu ne aflăm (cel puțin nu încă) în distopii întunecate în care persecuția este sistematică și totală, ci ne regăsim în fața unor cazuri simptomatice care țin de criza democrației iliberale de tip progresist.
Nu, nu este nicidecum o exagerare. La urma urmei, până şi BBC-ul unei Mari Britanii altfel foarte corecte politic şi-a pus această problemă, într-un documentar din 2010 intitulat chiar „Sunt creştinii persecutaţi?”.
Scriitorul britanic Peter Hitchens, într-un interviu exclusiv pentru „România liberă” apărut luna trecută, denunța marginalizarea conservatorismului în societate și presiunile din mass-media, dar mai ales constrângerile asupra cetățeanului simplu: „Dar indivizii fără putere, nu jurnaliștii și profesorii universitari, ci învățătorii și asistentele care lucrează în sectorul de stat trebuie să fie foarte atenți la ceea ce spun sau își vor pierde locurile de muncă, ceea ce înseamnă represiune”. Gânditorul conservator britanic conchidea necruţător: „În zilele noastre avem șomaj în loc de Gulag”.
În prezent, sunt două forme de exercitare a presiunii asupra creștinilor și a conservatorilor. La nivel juridic, există numeroase cazuri în care divizii departamentale sau curți locale de justiție condamnă, amendează sau chiar trimit în arest creștini care refuză implicarea lor în evenimente de tip LGBTQ. La nivel social, proliferează intimidarea și hărțuirea creștinilor prin demascarea („call out”) lor publică, înfierarea și stigmatizarea lor („public shaming”), deseori sub forma unor mulțimi agitate („mobbing”) reale sau virtuale. O atmosferă nu foarte diferită față de vremurile revoluțiilor culturale bolșevice.
[…] – continuarea la sursa
***
Marius Iordachioaia/ Dragostea în care cred:
De la Fiul Omului la fiul Statului sau REVOLUȚIA SEXUALĂ pe scurt
”Darul minunat al sexualității necesită cultivare pentru a-i permite omului relații reușite și o viață reușită. Contrariul, trăirea tuturor poftelor, distruge persoana și cultura. Un om sexualizat din copilărie (scopul educației sexuale în școli, n.n.) învață: ”Este bine dacă îți trăiești toate instinctele nechibzuit. Este rău dacă le impui limite.” El utilizează corpul propriu și corpul altor oameni pentru satisfacerea instinctului sexual, în locul expresiei dragostei personale. Acest instinct este puternic, pentru că el are menirea de a asigura supraviețuirea omenirii. Cine nu învață să-l cultive, pentru a deveni expresia dragostei, deschis unei vieți noi, va fi dominat de el. Un astfel de dominat își pierde libertatea. El nu mai aude vocea conștiinței. El pierde capacitatea de a iubi, pierde capacitatea de atașament afectiv. El pierde dorința de a da viață copiilor. Devine incapabil de realizări culturale. El se îmbolnăvește fizic și psihic...” (Gabriele Kuby, sociolog – REVOLUȚIA SEXUALĂ GLOBALĂ)
Acest fragment din cartea doamnei Kuby surprinde matricea Revoluției Sexuale, pașii dezagregării personalității umane, ai îmbolnăvirii și distrugerii sufletului omenesc, în scopul de a-l supune total, de a-l face cetățeanul perfect al Statului totalitar.
Revoluția Sexuală conține un proces tehnologic de fabricare a omului gol pe dinăuntru, cu totul eviscerat de conținutul său sufletesc, cultural, spiritual, identitar. Revoluția Sexuală are scopul de a goli omul de conștiința și identitatea dată de această conștiință personală, pentru a fi umplut cu ”conștiința” Statului și cu identitatea fabricată de Stat.
Scopul Revoluției sexuale, care atacă și distruge toate limitele morale ale sexualității, este realizarea dictaturii perfecte. Ea este continuarea up-datată a Revoluției bolșevice, care a fost oprită din mersul ei victorios spre realizarea dictaturii perfecte, de Biserică și familie, adică de instituțiile fundamentale ale intimității, conștiinței și personalității LIBERE.
Familia nu este doar celula-de-bază a societății. Ea s-a relevat istoric a fi, sub presiunea distructivă a societăților totalitare, și celula-de-bază a Libertății umane. Iar forța ei de rezistență la presiunea mutilantă a Statului totalitar, a fost direct proporțională cu adâncimea și tăria intimității familiei cu Biserica.
De aceea, Referendumul pentru definirea clară a căsătoriei în Constituție – ca uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie – are ca miză profundă apărarea libertății umane, care e imposibil de trăit pe pământ fără instituțiile ei fundamentale: familia și Biserica.
Se vede limpede din linșajul mediatic la care este supus Referendumul că sunt atacate deopotrivă familia și Biserica, că cine lovește în familie are ca țintă finală Biserica, iar cine lovește în Biserică vrea să dărâme familia….
Înseși loviturile acestea evidențiază legătura organică între cele două instituții de bază ale libertății persoanelor umane. Iar limbajul și mijloacele cu care se produce acest atac pun în evidență caracterul și scopul tiranic al acestei mișcări. Nimic bun nu poate veni de la cineva care se pretează la orice viclenie și injurie, la orice minciună și manipulare prin adevăruri parțiale, pentru a-și atinge scopul.
Români, treziți-vă din somnul care aduce moartea libertății și identității voastre! Nu vă lăsați mintea arestată și întemnițată de ultima variantă de comunism, care ucide sufletele cu propria sexualitate, care nu vă naționalizează și comunizează resursele materiale, ci resursele de libertate și fericire ce le are fiecare om în erotismul său…
Pentru sănătatea sufletească a Omului și a vieții lui pe pământ VOTAȚI pentru familia firească și pentru libertatea ei față de orice ideologie!
Nu lăsați pumnul lui Lenin să vă îngenuncheze lovindu-vă sub centură! Loviți-l dumneavoastră la cap, respingându-i ideologia ucigașă, travestită acum în Revoluție Sexuală!
***
Eu cred
Eu cred că adevărata cinstire a memoriei martirilor din închisorile comuniste ESTE continuarea luptei lor împotriva Comunismului, care s-a întors acum în varianta Revoluției culturale sexuale, a ideologiei gender, ce este impusă românilor după Revoluția din 89 în același mod în care a fost impusă ideolgia bolșevică după al Doilea Război Mondial.
Afirmația poate să surprindă, pentru că totuși există o diferență palpabilă: nu avem Gulaguri și execuții publice. De fapt, nu le avem încă; ori, mai bine zis, le avem doar la nivel de massmedia.
Surprinderea observatorului superficial se datorează singurei schimbări ce face diferența între cele două fețe, de ieri și de azi, ale Comunismului, și anume cea a ordinii etapelor: dacă invazia comunistă de după război a început cu eliminarea fizică a oponenților și a sfârșit cu schimbarea mentalității maselor, astăzi, același comunism debutează cu schimbarea mentalităților prin cultura de masă și va sfârși, inevitabil, cu eliminarea fizică a celor care vor rezista moral Revoluției culturale.
Pe scurt: dacă marxismul începe cu crima fizică și sfârșește cu cea morală, neo-marxismul sexual face drumul invers, începe cu asasinarea morală și se desăvâșește în asasinatul fizic. În fapt, domeniul sexualității este cel în care asasinatul moral se transformă automat în asasinat fizic, degradarea morală se transformă instantaneu în degradare fizică. De aceea a și fost ales acest domeniu ca teritoriu al Revoluției culturale. Asasinii Omului au descoperit că bomba atomică ce poate distruge toată cultura iudeo-creștină, bomba atomică a depersonalizării și dezumanizării, se fabrică bolșevizând sexualitatea, înfigând steagul Revoluției la răscrucea dintre suflet și trup.
Ca fază intermediară comună celor două trasee, este eliminarea socială, condamnarea la ”domiciliu obligatoriu” la periferia societății, de unde să nu poți influența în nici un fel mersul Revoluției…
***
Flash-uri care luminează miza profundă a Referendumului
”Principiul de antidiscriminare se potrivește ca orice principiu absolut instituirii unei societăți totalitare de defăimați, cu atât mai mult cu cât oferă scuza de a defăima din motive nobile.” (Michael Pruller – Când libertatea spune foarte încet adio)
Adevăratul profitor al Revoluției sexuale este Statul. Ca arbitru juridic și social, orice confruntare îi sporește domeniul și puterea. Scopul final al Revoluției Sexuale nu este egalitatea plenară a tuturor orientărilor, ci dreptul plenar și puterea absolută a Statului de a pătrunde, norma și controla sexualitatea ca parte esențială a intimității cetățeanului.
De-penalizarea încălcării dreptului la intimitate al homosexualilor produsă prin abrogarea art.200 din Codul Penal va avea, la celălalt capăt al curcubeului care a răsărit odată cu acestă acțiune, ca efect final deci, un drept al Statului la normativizarea și monitorizarea polițienească a sexualității umane, adică dreptul și capacitatea de a dispune discreționar de întreg domeniul intimității umane.
Transhumanismul (religia noilor fasciști multimiliardari care finanțează eugenia ca filantropi!) adică civilizația omului făcut tot mai mult din componente artificiale, are nevoie ca Statul să aibă drept absolut de proprietate asupra tuturor aspectelor vieții omenești, și va ajunge aici democratic, ca pacificator între diversele teorii și moduri de viață, la cererea cetățenilor!
Pe măsură ce arbitrează conflictul dintre orientările sexuale, Statul înaintează, construind un drum solid pavat cu pietrele legilor, în interiorul persoanei, în intimitatea ei. Statul totalitar absolut este cel care conduce din interiorul individului, camuflat perfect în opțiunile existențiale ”libere” ale subiectului, de fapt ale Statului inoculate hipnotic cetățenilor prin tehnologia audio-vizualului: adică Statul întrupat. Tirania ca suflet al democrației.
Revoluția Sexuală este înainte-mergătorul Statului totalitar global și absolut; cuvintele Sf. Ioan Botezătorul ”drepte faceți cărările voastre înaintea Domnului” umplând văile și nivelând dealurile, este acum lucrarea Revoluției Sexuale înaintea Statului totalitar.
Tiraniile clasice aveau următorul algoritm: un dictator penetra viclean sistemul democratic până la vârful ierarhiei, iar după preluarea funcției supreme, începea să remodeleze Statul ca prelungire a persoanei sale: stat hitlerist, stat stalinist, etc. Acum, ordinea de constituire a Tiraniei Globale este inversă: se construiește mai întâi Statul totalitar, pentru ca Tiranului ce va fi piatra din capul unghiului acestei construcții infernale, să nu i se poată imputa tirania Sistemului și să poată apărea ca un reformator și eliberator, statut care îi permite să confiște total, dar democratic, liber consimțit, de la cetățeni pentru sine, virtuțile fundamentale ale persoanei umane: credința, nădejdea și iubirea.
Un exemplu concret care developează traseul spre Noul Totalitarism este politica antidiscriminare. Prin implicarea Statului ca negociator între drepturile oamenilor, acestuia i s-a oferit, de fapt, șansa monopolului asupra discriminării: se poate vedea clar deja că instituțiile pentru combaterea discriminării, nu se mai sesizează la petițiile cetățenilor ci, tot mai mult, ”din oficiu” și în direcția vexării morale și economice a opozanților săi, nu a opozanților la ”drepturile omului”.
Trecerea de la inițiativa cetățeanului la inițiativa Statului este un pas subtil, dar hotărâtor de trecere de la democrație la totalitarism.
Garantul firesc, natural, al democrației și, totodată, mecanismul ei natural de reglare nu este Statul, ci cultura, ethosul, din care s-a născut democrația.
Iar acest ethos este cel manifestat prin familie și comunitatea naturală creată ca extensie a familiei, rudenia naturală. Această formă naturală de organizare umană, atunci când este stabilă, ne-agresată, creează cetățeni responsabili. Iar cetățeni responsabili înseamnă oameni care preiau continuu din puterea Statului…..
Concluzie: Familia este dușmanul Statului totalitar. Iar, Statul o lichidează acum ”democratic” prin minoritățile sexuale. Căci cine privește în inima ideologiei gender nu găsește o dragoste maternă pentru identitatea sexuală liber asumată, pentru homosexuali de pildă, ci ”eliberarea” de orice identitate sexuală, disoluția absolută a acestei identități, debarasarea de noțiunea însăși din memoria colectivă….
Statul totalitar are nevoie de omul depersonalizat și atomizat. Revoluția gender produce acest tip de om pe linia sexualității….
Deci miza profundă a Referendumului este rezistența constituțională la Noua Tiranie în devenire. De aceea nu pot fi minoritățile sexuale dușmanii noștri, ci cei care se folosesc de ele pentru a-și îndeplini scopurile politice dictatoriale.
*
FERICIREA REFERENDUMULUI
De când a început Referendumul pentru Familie plouă cu Fericire. Și nu e o metaforă. Sau, mai precis, e o metaforă doar pentru cei pentru care creștinismul este doar o ”figură de stil”. Pentru cei care sunt cu tot sufletul lor în Hristos, ploaia de Fericire e o cerească realitate.
Căci plouă peste adepții Referendumului, din gurile celor ”toleranți”, ”civilizați” și ”progresiști” cu averse torențiale de injurii, batjocoriri și dejecții. Cu siguranță curcubeul care va răsări după o asemenea ploaie, drapelul Noii Ere, nu poate fi decât simbolul împăcării omenirii cu infernul.
Dar În Hristos, în Biserică, ploaia de imprecații, de scrâșnete de dinți ale întunericului, nu face decât să împingă duhurile creștinilor spre răcoarea edenică a Raiului. Căci:
Cine are acum măcar o fărâmă din inima lui în Hristos gustă deja de aici din realitatea cuvintelor Lui. Căci nu noi, ci Hristos l-a făcut pe om bărbat și femeie; și tot El a făcut din cei doi o familie binecuvântându-i să crească și să se înmulțească. Noi doar am răspuns și vom răspunde AMIN! la cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este Referendumul: un AMIN la Facere.
Aversele de scuipat, cu sau fără salivă, care cad peste Referendum, sunt continuarea celor de pe Drumul Calvarului și Golgota. Fericiți cei peste care cad scuipaturile destinate lui Hristos: e cea mai bună dovadă că ei sunt cu adevărat parte din Trupul lui Hristos, că sunt în mod real în Biserică.
*
a vota împotriva Abisului
Cea mai mare descoperire a veacului XX este cea a formulei, ecuației fundamentale, a ROBIEI FĂRĂ LIMITE. Aceasta este LIBERTATEA FĂRĂ DUMNEZEU.
Veacul XXI pune acestă formulă în lucrare. Societatea spre care ne îndreptăm e Abisul. Pentru că LIBERTATEA FĂRĂ DUMNEZEU este definiția INFERNULUI. De ce, se vor mira ”oamenii buni”, încă umani, ai societății secularizate?
Pentru că, așa cum o spunea Cel mai bun cunoscător al lui Dumnezeu, IISUS HRISTOS, numai Dumnezeu este bun.
Iar, în acest caz, LIBERTATEA FĂRĂ DUMNEZEU devine, în practică, LIBERTATE FĂRĂ BINE! Și ce e iadul altceva decât tărâmul unde răul nu mai e mărginit de bine, tărâmul libertății nelimitate a răului?
Că așa stau lucrurile și nu altfel, a arată fără echivoc, atât dogma comunismului, cât și faptele lui istorice. În teoria comunistă LIBERTATEA este BINELE: gradul de bine al societății este direct proporțional și deplin identificat cu gradul de eliberare de orice îngrădire morală și legislativă, oricât ar urla realitatea vieții că nu e așa, ci dimpotrivă. Iar, în practica comunistă, în numele apărării LIBERTĂȚII în sine, nu a libertății cuiva, s-au masacrat peste o sută de milioane de oameni și s-au transformat statele comuniste în spații concentraționare, recte pușcării de diferite grade de recluziune și re-educare prin tortură.
Priviți în zarea societății secularizate și veți vedea Abisul. Iar zarea aceasta poate fi văzută de aproape, în ochii celor care propovăduiesc Abisul ca Rai al libertății nelimitate. Ochii lor nu mint, căci cu ochii lor te privește, acum și aici, Abisul….. De aceea sunt atât de goi și reci încât cu ei te hipnotizează moartea veșnică….
La Referendumul din 6-7 Octombrie votăm împotriva Abisului, care prin acapararea formulei căsătoriei vrea să tragă înlăuntrul lui, familia.
***
Iulian-Laurentiu Stefan:
DESPRE EXTREMIȘTII CARE NEAGĂ DREPTUL FIECĂRUI COPIL LA O MAMĂ ȘI LA UN TATĂ
Atacurile împotriva clarificării definiției constituționale a căsătoriei și, implicit, a familiei, au scos la iveală câteva idei totalitare, care i-ar face invidioși pe Hitler și pe Stalin. Este cunoscut faptul că abolirea familiei (uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie) și înlocuirea acesteia cu o inginerie socială progresistă au fost dezideratele celor două regimuri totalitare care au terorizat secolul trecut. Noile “familii”, promovate de extemiștii progresiști din Occident, dar respinse cu fermitate de tot restul lumii, reprezintă un tip de inginerie socială de factură totalitară, cu consecințe grave asupra dezvoltării armonioase a copiilor și asupra umanității viitoarelor generații ale societății occidentale.
Crearea “omului nou” presupunea pentru noile generații înlocuirea trainingului cognitiv asigurat de familie în microclimatul socio-cultural propriu cu un training axiologic unic, etatizat, care să asigure asimilarea noilor ideologii progresiste ale regimurilor totalitare.
Regimurile totalitare urmăreau eliminarea oricăror urme de empatie, a unor relații de atașament familial și unele condiționări metafizice – considerate iraționale (conștiința), specifice sistemelor axiologice tradiționale și construirea unor ierarhii sociale noi pe baza criteriilor de performanță cognitivă, cu asigurarea nevoile primare bio-instinctuale.
Practic, umanitatea urma să fie înlocuită cu un sistem social format din indivizi cu caracteristici psihopate, adaptați nevoilor de supraviețuire într-o societate corporatistă, care avea ca scop progresul social prin performanță științifică și tehnologică.
Într-un asemenea sistem, dreptul copiilor la o mamă și la un tată, la copilărie, la protecție, la împlinirea idealurilor personale și la fericire, era considerat un lux pe care totalitarismul nu și-l putea permite. Copiii reprezentau doar o resursă umană necesară dezvoltării și satisfacerii unor nevoi sociale, un privilegiu al membrilor performanți și adaptați ai noii societăți progresiste.
În multe state occidentale observăm o reiterare a ideilor progresiste care au distrus ideea umanității în Europa primei jumătăți a secolului al XX-lea. Malformarea ideii de familie și redefinirea fundamentală a nașterii, au permis unor categorii ale populației, extrem de influente social, să pretindă „dreptul” de a avea copii prin intermediul ingineriei generice (pe baza unui catalog genetic), FIV (mama surogat) sau adopție prioritară.
Noile concepte progresiste încalcă drepturile fundamentale ale copilului, bazate pe interesul superior al acestuia, copilul neputând fi redus la un obiect asupra căruia adulții pot avea drepturi.
Legalizarea FIV și a adopțiilor pentru persoanele care nu formează o familie presupune întoarcerea la practicile totalitare, în care statul decide asupra traseului existențial al copilului, suspendandu-i dreptul său fundamental de a se dezvolta armonios într-o familie, în care să beneficiaze de iubirea și grija unei mame și a unui tată, respectiv, de ambele modele parentale complementare.
DESCHIDE-ȚI MINTEA!
***
Blogul Corinei Negreanu: Da, pentru normalitate
Deși scăderea încrederii mele în puterea votului popular a ajuns la cel mai jos nivel după toate câte s-au întâmplat în România celor 30 de ani de originală democrație și reforme de năuceală, voi merge la Referendumul de pe 7 octombrie a.c. Cu tot scepticismul efectului dreptului și obligației mele civice, voi vota pentru păstrarea normalității familiei românești.
De data aceasta nu se va alege un om. Ci un principiu.
La Referendumul pentru Familia/Căsătoria= bărbat +femeie (+) copii trebuie mers deoarece se apără un principiu de viață, un mod de viață pe care L-a descoperit întregului neam omenesc Dumnezeu și pe care ni-L descoperă Mântuitorul Iisus Hristos și Evanghelia Sa.
De fapt, am ajuns să avem de ales între Hristos și Baraba. Și dacă (mai) există conștiința lucidă…, nu poți rămâne indiferent. Cinic este să nu mergi. Măcar conștiința să rămână împăcată. Știm din Vechiul Testament că vremuri din acestea au mai fost străbătute în marea istorie dar au marcat sfârșituri de civilizații fără de lege, drept consecință, sub diverse forme.
Ne aflăm într-un ocean de imoralitate, iar soluția ce ni se impune per masă este ,,dadaism” -ul aplicat în fibra, structura societății și a relațiilor interumane. Adică, să purcedem cu răul până la capăt. Miza acestui război care a început e mare și se servește de confuzia răuvoitoare a progresiștilor cum că, familia actuală nu mai reprezintă decât un eșec, a ratei crescute a divorțurilor, că preoții și oamenii Bisericii au păcatele și ipocrizia lor, etc. etc., ignorându-se formula soluției ideale a adevăratei familii la care ne cheamă Dumnezeu ca societatea să poată ,,respira” sănătos aerul bună-stării și siguranței. S-a creat mai întâi un mediu propice de sufocare și de distrugere a structurii familiei prin promiscuitate morală, lipsă de educație, condiții materiale, financiare precare și economice presante, etc. Apoi s-a tot amânat acest Referendum ca în acest timp să se mai slăbească conștiința colectivă și să se accepte ambiguitatea de gen generată pe toate canalele astfel încât raționamentul uman general să ajungă la nivelul cât mai adolescentin cu putință, să trăim acum după placul așa-zis nostru cum ,,ne țâpă” (vezi pr. Teofil Pârâian) iar ,,după noi, potopul!” patologiilor psihosociale.
Realitatea că ne definesc ca fiind bărbat sau femeie doi cromozomi distinși nu poate fi nici minimalizată și nici negată prin pseudoștiințe. Paradoxal, această ,,deschidere” a societății prin promovarea căsătoriilor bărbați cu bărbați, femei cu femei, sau cum s-o mai fi putând permuta rolurile în timp, conduce spre o reală societate închisă, radicală și fundamentalistă.
Cât despre banii plânși de cheltuielile Referendumului Familiei ce puteau fi direcționați pentru construirea de scoli și spitale…, dar oare banii cheltuiți pentru generarea, modificarea și înnoirea întregului regim de acte de stare civilă a populației etc. ce ar putea urma, nu tot cheltuială se numește? Nu tot spitalelor ar putea fi alocați?
Știu că e greu de obținut 6000000 de voturi, aproape imposibil pentru un popor obosit să mai cugete drept, dar, e o datorie nu atât civică, de data aceasta, cât una față de Dumnezeu. Căruia merită să-i spunem ,,Da!”
***
Monahia Siluana si artista Sofia Vicoveanca indeamna la vot DA la referendum:
Legaturi:
DEMONTAREA PONCIFELOR PRO-HOMOSEXUALITATE. Totalitarismul inversiunii si sfarsitul omenirii
www.culturavietii.ro/2012/07/12/erotica-bolsevica/
Nu este vorba de “marginalizarea conservatorismului” ci de marginalizarea firescului si promovarea nefirescului.
Fabricarea “omului gol pe dinăuntru” a trecut dincolo de “punctul fara intoarcere”, dar torentul va matura si va duce la vale ambalajele goale, nu si pietrele.
https://relatii.net/2018/03/30/punctul-fara-intoarcere-cat-de-drastic-ne-poate-schimba-viata/
“Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El sa poata capata neprihanirea.” Romani 10:4
“Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” Ioan 1:17
“Adevărul nu a constituit niciodată un pericol pentru viaţă, ci doar minciuna” – Nicolae Velimirovici
Democraţia postmodernă se manifestă ca o legiocraţie seculară, în care legile joacă rolul de temelie absolută pentru legitimarea acţiunilor omeneşti.
S-a diminuat şi chiar a dispărut capacitatea ultimilor generaţii de a discerne între suprafiresc, firesc şi nefiresc. Acesta este un simptom clar al dezorientării într-o vremea secularizată.
În acest context confuz, legea şi-a asumat uriaşa responsabilitate de a pune ordine în societate prin legitimarea sau nelegitimarea unor acţiuni omeneşti.
Masele de pretutindeni (chiar şi din internet) sunt uşor de manevrat şi ele îmbrăţişează noul mai repede (chiar şi nefirescul). Popoarele, în schimb, se arată mai conservatoare, mai capabile în a discerne şi în a se pune la adăpost faţă de tot ce le poate afecta identitatea.
Nefirescul înţeles ca atare trebuie incriminat, nu legitimat ca ceva pozitiv, pentru că altfel întregul mecanism al legilor îşi va pierde sensul autentic şi va intra în criză. Acest proces, care a şi început deja la nivel mondial prin legalizarea tuturor formelor de nefiresc, va provoca pe termen lung o schimbare profundă a mentalităţilor. Ţinta urmărită va fi anihilarea intimităţii, a forului lăuntric în care omul se retrage spre a discerne între cele care “îi sunt îngăduite şi cele care îi sunt de folos”.
http://www.culturavietii.ro/2011/04/17/eseu-despre-vulnerabilitatile-democratiei-text-suport-pentru-dezbaterea-publica-privind-politicile-de-reproducere-umana-asistata-medical/