Inceputul valului de separatisme in Europa. INCIDENTE VIOLENTE IN SPANIA, CU OCAZIA REFERENDUMULUI DE INDEPENDENTA DIN CATALONIA (Video)/ “Catalonia e puiul care se naşte, deschizătorul de drumuri şi modelul noii Europe”

1-10-2017 13 minute Sublinieri

  • Radu Carp:

Probabil ca autoritatile catalane vor incerca sa demonstreze caracterul sistematic al violarilor drepturilor omului in cursul desfasurarii consultarii populare (pe care nu o pot denumi referendum, cata vreme nu a avut loc sub auspicii legale si constitutionale). 

Inevitabil, se va ajunge in acest caz la CEDO. 
Probabil, mai multe state vor dori sa se alature Spaniei in acest proces, dupa cum mai multe organizatii vor dori acelasi lucru in favoarea Cataloniei. 

Aceasta este discutia relevanta, cu posibilitatea exprimarii de argumente pro si contra.

Din pacate, putini inteleg miza definirii si redefinirii dreptului la secesiune din acest moment. Prin dezbaterea la care am asistat astazi in media si pe retelele sociale, se vede clar ca aceasta miza, nucleul intelegerii evenimentelor din Catalonia si a consecintelor acestora, este total absenta.

QED:

liderul separatist catalan Puigdemont a mizat in discursul din aceasta seara exact pe retorica incalcarii drepturilor omului si a legaturii cu secesiunea.

Probabil ca parlamentul catalan va fi dizolvat inainte de adoptarea unei declaratii de secesiune.

O solutie care va face ca separatistii sa obtina majoritatea la alegerile anticipate. Iar apoi…greu de anticipat!

Cum a început criza catalană? Guvernul catalan a cerut Parlamentului la începutul lunii septembrie să adopte două legi: una prin care să se organizeze un referendum despre independenţa regiunii, iar alta prin care să se adopte o declaraţie de independenţă la 48 de ore de la validarea rezultatelor referendumului.

Ambele legi au fost adoptate, ceea ce a generat decizia Tribunalului Constituţional spaniol de suspendare a legii referendumului. Reacţia în forţă a autorităţilor spaniole nu s-a lăsat aşteptată: guvernul central a pteluat controlul finanţelor catalane, iar Carles Puigdemont a fost acuzat de folosirea inadecvată a finanţelor publice, infracţiune penală. Pe 20 septembrie birourile guvernului catalan (Generalitat) au fost perchiziţionate şi 14 oficiali implicaţi în organizarea referendumului au fost arestaţi. Majoritatea primarilor din Catalonia au mers mai departe cu organizarea referendumului. În ciuda altor acţiuni de împiedicare a organizării referendumului, precum blocarea comunicaţiilor electronice cu secţiile de votare, acesta a avut loc pe data de 1 octombrie. A urmat un scrutin marcat de violenţe, un vot favorabil independenţei şi o situaţie extrem de tensionată.

Problema este mai complicată decât pare: regiunea Catalonia a fost declarată prin referendum „naţiune”.

Exista un mandat politic clar pentru organizarea acestui referendum, dincolo de situaţia legală şi constituţională? Coaliţia condusă de Puigdemont nu a avut decât 39,5% din totalul voturilor la alegerile regionale din 2015. Majoritatea parlamentară a fost obţinută printr-o alianţă cu o mişcare politică anti-globalistă care obţinuse 8,2% şi care susţine independenţa. Aşadar, guvernul catalan nu a avut un mandat clar pentru organizarea referendumului şi nu îl va avea nici de acum înainte decât dacă se vor organiza noi alegeri şi va rezulta o nouă majoritate parlamentară. Interesant este că, potrivit sondajelor, sprijinul pentru independenţă a fost maxim în 2014 iar în acest moment a scăzut. Sprijinul pentru o mai largă autonomie a crescut, însă după toate cele întâmplate, este greu de crezut că guvernul de la Madrid va mai face concesii în acest sens.

Problema este mai complicată decât pare: regiunea Catalonia a fost declarată prin referendum „naţiune”, iar această modificare a fost recunoscută de Parlamentul spaniol în 2006. Partidul Popular, aflat acum la putere, a militat împotriva acestei recunoaşteri şi a obţinut în 2010 o decizie a Tribunalului Constituţional în acest sens. Poziţiile de la Barcelona şi de la Madrid sunt ireconciliabile în acest moment şi datorită orientării politice a celor aflaţi la putere: Partidul Popular are aceeaşi atitudine intransigentă şi în prezent, iar separatiştii catalani sunt exact la polul opus. O constelaţie politică ce face foarte greu de realizat un compromis.

Referendumul a avut o motivaţie nu doar identitară, ci şi financiară. Catalonia se plânge că oferă prea mult bugetului de stat şi primeşte prea puţin în schimb. Cifrele arată că această aserţiune are suport în realitate. Problema este însă că, din banii pe care îi primeşte de la guvernul central, Generalitat cheltuie foarte mult pe propriile instituţii şi pe subvenţionarea presei locale ce îi este favorabilă.

O altă problemă care a exacerbat conflictul între guvernul central şi cel din Catalonia este lipsa oricărei instituţii centrale în regiune. Mai multe ţări, mult mai centralizate decât Spania, au recurs la această soluţie de descentralizare asimetrică. Nu şi Spania, în ciuda revendicărilor catalane.

Dreptul la secesiune este un efect al dreptului la auto-determinare a popoarelor.

Violenţele din data de 1 octombrie vor avea ca efect intenţia de a proclama independenţa, conform legii adoptate anterior, în 48 de ore de la validarea rezultatelor. Probabil guvernul spaniol va dizolva Parlamentul catalan înainte de proclamarea independenţei. O măsură cu efect limitat care ar întări sprijinul pentru separatiştii catalani la următoarele alegeri din regiune.

Dreptul la secesiune este un efect al dreptului la auto-determinare a popoarelor. Acest drept nu poate fi aplicat decât în trei ipoteze admise în dreptul internaţional, printre care şi încălcarea drepturilor omului, o încălcare ce ar trebui să fie sistematică. A avut loc o astfel de încălcare sistematică cu ocazia consultării populare din data de 1 octombrie, au fost lezate dreptul la integritate fizică şi cel la liberă exprimare? Este ceea ce guvernul catalan va trebui să demonstreze. Probabil, disputa nu se va putea tranşa în instanţele spaniole şi va ajunge la CEDO. Guvernul spaniol va oferi argumentele sale, cel catalan pe ale sale. Alte state şi organizaţii se vor alătura fiecăreia din cele două părţi. Este posibil ca disputa să se prelungească mult timp de acum înainte.

Ceea ce s-a întâmplat în Catalonia arată că un model de descentralizare simetrică poate avea succes decât atunci când toate unităţile administrative au un nivel economic apropiat. Diferenţele economice fac imposibilă aplicarea acestui model, iar descentralizarea asimetrică, pe model canadian, devine singura opţiune. Este o lecţie şi pentru România care doreşte (cel puţin teoretic) o descentralizare simetrică, în condiţiile în care decalajele între unităţile administrative au crescut constant. Este o lecţie şi pentru Uniunea Europeană care a conceput politica de dezvoltare regională fără a acorda atenţie mecanismelor interne de redistribuire a taxelor şi impozitelor, un aspect care se dovedeşte a fi decisiv.

Instituţiile UE sunt nevoite să joace simultan primul şi totodată ultimul act al unul fel de ruletă rusească în criza catalană.

În acest moment, oricare dintre părţi ar lua măsuri radicale, acestea nu ar contribui la rezolvarea situaţiei. Însă acest adevăr elementar nu pare atât de evident. Logica escaladării conflictului este în prim plan. Liderii politici de la Madrid şi de la Barcelona nu doresc să se aşeze la aceeaşi masă.

Din păcate, nu există un mecanism european pentru rezolvarea unor astfel de situaţii. Practica demonstrează însă că de multe ori se inventează mecanisme ad – hoc pentru rezolvarea unei crize dintr-un stat membru UE. Provocarea pentru Bruxelles este enormă, deoarece orice mecanism care nu ar fi acceptat de către cele două părţi ar face ca disensiunile legate de proclamarea independenţei să se accentueze. Instituţiile UE sunt nevoite să joace simultan primul şi totodată ultimul act al unul fel de ruletă rusească în criza catalană: pot trage un singur glonţ care, dacă se ratează, poate fi fatal chiar celui care l-a tras.

  • Iulian Capsali:

Cred că trădătorul din Spania trebuie căutat în conducerea forţelor de ordine.

O asemenea reacţie legitimează un referendum care nu face decât să bucure elitele corporatocrate: după ce au introdus în catolica Spanie căsătoria homosexuală, nu doresc decât fărâmiţarea statului naţional.

Vor urma mai devreme sau mai târziu alte state: Marea Britanie, Italia, Belgia, probabil şi România, unde ambasadorul LGBT Klemm, emisarul Soros, se pozează cu “steagul” secuiesc.

  • Digi24:

Referendum în Catalonia. Liderii pro-independență cer intrarea în grevă generală și mobilizări masive

A doua zi după referendumul interzis care a avut loc în Catalonia și a fost marcat de ciocniri cu poliția, ruptura pare să se adâncească și mai mult între Madrid și liderii separatiști ai acestei puternice regiuni a Spaniei, care evocă o posibilă declarație de independență, relatează luni AFP, citat de Agerpres.

Cu atât mai mult cu cât 44 de organizații — printre care principalele sindicate și două asociații pro-independență — au făcut apel la o zi de grevă generală și la mobilizări pentru marți, în Catalonia.

Duminică, după referendumul considerat ilegal de justiție și pe care Madridul a încercat să-l împiedice, liderul catalan Carles Puigdemont a afirmat că locuitorii regiunii și-au câștigat “dreptul să aibă un stat independent care să ia forma unei republici”, separată de monarhia spaniolă.

Într-un interviu acordat sâmbătă pentru AFP, Puigdemont, 54 de ani, aflat la conducerea executivului catalan de la începutul lui 2016, a dat asigurări că în cazul în care tabăra “da” va câștiga la referendum, el va declara independența Cataloniei, regiune strategică în inima Europei, ce reprezintă 19% din PIB-ul spaniol. Conștientizând situația de blocaj, Puigdemont a făcut apel la Uniunea Europeană (UE), îndemnând-o să “nu mai privească în altă parte”.

Potrivit executivului catalan, tabăra favorabilă “unui stat independent sub formă de republică” a întrunit 90%, adică 2,26 milioane din voturi la o rată de participare de 42,3%. Anunțul a fost primit cu urale și petarde în centrul Barcelonei, unde s-au reunit câteva mii de separatiști.

La rândul său, șeful guvernului spaniol Mariano Rajoy a apreciat că acesta “nu a fost un referendum pentru autodeterminare în Catalonia” și că această consultare a fost “o simplă punere în scenă”.

Consultarea, considerată ilegală de Curtea Constituțională, nu a beneficiat de niciuna dintre garanțiile necesare: nicio comisie electorală nu a supervizat organizarea, numărătoarea nu a fost una transparentă, votul nu a fost secret, etc.

Fără a-l numi, Rajoy l-a desemnat pe Puigdemont drept unul dintre responsabilii evenimentelor de duminică, estimând că a promovat “încălcarea legii și ruptura conviețuirii”. “Nu căutați alți vinovați, pentru că nu sunt”, a spus el.

Totodată, ar putea fi decise sancțiuni judiciare. Puigdemont și întregul executiv catalan sunt deja vizați de o anchetă penală pentru “nesupunere și deturnare de fonduri publice”, în legătură cu organizarea referendumului.

La 25 septembrie, procurorul general al Spaniei a sugerat că arestarea lui Carles Puigdemont rămâne o posibilitate, chiar dacă nu pentru viitorul imediat.

De asemenea, unii au făcut apel la utilizarea de către Madrid a articolului 155 din Constituție, care i-ar permite să suspende autonomia politică a Cataloniei.

Această confruntare politică este considerată în Spania cea mai gravă criză de după lovitura militară eșuată din 1981.

Duminică, imaginile unei intervenții brutale a forțelor de ordine împotriva catalanilor care refuzau să părăsească centrele de vot și care manifestau au făcut înconjurul rețelelor sociale și al posturilor de televiziune. Desfășurate în masă de puterea centrală pentru a împiedica referendumul, forțele de ordine au folosit uneori bastoane și gloanțe de cauciuc.

Potrivit guvernului regional, aceste intervenții ale poliției au făcut ca 844 de oameni să aibă nevoie de asistență medicală. Două persoane sunt rănite grav: un bărbat de 70 de ani victimă a unui infarct și o persoană rănită la ochi.

La rândul său, Ministerul de Interne al Spaniei a anunțat că cel puțin 33 de polițiști au fost răniți, unii dintre ei fiind loviți cu pietre.

Forțele de securitate au intervenit în cel puțin 92 de birouri de vot pentru a confisca materialul electoral. În pofida acestor intervenții, numeroși catalani au votat la Barcelona și în alte localități, așteptând uneori mult timp ca să voteze și formând cozi lungi în fața birourilor de vot.

Separatismul nu a încetat să sporească în Catalonia de la începutul anilor 2010, alimentat de criza economică și de anularea parțială a unui statut ce conferea regiunii competențe foarte largi.

Însă, în opinia primarului de stânga al Barcelonei, Ada Colau, care la fel ca 80% dintre catalani era pentru un referendum privind autodeterminarea, separatiștii nu vor putea să-și proclame “de unii singuri” o independență pe care nu ar recunoaște-o nimeni. În ceea ce o privește, Ada Colau a votat în alb.

The Telegraph: Votul din Catalonia înseamnă începutul unei noi crize pentru UE

Refrendumul catalan este pe prima pagină a ziarelor europene. Unele publicaţii critică reacţia în forţă a guvernului spaniol şi spun că rezultatul votului dă semnul unei noi crize pentru Uniunea Europeană.

Spania este ruptă în două, după ce 850 de oameni au fost răniți în ciocnirile din timpul referendumului catalan – scrie cotidianul britanic The Times. Forțele de ordine au lovit cu bastoanele și cu picioarele și au tras gloanțe de cauciuc în cei care votau, dar premierul spaniol a spus că ei au acționat conform legii, notează jurnaliştii britanici.

The Telegraph scrie că referendumul catalan, în care 90 la sută dintre participanţi au votat pentru independenţă, înseamnă începutul unei noi crize pentru Uniunea Europeană.

Un eşec total al guvernului central în gestionarea situaţiei, consideră Suddeutsche Zeitung. Niciuna dintre părţi nu are dreptate în această dispută, scriu jurnaliştii germani, însă Madridul ar fi trebuit să facă ceva pentru a atenua tensiunile.

Evenimentele de din Catalonia sunt tratate şi de jurnaliştii de peste Ocean. “Catalanii votează da, Spania spune nu”, scrie pe prima pagină a site-ului CNN.

Iar Washington Post scrie că acest referendumul haotic şi violent arată că există o susținere covârștitoare pentru secesiunea Cataloniei de Spania.

VIDEO. 844 de răniți în Catalonia. Incidente la vot: gloanțe de cauciuc, baricade, încăierări

Spania se confruntă cu cea mai mare criză politică din istoria recentă, generată de referendumul pentru independenţa Cataloniei. Scurtinul programat duminică a fost declarat ilegal de guvernului spaniol, dar separatiştii catalanii nu renunţă la vot şi spun că vor merge înainte. Asta deşi autorităţile spaniole au anunţat că vor bloca referendumul prin orice mijloace. Ca urmare, nu a trecut mult și au apărut incidentele.

ACTUALIZARE 18:00 Sunt 460 de răniți în urma violențelor cu poliția, potrivit unui nou bilanț anunțat de autoritățile catalane. 

ACTUALIZARE 17:00 Federația spaniolă de fotbal a anunțat că meciul Barcelona-Las Palmas, care urmează să aibă loc duminică pe Camp Nou, se va juca fără spectatori.

ACTUALIZARE 15:40 Autoritățile catalane anunță că 337 de persoane au fost rănite în incidente. Declarația îi aparține purtătorului de cuvânt al Guvernului catalan.

La rândul său, Ministerul spaniol de Interne a anunțat că 11 polițiști figurează printre răniți.

Vicepremierul Soraya Saenz de Santamaria a declarat într-o conferinţă de presă că poliţia „a acţionat cu profesionalism şi într-un mod echilibrat”, scrie News.ro.

Pe de altă parte, liderul regional catalan Carles Puigdemont a acuzat duminică autorităţile spaniole că fac uz de forţă în mod „nejustificat, disproporţionat şi iresponsabil” şi că au prezentat în afară „o imagine îngrozitoare a Spaniei”.

„Violenţa nejustificată, disproporţionată şi iresponsabilă a statului spaniol nu doar că a eşuat în a-i opri pe catalani să voteze, dar i-a ajutat să-şi lămurească toate dubiile pe care le aveau”, a declarat Puigdemont.

La rândul său, ministrul de Interne spaniol, Juan Ignacio Zoido, l-a acuzat pe Puigdemont pentru ceea ce a numit evenimentele lipsite de sens din această zi.

Nu de puţine ori, poliţiştii şi-au pierdut cumpătul în faţa provocărilor separatiştilor şi au ripostat dur. Peste 300 de oameni au avut nevoie de îngrijiri medicale, spun organizatorii referendumului: oamenii legii au lovit cu bastoanele, au tras gloanţe de cauciuc şi cartuşe cu gaze lacrimogene.

Cu toate acestea, catalanii sfidează ordinele de la Madrid şi stau la coadă să voteze într-un referendum declarat ilegal de Curtea Constituţională a Spaniei. N-au fost intimidaţi nici de scutierii care nu în puţine cazuri au folosit forţa pentru a-i împiedica pe catalani să ajungă la urne, nici de lipsa buletinelor de vot, nici de mesajele menite să îi descurajeze, venite din partea guvernului spaniol.

Printre cei care au votat în favoarea independenței se numără și fotbalistul Gerard Piqué, soțul cântăreței Shakira. El a postat pe rețelele sociale fotografii care dovedesc că a fost la vot:

La unele secţii din Girona şi Barcelona situaţia a luat o turnură violentă. Poliţiştii i-au lovit cu bastoanele pe alegători, ba chiar au tras şi gloanţe de cauciuc în direcţia mulţimii. […]/ integral pe digi24.ro

Jesus Lopez Rodriguez, un catalan de 51 de ani, de profesie administrator, a povestit pentru ziarul britanic Guardian cum a decurs interventia politiei in scoala Ramon Llull din Barcelona, unde era o sectie de vot.

“Eram in strada de la 5 dimineata. Eram sute care asteptam sa votam in liniste. Urnele de vot au venit pe la 7.30. Pe la 8.00 am vazut sapte dube ale politiei nationale. Jumatate de ora mai tarziu, politia a venit imbracata in echipamentul anti-revolta, cu scuturi si casti.

Ne-au spus ca inalta curte catalana le-a ordonat sa ia urnele de vot si ca trebuie sa ne dispersam. Le-am spus ‘Nu! Nu! Nu!’. Apoi circa 20 de politisti ne-au asaltat. A durat putin – circa doua minute – si noi am ramas impreuna.

L-am auzit pe ofiterul comandant ordonandu-le sa se retraga. Dar doar s-au oprit si au stat vreo 15 minute. Apoi opt sau noua dube au venit si au inchis strazile din jur. Am fost impinsi inainte-inapoi pana cand au inceput sa aresteze oameni. Au tras de oameni cu violenta. Am stat pe pozitii, dar au smuls oameni de acolo, lovindu-i si aruncandu-i la pamant …

Au venit si mai multi politisti – poate 100, poate mai multi. Cand le-am spus ca nu pot intra in cladirea principala au sarit gardul si au intrat. S-au intors dupa 10 minute cu urnele de vot si au spart usile scolii cu topoarele. Au plecat cu urnele.

Era multa politie, dar am stat acolo incercand sa votam. Am cautat alte locuri in care sa votam si, cand ne-am intors, jumatate de ora mai tarziu, am vazut multa politie pe Gran Via. Apoi, pe la 10.25, au inceput sa traga cu gloante de cauciuc – cel putin 30 sau 40. Oamenii fugeau de acolo, infricosati si fara nicio aparare. Am alergat spre tragatori, dar sotia m-a tras inapoi.

Am fost acolo timp de multe ore in aceasta dimineata, dar nu am auzit nicio insulta la adresa politiei. Sunt cu adevarat furios pentru ce s-a intamplat, dar sper si ca oamenii din Europa si din lume vad ce se intampla in Catalonia”.

Pe Facebook a fost postata o inregistrare cu o parte a incidentelor de langa scoala Ramon Llull, clipul adunand circa 430.000 de vizualizari:

Am rămas oarecum surprins. Iniţiativa venea după o alta, la fel de surprinzătoare pentru mine: într-o manifestare care mirosea de la o poştă a păgânism, „locuitorii Nisei” dăduseră foc „Regelui Franc” şi-l primiseră cu entuziasm pe „Regele Euro”. Atunci am înţeles prima dată că lucrurile sunt setate să meargă pe o cale a dislocărilor.

După Război, vreme de vreo patruzeci de ani, Franţa a refuzat să vadă altceva în afara „unităţii de monolit” a propriei sale identităţi. Orice manifestare a vreunui dialect local era înăbușit din fașă de către sistemul de învăţământ care nu (re)cunoştea decât franceza literară. Oficial, în Franţa nu existau nici măcar regionalisme, de dialecte nici nu se pomenea. Mai mult, politica uniformizării mergea mai departe: în ţară existau doar francezi sau străini, nimic intermediar. Erai negru venit dintr-un stat african? Din punct de vedere oficial aveai unul dintre cele două statuturi posibile: ori francez(dacă aveai cetăţenie), ori străin(eventual cu drept de rezidenţă). Obţinerea cetăţeniei îţi ştergea însă orice altă identitate: erai francez şi-atât! Din punct de vedere oficial în Franţa nu existau minorităţi naţionale(religioase cu atât mai puţin!), dialecte, alte limbi s.a.m.d. Nimic! Doar francezi şi-atât! Dacă te luai după modul în care prezentau autorităţile situaţia, aproape că-ţi venea să crezi că sudul Franţei nu era al Franţei.

Vă imaginaţi, în acest context, cât de mare a fost mirarea mea văzând afişul extrem de bine promovat de Primăria Nisei. Pentru prima dată observam manifestări ale identităţii locale, culmea, încurajate de autorităţi. Era o schimbare radicală! Noua ideologie intra în scenă, iar marele patron, „guvernul invizibil” de la Bruxelles, devenea vizibil impunându-şi ideologia. Astfel, peste tot în Europa, ca într-o eliberare a energiilor, au fost încurajate manifestări dedicate „specificului local”, identităţii culturale a diverselor zone, cu alte cuvinte, evidenţierea a ceea ce separă localul de naţional. Aşa cum aveam să constat mai târziu, sume imense erau eliberate din bugetul comunitar pentru studiul şi renaşterea dialectelor de multe ori uitate. Comunităţile locale primeau cu dărnicie fonduri pentru orice iniţiativă care avea ca scop evidenţierea diferenţei faţă de ceilalţi, în contextul în care ceilalţi reprezentau poporul din care făceau parte.

Am făcut această lungă introducere pentru a putea fi înţeleasă exact rădăcina evenimentelor de azi. Catalonia fierbe deoarece e „ziua cea mare” a referendumului. „Lumea vrea independenţă!”, ţipă în gura mare autorităţile locale, în timp ce Madridul face mişcări disperate pentru împiedicarea evenimentului. E o variantă soft a ceea ce a fost Războiul Civil Spaniol, în care, din nou, Barcelona este vârful de lance al secesiunii Spaniei şi, din punct de vedere doctrinar, al instaurării comunismului radical(de data aceasta „de piaţă”). Dacă în urmă cu aproape un secol sorţii au înclinat către Madrid, de data aceasta, cu suportul ideologic al „noului centru” de la Bruxelles, calea către secesiune este deschisă. Spun asta limpede ca să înţeleagă toată lumea: aluziile care vin dinspre Bruxelles, cum că cei care se separă se separă şi de UE, sunt simple lacrimi de crocodil. În fapt, dorinţa „farului de Bruxelles” este atomizarea, dizlocarea statelor naţionale şi înfiinţarea unui meta-framework european care să guverneze discreţionar peste entităţi locale prea slabe pentru a putea opune rezistenţă. Este exact rezultatul unei munci ideologice începute acum aproape douăzeci de ani. Catalonia e puiul care se naşte, deschizătorul de drumuri şi modelul noii Europe.

Mai mult de-atât, „lecţia catalană” se va constitui într-un exemplu care va demonstra statelor naţionale că nu are niciun sens să te opui noului concept. Uşor, uşor, din Spania nu va mai rămâne mare lucru, mai ales după ce şi alte regiuni vor constata că „e mai bine independent”, dar vor refuza să vadă că „independenţa” este una faţă de centrul statului din care faci parte şi că ea vine la pachet cu robia faţă de monarhul impersonal, dar mult mai tiran, de la Bruxelles. Este un proces de dizlocare pe care-l vom vedea din ce în ce mai des. Pe lista următorilor candidaţi se află, la loc de frunte, regiunile nordice ale Italiei în care, de-atâta amar de vreme, se răspândeşte ideologia „sudului sărac şi leneş” care trăieşte pe spatele „nordului bogat şi harnic”. După ce Catalonia va deschide bâlciul noilor naţiuni, Italia va exploda, apoi Belgia, unde lucrurile sunt setate de-atâta amar de vreme să fie aşa. Şi-apoi, peste tot în Europa. La noi, deja de mult timp ardelenilor le este predată lecţia „Ardealului harnic” pe spatele căruia trăiesc „miticii leneşi din Regat”, asta în ciuda faptului că, în afara unor oaze economice, nici ele prea grozave, lipsurile şi deficienţele sunt aceleaşi. Dar, parcă te simţi mai bine când ţi se spune oficial că eşti mai bogat şi mai harnic, asta chiar dacă realitatea din teren este diferită.

Mă simt dator să fac aceste precizări în condiţiile în care cărţile sunt deja făcute, iar calea pe care se va merge în perioada următoare este cea a separatismului, a falselor „revanşe istorice” şi a închinării directe către noul monarh de la Bruxelles, fără mijlocirea unor guverne naţionale care nu fac altceva decât să îngrădească impunerea rapidă a comunismului radical de piaţă. Ce e de făcut? Mai nimic. În cazul nostru, unde conducerea şi controlul statului sunt efectuate de către capete pătrate trădătoare, chiar nu se poate face nimic. Dacă stăpânul o va cere, ne vom duce singuri spre prima linie a atomizării. Şi, probabil, atunci când, mult mai săraci decât acum, ne vom strânge în jurul unei mese frugale şi ne vom întreba de ce-am făcut-o, vom da nedumeriţi din umeri şi ne vom spune că asta e, ăstea au fost vremurile şi noi, ca întotdeauna, am fost sub ele.

rezultatul lui fiind oricum fără greutate constituțională și imposibil de pus in practică, dar numai cu condiția, ca statele importante să nu recunoască referendumul.

Numai că aici e problema si probabil autoritățile spaniole au și informații care să-i pună in alertă in acest sens.
Nu am auzit vreo declarație fermă din partea marilor cancelarii – cu excepția unei suțineri destul de anemice din partea lui Trump pentru guvernul spaniol, care să afirme fără echivoc, nerecunoașterea referendumului.

Junker de exemplu, președintele Comisiei Europene, s-a și pronunțat intr-un interviu, afirmând că, dacă regiunea Catalunia va vota pentru independență, Comisia va respecta această alegere. La fel și in ce privește Scoția sau chiar țara sa, Luxemburg, unde Nordul vrea “independență”.. QED.

De aici se poate concluziona, că febra secesionistă care a lovit azi Spania, nu numai că este una “scăpată” din laborator, dar că se va transforma rapid in pandemie europeană.

Mai degrabă cred, că este foarte posibil, ca explozia și fărâmițarea statelor naționale rămase in Lagărul națiunilor, să fi fost amorsată de Brexit și detonată de Berlin via Bruxelles, de teama de contaminare cu virusul liberății, in primul rând al țărilor “de margine” de Imperiu, cele cu ieșire la mare…


Categorii

Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

41 Commentarii la “Inceputul valului de separatisme in Europa. INCIDENTE VIOLENTE IN SPANIA, CU OCAZIA REFERENDUMULUI DE INDEPENDENTA DIN CATALONIA (Video)/ “Catalonia e puiul care se naşte, deschizătorul de drumuri şi modelul noii Europe”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: ESCALADARE PERICULOASA IN SPANIA. Catalonia si-a declarat independenta, guvernul spaniol a decis preluarea controlului (Video)
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare