Incalcare grava a Canoanelor Ortodoxe la Colocviul inter-confesional de la Bose: “impartasirea” unui preot ortodox grec la catolici. MITROPOLITUL PAVLOS CERE CATERISIREA
MITROPOLITUL GLIFADEI
CERE CATERISIREA UNUI PREOT CARE
S-A ÎMPĂRTĂŞIT LA CATOLICI
Printr-o scrisoare adresată Arhiepiscopului şi Preşedintelui Sfântului Sinod kir Ieronimos, Mitropolitul Pavlos al Glifadei cere caterisirea unui preot ortodox care s-a împărtăşit la catolici.
Ierarhul a trimis o scrisoare Preafericitului Ieronimos şi-l informează că în timpul celui de-al XVIII-lea Colocviu de Spiritualitate Ortodoxă, care s-a desfăşurat la Mănăstirea inter-confesională de la Bose, Italia, între 8 şi 11 septembrie, un preot ortodox înscris în catalogul clericilor în funcţiune ai Sfintei Arhiepiscopii a Atenei (se menţionează numele lui) s-a “împărtăşit” din ostie cu catolicii în cadrul adunării cultice săvârşite de latini (romano-catolici), în prezenţa unor arhierei ortodocşi greci şi a unor profesorilor universitari. Cuvântul ,,ostie” este un cuvânt italian şi înseamnă ,,pâine nedospită” sau „azimă”, adică pâine care se pregăteşte fără drojdie.
Ostia este pâinea sfinţită pe care o împarte “Biserica” Romano-Catolică credincioşilor ei în timpul împărtăşirii, de vreme ce a desfiinţat împărtăşirea cu vin.
Mitropolitul cere în scrisoarea sa ca tema să fie dezbătută în Sfântul Sinod din octombrie şi încheie:
“Pentru clericii care săvârşesc mai sus menţionata alunecare-rătăcire, Sfintele Canoane sunt foarte aspre şi hotărăsc caterisirea”.
Respectivul preot, care a căzut în această alunecare, este parohul preoţilor de la o foarte cunoscută biserică din centrul Atenei şi din când în când a tulburat cu anumite puncte de vedere cercurile bisericeşti ale Bisericii Ortodoxe.
Mai mult, unii susţin – desigur, fără a avea probe – că respectivul cleric aparţine greco-catolicilor (uniţi), adică preoţilor bisericii catolice care au portul clerical al Bisericii Ortodoxe.
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: romfea.gr)
Sursa: Pelerin Ortodox
- Pagina oficiala a Colocviului desfasurat la Bose: http://www.monasterodibose.it/content/blogcategory/288/918/lang,en/
- Lista participantilor: http://www.monasterodibose.it/content/blogcategory/288/918/lang,en/
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
o mica corectura: ostie nu vine din italiana si nu iseamna paine nedospita, ci vine din latina si inseamna jertfa (victima)
Tot cu privire la ostie…
In articol este scris:
Ostia este pâinea sfinţită pe care o împarte “Biserica” Romano-Catolică credincioşilor ei în timpul împărtăşirii, de vreme ce a desfiinţat împărtăşirea cu vin.
Ostia este ceea ce dau catolicii pe post de impartasanie. Am putea sa-i spunem paine nedospita, sau azima si pentru catolici reprezinta Trupul lui Hristos. Stim ca ei folosesc aceasta, deoarece considera ca Domnul la Cina cea de Taina a folosit azime, conforma traditiei iudaice de Paste.
Impartasirea cu vin nu a fost insa desfiintata, dar pe considerentul ca un trup viu contine si sange au gasit ca nu este gresit sa le dea credinciosilor doar ostia, fara ca acestia sa mai guste si din vin, un fel de iconomie am spune noi. Preotii si cei care fac distribuirea ostiilor au parte si de impartasirea cu vin…
De asemenea, si unii din credinciosii catolici au parte de impartasitrea cu vinul catolic…de ALTFEL LA CATOLICI ORICINE DORESTE SE POATE IMPARTASII, este suficienta numai dorinra individului fara nici macar sa fie intrebat ce religie are.
Uitandu-ma pe situl “inter-confesional” inca ma nedumereste Episcopul Kallistos Ware, un convertit la ortodoxie (si care este sub patriarhul ecumenic) de la anglicani si care a tradus Filocalia in lb engleza si scris cartile “Biserica Ortodoxa” si “Ortodoxia este Calea” carti ce au convertit pe multi la ortodoxie in lumea vestica. L-am vazut des pe la astfel de manifestari mixte, insa intotdeauna explicand ortodoxia, iar aici vorbeste strict despre monahismul si ascetismul ortodox. Sa fie si asta un fel de ai convinge pe eretici?…In orice caz pr Paisie Aghioritul numeste astfel de manifestari “un fel de gulas-unguresc in care cei neortodocsi i-au de la ortodocsi ceea ce le convine lor si le aplica la religia lor formand un fel de amestec”…numai Dumnezeu stie ce fel. Am vazut pe acel site si o Psaltire mixta si alte rugaciuni “comune” pt toti crestinii…
A se verifica informatiile importante ce au mai aparut in legatura cu Comisia de la Viena:
Analiza intalnirii facuta de blogurile traditionaliste grecesti: http://acvila30.wordpress.com/2010/10/02/%E2%80%9Ewaterloo%E2%80%9D-pentru-ecumenisti-dialogul-cu-catolicii/
Theologhia a publicat comunicatul oficial al Comisiei: http://theologhia.wordpress.com/2010/10/02/comunicatul-de-la-finalul-intalnirii-comisiei-mixte-pentru-dialog-teologic-de-la-viena/
Si tot de la Theologhia, un articol care reprezinta pozitia catoliclor (si in care se simt subtile unde de resentiment fata de IPS Ilarion): http://theologhia.wordpress.com/2010/10/01/ortodoxia-la-est-de-vest/
Slava Domnului, ca a incurcat limbile ecumenistilor babilonisti, intocmai ca la turnul babilon. Pai cum sa poata ei expune o viziune unitara a credintei ortodoxe, daca nici macar nu o cunosc.
da, romanii nostri cum s-or fi purtat, stie cineva? de fapt, am avut vreun reprezentant?
http://acvila30.wordpress.com/2010/09/10/ortodocsi-si-catolici-la-bose/
Nu de putine ori am fost etichetat ca fiind aspru cu ierarhii nostri traditionalisti (pe nedrept). Dar…cum se poate ca la noi sa fie tot mai dese cazurile de impreuna slujire cu papistasii, si nici un arhiereu sa nu ceara caterisirea vinovatului? Cum e posibil ca tradatorul Corneanu sa spuna ca nu se caieste de gresala sa, iar nici un arhiereu sa nu ceara depunerea sa? Cum de numai la noi nu se poate? Sunt aspru pentru ca nu vad o minima reactie. Inteleg timpurile grele, inteleg ca sunt atacati de forte net superioare (numeric si financiar doar), inteleg ca s-au obisnuit asa sau ca stategia lor este sa nu faca nimic pina la momentul oportun, dar toti marturisitorii au marturisit indiferent de consecinte pina a fost cazul. Macar unul din tagma traditionalistilor sa spuna ceva, iar ceilalti sa astepte momentul oportun…. dar daca nici unul nu spune nimic, nu inteleg si nu accept nimic. Nici macar marii duhovnici nu cer caterisirea tradatorilor. Nimeni nimic. Nu judec pe mai marii nostri pentru ca nu am caderea. Dumnezeu sa-i lumineze! Spun doar ca este nefireasca aceasta tacere totala (ma refer strict la ultima vreme) de la noi.
Si acum astept mustrarile! 🙂
Doamne ajuta!
@Miron
hai frate sa iti fac pe plac si sa te “mustru” daca asta astepti. Una e sa iei atitudiune fata de de ierarhi (si bine faci) si alta e sa te tragi cu ei de sireturi la modul ireverentios etichetandu-i “bartolomei, andreicuti” etc.
Dupa parerea mea marturisirea si apararea Ortodoxiei incepe cu respectarea bunei-cuviinte. Iar matale, fara suparare, ai cam depasit limitele bunei-cuviinte folosind aceea expresie.
Si o observatie oarecum colaterala: nu stiu de ce de pilda IPS Bartolomeu Anania nu ia atitudine. Stiu doar ca e foarte batran si foarte bolnav. Nici la Liturghie la Catedrala nu mai vine.
@ Paula // Ti-am raspuns la expresia aceea dar vad ca nu ai citit. Ti neaparat sa ai ultimul cuvint. 🙂 Foarte feminist, dar nu neaparat crestin. 🙂
Eu am postat expresia, eu stiu ce am vrut sa spun, asa ca eu am dreptul sa explic ce am vrut sa spun acolo. Iar expresia nu a fost folosita cu semantica negativa.
Repet aici primul raspuns: ”Afirmatia teofanii, bartolomeii si andreicutii nu am folosit-o cu semantica nerespectuoasa. Dimpotriva. Expresia ii transforma pe acestia in arhetipuri ale atitudinii antiecumeniste (de un anumit tip). Teofanii, bartolomeii si andreicutii sunt toti cei care au opinie si mentalitate antiecumenista, indiferent de nivel. Pina si voi sunteti fratilor ca ei. Eu doar pot sa sper sa acced spre asemanare, fiind prea mic. Fiecare cum si cit poate si ii permit vremurile. Lor le este mult mai greu. Imi aduc aminte ca IPS Bartolomeu a spus, citindu-l pe Patriarhul Iustinian, care spunea unui student ce ii cerea sa ia calea martiriului, ca el trebuie sa stea si sa indure toate umilintele pentru ca trebuie sa apere Biserica, dar ca aceasta este calea lui si nu a altora.”
Cliseele verbale nu aduc mai mult respect. Si asa ne judeca neprotestantii pentru ”limbajul de lemn”. Normal, ei merg mult dincolo de adevar, dar titulele bizantine (apropo oare IPS Corneanu il merita?) si sarutatul de miini, nu sunt dogme, ci doar forme care contin un fond. Dar fondul poate exista si dincolo de aceste forme, in alte forme. Asa este si aici. Expresia este neobisnuita, dar daca i se da semantica corecta, nu este si condamnabila. Era o expresie care ii ridica, nu ii cobora pe acesti ierarhi. Este interesant cum, sfintii vad si la cel mai rau om binele din el, iar noi vedem la semenii nostri doar raul (real sau prezumat).
Daca nu m-am incadrat in cliseele tale, imi cer scuze. Dar eu urasc si dispretuiesc cliseele (nu si pe cliseisti). Cliseele sunt sofisme, adica erori logice. Cred ca era mai crestineste sa fi intrebat mai intii ce vreau sa spun cu expresia aceea.
Asa ca, draga sora Paula, te asigur de dragostea mea crestineasca si te rog sa ceri mai intii explicatii inainte de a mai da o sentinta. Si judecatorul, doar cind este deplin informat da sentinta. Daca el face asa ceva, esti tu oare mai presus?
Pace si Doamne ajuta! 🙂
Miron Stelian Daniel,
problema pe care o aveti dvs acum, am avut-o si eu.
Cel mai tare m-a “mustruluit” parintele duhovnicesc.
Mi-a spus, dupa ce am spovedit cele ce ati “spovedit” dvs mai sus, urmatoarele:
-Trebuie sa le dam episcopilor cinstea cuvenita.
Eu,(in gand):
-Cand ne-or arata si ei dragostea cu care ne sunt datori!
Parintele, ca si cand mi-ar fi citit gandul:
-Eu va dau dezlegare de pacat, pt ca l-ati marturisit, dar pentru ca nu vad si parere de rau, cred ca Dumnezeu va va da un canon pe masura. Liniste sufleteasca nu veti avea.
Si am vazut ca a avut dreptate. Am revenit si am spovedit, pt ca nu ma simteam bine sufleteste. Atunci, Parintele meu, cu vocea franta de durere pentru incapatanarea mea, mi-a zis:
-Eu nu voi da socoteala lui Dumnezeu pentru pacatele episcopilor, dar pt ca s-a pierdut sufletul dvs judecandu-l, sigur voi fi intrebat.
Acest raspuns,insotit de durerea din glasul sfintiei sale m-au ajutat sa renunt la a mai judeca ce fac ierarhii nostri.
Daca seamana a mustrare, imi cer scuze.Am vrut sa va ajut.
@ Ioana // Multumesc pentru intentie. Nu ma supar. Sincer. 🙂
Din nefericire nu ati citit cu atentie cele spuse de mine mai sus. Respectul nu sta in clisee, ci in recunoasterea sincera a meritelor. Iar eu le recunosc meritele celor trei ierarhi. Unul din ele este ca nu sunt ecumenisti. IPS Andreicut a avut un rol hotaritor asupra directiei crestine a unei intregi generatii de tineri din orasul meu cit a fost preot aici.
Dar asta nu ma delegitimeaza sa arat si zonele de gri. Perfectiunea nu este la oameni. Se tace total, chiar in situatia in care dogmatica devine pentru unii o carte de literatura retrograda. Cind a fost cazul in Biserica au vorbit si cei mai mici, daca cei mai mari au tacut. A arata cuiva ca greseste nu este lipsa de respect si nici mindrie. Trebuie (parerea mea). Cineva trebuie sa spuna ca acest tip de tactica are si efecte negative. Nu ma indoiesc ca eu nu am aceleasi informatii ca si ei. Ca ei vad ansamblu. Dar nu poate fi ceva rau sa arati si umbrele. Cel putin asa cred eu.
Cred ca, ca la orice discutie in contradictoriu, este vorba de o simpla resemantizare a vorbelor mele, pe care eu nu am intentionat-o. Expresia, repet, are semantica data de mine, pentru ca eu am zis-o, si nu alta.
Ca dovada ca nu am lipsa de respect fata de acestia iti spun ca pe oricare din cei trei eu ii vad legitimi in calitatea de patriarhi. De ce? Chiar daca nu au tipul de actiune dorita de mine, avind in vedere ca eu nu sunt sinod si nici Biserica, trebuie sa accept ca sunt net superiori tuturor tradatorilor care slujesc cu papistasii. Macar nu legitimeaza acest tip de conduita, si, din cite imi amintesc eu, in forme soft, au precizat ca ei nu sunt pentru diluarea(relativizarea) Ortodoxiei.
Oricum expresia incriminata era ironica la adresa antiecumenistilor de un anumit tip, care au momente de tacere strategica, nu la adresa ierarhilor.
Daca expresia nu se incadreaza in anumite clisee, nu inseamna ca este nerespectuoasa. Nu ma consider egal cu preotii, cu atit mai mult cu ierarhii.
Multumesc inca o data pentru cuvintul bun! 🙂
Sa vedem daca la greci se poate…
Miron Stelian Daniel,
am citit cu atentie si am inteles sensul cu care ati folosit expresia “din prima”.Nu la asta m-am referit.
Am inteles din comentariul dvs (poate gresit, iertati!)ca sunteti mahnit de tacerea ierarhilor. Aceasta a fost si problema mea, cum am spus mai sus.
Ce am vrut sa arat a fost anume ca si aceasta suparare se rezolva tot cu ajutorul duhovnicului, cum dealtfel se rezolva toate in Biserica.
Pentru ca m-am grabit sa va dau un sfat pe care nici macar nu mi l-ati cerut, va cer iertare!
@ Ioana // A da un sfat bun face parte din faptele milei sufletesti. Nu este nimic de iertat in ceea ce ai spus. Nu ai gresit cu nimic. Avem doar pareri diferite.
Eu cred ca avem nu doar dreptul, ci si obligatia de a ne apara Biserica care este a noastra a tuturor, chiar si prin chemarea in fruntea oastei a ierarhilor, in timp ce tu (eu asa am inteles) consideri ca a spune ierarhilor ce doreste turma este ceva gresit (sau macar nepotrivit).
Eu nu am pretentia ca spun adevarul, ci doar ca aceasta este parerea mea.
Pentru mine nu este o problema ca avem pareri diferite. Important este ca amindoi vrem binele Bisericii si al celuilalt.
”In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt”. Soarele rasare peste toti.
Doamne ajuta!
Alt nebun, ieromonahul Petru Pruteanu din Moldova, predica erezia ca cei care traiesc necununati nu savarsesc curvie.
Pe un un blog afirma ca niste curvari ce traiau de 20 de ani necununati si nespovediti, cand au venit prima data la spovedanie, el nu numai ca nu le-a dat nici un canon si i-a impartasit, ba le-a spus ca nici nu sunt curvari. Din fericire, mirenii de pe blogul respectiv i-au demascat erezia ( nu unica ) :
http://sceptik.wordpress.com/2008/09/07/din-seria-desteptii-pamantului/
Pe forumul personal spune ca nu exista nici un canon care sa afirme ca cei ce traiesc necununati ar fi curvari. Si preotul asta cica e mare teolog, doctor in teologie si decan al unei facultati de teologie. De unde rasar asemenea demonico-teologi eu nu stiu. Probabil din facultatile teologice.
Pe alt blog
http://ierompetru.wordpress.com/2009/10/22/slujba-cununiei-studiu-istorico-liturgic/
afirma :
” Pentru mine lucrurile sunt foarte simple: căsătoriile mixte nu sunt recomandate şi, în măsură posibilităţilor, chiar trebuie evitate. Bineînţeles ele nu pot fi interzise, mai ales că au existat dintotdeauna în creştinism. Este adevărat că uneori, chiar această căsătorie mixtă l-a atras pe eterodox la Ortodoxie, dar acest lucru nu poate fi impus sau făcut pur formal, fără o convingere puternică. Pe de altă parte, trebuie să fim atenţi şi la riscuri, mai ales atunci când e vorba de căsătorii cu musulmanii. Soţul ortodox trebuie să ceară ca şi copiii să fie ortodocşi.
În cazul unei căsătorii mixte, nu se poate face Slujba Cununiei, decât dacă eterodoxul trece la Ortodoxie. Asta nu înseamă însă că cei căsătoriţi legal, dar fără cununie trăiesc în desfrânare. Soţul ortodox se poate chiar spovedi şi împărtăşi fără probleme, dacă-şi ţine bine credinţa şi are o viaţă pe măsură…
2. Aşa cum am scris şi în studiu (pe care cred că l-aţi citit), cei care sunt căsătoriţi legal, chiar dacă nu sunt cununaţi, nu trăiesc în desfrânare sau concubinaj. Biserica recunoaşte căsătoria lor civilă. Doar dacă nu există motive obiective şi oamenii pur şi simplu sunt indiferenţi faţă de binecuvântarea Bisericii, atunci preotul îi poate opri de la împărtăşire. Dacă însă unul îşi ţine bine credinţa sa şi nu se poate cununa doar din cauza celuilalt (fie că e ateu,eretic etc), cel credincios nu poate în nici un caz fi oprit de la cele sfinte. ”
Nu exista canoane ce osandesc curvia ?!?
360 -“Curvia nu este nunta si nici inceput de nunta. De aceea, daca este cu putinta e bine sa se desparta cei ce s-au luat prin curvie. Iar, daca ei sfatuiesc sa traiasca impreuna, sa fie supusi la canonisire pentru curvie (7 ani) si apoi sa li se ingaduie a trai impreuna, ca sa nu se intample ceva mai rau”, -Sf. Vasiie 26.
454. – Se numeste curvie, pacatul sexual facut de un barbat si o femeie, a caror fapta se numeste simpla curvte sau desfranare. Daca unul este necasatorit, el face simpla curvie, iar cel casatorit savarseste preacurvie sau adulter, sau rasdesfranare si se canoniseste fiecare dupa situatia si fapta sa. In Vechiul Testament curvia se pedepseste cu moartea: “Daca fata s-a dovedit a nu fi fecioara, sa se scoata la usa tatalui sau si sa fie ucisa cu pietre, pentru ca a savarsit nelegiuire in Israel. Sa se curete astfel raul din mijlocul poporului” (Deut. 22.13-21). Unirea casatoriei legiuite are de scop nasterea de copii, pe cand prin curvie se infaptuieste numai pacatul osandirii de sine si de altul. “Fugiti de curvie! Orice pacat pe care il face omul, este in afara de trup, dar cine curveste intr-al sau trup pacatuieste. Oare nu stiti ca trupul vostru este biserica Duhului Sfant, care locuieste intru voi si pe care l-ati primit de la Dumnezeu?” (I Cor. 6,1S-19). Curvarii, imparatia lui Dumnezeu, nu o vor vedea (I Cor. 6,9-10; Gal. 5,19-21; Efes. 5,5; Apoc. 21,8).
455. -“Daca cineva, dorind femeie, se va inclina sa se culce cu ea, dar dorinta nu s-a implinit, invederat este ca a fost ajutat de harul lui Dumnezeu”. -Neocez.4.
462. – Canonul al patrulea al Sf. Grigore de Nisa, pe cel curvar il afuriseste pe un timp de noua ani de la sfintele taine, iar canonul al 59-lea al lui Vasile cel Mare, pe timp de sapte ani”. I.Post. 14; s. Aten. IV, p. 437.
470. -“Iata cum trebuie sa se aprecieze pacatele, care izvorasc din placere si miscarea patimilor. Unii le impart in preacurvie si simpla curvie. Cei mai scrupulosi au socotit si curvia egala cu preacurvia, pentru ca insotirea cea legiuita a barbatului cu femeia este numai una, Deci, tot ceea ce este ilegal, este nedrept si contra legilor si, tot cel ce ia altuia, inseamna ca se bucura de ceea ce nu este al sau (furt moral). Dumnezeu n-a dat barbatului decat o singura femeie, iar femeia nu poate sa aiba decat un singur cap. Legea naturii nu ingaduie decat placerea casatoriei legitime, celor ce stiu sa-si stapaneasca vasul trupului lor in sfintenie si cinste, asa cum spune apostolul (I Tes. 4, 4). Insa a lua ceea ce este al altuia, insemneaza a lua o femeie care nu este a sa, chiar cand ea n-are barbat. Deci, cand se cerceteaza indeaproape si, curvia nu este prea departe de preacurvie, de aceea si Scriptura zice: “Nu fii prea-mult timp cu cea straina” (Prov. 5,20). ” Totusi, parintii au socotit ca slabiciunile celor neputinciosi trebuiesc tratate cu ingaduinta si potrivit cu aceasta distinctie generala, ei au zis ca curvia este o supunere sub navala poftelor, care nu face nedreptate altei persoane si, ca preacurvia este o nedreptate facuta altuia”.”Intrucat prin curvie, nu se face nedreptate altuia, s-a prescris numai o jumatate din timpul pocaintei, decat cel pentru preacurvie, stricarea dobitoacelor, sau curvia cu barbatii, adica sodomia, pentru ca aceste pacate au o dubla vinovatie: a placerii lor personale oprite si nedreptatea facuta altuia (a celuilalt barbat sau animal).
Pana si mirenii care nu merg la biserica stiu ca traiesc in curvie daca nu sunt cununati la preot. Insa acest ratacit teolog Petru Pruteanu huleste una din cele sf Taine ale bisericii, nunta. Pentru el adica in secolele primare ale crestinismului casatoritii se casatoreau doar civil, nu si in fata preotului, si cica asta nu ar fi fost pacat. Doar dupa secole cica au inceput sf parinti sa pedepseasca pe cei casatoriti doar civil cu 7 ani oprire de la impartasanie. Adica, dupa acest demonolog, a trai casatorit doar civil a devenit unul dintre cele mai grave pacate ( f putine pacate se canonisesc mai greu decat acest pacat, cu mai mult de 7 ani oprire ), doar dupa secole de crestinism. Ca si cum in primele secole crestine, toti mirenii au fost curvari, dupa conceptia noastra de azi, si ei bietii, habar nu aveau, nici miile de sfinti nu si-au dat seama !!! Ce inovatie a suferit domnle crestinismul, ceea ce inainte nu era deloc pacat, curvie, acuma a devenit subit, unul dintre cele mai grave pacate, mai grav decat CRIMA, dupa cum spun sf parinti ! Pai daca in primele secole pacatul curviei nu a fost considerat pacat, atunci toata biserica din acele vremuri a fost anatema, anatemizata de canoanele care le-am citat mai sus. Daca azi o biserica care ar avea absolut toata invatatura ortodoxa corecta, dar care ar accepta evitarea cununiei religioase ar deveni anatema din punctul nostru de vedere, pentru ca toti membrii ei ar fi curvari nepocaiti. Iar preotii care propovaduiesc curvia trebuie opriti din slujire. In schimb par Pruteanu se lauda ca se impartaseste f des, ba chiar sustine public ca 80% din credinciosii mireni ce se spovedesc la el se impartasesc saptamanal ! Ciudat ca tocmai la acest preot se intampla un astfel de fenomen. Nu ca as sustine ca impartasania deasa ar fi rea, dar ……..
Iata unde duce teologia demonica, par Petru Pruteanu, teologia si rugaciunea neinsotite de pocainta, stil yoghin. Ajunge omul sa nu mai simta mustrarea constiintei chiar si cand sfatuieste pe altii sa curveasca. Ajunge sa huleasca sf Taine si existenta bisericii ortodoxe, si nici nu isi mai da seama ca face asta. Pentru asta insa veti raspunde la Judecata : ” vai de cei prin care vine sminteala …. mai bine si-ar lega o piatra de gat si …. ”.
Cu siguranta ca un asa de mare pacat, lipsa de cununia religioasa, era pacat si in primul secol crestin.
Sf apostol Pavel spune :
“Cinstita este casatoria intru toate si patul nespurcat” (Evrei XIII, 4).
Deci biserica de atunci, trebuia sa stie cine cu cine era casatorit, pentru ca preotul sa poata sa opreasca de la impartasire in caz ca vedea pe cineva calcand stramb. Caci insusi apostolul Pavel condamna inselarea sotiei sau sotului. Si Mantuitorul o osandeste. Deci cu siguranta ca preotul stia cine e casatorit si cine nu, iar casatoritii desigur ca aveau obligatia sa declare casatoria lor in fata preotului de la bun inceput. Iar preotul, luand la cunostinta de hotararea lor, de angajamentul lor de a nu se insela, luat in biserica in fata preotului si a lui Dumnezeu, ii binecuvanta cu siguranta. Nu se uita la ei ca un indiferent fata de un asa important eveniment din viata celor doi. Un eveniment de o importanta cruciala in viata crestinilor nu ramanea fara binecuvantarea preotului ( “Cinstita este casatoria intru toate ” ), eveniment care de fapt se binecuvinteaza printr-o sf taina nu printr-o ierurgie sau rugaciune oarecare. Plus ca facerea de copii implica o responsabilitate imensa, caci daca te desparti si lasi copii fara tata sau mama, e o crima. Deci cum sa nu stie preotul despre un asemenea eveniment si angajament cu greutate extrema din viata credinciosului, si cum sa nu se roage preotul ca cei doi casatoriti sa isi poata respecta angajamentul ? Un asemenea eveniment nu se cinsteste cu o rugaciune oarecare ci cu una deosebita, cu putere de taina, taina nuntii.
Si, chiar daca taina nuntii in acele vremuri, nu avea forma complexei slujbe de azi, totusi, binecuvantarea preotului de atunci era chiar taina nuntii intr-o forma extrem de simpla. Asa cum tainele botezului si a impartasaniei, aveau pe atunci forme extrem de simple si ele.
E o nebunie sa afirmi, ca teologul Petru Pruteanu, ca a trai necununat civil e curvie iar a trai necununat in biserica nu e curvie. Asta inseamna sa ridici cununia civila deasupra sf tainei a nuntii ceea ce e hula. Caci un angajament de o asemenea importanta nu trebuie luat doar in fata statului ci in primul rand in fata lui Dumnezeu. Caci daca angajamentul acesta ar fi fost doar o chestiuta minora, o formalitate pur civila, atunci nu avea cum sa devina incalcarea lui un pacat, si inca unul imens. Teologul Petru Pruteanu afirma ca a trai necununat civil e curvie. Pai daca e doar o chestie pur civila, formala, atunci de ce sa fie pacat ? Iar daca e pacat inseamna ca e o chestie de importanta bisericeasca, care trebuie sanctionata de preot. Si casatoria fiind o problema de importanta covarsitoare sigur necesita binecuvantarea preotului si in primele secole.
Par Petru Pruteanu :
” Un exemplu: spovedesc o femeie căsătorită civil cu un bărbat încă acum 30 de ani. Au deja şi nepoţi. Ei nu sunt şi cununaţi pt că regimul comunist din URSS nu a fost ca cel din România (floare la ureche), iar acum, când este libertate, bărbatul nu mai vrea să se cunune. Femeia însă e foarte credincioasă şi nu am nici un motiv să o opresc de la împărtăşire. Acum îi rog pe “scepticii” de pe blog să-mi răspundă: îi dau împărtăşanie sau nu? Ea trăieşte în desfrânare sau nu? Hai vă rog, cine e fără păcat, să arunce primul piatra! O decizie SINODALĂ a Bisericii Ruse (pt că la ei sunt câteva milioane de asemenea cazuri) recunosc căsătoria civilă prin iconomie şi recomandă Cununia, dar nu obligă pe nimeni.”
Da, biserica rusa a dat acea sinodala pentru ca considera ca cei veniti la spovedanie pentru prima data, vin din necredinta, care a fost consecinta prigoanei comuniste in rusia deosebit de grea, iar in acest caz biserica intotdeauna a considerat ca, casatoria civila a acestora se poate primi prin iconomie ca si valida. S-a considerat ca prigoana a fost atat de dura, incat oamenii au fost rupti de posibilitatea de a cunoaste ortodoxia. A fost o situatie exceptionala. Asa se proceda de exemplu cu cei din primul secol crestin veniti din paganism deja casatoriti, chiar daca veneau la crestinism cu mult timp dupa ce auzeau propovaduirea credintei crestine.
Dar pe baza acestei iconomii nu se poate accepta ca pentru crestinii din biserica, sa se casatoreasca doar civil, evitand cununia religioasa. Asta ar fi erezie, nu pogoramant.
La fel a fost si in primul secol crestin.
Deci ca un crestin din biserica ortodoxa, in situatia in care nu e o dictatura ca cea din rusia, sa se casatoreasca doar civil evitand cununia religioasa, e curvie, nu pogoramant ( valabil si pentru persoanele care nu merg la biserica, tot curvie este ). Iconomia aceasta se aplica doar la cei care vin deja casatoriti la ortodoxie. Acest lucru este explicat de altfel si in canoane f clar :
348. -“Nu este iertat barbatului sau femeii ortodoxe sa ia in casatorie sot eretic. Daca cineva va face asa ceva, sa se anuleze si sa se dezlege nelegiuita casatorie, caci nu trebuie a uni cele neamestecate, nici sa se impreune oaia cu lupul, nici pacatosii sa se faca partasi cu Hristos, Cei ce vor calca cele de noi hotarate, sa se afuriseasca. Insa, daca doi soti inca inainte dea se face crestini s-au casatorit legal, apoi unul dintre ei s-ar converti: la lumina adevarului crestin, iar celalalt va ramane in necredinta, dar doreste sa traiasca mai departe, cu sotul cel credincios, sau invers, cel credincios cu cea necredincioasa, dupa zisa apostolului, sa nu se desparta, fiindca batbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbat” (I Cor. 7,14). VI ec 72.
Plus ca actul casatoriei implica mai multe aspecte care pot deveni pacate f grave, legate de varsta, relatie de rudenie, boala, erezie, vicii periculoase, daca a mai fost casatorit si de cate ori etc.. Despre acestea preotul trebuie sa stie ca sa vada daca o astfel de casatorie nu e pacat :
321. – Casatoria este un act juridic de drept natural, moral si religios in cadrul legilor dumnezeiesti, prin care barbatul se uneste cu femeia pentru toata viata pamanteasca. Pregatirea sau introducerea in casatorie se numeste logodna. In prealabil, se face cercetarea reciproca a celor doi tineri prin ei insisi cu ajutorul parintilor sau a tutorilor. Cand preotul trebuie sa i-a declaratie scrisa cu privire la: a). Consimtamantul absolut liber al logodnicilor, verificat intr-un timp mai indelungat; b). Varsta barbatului trebuie sa fie intre 18 si 70 ani, iar a femeii intre 16 si 60 ani, nu cum se prevede in vechile legi pagane varsta minima a barbatului de 14 ani si a femeii de 12 ani (I Tim. 5, 9-14; Clement Alexandrinul Pedagogul II, 10). c). Varsta intre logodnici sa nu varieze prea mult decat intre 8 si 10 ani; d). Unul dintre logodnici sa nu fie casatorit legal, caci poligamia, adica casatoria cu mai multe femei deodata, sau poliandria, adica casatoria cu mai multi barbati deodata este cu desavarsire oprita. Adevarata casatorie crestina este monogamia ; e). Unul dintre ei sa nu fi fost monah sau hirotonisit (Apost. 26; IV ec. 16; VII ec. 44; Neocez. 1; Sf. Vasile3,6,18,42; V. Apostazia monahului, clericului); f). Sa nu fie rude intre ei. Se obisnuieste ca preotul sa afiseze pe usa bisericii cu 20-30 de zile mai inainte proiectul de logodna, pentru ca, comunitatea sa contribuie la dovedirea legalitatii si canonicitatii viitoarei casatorii, intreband in mai multe duminici dupa liturghie, spre a atrage atentia enoriasilor.
358.- “Pentru cei ce s-au casatorit cu doua surori, sau cele ce s-au casatorit cu doi frati, noi am trimis o scrisoare a carei copie am trimis-o evlaviei tale. (c. 87). Iar, cel ce a luat pe sotia fratelui sau, nu va fi primit la pocainta inainte de a se desparti de ea”. – Sf.Vasile 23.-
371.-“Canonul sinod. VI ecum. 72, hotaraste ca daca un ortodox se casatoreste cu o femeie eretica, nunta sa fie fara valoare si casatoria sa se desfaca, iar de vor starui in aceasta casatorie, sa se afuriseasca”. -Ioan Post. 23.
380. -“Preotii, sa nu ia parte la masa celor casatoriti a doua oara, deoarece a doua nunta are nevoie de pocainta; si oare cine ar fi acel preot, care trebuie sa canoniseasca pe miri, ar voi sa participe la masa lor, aprobandu-le faptele prin participarea la ospat?”. -Neocez. 7.
387 -“Cand se cununa a doua nunta, preotul la masa sa nu mearga, ci numai la biserica sa-i blagosloveasca pe dansii, iar in casa lor, sa nu mearga la cea de-a doua cununie” PBG. 51.
382., -“Femeia, careia i s-a dus barbatul in tari departate si a disparut, daca se casatoreste cu altul mai inainte de a se incredinta despre moartea lui, se canoniseste ca o preacurva”. -Sf. Vasile 31.
391. -“Sfintii Parinti, au trecut sub tacere poligamia (nunta a treia) si au socotit-o ca pe o pofta dobitoceasca si straina de vrednicia omului crestin. Noua ni separe ca acest pacat este mai mare decat curvia. Totusi, se cuvine ca acestia sa fie canonisiti (cu ingaduinta) adica, un an sa se tanguie la usa bisericii, trei ani sa stea in genunchi in urma la intrarea in biserica si apoi sa fie primiti” Sf.Vasiie 80.
393. -“Cine se insoara de patru ori, sa se pocaiasca 8 ani, metanii cate 100 pe zi, unii ca aceia curvesc si, pe Dumnezeu manie” PBG, 83.
395. -“Insa, cati sunt de 40 de ani si va lua a treia muiere si copii de nu vor avea, iar pentru jale si dragoste sa faca cuconi, aceia nu se opresc, iar de vor si avea copii, aceia sa fie opriti de a treia nunta sa nu se insoare. Iar, de vor veni la a treia nunta cei ce n-au coconi, atunci sa nu se pricestuiasca cinci ani cu Sfintele Taine. Iar, cand sunt unii de treizeci de ani, macar aiba feciori, macar n-aiba, aceia patru ani sa nu se cuminece. Si iar zice: ca cei ce au trei nunti, care sunt de treizeci de ani de nu vor avea copii, aceia dupa trei ani sa se cuminice, iar de nu, vor avea atuncea la al patrulea an, cum am zis mai sus” ILT, 206.
396. -“Iar pentru a patra nunta, au poruncit cu mintea dimpreuna si cu socoteala si cu judecata dumnezeiescul sobor al sfintilor parinti, ca nici cum acea nunta fara de lege niciodata sa nu se faca, iar, de va indrazni cineva si se va face nebagator de seama, de dumnezeiasca lege si pravila, de va veni porceasca a patra nunta, acela sa fie afurisit si lipsit de toata slujba bisericii si strein de toata iertarea bisericii lui Hristos, pana ce va face despartire deplin de catre acea locuinta si impreunare rea ce s-a facut, de aceea se va desparti si va veni intru pocanie si se va intoarce, primeste-l iar. Canonul lui cum zice dumnezeiescul Pustnic, sa-i fie opt ani sa nu se pricestuiasca si metanii si post si milostenii sa faca, iar de nu se va intoarce, atunci sa fie strein de traiul crestinilor cum ani zis” ILT, 206.
397.-“Nuntile care se fac mai multe de trei, acele nunti nu se cheama, pentru ca sunt ca dobitoacele si fara de lege si spurcate si afara de randul crestinilor. Iar copiii, care se vor naste din a patra nunta poruncesc pravilele sa nu se cheme adevarati tatanilor sai, nici sa-l mosteneasca”‘ILT, 206.
398. -“Preotul, care din nestiinta va face slujba cununiei celor opriti a se casatori dupa inrudirea de sange, sau inrudire spirituala, sau a patra casatorie, se cateriseste” Trebnic p. 520.
400. -Dintre cei ce au primit hirotonia fara a fi casatoriti, fiind celibatari, apoi vrand sa se insoare, se ingaduie numai citetilor si cantaretilor”. -Apost. 26.-
E normal ca preotul sa cerceteze toate aceste aspecte ca sa stie daca o viitoare casatorie ar putea fi valida si nu s-ar incalca canoanele. Toate aceste prevederi canonice au fost stabilite inca de sf apostoli unele fiind scrise chiar in epistolele lor, deci preotul era silit sa le cerceteze inca din primul secol crestin.
Ce gasim scris la par Ilie Cleopa in ” Calauza in credinta ortodoxa ” :
DESPRE TAINA NUNTII (CUNUNIA)
Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19, 6)
Nunta este Taina prin care un bărbat şi o femeie, învoindu-se în mod liber să trăiască împreună toată viaţa, pentru a se ajuta reciproc pe calea mântuirii, pentru a naşte şi a creşte prunci, primesc prin preot harul care le sfinţeşte legătura şi ajută la împlinirea scopului lor. Taina Nunţii sau a Cununiei a orânduit-o Dumnezeu chiar de la întemeierea lumii, după ce a făcut pe primul om, când a zis: Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el (Fac. 2, 18). Şi îndată Dumnezeu i-a făcut omului femeie din oasele şi carnea lui (Fac. 2, 21-24), după chipul şi asemănarea Sa; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicându-le: Creşteţi şi vă înmulţiţi (Fac. 1, 27-28). Binecuvântarea dată de Dumnezeu primilor oameni înainte de a se însoţi unul cu altul, o numim în Ortodoxie «cununie», înfăptuindu-se atunci când un bărbat şi o femeie se duc la biserică cerând preotului să-i binecuvinteze în numele Domnului. Astfel exprimat, putem spune că primii oameni au fost cununaţi direct de Dumnezeu, înainte de a se însoţi – Dumnezeu având în vedere lucrul acesta -, pentru ca însoţirea lor să nu fie o desfrânare.
Canonul 37 al Sfântului Teofil al Alexandriei. Cf. învăţătura de credinţă Ortodoxă, întreb. 200-201, p. 341-342. 5 Sfântul Simion al Tesalonicului, Răsp. la întreb. 25, trad rom p 318 şi Arhieraticonul (ed. 1926, p. 12). 6 Idem, Răsp. la întreb. 39, trad. rom., p. 322. 7 Cf. învăţătura de credinţă Ortodoxă, întreb. 202, p. 342.4
Păcătuind primii oameni faţă de Dumnezeu prin călcarea poruncii şi mâncând din pomul oprit (Fac. 2, 15-17), Dumnezeu i-a scos afară din grădina raiului celui pământesc (Fac. 3, 1-24). După potop, când Noe cu fiii săi şi cu soţiile lor au ieşit din corabie, iarăşi i-a binecuvântat Dumnezeu, zicându-le: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul (Fac. 9, 1). După aceasta, Dumnezeu a mai binecuvântat pe Avraam (Fac. 22, 17), apoi pe Isaac (Fac. 26, 1-4), iar prin Isaac, Dumnezeu a binecuvântat pe Iacov (Fac. 27, 1-29). Apoi Dumnezeu a dat prin Moise o binecuvântare lumească şi israeliţilor, dacă vor păzi toate poruncile şi toate legile date lor; iar dacă nu le-ar fi ţinut toate erau blestemaţi (Deut. 28, 1-15). In Legea lui Moise, omul avea dreptul să-şi ia soţie şi, dacă aceasta nu-i mai plăcea, îi dădea la mână o scrisoare («carte de despărţire»), şi aşa o lăsa şi-şi putea lua alta, pe care – dacă nu-i mai plăcea – de asemenea putea s-o îndepărteze (Deut. 24, 1-4; Matei 5 31; 19, 7). Venind în lume înţelepciunea lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat (Ioan 1, 1-14), Şi-a zidit casa Sa întărind-o pe cei şapte stâlpi (Pilde 9, 1). Intr-adevăr, Domnul nostru Iisus Hristos, prin şapte Taine a venit să împlinească tot ce a fost proorocit în Lege şi în prooroci (Matei 5, 17; 11, 13), căsătoria fiind şi ea aşezată ca un stâlp al credinţei, ca o Taină a învăţăturii Dumnezeului şi Mântuitorului nostru. Astfel, schimbând Legea lui Moise (Evrei 7, 12) cu Legea credinţei (Rom. 3, 27), adică Legea cea Nouă (Matei 26, 26-28; Marcu 1, 15; Gal. 6, 2), El a schimbat şi beteşugul rânduielii căsătoriei Legii Vechi (Evrei 8, 7-13), care nici nu avea binecuvântarea cerului ( este vorba de faptul că cei din Legea Veche nu erau sub har (n. ed.) ) , şi avea şi neajunsul că omul îşi putea lăsa soţia din orice pricină. Deci, în Vechiul Testament, Dumnezeu mustră acest rău obicei al iudeilor, spunându-le: Păstraţi-vă deci viaţa voastră; iar tu nu fi viclean cu femeia tinereţilor tale. Căci eu urăsc alungarea femeii… (Mal. 2, 15-16). Venind Domnul Hristos spre a îndrepta toate strâmbătăţile, spunea celor ce îl ascultau: S-a zis iarăşi (celor din vechime): «Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire». Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată, săvârşeşte adulter (Matei 5, 31-32). Altădată, fariseii au venit la Iisus ca să-L ispitească si I-au zis: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început, i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va însoţi cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre… dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată, săvârşeşte adulter (Matei 19, 3-9). Astfel, prin Hristos căsătoria este ridicată pe o treaptă superioară: El face din ea Taină.
Sectarul: Nicăieri în Sfânta Scriptură nu ni se spune că nunta sau căsătoria este o Taină, în înţeles ortodox. Voi, ortodocşii, din toate întâmplările cuprinse în Evanghelie faceţi câte o Taină.
Preotul: Chiar dacă Mântuitorul nu ne spune direct acest lucru – că nunta este o Taină -, este de ajuns că ea ne este înfăţişată ca atare; căci nici despre celelalte Taine nu ni se spune deschis că sunt Taine. Dar aici nu era nevoie să ni se spună acest lucru, de vreme ce ele sunt înfăţişate ca lucrări văzute prin care se împărtăşeşte harul cel nevăzut al lui Dumnezeu. Despre căsătorie ni se arată totuşi lămurit că în ea este ceva tainic, ascuns vederii şi priceperii noastre, şi anume: unirea, prin puterea lui Dumnezeu, a celor doi soţi, în aşa fel încât nu mai sunt doi, ci unul singur; prin aceasta ni s-a spus îndeajuns. Dar Sfânta Scriptură ne spune chiar şi direct că unitatea rezultată din împreunarea celor doi soţi în căsătorie este Taină şi încă «Taină mare» (Efes. 5, 32), asemănându-se unirii dintre Hristos şi Biserică.
Sectarul: Sfântul Apostol Pavel nu vorbeşte la Efeseni despre căsătorie ca Taină, ci numai despre Taina unirii între Hristos şi Biserică. El zice: Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos şi în Biserică (5, 32). Astfel, apostolul însuşi îl previne pe cititor să nu înţeleagă ceva greşit, că anume ar vorbi despre căsătorie în sens de Taină. Deci a scoate de aici înţelesul în sens ortodox, înseamnă a forţa tâlcuirea textului, care, de altfel, este clar.
Preotul: Pentru a vedea mai limpede despre ce este vorba, când zice apostolul «taina aceasta», trebuie să recurgem la context. Or, din context rezultă clar că este vorba de căsătorie, căci începând de la versetul 22, apostolul vorbeşte despre raporturile sociale dintre soţi. Iar pentru a le explica în chip mai convingător şi mai potrivit însemnătăţii lor, le aseamănă cu cele dintre Hristos şi Biserică. Se ştie că Hristos Însuşi S-a numit pe Sine «Mire» (Matei 9, 15; 25, 1-10), iar Biserica Sa este prezentată ca o mireasă de către apostol, chiar aici, în context (vezi şi Apoc. 22, 17), comparaţia fiind cât se poate de potrivită. Domnul nostru Iisus Hristos a arătat că aprobă şi binecuvintează căsătoria, prin prezenţa Sa la nunta de la Cana Galileii, împreună cu Maica Sa şi ucenicii Săi, făcând cu acest prilej şi prima minune, prin prefacerea apei în vin (Ioan 2, 1-11). Apoi, prin Sfântul Apostol Pavel zice: Cinstită să fie nunta întru toate, (adică să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu prin preot, ca şi la începutul lumii) (Fac. 1, 27-28) şi fără de jocuri şi beţii (I Cor. 10, 7; I Petru 4, 3-6), şi patul neîntinat (cu alte persoane). Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4; Apoc. 2 1 , 8). In cazul când moare unul din soţi, celălalt este liber să se căsătorească, nefiind nici un păcat (Rom. 7, 2-8), dar cine trăieşte necununat (nebinecuvântat de preot), trăieşte în preacurvie (I Cor. 6, 16-20). Bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile lor legitime, ca Hristos Biserica, iar soţiile să se teamă de soţii lor şi să le fie supuse ca lui Hristos (Efes. 5, 22-33; I Petru 3, 1-7).
Căsătoria este cel mai vechi aşezământ dumnezeiesc pus între oameni de Dumnezeu, prin care s-a întemeiat familia şi astfel existenţa tuturor popoarelor lumii (Fac. 2, 18-22). Căsătoria în Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare este socotită ca Taină pentru următoarele pricini:
1. A fost aşezată de Dumnezeu la începutul lumii şi a fost binecuvântată de El (Fac. 1, 28; I Cor. 7, 2 ş.a.).
2. Prin unirea soţului cu soţia sa, ei devin un singur trup (Fac. 2, 18-24). Binecuvântarea dată de Dumnezeu primilor oameni înainte de a se însoţi unul cu altul, noi o numim „cununie”, împlinindu-se prin mergerea bărbatului şi a femeii la biserică spre a fi binecuvântaţi de preot în numele Domnului. Astfel putem spune că primii oameni au fost cununaţi prin binecuvântare direct de Dumnezeu înainte de a se însoţi, pentru ca însoţirea lor să nu fie desfrânare.
3. Şi după potopul lui Noe, când Noe cu fiii şi nurorile lui au ieşit din corabie, iarăşi i-a binecuvântat Dumnezeu, zicându-le: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi (Fac. 9, 1).
4. Acest aşezământ dumnezeiesc rânduit de Dumnezeu la începutul lumii asupra bărbatului şi a femeii a fost întărit şi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii, când, fiind chemat la nuntă, la rugămintea Preasfintei Sale Maici El a făcut prima Sa minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 1-11).
5. Unirea care se face între soţi este desăvârşită şi nedespărţită, mai presus de înţelegerea şi mintea noastră, aşa încât prin împreunare nu mai sunt doi, ci un singur trup (Matei 19, 5-6; Marcu 10, 6-8; I Cor. 6, 16; Efes. 5, 31 ş.a.).
6. Căsătoria nu poate fi săvârşită decât de preoţi. Ea trebuie să aibă binecuvântarea Bisericii, precum şi prima căsătorie a fost binecuvântată de Dumnezeu (Fac. 1, 28). Căci orice lucru se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune (I Tim. 4, 5). Iar cei ce au chemarea de a sfinţi sunt preoţii (Evrei 5, 1). 7. Căsătoria este Taina care nu se poate desface, afară de cazuri speciale, aşa cum a spus şi Mântuitorul: Ceea ce Dumnezeu a împreunat, omul să nu despartă (Matei 19, 6; Marcu 10, 9; I Cor. 7, 10-11). Dacă această Taină ar fi un simplu consimţământ sau numai o asociere – cum ziceţi voi, sectarilor -, apoi nu ar fi pus Dumnezeu atâta stricteţe la desfacerea ei, încât numai moartea şi desfrânarea să o poată desface (Matei 19, 9; Marcu 10, 11; Luca 16, 18; Rom. 7, 2-3). Despre Taina Cununiei se poate vedea mai pe larg la capitolul 22 al acestei lucrări.
@Emanuel:
Spui aici niste lucruri interesante, de care aproape nimeni nu mai vrea sa stie in ziua de azi. Tot ce ai spus deranjeaza maxim, si da insomnii. Situatia reala este ca pe de-o parte majoritatea femeilor vor (inca) sa se casatoreasca, si pe de alta parte majoritatea barbatilor nu vor sa se casatoreasca. Motivele? Negarea responsabilitatii, dorinta de a trai de pe azi pe maine, si lipsa iubirii, adica existenta egoismului. Se mai gandeste cineva la Judecata de Apoi si la viata vesnica? Ma tare indoiesc. S-a ajuns la un compromis totusi: concubinajul. Femeia are in ea acel instinct de perpetuare a omenirii pus in ea de Dumnezeu, si in lipsa cererii in casatorie, si a punerii bazelor unei familii crestine, accepta sa traiasca alaturi de barbat pentru a avea copii. Ce se intampla cu acei copii mai tarziu, Dumnezeu cu mila. Ce ar trebui sa faca femeia? Sa refuze situatia de concubinaj, sa traiasca in castitate, si sa-si reprime dorinta de a avea copii, nu-i asa? Mi se pare o situatie acceptabila, dar ce te faci cu femeile care vor sa aiba totusi copii? Tot la compromis se ajunge. Nu s-a „inventat” alta solutie din pacate. Sfanta Taina a Casatoriei este luata in serios in mod responsabil de un numar foarte mic de oamneni, … din pacate.
@antuza,
de fapt majoritatea fetelor din ultimii ani dar chiar si inainte de ’89 se casatoreau nu neaparat pentru copii, nu asta este principala lor preocupare, ci ” ca sa nu fie singure”, “ca sa fie in rindul lumii”, mai ales ca sa nu fie singure si izolate. Daca ar fi fost copilul preocupare numarul unu’ nu ar mai fi facut cunoscutul compromis impus de barbat in cele mai multe cazuri:avortul
De altfel asta este un sentiment foarte firesc, dorinta de a fi o pereche cu altcineva, ca doar Dumnezeu a spus ca “nu e bine sa fie omul singur”. Asa incit daca acest sentiment firesc este reprimat la care s-ar mai putea adauga si dorinta neimplinita a unui copil, poti sa-ti imaginezi ce calvar devine viata unei fete/femei. Fetele batrine au fost intotdeauna in mai toate culturile un fel de oaie neagra a societatii, niste anexe marginale, inutile si blamabile…, pe nedrept, evident. Statutul de fata batrina (dar fata cu adevarat)nu a fost niciodata si niciunde ceva dezirabil. Aici nu intra in discutia calugaria care este altceva. Dar asta face un puternic contrast cu barbatul singur. Barbatul singur nu a suferit niciodata blamul societatii, lipsa familiei nu l-a impiedicat sa activeze in societate, sa aiba un rol important, sa detina o functie. Ba chiar, de multe ori, mai ales in ultima suta de ani statul de “becher” a devenit ceva dezirabil, elegant, echivalent cu independenta. Acum mai mult ca niciodata acest contrast se vede la noi in tara in cea mai proasta forma din istorie (parerea mea). Pe de o parte statutul de “fata batrina” a devenit o perspectiva inca si mai groaznica, in timp ce baietii sint educati (inclusiv de mame….ele poarta o foarte mare responsabilitate pentru iresponsabilitatea si egoismul lor cras)sa-si inchipuie ca a te feri de “jugul” casniciei (adica de responsabilitati) dar in acelasi timp a gusta din placerile ei este smecheria suprema. Asa incit asupra fetelor din zilele noastre exista o presiune uriasa: din partea societatii (ati vazut cite perechi sint pe strazi in Romania- nu vezi asa ceva pe nicaieri?!!), din partea propriilor mame, din partea barbatilor si din partea naturii umane care este una esential socializanta de a ceda, de a face compromisuri si de a accepta un statut degradant din toate punctele de vedere, care nu-i va aduce decit durere, discomfort, teama permanenta ca iresponsabilul de linga ea o va lasa oricind pentru una mai tinara, mai frumoasa, mai…
N-as vrea sa fiu in pielea fetelor din zilele noastre din Romania (subliniez “din Romania”, ca prin alte parti lucrurile stau oarecum diferit)
” in lipsa cererii in casatorie, si a punerii bazelor unei familii crestine, accepta sa traiasca alaturi de barbat pentru a avea copii.”
E un mare bine ca omul sa isi doreasca copii dar cei ce fac acel compromis nu sunt crestini. Scopul acestei vieti, al existentei barbatului si femeii, nu este de a avea copii, chiar daca a avea o familie e un lucru ff important. Scopul crestinului este sa devina asemeni lui Hristos. Iar pe Hristos nu-l poti cobora la compromisul curviei. Daca te pogori la asa ceva atunci, inevitabil il pierzi in mare masura pe Hristos. Taina Lui dumnezeiasca iti va ramane necunoscuta. El spune ca cine isi iubeste familia ( a avea copii sau familie ) mai mult decat pe El, nu e vrednic de El. Iar apostolul spune chiar si celor casatoriti sa traiasca ca si cum nu ar fi, adica sa nu dea importanta cea mai mare familiei, ci lui Hristos, chiar daca ei nu pot ajunge la induhovnicirea calugarilor. Desigur, fiecare alege liber intre Hristos si bucuriile acestei vieti, insa adevarul e ca fericiti vor fi nu cei ce se leaga de viata aceasta, ci cei care se vor inalta in vazduh la venirea Domnului la Judecata. Si ce ii va folosi omului sa se bucure de toate implinirile acestei vieti, dar la Judecata se va rusina inaintea Mielului ?
” Ce se intampla cu acei copii mai tarziu, Dumnezeu cu mila. ”
Asta e un mod criminal de a gandi, egoist, asa cum ai zis. Te raportezi la copii tai ca la niste produse care sunt bune doar ca iti aduc satisfactie un timp, dupa care, daca vine o despartire, ” Dumnezeu cu mila ” cu ei. E o suferinta traumatizanta, o tragedie, pentru un copil care ramane fara tata sau mama. Dar nu e numai asta, posibilitatea mai mare ca cei doi sa se desparta, cand lipseste Taina Nuntii, care ajuta o familie sa ramana unita ( harul dat la cununie ii ajuta ). A-ti dori copii doar asa, in afara casatoriei religioase e un mare pacat, un sentiment pagan, nu crestin. Pentru ca se intemeiaza o familie fara binecuvantarea lui Hristos, data prin preot. Asa fac paganii, nu crestinii, numai ei se cupleaza asa ca animalele, fara sa simta nevoia de binecuvantarea lui Dumnezeu. Multi numesc asta iubire, si se intreaba de ce e pacat. Insa ei gandesc asa pentru ca sunt fff departe de adevarata cunoastere a Lui Dumnezeu, nu au o traire a lui Hristos Cel Smerit si Ascultator in viata lor. Chiar multi tineri ortodocsi gandesc asa, pentru ca putina lor cunoastere despre Hristos li se pare suficienta, si daca incepi sa le spui despre adevarata cunoastere ei spun ca asta e ineptie. Asta e logica omului trupesc, care are impresia ca il cunoaste pe Dumnezeu, dar intru care Hristos nu salasluieste. Adevarul este ca, precum spunea si par Arsenie Papacioc, curvia e un pacat asa de mare incat il face incapabil pe om sa mai inteleaga tainele vietii viitoare, sa mai aiba pe Duhul Sfant. Cunoasterea adevarata a Lui Dumnezeu e vederea Lui, la care ajung si unii mireni casatoriti.
” Ce ar trebui sa faca femeia? Sa refuze situatia de concubinaj, sa traiasca in castitate, si sa-si reprime dorinta de a avea copii, nu-i asa? Mi se pare o situatie acceptabila, dar ce te faci cu femeile care vor sa aiba totusi copii? ”
Acele persoane nu trebuie sa isi reprime dorinta de a avea copii, ci sa lase aceasta in purtarea de grija a lui Dumnezeu, sa se roage ca Dumnezeu sa le implineasca dorinta, dar sa refuze orice compromis. In primul rand compromisul la curvie, e unul imens, la fel si chinurile iadului vor fi, la fel si despartirea de Hristos va fi.
” Tot la compromis se ajunge. Nu s-a „inventat” alta solutie din pacate ”
Hristos e Calea, Adevarul si Viata. Crucea Lui e solutia, smerenia si blandetea Lui. El e solutia, El e TOTUL.
In plus, daca vorbim despre ortodocsii adevarati, la acestia nu se pune problema nici unui compromis.
” Asa incit daca acest sentiment firesc este reprimat la care s-ar mai putea adauga si dorinta neimplinita a unui copil, poti sa-ti imaginezi ce calvar devine viata unei fete/femei. ”
Cine il iubeste pe Hristos nu sufera daca e singur, caci nu se simte asa deloc. Ba mai mult, ajunge sa isi doreasca singuratatea, intr-o lume care mereu se opune Duhului Sau. E o mare taina aceasta : sa poti fi fericit singur cu Hristos. Dar pentru a-L iubi, trebuie sa dobandesti mintea Lui. Daca te apropii de masura asta, atunci aspecte precum :
” Fetele batrine au fost intotdeauna in mai toate culturile un fel de oaie neagra a societatii, niste anexe marginale, inutile si blamabile…, pe nedrept, evident. ”
devin foarte lipsite de importanta. Iar mintea Lui Hristos, e iubirea de Dumnezeu, aproapele, si de vrajmasi.
@ petra:
Pai lucrurile sunt strans (organic) legate, adica singuratatea si copiii. Din cauza ca barbatul in general se plictiseste repede si cauta „noutatea” unde vede cu ochii, si unde orgoliul ii este satisfacut, femeia care este parasita avanad copii NU ramane singura. Exista din ce in ce mai multe familii monoparentale, dintre acestea peste 90% din cazuri (ca sa fiu foarte indulgenta :)), fiind formate din mame si copil (copii). Prin copii femeia simte ca isi implineste menirea ei pe acest pamant, si pe langa asta, are cui sa dea din preaplinul iubirii ei cuiva care primeste acea iubire, si care are intr-adevar nevoie de ea, pentru ca asa cum am spus, pe barbat in mute cazuri il „impovareaza” prea multa iubire a sotiei lui, si cauta sa „scape” de ea fara a se mai uita de multe ori in urma. Daca situatia e mai roza decat am prezentat-o eu, va rog sa aduceti corecturile necesare.
Avortul e o alta problema. Vina este de cele mai multe ori impartita intre mama si tata, dar consecintele fizice prin tulburari hormonale si alte multe boli cu urmari uneori ireversibile, precum si recuperarea emotionala si sechelele unor afectiuni psihice, doar femeia le suporta pe propria piele. Poate ca de aceea ea se simte mai vinovata decat barbatul, chiar si atunci cand a fost „obligata” sa avorteze in urma unor presiuni sustinute, si considera normal sa spovedeasca acest pacat, si sa faca canonul ce-i este dat spre indreptare, pe cand barbatii care sunt intr-un fel niste „spectatori” exteriori ai avortului in sine, se simt poate mai putin implicati si vinovati, si nu intotdeauna considera ca trebuie sa spovedeasca si ei astfel de pacate.
In ceea ce priveste fetele batrane de care aminteai, este adevarat ca au fost privite cu mila si cu dispret in societatile noastre crestine, indiferent la ce tara ne referim. Barbati singuri nu prea exista, pentru ca ei sunt cei care cer mana, fac curte, incearca, fac primul pas, etc., pana cand, in sfarsit gasesc perechea mai mult sau mai putin potrivita. De multe ori nici nu conteaza tot felul de „maruntisuri” cum ar fi cat de inteligenta e fata, cat de instruita, ce vrea ea de la viata, care sunt dorintele ei, etc. Cel mai mult conteaza „ambalajul” si sa fie o buna menajera, si neaparat sa fie ascultatoare, chiar daca barbatul n-a tracut in viata lui pe la biserica, ca de iubirea ei, barbatul e sigur …
In ccea ce priveste faptul ca baietii sunt prost educati de mamele lor si se transforma uneori in niste mici (sau mari) monstri egoisti, aici cred ca este vorba de un mit. De multe ori femeile isi varsa dragostea pe care sotul cu multa “grija” le-a refuzat-o, asupra baiatului (baietilor) ei, acestia fiind niste barbati in formare, sperand ca astfel va fi si ea iubita, de data asta desigur ca o mama. Ce vreau sa spun este ca femeia isi transfera nevoia de iubire de la sot la fiu, si printr-o dragoste exagerata, iese o progenitura „denaturata”. Daca intre soti ar exista o iubire implinita, cred ca relatia parintilor fata de copiii lor s-ar situa in niste coordonate normale, si copiii, baieti si fete, ar primi o educatie fireasca, fara exagerari.
Intr-adevar exista o presiune uriasa pusa pe umerii fetelor/femeilor din ziua de astazi, carora li se tot cer tot mai multe lucruri, fara a li se da mai nimic in schimb. De aceea merge astazi lumea cu pasi repezi spre dezastrul armaghedonului final, pentru ca ceea ce tinea in echilibru omenirea, alaturi de biserica, era familia crestina, care crestea, ingrijea, ocrotea, educa, forma noile generatii in spirit crestin. Au distrus familia crestina, si noi nu ne-am impotrivit! „Cutia Pandorei” a fost deschisa. De acum totul e posibil. Uitati-va in jur …
@antuza. De acord cu tot ce spui cu o exceptie: responsabilitatea mamelor in educarea baietilor este o realitate nu un mit. Deficitul de dragoste ne-acoperit de sot nu este o explicatie. Pentru ca si sotul ne-iubitor a fost si el educat de o mama. Si am vazut mult prea multe cazuri de mame al caror egoism feroce se transfera sau extindea si asupra baietilor lor considerati si tratati ca un fel de mici “zeisori”, care indiferent de ce faceau “el e baiat”. Ultima oara cind am fost in tara am auzit de mai multe ori o expresie pe care nu o stiam “barbatul isi scutura palaria si pleaca”. cind am auzit prima oara n-am inteles imediat si doar mai tirziu aminteles la ce se referea. Expresia am auzit-o la o mama de baiat.
@emanuel. Ce spui tu este idealul: sa fii fericit doar cu Hristos.Si ca orice ideal este foarte greu de atins ….ai tu idee cit se chinuie un pustnic cu singuratatea? Cu toate ca este echipat duhovniceste mult mai zdravan decit o fata oarecare. Dar stii si ca singuratatea de tip pustnicie este ceva ce nu este dat oricui? Stii ca unora(calugari) nu li se accepta lucrul asta(n-au dezlegare de la duhovnic) pentru ca nu au dotarea mentala-psihica (nu neaparat duhovniceasca). Asa ca nu vad nimic mai absurd si mai lipsit de inima sa-i spui unui om obisnuit: pai de ce suferi? Nu mai suferi. Nu-L ai pe Hristos, etc….E ceva de genul: ti-ai taiat degetul….te doare? De ce te doare?! ia sa nu te mai doara! Gata cu vaicareala!
Asta este un foarte bun exemplu apropo de ce spuneam inainte: ca de la femei pretentiile unora sint foarte mari, pline de aroganta si cu prea putina intelegere umana pentru suferinta extrem de mare cu care se confrunta acestea.
@petra:
De deficit de dragoste pot “beneficia” mai multe generatii succesive de femei-mame, care pur si simplu n-au cunoscut dragostea adevarata; a se vedea casatoriile aranjate de parinti, de rude, etc., pentru diferite interese. Sentimentele viitoarei sotii evident nu contau … Asa ca proasta educatie a baietilor poate sa fie “mostenita” din generatie in generatie, devenind o “traditie de familie”. 🙂 Oricum de multe ori venirea pe lume a unui baiat este intampinata cu bucurie, pe cand venirea pe lume a unei fete este primita ori cu nemultumire vadita, ori cu resemnare, pentru ca, nu-i asa, urmatorul copil poate sa fie baiat. 🙂
@Emanuel:
Tu ai dreptate in ceea ce spui, dar din pacate cu totii traim intr-o realitate cruda si dura. Invatatura crestina nu mai e traita. A ajuns sa fie perceputa ca o teorie frumoasa, care nu mai intereseaza (aproape) pe nimeni cu adevarat. Oamenii sunt interesati de orice altceva decat de mantuire. S-ar putea totusi sa fie inca multi traitori in Hristos, stiuti numai de Dumnezeu, asemenea celor din vremea Proroocului Ilie, oameni care nu-si plecasera genunchiul in fata lui Baal. Spui: „Scopul crestinului este sa devina asemeni lui Hristos.” Tu pe ce lume traiesti? Cati oameni din jurul tau gandesc asa??? Daca ai spune asta colegilor tai de serviciu, de scoala, in fine, nu stiu ce varsta ai (cred ca esti foarte tanar), cred ca s-ar uita la tine ca la un ciudat. TRAIM INTR-O LUME SECULARIZATA care merge cu pasi tot mai repezi spre o apostazie generalizata. Lumea nu mai priveste viata asta, atata cata este, din perspectiva crestina.
Hai sa luam un exemplu concret. Ce spune parintele Arsenie Boca despre perioada in care femeia este insarcinata si in care alapteaza? Spune ca barbatul nu are voie sa aiba relatii cu femeia lui in toata aceasta perioada, care uneori poate depasi chiar si doi ani. Asta se face pentru binele copilului, pentru ca el sa se dezvolte sanatos si fara inclinatii spre pacate trupesti. Incearca sa spui asta ORICARUI barbat pe care-l cunosti (si nu ma refer aici la crestinii practicanti, desi nu se stie …), si in cel mai bun caz iti va rade in nas, si v-a considera ca esti dus cu pluta. Explica te rog cunoscutilor tai care nu merg la biserica ce inseamna cu adevarat Taina Casatoriei, si vei constata ca te asculta de parca ai vorbi in limbi straine.
Spui ca: „Desigur, fiecare alege liber intre Hristos si bucuriile acestei vieti, insa adevarul e ca fericiti vor fi nu cei ce se leaga de viata aceasta, ci cei care se vor inalta in vazduh la venirea Domnului la Judecata.” Nu cred ca trebuie sa alegi intre Hristos si bucuriile acestei vieti, pentru ca ele nu se exclud. Ne putem bucura de viata, de familie, de prieteni, facand toate acestea in Hristos. De ce trebuie sa separam artificial lucrurile. Familia este binecuvantata de Hristos. Inceputul propovaduirii in lume a Mantuitorului s-a petrecut la o nunta in Cana Galileii, unde Hristos a facut si prima minune la indemnul Maicii Sale.
Spui: „A-ti dori copii doar asa, in afara casatoriei religioase e un mare pacat, un sentiment pagan, nu crestin.” Cred ca nici o femeie zdravana la cap nu isi doreste un copil in afara casatoriei, si mai ales in afara casatoriei religioase. Cum sa facem pe barbati sa inteleaga totusi ca nu pot cere femeilor ca sa aiba relatii cu ei, din care pot rezulta si copii, in afara unei casatorii religioase si a unei vieti traita dupa legile lui Dumnezeu? Asta e intrebarea! Cum se poate rezolva aceasta situatie? Pai nu cred ca se mai poate face din pacate ceva. Poate oferi tu o solutie concreta, dar nu teorii, ci ceva care sa poata schimba lucrurile substantial.
Spui: „Cine il iubeste pe Hristos nu sufera daca e singur, caci nu se simte asa deloc. Ba mai mult, ajunge sa isi doreasca singuratatea, intr-o lume care mereu se opune Duhului Sau.” Oamenii sunt diferiti. Nu toti au vocatia calugariei, nu toti pot trai in pesteri si sa fie pustnici, asadar singuratatea nu este pentru toti oamenii calea potrivita pentru a se mantui. Fiecare are talantul sau, calea sa de mantuire dupa cum ii este felul.
Desi vorbesti mult despre singuratate, ceva ma face sa cred ca nu ai cunoscut niciodata cu adevarat singuratatea, si ca traiesi intr-o familie numeroasa in care esti foarte iubit.
@Petra si Antuza
Bravo! Ati sarit in capul nostru :). Spuneti cateva vorbe si despre femeile “de cariera”, tot mai multe in ziua de azi. Care cauta intai sa se “realizeze profesional” si apoi sa-si puna problema unei familii. Dupa 30 de ani, ca sa fie loc si de distractii.
Partea cu barbatul care nu se implica si tratarea baietilor de catre mame ca mici printisori a fost si s-a dus si a lasat in urma o tara grea- barbatul efeminat, depresiv, inadaptabil la greutati si incapabil in asumarea responsabilitatilor. Pe mine ma uimeste expresia lor exterioara-haine roz, coafuri cat mai complicate, genti (posete), unghii date cu lac!!!. Vrand sa-si “protejeze” odraslele, mamele si-au proiectat propriile frustrari asupra lor. Nu este vina exclusiva a femeii, cum am spus este impreuna lucrare a ei cu barbatul care nu si-a mai batut capul sa-i sadeasca mostenitorului sau samanta de jertfa pentru familie si neam.
Si toate astea din cauza racirii inimilor. Slabirea credintei si tavalugul comunist si-au facut treaba.
Dar Dumnezeu nu ne lasa. Ingaduie toate acestea spre binele nostru, doar-doar vom deschide ochii. Si mi se intareste convingerea ca vom lua o palma grea dupa cap-medicament amar, dar necesar.
” Asa ca nu vad nimic mai absurd si mai lipsit de inima sa-i spui unui om obisnuit: pai de ce suferi? Nu mai suferi. Nu-L ai pe Hristos, etc….E ceva de genul: ti-ai taiat degetul….te doare? De ce te doare?! ia sa nu te mai doara! Gata cu vaicareala! ”
E bine sa nu iti tai degetul si sa nu te desparti de Hristos. Si chiar de nu putem asta si suferim, decat a cadea in curvie, mai bine moartea.
” Asta este un foarte bun exemplu apropo de ce spuneam inainte: ca de la femei pretentiile unora sint foarte mari, pline de aroganta si cu prea putina intelegere umana pentru suferinta extrem de mare cu care se confrunta acestea. ”
Pai ele de ce se considera slugi ale lumii ? Ele sufera din cauza pierderii/neprimirii harului, de la prea multa atasare fata de unele aspecte ale vietii, pe care le considera inalte. Trebuie sa invatam sa renuntam la aspectele lumii si sa devinim mai independenti, ramanand in Hristos. Lumea te santajeaza ca sa te atraga in diferite pacate, si omul trebuie sa invete sa renunte la lume, caci lumea inseamna iadul. Pana nu te desprinzi nu scapi de manie, de pacat si suferinta. Asta e lucrarea noastra, sa murim fata de lume, atragand si pe altii in moartea-invierea asta.
@vlad:
Spui: „Spuneti cateva vorbe si despre femeile “de cariera”, tot mai multe in ziua de azi. Care cauta intai sa se “realizeze profesional” si apoi sa-si puna problema unei familii. Dupa 30 de ani, ca sa fie loc si de distractii.”
Sunt femei care vor sa faca o facultate, un master, etc., pentru a putea avea mai apoi un serviciu bun si a castiga un salariu decent. De ce? Pentru ca viata le-a invatat ca e NECESAR sa ai un serviciu, deoarece exista riscul marit de a fi parasite de soti, si de asi creste singure copiii. Si aceasta se face din salariul pe care-l castiga ele, pentru ca in ceea ce priveste pensiile alimentare date de tati, stiti cam care e situatia … A creste un copil cred ca este meseria cea mai grea din lume, si este singura care nu e „remunerata”. Asa ca sa nu judecam prea tare …
De ce oare „barbatii de cariera” nu se grabesc sa se insoare pana in 25 de ani, si prefera sa-si traiasca foarte din plin viata, si apoi pe la 35, 40, 50 de ani (ca doar au tot timpul), se gandesc ca nu ar strica sa se adune si ei pe la casa lor, alegand bineinteles sotii cu 15, 20, 30 de ani mai tinere decat ei. Gresesc cumva?
Exista bineinteles si categoria femeilor care umbla dupa distractii, haine de firma, bijuterii, si alte fitze, dar aceste femei nu se inghesuie sa se casatoreasca si sa faca copii, si nici sa mearga duminica la biserica, si cred ca nu sunt (inca) majoritare …
De unde s-a pornit: Incalcare grava a Canoanelor Ortodoxe la Colocviul inter-confesional de la Bose: “impartasirea” unui preot ortodox grec la catolici. MITROPOLITUL PAVLOS CERE CATERISIREA
Si unde s-a ajuns: la eterna problema dintre Adam si Eva, problema pe care Hristos cu ajutorul Maicii Domnului a rezolvat-o acum 2000 de ani, iar porunca noua care ni s-a dat a fost IBIREA. Ar trebui sa fie atat de simplu.
@Antuza
Sora mea,
Nu judec prea tare pe nimeni, insa asta e realitatea. Si am spus ca vina e comuna, dragostea li s-a racit si in loc sa fie un singur trup se acuza unul pe celalalt de neimplicare si indiferenta. Si stii ce e culmea? Ca ambii au dreptate.
Ai spus: “Sunt femei care vor sa faca o facultate, un master, etc., pentru a putea avea mai apoi un serviciu bun si a castiga un salariu decent. De ce? Pentru ca viata le-a invatat ca e NECESAR sa ai un serviciu, deoarece exista riscul marit de a fi parasite de soti, si de asi creste singure copiii.”
Iarta-ma, dar cand le-a invatat viata asa ceva? Sau de unde au invatat asa ceva? Din telenovele? :). Pleci la drum cu gandul ca sotul te va parasi? Nu e nimic rau in a studia si a deveni bun in meseria pe care o faci, dimpotriva,spre asta trebuie sa tinzi, dar am vrut sa subliniez un cliseu al vremurilor noastre, cliseu care invata femeile(si barbatii), mai pe fata, mai pe ascuns ca familia e un impediment in calea realizarii profesionale(de parca VIATA inseamna realizare profesionala). Lucru total fals, dealtfel. 2 oameni trag mai bine la jug decat unul, iar cand apare si al 3-lea, caile se netezesc(si aici ai perfecta dreptate-a creste un copil e meseria cea mai grea din lume. Dar si cea mai frumoasa).
Iertare.
@antuza
Tu vorbesti despre cei ce nu frecventeaza biserica, eu vorbeam de ortodocsii care se spovedesc. Dar si cei care nu merg la biserica vor raspunde si de faptul ca au trait necununati. Celor din afara bisericii nu le spun insistent sa nu pacatuiasca, le spun atat cat vad ca asta nu duce la cearta. Insa ei stiu ca e pacat, si de aia vor raspunde.
Nu conteaza ce face lumea, ci ceea ce fac eu pentru mantuirea mea. Colegii care nu vor sa traiasca frumusetea ortodoxiei, am datoria sa ii iubesc, sa nu ma cert cu ei, sa nu-i judec, ca si eu sa pot avea pace si sa il pot iubi pe Hristos.
” Explica te rog cunoscutilor tai care nu merg la biserica ce inseamna cu adevarat Taina Casatoriei, si vei constata ca te asculta de parca ai vorbi in limbi straine. ”
Eu la astfel de necrestini nu le explic prea multe, ci ii las sa se pedepseasca dupa voia lor. Ma intristeaza departarea lor de Dumnezeu. Insa sunt sigur ca astfel de oameni se duc in iad, daca nu se vor pocai. Si as vrea sa ii ajute Dumnezeu sa scape de acest pacat.
Stii ce am observat ? Cu astfel de oameni nu pot lega relatii de prietenie adevarata.
” Familia este binecuvantata de Hristos. ”
Da, prin taina cununiei, nu altfel. Fara aceasta taina familia nu e binecuvantata, ca Dumnezeu nu binecuvinteaza curvia. Cei care au cunoscut ortodoxia si nu vin la biserica sa se cunune, curvesc. Numai celor care nu au cunoscut ortodoxia, le primeste Dumnezeu casatoria fara taina cununiei ortodoxa.
” Cum sa facem pe barbati sa inteleaga totusi ca nu pot cere femeilor ca sa aiba relatii cu ei, din care pot rezulta si copii, in afara unei casatorii religioase si a unei vieti traita dupa legile lui Dumnezeu? Asta e intrebarea! ”
Nici nu trebuie sa ai de a face cu astfel de barbati, care nu respecta taina nuntii. Precum am zis : mai bine mori decat sa accepti asemenea pacate. Cine nu vrea insa sa asculte, treaba lui. Pentru mine e deja mult ca le-am zis.
@ antuza
Asa e, de la ce s-a pornit si unde s-a ajuns cu discutia. Deobicei fratii admini pe buna dreptate ne-o cam taiau daca ne indepartam de la subiect…de data asta cred ca nu au facut-o curiosi fiind sa vada cam cum gandesc comentatorii lor despre despre eterna poveste a OMULUI, cununa creatiei, cu cele doua jumatati ale sale Adam si Eva.
Sa vedem acum ce vor face fratii greci cu preotul lor.
Trebuie sa recunoasteti ca traim vremuri trepidante…cine vorbeste azi de plictiseala…chiar ca traieste pe alta lume.
Numai ca mie fratilor tare mult mi-ar fi placut sa avem un pic de tihna…macar un pic.
un singur lucru vreau sa spun apropo de subiectul deschis dar si in ideea noi crestinii care mergem la biserica vs. astia care nu se duc la biserica: viata si omul sint cu mult, mult mai complicate decit ne inchipuim noi. Tocmai ASTA este motivul pentru care Dumnezeu ne interzice sa judecam (la modul de a condamna si de a nu ierta, ), pentru ca numai EL si cu ajutorul Lui, duhovnicul (cui are duhovnic)sint singurii capabili sa sesizeze acele nuante si variatii de psihologie umana, de situatii, de unghiuri de abordare care sint practic infinite si care fac atit de grea, dar atit de grea judecarea unei fiinte umane de catre o alta fiinta umana. Pentru ca noi judecam simplist si reductionist. ca de exemplu: noi astia care mergem la biserica sintem mai buni decit astia care nu se duc la biserica. Daca era p-asa, la cit de pline sint bisericile din Romania si la cita “evlavie” exista ar fi trebuit acum sa avem niste conducatori minunati, o situatie infloritoare, si mai ales, la cite femei umplu bisericile ar fi trebuit ca acestea sa fie tratate ca niste printese si nu ca si niste presuri de sters picioarele asa cum sint tratate la noi. Si totusi asta nu se intimpla. De ce?? Pai povestea cu “barbatul care isi sterge palaria si pleaca” am auzit-o de la o femeie (o vecina de-a mea) pe care am intilnit-o chiar la biserica.Si care frecventeaza biserica. Diferenta reala intre cei care se duc la biserica si cei care nu se duc, nu este ca unii sint mai “buni” si altii “mai rai”, (pentru ca cei care frecventeaza biserica duminica pot fi cu mult mai rai, mai prosti, mai egoisti, cu mult mai multe pacate decit cei care nu dau pe la biserica, si care se duc la biserica din alte motive prea putin crestinesti)
Diferenta este ca cei care se duc la biserica au O SANSA de a deveni mai buni si de a se mintui, fata de cei care nu se duc la biserica (inca, pt.ca. nu stim noi ca cei care nus e duc nu se vor duce!). Dar nu inseamna ca se si folosesc de sansa asta. Faptul ca X-ulescu e bisericos, nu inseamna automat ca poate fi un bun barbat/sot. Viata arata ca lucrurile nu stau deloc asa…
Atentie: ca sa nu se inteleaga altceva, cind spun “bisericos” ma refer la atitudine si nu la botez. Casatoria TREBUIE sa fie intre doi botezati ortodox. Ca unul practica si altul nu, ma rog, e un lucru prost, dar vorba aia: barbatul necredincios se poate sfinti prin femeia credinicioasa si invers.
Da, cunosc persoane care merg la biserica ca sa zica lumea despre ei ca sunt buni, si astfel sa isi poata ascunde marile lor pacate. Mai ales la sate se intampla asta. Si unii chiar se spovedesc formal, dar pacatele lor is mai mari decat ale celor ce nu merg la biserica. Dar, nu asta e esential, sa mergem la biserica de ochii lumii, sa ne spovedim formal, ci sa traim cu adevarat credinta. Sa ne straduim sa nu pacatuim.
Cred ca argumente pro sau contra se pot aduce la infinit. Subiectul este foarte vast si complicat. Mai bine spus l-am complicat noi oamenii prin pacatele noastre. Faptul ca ne nastem barbati sau femei, este pentru ca Dumnezeu asa a hotarat, si pentru ca in iconomia dumnezeiasca asa era bine. Noi nu avem nici un merit in asta. Ma bucur ca discutia s-a mentinut in coordonate civilizate. Pe alte site-uri anti ce vreti voi, ar fi iesit macel :).
Bottom line, nu cred ca unii sunt mai avantajati decat altii. S-ar putea ca parelnicele „avantaje”, sa sa dovedeasca a fi mai apoi niste foarte mari dezavantaje. Oricum suntem chemati sa fim responsabili in tot ceea ce facem, pentru a nu ne periclita nici mantuirea noastra, dar nici pe a altor oameni din viata noastra.
Atat barbatul cat si femeia sunt chemati in Hristos sa se inalte de-a dreapta Tatalui. Asta inseamna ca si trupul si sufletul se preface in lumina infinita, prin harul Luminii Sf Treimi. In Lumina infinita a lui Dumnezeu, si in lumina infinita a firii omenesti asezate de-a dreapta Tatalui, nu exista diferente deloc, nici ganduri, spatiu, timp, miscare, forme, limite. Doar Lumina Dumnezeu si lumina infinita a omului indumnezeit. Deci nici un lucru bun nu e imposibil pentru firea omeneasca. Iar diferentele pamantesti sunt arse in Focul adus de Hristos pe pamant.
Frumos, nu ?
Pana acolo insa, mai trebuie sa mancam multa … mamaliga. 🙂
Probabil majoritatea nu cred posibil asta, dar Hristos la asta ne-a chemat : sa devenim toti o lumina infinita, intr-o multitudine de persoane. Asta inseamna de fapt cuvintele ” ca toti sa fie una precum Noi Una suntem ”. Aici se vede minciuna grosolana a ecumenismului umanist, care reduce mesajul lui Hristos la o unire apostata intre ortodocsi si pagani. Hristos a adus indumnezeirea si inaltarea firii omenesti la egalitate cu insasi Firea Creatorului, iar ecumenistii vor sa reduca asta la o unire a tuturor paganilor intr-o asa-zisa fratie adogmatica aici pe pamant.