Cenusa sau tarana? Crematoriu sau mormant? RASPUNSURILE BISERICII IN FATA ASALTULUI INFOCAT AL CELOR CARE O VOR “REFORMATA” DUPA MODA LUMII
- Doxologia: Arhim Mihail Daniliuc: Faima lumească arsă de focul crematoriului
Discuțiile aprinse despre incinerarea unei cunoscute persoane publice recent decedate mi-au amintit de un dialog avut, acum câţiva ani, cu un personaj ce a dorit ca trupul lui să fie dat flăcărilor după moarte. Am străbătut cale lungă pentru a-i vorbi, încercând să-l conving să-și schimbe decizia, trecută, de altfel, în testament. Un om cult, cu o casă ticsită de cărți, tablouri, ce în viața-i tumultoasă cunoscuse mari personalități românești, ierarhi, preoți. După conversații îndelungi, tind să cred, constructive, la despărțire, mi-a spus: părinte, îți promit că mă voi gândi.
Boala nemiloasă i-a curmat viața mai devreme decât s-ar fi așteptat. Cu o săptămână înainte de a se stinge, m-a sunat, confesându-mi-se cu un glas deprimat: părinte, regret că răspunsul pe care trebuie să ți-l dau e unul nefavorabil. Nu-mi pot schimba decizia, cu toate că, sincer, am ajuns să mă întreb ca Arghezi: dacă totuși dincolo există ceva!? Dar îţi mărturisesc că nu vreau să-i îngreuiez situația soției mele. Incinerarea e soluția cea mai ușoară pentru ea. Mi-a închis telefonul precipitat, fapt ce m-a determinat să încerc să iau legătura din nou cu el. Nu am reușit: intrase în comă.
Am continuat s-o rog pe soția defunctului să-i încalce dispoziția testamentară, înmormântându-l creștinește. Din păcate, nu a voit. Încăpățânarea ori neînțelegerea corectă a rostului înhumării trupului au făcut-o să îndeplinească dorința nefericitului ei consort. L-am prețuit, iar durerea mi-a sporit-o imposibilitatea de a mă ruga pentru el, de a-l pomeni la dumnezeiasca Liturghie. Țin minte că prima discuție pe această temă am avut-o cu Biblia în mână. Nu nega învățătura Bisericii, dar mi s-a părut indiferent faţă de ea. Îmi invoca nume mari ale culturii române ce părăsiseră scena vieții în acelaşi mod: Garabet Ibrăileanu, Eugen, Monica și Nadia Lovinescu, Mircea Eliade, pictorii Octav Băncilă, Steriadi, alături de numeroşi alți profesori, artiști, oameni politici sau „simpli muritori”. El și restul „arșilor” considerau că focul purifică, simplifică și condensează ceea ce un individ a reprezentat fiind viu, prin ardere scoțându-se în relief esențe fundamentale umane. Îmi spunea, în plus, că incinerarea nu face decât să amplifice cultul morților, punând mai mare accent pe suflet decât pe trup, ce prin moarte devine un rest de existență, inutil, dizgrațios. Ce rătăcire să crezi că focul material are puterea de a purifica mai mult decât focul dumnezeirii!!!
Dar cum rămâne cu îndemnul Sfântului Apostol Pavel de a ne prețui trupurile, de a le transforma în temple ale Duhului Sfânt? Nici după moarte trupul nu se preschimbă în ceva inutil, căci, reprezentând un instrument al sufletului, prin el omul a săvârșit binele, a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, așezarea în pământ oferă un răgaz trupului până la Judecata de Apoi, când în părtășie cu sufletul, va ajunge la fericirea veşnică făgăduită. Nu-mi propun să realizez eu aici o apologie a înmormântării trupurilor. Există articole excelente în domeniu, tratând problema sistematic. Voiesc să spun doar că persoanele care își doresc incinerarea procedează astfel de multe ori din orgoliu, pentru a fi „la modă” cu alții din breasla lor ce au avut același sfârșit dramatic. Recurg la asemenea străine practici de credința ortodoxă spre a ieși, chipurile, demn din scena vieții. Dar oare demnitate înseamnă să pleci „dincolo” pârjolit de flăcări, transformat în cenușă?
Lipsa discernământului ori boala îndelungată ce le-a întunecat rațiunea pot constitui alte pricini ale deciziei lor zguduitoare. Desigur, principala cauză o consider a fi puțina lor credință, neînţelegerea adevărului că trupul înmormântat se află în așteptarea învierii de obște. Prin înmormântare, un bun creștin urmează pilda modelului desăvârșit al viețuirii noastre pământene, Hristos Dumnezeu, așezat în mormânt, după pogorârea de pe Cruce, de către Iosif din Arimateea şi Nicodim. Credinciosul împlineşte astfel cuvintele dumnezeiești ce poruncesc ca trupurile să se întoarcă în pământul din care s-au luat (Eclesiast 12, 7). Punerea în mormânt se dovedeşte un semn al iubirii, al prețuirii faţă de repausat, aducând binecuvântarea Cerului asupra celor ce săvârșesc înhumarea adormiților: „atunci a trimis David soli la locuitorii din Iabeşul Galaadului, ca să le spună: Binecuvântaţi sunteţi voi de Domnul, pentru că aţi arătat milă lui Saul, domnul vostru şi unsul Domnului, şi l-aţi îngropat pe el şi pe fiul lui, Ionatan” (II Regi 2, 5). Mihai Eminescu, marele nostru poet naţional, considera pământul patriei mai bogat, mai sfânt, fiindcă în el s-au depus trupurile atâtor români pe care țărâna i-a îmbrățișat, primindu-i la vremelnică odihnă.
Revenind la cazul expus: cum trebuia oare să procedeze soția? Să-i împlinească nesăbuita dorință de incinerare sau să-l salveze duhovniceşte, oferindu-i șansa împărtășirii din lumina și iubirea Sfintei Treimi? Într-o conferință, părintele Stăniloae spunea că, dacă iubești pe cineva cu adevărat, îi dorești binele suprem: mântuirea. Or, în aceste condiții, o încălcare a unei dorințe nechibzuite nu constituie un păcat, cred, ci o îndreptare a ei. Și în mănăstire ascultarea față de superior, de frați se face până la păcat. Dacă starețul ori duhovnicul mi-ar da un canon contravenind credinței dreptmăritoare, atunci nu l-aş împlini, ci m-aș ruga pentru părinte, asumându-mi consecințele neascultării, nesupunerii.
Am ales titlul materialului astfel, căci am observat că în ultimul timp a devenit o chestiune de bonton pentru unele nume cu rezonanță din viața românească să se despartă de această lume prin foc. Oare gloria, slava lumească îi fac să nu distingă între credință și orgoliu? Popularitatea, puterea politică, banii, faima, gestionate fără smerenie și credință, riscă să ducă la decizii pripite, care, deși luate într-un moment istoric dat, au regretabile consecințe veșnice.
- Blogurile Adevarul:
Pr. Daniel Vraciu: Ţărână sau cenuşă?
O întrebare care apare tot mai des, cel puţin pe buzele Media, o întrebare care se vrea a fi lămurită într-un singur fel de către cei care, din dorinţa de emancipare faţă de “desueta” Biserică, anulează o întreagă istorie şi viaţă a ei.
Viaţa care se exprimă prin rânduieli şi canoane alcătuite nu de persoane oarecare, ci de către Sfinţi Părinţi care au autoritate şi credibilitate prin aceea că datorită modului lor de viaţă s-au împărtăşit de Duhul Sfânt, Duhul a toată înţelegerea.
Aşadar, ţărâna, pământul în care ar urma să fie îngropate trupurile noastre ale tuturor, de care vorbeşte Biserica, nu este o alternativă, nu este o soluţie a unei probleme, nu este nici măcar o impunere din partea lui Dumnezeu, ci este o invitaţie din partea Acestuia de a ne lăsa atât viaţa cât şi moartea în grija Sa dumnezeiască.
Dar cum putem privi ţărâna ca pe o mărturie a atenţiei lui Dumnezeu pentru noi? Pământul este rodul creaţiei lui Dumnezeu, trupurile noastre au fost plămădite din acest pământ, nu ca dintr-o materie inferioară, ci nobilă, pentru că la Dumnezeu au deopotrivă valoare şi trupul şi sufletul omului. Întoarcerea în ţărână a trupului omului este importantă pentru păstrarea amprentei dumnezeieşti personalizate, adecvate fiecărui om în parte până la a doua venire a Mântuitorului Hristos, atunci când vor învia atât sufletele, cât şi trupurile tuturor oamenilor ce s-au născut pe pământ încă de la întemeierea lumii, trupurile având o consistenţă nematerialnică, spiritualizată, însă, purtând amprenta nobilă a identităţii dumnezeieşti, personale dată la crearea fiecărui om.
Aşadar pământul, ţărâna, oferă ceea ce cenuşa trupului incinerat nu poate oferi: un mediu familiar de altfel trupului care să-l odihnească până la venirea întru slavă a lui Hristos. În vederea mântuirii sufletului omului datoria noastră de creştini este aceea de a face ceea ce este propriu pentru mântuirea sufletului omului, chiar dacă dorinţa omului a fost în direcţia incinerării trupului său, dorinţa sau alegere care ar duce la posibilitatea pierderii mântuirii, întrucât nesocoteşte de unul singur “planul” mântuitor al lui Dumnezeu cu întreaga omenire dar şi cu fiecare om în parte, într-un mod benefic şi care nu poate fi pus la îndoială în ceea ce priveşte grija lui Dumnezeu pentru om.
Dacă dorinţa muribundului ar fi fost să-i aruncam trupul spre a-i fi mancat de câini, i-am mai fi respectat dorinţa…? Oricum, este de mai mult bun simţ să schimbi hotărârea unui muribund decât să schimbi rânduielile Bisericii, neschimbate de mii de ani.
Pr. Eugen Tanasescu: Din dragoste pentru Sergiu Nicolaescu
Biserica a urmat şi va urma întotdeauna Dumnezeului-Iubire. Din iubire pentru om, îi atrage atenţia când greşeşte, arătându-i Adevărul, chiar dacă este incomod, pentru a-l ajuta să nu-şi rateze destinul: sfinţenia, comuniunea iubirii între Dumnezeu şi oameni.
Precedentul articol („Incinerarea este tangenţială cu sinuciderea”), a stârnit o adevărată furtună mediatică asupra deciziei de incinerare a maestrului Sergiu Nicolaescu. Cum era şi de aşteptat, au fost voci care, în loc să se intereseze mai îndeaproape despre acest fenomen, nu au găsit altceva mai la îndemână decât pietre pe care să le arunce spre Biserică. E problema lor, căci oricum Biserica nu va fi biruită nici de porţile iadului, cu atât mai mult de nişte păreri.
Problema de fond însă este alta. Abordarea pătimaşă şi libertină a unei fenomen extrem de serios şi în creştere în plan global (incinerarea), nu va avea decât o unică, logică, dar de nedorit, consecinţă: ratarea înţelegerii corecte a acestui fenomen, în duhul Adevărului, care este Hristos. Şi care ne spune: „ochi au şi nu văd”.
De exemplu, nu s-a sesizat mai nimeni de faptul că acel articol a fost scris din dragostea mea de preot, pentru fiul Bisericii Ortodoxe numit Sergiu Nicolaescu. O dragoste care a încercat, până în ultimul moment, să atragă părinteşte atenţia asupra gravităţii şi consecinţei unei astfel de decizii. Căci acesta este rostul nostru, al preoţilor, să veghem ca nu cumva duşmanul cel înţelegător şi viclean al omului să-l arunce pe acesta în înşelare.
Alţii, mai fariseici, dându-se drept sensibili şi emoţionali, au acuzat articolul de duritate, de nepotrivire de limbaj, etc. Aceasta este, de fapt, o boală a post-modernismului: încercarea de a masca şi a cosmetiza adevărurile teologice incomode. Aici, teoria political correctness ne poate încurca destul de serios. Căci păcatului n-ai cum să-i spui altfel, chiar dacă l-ai scoate şi din DEX (sunt deja tendinţe). Termenul nu este numai informativ, ci arată şi o lipsă a unei valori morale. Iar morala nu se poate schimba ad-hoc, după majoritatea de opinii, căci ea nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. Care ne şi atrage atenţia că mulţi merg spre cele rele, şi puţini se străduiesc spre cele bune.
Au fost şi unii care au ridicat prea sus stindardul „dorinţei ultime” a maestrului. În Ortodoxie, peste acest stindard, avem un altul, numit „dragostea de frate”. Când vezi că fratele tău este pe cale să intre într-un pericol, nu asişti indiferent (boală veche a societăţii actuale) la vătămarea acestuia, ci îi propui evitarea pericolul. Care părinte (sau frate) şi-ar lăsa copilul (sau fratele) să-şi provoace singur ceva rău, deşi, democratic, copilul (fratele) ar avea tot dreptul la libera alegere?! Însă nu putem folosi libertatea ca pretext / justificare a greşelilor. Altfel ajungi să numeşti dragostea, blestem şi păcatul, virtute.
În fine, am constatat că mulţi dintre contemporanii noştri, din serioase lipsuri de cunoştinţe teologice, îşi permit totuşi să semene neghină prin grâul lui Dumnezeu, afirmând mai direct sau mai indirect că Biserica este de vină pentru tot ce se întâmplă, că Biserica ar trebui să se modernizeze, să se reformeze, să nu mai fie retrogradă, etc. Probabil că ei înţeleg greşit ce este Biserica. Adică „lumină a lumii”, care are drept cap pe Hristos şi care nu face educaţie după cum vrea învăţăcelul. Mi-aş dori foarte mult ca aceşti oameni să nu se mai comporte asemenea unui şofer aflat pe contrasens pe autostradă, care consideră că toţi ceilalţi conduc greşit.
Problema, fraţilor (dacă ne mai considerăm fraţi), nu este la Biserica lui Hristos. Problema este la înţelegerea noastră a învăţăturilor lui Hristos, adeseori bruiate de subiectivism, incultură teologică, închipuiri, anticlericalism, sincretism, etc. , adică de tot ce ne opreşte de la limpezirea ochiul lăuntric, care luminează sufletul nostru, aflat în pericol de a se usca din lipsă de dragoste.
Iată, sărbătorim Boboteaza, adică Arătarea lui Dumnezeu, Care a venit să se împace cu noi, Cel ce ne-a învăţat toate cele necesare împăcării, şi care, la Parusie, ne va cere răspunsuri pentru toate cele ce ne-a învăţat.
Întrebarea este: Îl vedem? Sau doar ni se pare că-L vedem ?!
PS.1 Pentru cei care spun că Biserica se opune incinerării pentru că ne scade numărul de slujbe, am o intrebare: Dacă incinerarea ar fi acceptată, oare slujba nu s-ar face?
Legaturi:
- PARINTELE STANILOAE DESPRE INCINERARE: “In arderea trupului se manifesta pur si simplu instinctul pacatos si absurd de a destrama credinta crestina”
- Moartea regizorului Sergiu Nicolaescu. INCINERAREA, TRANSPLANTUL DE ORGANE SI INHUMAREA
- Decizia Sfantului Sinod cu privire la INHUMARE SI INCINERARE
- PROTEST AL PREOTILOR ORTODOCSI din Cluj si al IPS ANDREI fata de construirea unui CREMATORIU UMAN in cartierul Manastur
- SANDU TUDOR (Parintele Daniil de la Rarau): ”NU NE TREBUIE NICIO REFORMA. ORTODOXIA NU SE POATE SCHIMBA!”. Plus: Precizari si rectificari biografice
- MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA ORTODOXA: PRIMEJDIA MODERNIZARII BISERICII DE CATRE PREOTIMEA “ELITISTA” AFLATA SUB INFLUENTA CATOLICA SI PROTESTANTA
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre Traditia ortodoxa: ARE NEVOIE DE INNOIRE BISERICA?
- “In monahism SA TINEM CELE PROBATE”
- “SA NU FACEM UN CRESTINISM DUPA MASURA NOASTRA!”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Urmarind zilele astea anumite comentarii pe televiziunile din Romania, si vazand cati oameni cu greutate in societatea romaneasca : medici, psihologi, artisti, profesori, jurnalisti, etc, care nu au contenit sa acuze BOR, dar si Ortodoxia in general de desuetudine si lipsa de dragoste fata de oamenii care ignora invatatura lui Hristos si o blameaza.
M-a trecut un fior si am tresarit in adnacul sufletului, pentru ca iata am vazut cum se pregateste calea antihristului, fiindca acesti oameni care sunt formatori de opinie prin notorietatea lor, sau chiar prin profesiile lor, nu fac decat sa atraga in erezia lor pe cei slabi, pe cei care cunosc mai putina teologie si pot fi distrasi de pe calea mantuirii de ideile gresite propagate de acesti oameni.
Ma uitam ca acesti oameni, cu idei clar anti-crestine, acuzau pe credinciosi ca nu accepta ideile altora, dar ei insisi nu accepta ideile Bisericii, nu le tolereaza, ci le combat si condamna fara drept de apel. Si atunci ? Cu ce sunt mai evoluati decat oamenii mai simpli care-si manifesta cum pot ei indignarea fata de incalcarile flagrante ale obiceiurilor si canoanelor crestine instaurate de Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura?
Suficienta si agresivitatea antihristica a acestor oameni este mult mai periculoasa, cu atat mai mult cu cat ei se revendica cu roganta ca facand parte din elita Romaniei…
cat de frumos vorbeste parintele Tanasescu despre iubirea si durerea Bisiericii, si implicit a sa in calitate de slujitor al acesteia, fata de fii sai care au ratacit drumul. Totusi cati dintre cei care au aruncat in zilele acestea cu pietre, vor continua sa ramana surzi si orbi ? Se pare ca am ajuns acele zile cumplite in care numim “dragostea, blestem şi păcatul, virtute” ;-(
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/cuvant-de-folos/sfantul-nicolae-velimirovici-despre-incinerare-un-obicei-pagan
@ Hrisanti:
Inclusiv acum, la Antena 3…
Asta a fost alegerea lui fiind inca in viata – libertatea liber exprimata si asumata…chiar daca, cu ”egrete” ETERNE!
Mi-am adus aminte apropos de incinerare din cartea Pr.Argatu Ilarion – spicuiesc cateva citate, tragand voi concluziile:
In prima faza, raspunde la o (auto)intrebare pusa(este vorba de un indreptar de spovedanie) la intrebarea nr.23:
“23.- Am cerut ca după moartea mea, să fiu incinerat, adică să mi se ardă în foc trupul. Am incinerat pe cei ce trebuia să-i îngrop, zicând că nu am unde să-i îngrop.
Acest păcat nu-l poate face decât un necredincios sau un om fără de Dumnezeu. Este păcat împotriva firii, a naturii omeneşti, a actului de Creaţie şi a Creatorului.
În primul rând se calcă o rânduială dumnezeiască şi porunca dată de Dumnezeu omului Adam după căderea în păcat: „căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Fac.3,19), adică, Dumnezeu a rânduit ca trupul omului „să se întoarcă în pământul din care a fost luat” şi nu în foc.
În al doilea rând te faci vrăjmaş chipului lui Dumnezeu din om prin incinerare.
Nu ai voie să arzi cu foc şi să distrugi chipul şi asemănarea lui Dumnezeu din nici un trup.
Acest lucru numai diavolii îl fac cu trupurile vrăjitoarelor şi a descântătoarelor după moarte, aduc foc din iad şi ard în mormânt trupurile vrăjitoarelor, pentru a arde chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi a lua chipul diavolului.
Nu este acelaşi lucru ca atunci când, în mod accidental cineva fără să vrea cade şi arde în foc. La Înviere, Dumnezeu va porunci focului să-i dea înapoi pe cei ce i-a mistuit, aşa cum va cere şi apei şi fiarelor şi pământului.”
“Oamenii vrăjitori, descântători, fermecători şi ghicitori din clipa când încep să lucreze li se pun pe faţă şi poartă masca diavolului. Dacă Dumnezeu ar îngădui, aceste slugi ale satanei ar purta şi în chip văzut chipul diavolului. Aşa cum chipul diavolului este ascuns de vederea omului şi mai ales a omului păcătos, tot aşa este ascuns şi chipul acestor slugi satanice de văzul celor din jur. Foarte greu se pot întoarce de la slujirea şi răutăţile lor.
În clipa morţii, sufletul lor este întâmpinat şi luat de diavoli şi dus direct în iad.
Nu mai trece pe la Creatorul.
Nu mai vede faţa lui Dumnezeu şi nici frumuseţea raiului, aşa cum sunt duse toate sufletele după moarte în intervalul celor 40 de zile.
Judecata sufletului i se face în clipa morţii. Ajuns la iad, este întâmpinat de tartarul iadului batjocorindu-l, nu pentru că nu i-ar fi slujit cu credinţă, ci pentru că încă mai poartă chipul lui Dumnezeu.
I se pune în faţă să aleagă una din două variante:
1.- I se deschide în faţă o mare de foc cu vâlvătaie fără margini şi, i se spune: ”Poţi să alegi această mare de foc, unde te vei chinui până la a Doua Venire a lui Hristos şi apoi veşnic, pentru că al nostru eşti”;
2.- „Dacă nu vrei să fii chinuit în foc, atunci să lepezi Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu şi să te faci după chipul şi asemănarea noastră, luând chip diavolesc: cu copite, cu coarne, cu coadă, cu păr, pe noi nu ne atinge marea aceasta de foc..!”
Văzând sufletul cât de urât şi înfricoşat este chipul diavolesc, se îngrozeşte şi atunci se uită la marea cea de foc, căutând să accepte focul.
Însă, din foc iese vrăjitorul care l-a învăţat şi l-a pus să facă vrăji, şi-i spune: „Nu veni aici, pentru că n-am văzut ca până acum să fi scos Hristos pe cineva de aici! Mai bine ia chipul diavolesc!
Iată că şi după moarte sufletele care sunt sub stăpânirea diavolului, sunt amăgite şi înşelate. Astfel, neavând de ales, acceptă să ia chip diavolesc.
Atunci, tartarul iadului îi schimbă chipul în chip diavolesc, îi dă în mână o lopată cu jar din marea de foc a iadului şi îl trimite să-şi ardă trupul din mormânt, care este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Aşa se explică faptul că, la dezgropămintea de 7 ani, unii sunt găsiţi în mormânt cu trupul ars şi negru ca tăciunea şi funinginea.
Vrăjitorii care şi-au schimbat chipul în chip diavolesc şi au ars trupul făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu mai au parte de judecată, ci vor fi judecaţi ca dracii şi aruncaţi în „iezerul cel de foc pregătit diavolului şi îngerilor lui” (Mat.25,41).
Sufletele care au acceptat marea cea de foc şi au stat în flăcările iadului până la a Doua Venire a Mântuitorului Hristos, vor fi scoase şi vor participa la Judecata Înfricoşată.
Tot aşa păţesc şi cei ce în viaţă s-au ocupat cu ghicitul în: deschiderea cărţilor sfinte, cărţi de noroc, palmă, cafea, zodii, gramolnic, bobi, ghioc şi în orice fel şi cei ce au mers la ei.”
Dureros este ca mai toate discutiile legate de moartea SN, 99% dintre comentarii sunt antibisercicesti. Banuiesc ca asa era si pe vremea bolsevicilor cand credinta si slujitorii ei erau blamati si dupa aia ce a urmat stiim… probabil istoria se repeta
@admin
Da, am vazut :-(.
Dar stii ce constat, si pana la urma mi se pare ca familia lui Nicolaescu, alaturi de unele televiziuni poarta o vina esentiala in scandalul care s-a iscat impotriva BO. Pentru ca aceasta familie in loc sa spuna, domne’ noi nu suntem credinciosi si gata, la urma urmei Hristos nu a obligat pe nimeni sa creada in El, deci fiecare ar libertatea de a alege, ei bine aceasta familie, clar indiferenta fata de Biserica, si care a acceptat ideea defunctului, fara sa incerce vreodata sa-l faca sa se razgandeasca, vine acum si acuza BO ca nu face slujba la capataiul lui. Si arunca cu noroi impotriva BOR.
Din toata discutia asta nu ma deranjeaza ce spun despre cei care au huiduit, pentru ca intr-adevar nu trebuiau sa se manifeste asa. Ca sa nu mai spun ca mie mi se pare un gest care frizeaza idolatria sa fii asa de ahtiat ca sa mergi la inmormantarea unui artist si sa ajungi pana la a te manifesta agresiv pentru ca nu te-au lasat sa-l vezi….
Dar ceea ce mi se pare de netolerat este ca de aici au reinceput niste polemici contra BO, de la o familie care de fapt nu a trait in cadrul Bisericii, nu cunoaste regulile vietii si mortii crestine, dar isi permite sa arunce orpobiul public asupra Bisericii si sa o denigreze.
Pacat !
Doar Cornel Nistorescu a fost lucid, corect si a rupt unitatea intru ipocrizie a antenistilor care acuzau, inclusiv prin predici “crestinesti” (!) cu vehementa inchizitoriala “barbarii” si “brutele” care au huiduit-o pe vaduva in alb, iubitoare de Elfi. Sigur ca nu e ok ce au facut, dar… barbarii astia erau insa buni cand (unii ca ei sau poate chiar dintre ei puteau fi) il huiduiau pe Basescu, inclusiv la cununia religioasa a fetei lui… Si, in general, sunt bune “brutele” astea daca iti fac rating si daca sunt antibasiste. Penibil! 🙁
Laudabil ca macar Gadea, desi nu e ortodox, a luat apararea ortodocsilor cand sora lui SN a inceput sa isi debiteze mizeriile la adresa preotilor si calugarilor ortodocsi, “neigienici” in comparatie cu prea-curatii catolici, tunsi, rasi si frezati.
@admin
Corect ! Intr-adevar, mare ipocrizie…Si de acord cu Nistorescu care a a spus in subsidiar ca poate chiar televiziunile au dus la exacerbarea situatiei si a manifestarilor oamenilor, prezentand in exces evenimentul si colportand tot felul de zvonuri…
@ Hrisanti:
Exact. Asta s-a si intamplat. Si cat de jalnic a incercat sa se scuze Dana Grecu cu “povestile de viata” pentru ca l-a chemat pe odiosul Vadim, pentru rating, sa isi recite porcariile.
@admin
Pana la urma e vorba de profesionalism. Daca lipseste….umplem spatiul emisiunilor cu tot felul de persoane dezechilibrate care fac “circ”. 🙁
@Marius
“99% dintre comentarii sunt antibisercicesti.”- sunt anti-bisericesti ca si comentatorii lor – botezati sau nebotezati – atei in mentalitate, falimentati spiritualiceste, chiar daca sanatosi trupeste, bolnavi duhovniceste…de acelasi ”duh” antihristic si ”credinta” new-age-ista care convine la toata lumea – sau, mai pe romaneste un soi de ecumenism si-aici…zic ei: luam numa’ce ne convine, numaí sa nu cumva sa duca la notiunea de pacat, anatema, afurisanie, la mustrari de constiinta, la indreptare sau la preoti….”indreptarea” ne-o luam din adunatura, amestecatura religioasa(ciorba cu inghetata, cu omleta, cu patrunjel, cu usturoi, cu kiwi, cu…de toate, chiar daca sfarsitul arata o indigestie severa ce va duce la desertarea continutului ”pretios” acolo unde ii si este locul…);
Vedeti cat de insidios isi face loc DEJA – ca mentalitate – ecumenismul?!
Cum e probat el la toate nivele?!
Cum a inceput anul?!
S-au luat de salariile preotilor, acum dezbat apa din piua pana ni se face pe creier picatura chinezeasca….cu arderea/nearderea…CAND, nici nu ar fi trebuit sa se puna o astfel de problema intr-o tara majoritar ortodoxa;
Dar…n-avea dreptate Pr.Calistrat Chifan cand spunea:”ecumenismul este o curva pe care o intind toti crestinii – fiecare luand ce vrea de la ea, dupa preferinte si nevoi” – e, cam abrupt si dur (in aparenta) dar cu mare dreptate le mai spunea!
Spunea mai acum doua-trei zile cel care semneaza “preot damaschin” ca sunt mai multi cei carora ar trebui sa li se refuze slujba de inmormantare. Sustin aceeasi parere. Mare parte dintre acestia pot fi gasiti in armata de habarnisti si rau intentionati care se straduiesc sa formeze opinia publica prin orice mijloc de masa, mai ales TV si on-line, impotriva credintei crestine si a Bisericii Ortodoxe. Din fericire, Dumnezeu le da in continuare viata ca sa aiba timp sa isi regrete pacatele, sa speram ca isi vor da si ei seama de ce inca mai traiesc si nu se casca pamantul sub ei.
Toata lumea priveste in calendar si sarbatoreste, si benchetuieste in zilele de sarbatoare. Ca si astazi, spre exemplu. Privesc dar “ochi au si nu vad” ca Biserica cinsteste ziua adormirii sfintilor nu si a nasterii lor. Deci, mai important pentru om este cum moare nu cum/din cine se naste. Intr-un an bisericesc numai doua-trei nasteri sunt cinstite de Biserica si acelea pentru ca au fost peste randuiala firii. Dar cui sa spui acestea? Din pacate, nici cei care merg la biserica regulat nu prea le stiu.
La Multi Ani, sanatate si tot ce va doriti !
Off topic: va semnalez un articol de vazut – http://www.zf.ro/eveniment/nicolae-danila-membru-al-ca-are-semne-de-intrebare-asupra-politicii-monetare-daca-e-asa-de-buna-de-ce-ne-zbatem-in-starea-de-stagnare-a-economiei-10426527.
Se pare ca au aparut, in sanul conducerii BNR, opinii ceva mai romanesti. Neurmarind sistematic activitatea lui Danila, nu pot fi sigur ca este chiar ce pare sa fie, dar ceva sanse sunt, dat fiind ca pozitia adoptata de el este atacata dur pe Contributors (articol de azi, de Razvan Orasanu).
http://www.dcnews.ro/2013/01/cat-de-tare-s-a-ars-biserica-cu-incinerarea-lui-nicolaescu/
@ Costel:
Chiar uimitor de corect Val Valcu aici… Mai putin expresia “Danilet ortodox” 🙂 Nu ne asteptam.
Dogma ortodoxa e adevar revelat,axioma spirirituala deci nu se comenteaza,
nu se dau explicatii.Raspunsul BO trebuia sa fie foarte scurt,fara explicatii.
@ Cornel:
Se dau explicatii, pentru ca Biserica trebuie sa aiba o atitudine parinteasca: demna, dar nu cazona si nu inchisa in ea insasi, ci misionara, cautand sa castige sufletele oamenilor, nu sa le informeze doar sec despre un set de reguli si sa le execute in caz de incalcare. In afara gafei (sau ironiei) din comunicatul oficial legate de oferta de suportare a cheltuielilor, Patriarhia a reactionat foarte corect traditional, in acelasi timp bland si consecvent, si parca e una din putinele dati cand a facut asa. De aceea reprosurile ofuscate ale unor nepracticanti precum Dana Grecu sau Bogdan Chirieac (dar si multi altii) sunt pur si simplu rauvoitoare si ignorante, din pacate.
Doamne Ajuta!
nu cred ca as fi intervenit in vreo discutie daca in ultimele zile nu mi-ar fi atras atentia un lucru: credinta sanatoasa a celor care acum sunt blamati ca si “huiduitori”, categorisiti drept primitivi de asa-zisii spilcuiti in ale anticrestinusmului.
Eu sunt tare mandra ca oamenii aceia fara prea multa scoala care au fost totusi in stare sa nu se piarda in “meandrele concretului” si sa-si afirme ortodoxia lor profunda… Intr-o vreme in care ni se impune sa admitem tot felul de aberatii psihosociale ca fiind “normale” vezi homosexualitatea si altele, luarea de pozitie a acestor concetateni mi se pare fara nicio exagerare o marturisire a ortodoxiei. Si ce rare sunt aceste momente in societatea noastra!
Sergiu Nicolaescu a fost poate un mare regizor, un talentat actor, insa un fiu ratacit al bisericii…
Atitudinea celor care au strigat “rusine” este comparabila cu cea a celui care trece pe langa un om pe cale sa-si ia viata: nu poti trece mai departe spunand asa a vrut acela, sa-ti respectam dorinta! cand esti acolo, cauti sa-l convingi, tipi la el sa-l trezesti, ii aduci aminte cine e si ca nu e totul pierdut! asta au incercat acei oameni, din dragoste pentru Sergiu Nicolaescu… sa-i salveze viata de apoi…
Iertati daca v-am deranjat cu gandurile mele… dar cineva trebuia sa desluseasca si mesajul oamenilor simpli.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-cauti-tu-in-biserica-mea-1018318.html
Admin!
Bravo lui!
Ma mir ca mai exista editorialisti ca dansul….
@ Nicoleta
Teoretic aveti deplina dreptate, dar practic Hristos le-a zis Sfintilor Apostoli ca de acolo de unde nu sunt primiti sa plece scuturand praful de pe sandale…Vedeti, nu le-a zis huiduiti-i si blestemati-i pe aceia care nu primesc invatatura Mea….
Credinta nu se apara im mod agresiv fata de pacatos…ci cu mila si cu rugaciune.
Oricum era prea tarziu si Biserica isi exprimase o opinie, la ce mai foloseau huiduielile ? Au folosit doar, o data mai mult, la blamarea crestinismului de catre anti-crestini.
Mi se pare ca ar trebui sa devenim constienti ca prin insasi atitudinea noastra, uneori, folosim dusmanilor lui Hristos !
Ma iertati si pe mine.
http://www.realitatea.net/ion-iliescu-nu-cred-in-dumnezeu-eu-cred-in-for-a-omului_1085893.html
As fi curioasa la cati din acesti zelosi anti-Biserica le-a trecut prin cap gandul ca poate Sergiu Nicolaescu nici nu a vrut o slujba de inmormantare ortodoxa. De ce ar vrea sa se roage pentru el Biserica in ale carei invataturi nu a crezut? De ce unii au impresia ca Biserica Ortodoxa trebuie sa faca orice pentru oricine si oricum li se nazare unora? Biserica este o comunitate de oameni uniti prin credinta si iubire. Daca nu iti asumi credinta Bisericii, cum poti sa mai emiti pretentii? Cred ca e mai degraba un mod de a gandi supersititos sau indiferent: “Hai sa chemam popa ca asa e bine, asa se face, asa e traditia, asa mortul o sa ajunga in rai, ca daca nu-i facem slujba o sa ne vorbeasca toti pe la spate ca nu suntem crestini. Deci acuma, ca a murit, hai sa facem putin pe crestinii pana il ingropam/ardem si pe urma ne vedem in continuare de ale noastre…”
Eu cred ca au procedat in mare masura corect oamenii care au sanctionat prin oprobiul lor decizia de incinerare. Chiar si Mantuitorul a scos afara cu biciul pe schimbatorii de bani. Nu doar rugaciunea o avem la indemana, ci si atitudinea. Dar si Finees a imblanzit pe Dumnezeu condamnand pacatul israelitilor prin omorarea celor ce-l savarseau in public. Nu zic sa ajungem la asa ceva, ci doar ca si marturisirea hotarata este o arma.
Ce ma doare este ca lumea nu mai primeste viata mai presus de fire, dupa legile lui Dumnezeu. Ne-am obisnuit cu viata pamanteasca si de rau daca se atinge cineva de ea, chiar si Dumnezeu prin Biserica Sa. Caci Biserica e sfanta nu prin membrii ei, ci prin Hristos, Care o conduce si dupa Care se conduce. Ori lumea noastra romaneasca nu mai rezoneaza la lucrurile sfinte, ci cel mult la emotii, “elf”-uri, “stim noi (tu)”, atitudini papagalicesti. Aici pun presa, conducatorii de imagine, mai putin poporul, lumea, care mai are reactii, dar nu are canale de exprimare. Iar cand se exprima, este trasa de urechi.
Dar adevarul cel mai crunt este ca noi, Biserica, nu mai dam impresia ca avem ceva sfant care sa trezeasca respectul chiar si al ateilor. Doar invocam pe Hristos, pe Dumnezeu, adevaruri revelate dogmatice… mai putin transpuse in viata noastra si, deci, necredibile.
Totusi in fata asaltului ordinar antihristic nu se cade sa stam cu mainile-n san pt ca suntem pacatosi, ci sa reactionam pe masura, sa marturisim, sa ne trezim. De aceea huiduielile acelea sunt sfinte, zic eu, ca infiereaza constiinta. Chiar si a celor ce stau cuminti, “respectand” incinerarea. O reactie fata de pacat ar trebui sa ne trezeasca si pe noi din pacatele noastre la viata sfanta, vesnica a Bisericii.
@ bianca
“As fi curioasa la cati din acesti zelosi anti-Biserica le-a trecut prin cap gandul ca poate Sergiu Nicolaescu nici nu a vrut o slujba de inmormantare ortodoxa. De ce ar vrea sa se roage pentru el Biserica in ale carei invataturi nu a crezut?”
Asta mi s-a parut si mie marea ipocrizie, ca aceasta familie care evident era indiferenta fata de practica cultului crestin-ortodox, a facut totul ca sa arunce oprobiul public asupra Bisericii, sora lui Nicolaescu mergand chiar pana la a aspune ca un reprezentant al Patrtiarhiei a fost acolo ca sa impiedice orice slujba, lucru care a fost apoi mult speculat ! 🙁
din pacate am vazut un tanar care, dupa cum mi s-a parut, cu viclenie intreba de ce pe criminali ii iarta biserica iar pe cei care sunt arsi nu ii iarta. Daca il pui sa citeasca parerile celor avizati, nu vrea, spunanad ca sunt habotnici sau incuiati. Daca il pui sa incerce macar sa deschida Bibia, stramba din nas, spunanad ca nu are valoare si ca e scrisa de niste oameni oarecare, daca il trimiti sa caute un preot care sa-l lamureasca, nu vrea pt ca ar fi pierdere de vreme si, oricum, ei au o multime de pacate :D. Dar astepta cu mare satisfactie sa fie invatat de cei neinvatati, tocmai pt a-i combate cu argumente puerile luate de la TV sau de pe forumuri, sperand eventual sa-i atraga si pe cei cu care discuta in groapa in care inoata. Ca el sunt multi; multi care vorbesc folosind ideile altora si condamna fara a sti ce, pt simplu fapt ca, fiind “in rand cu lumea”, par mai destepti in proprii ochi.
E pacat ca acest “rand al lumii” a prostit, si va mai prosti, o multime de oameni. Cred ca pana la urma, adevarul e in fiecare, si fiecare stie daca ceea ce ii iese pe gura e ceea ce simte, fiecare, undeva in sufletul sau, stie ca adevarul nu e minciuna lumii; daca ar putea sa se desprinda de drumul lumii acei oameni ar putea gandi cu propria minte si ar deslusi singuri ce e bine si ce e rau, fara sa aiba nevoie de explicatii savante si avizate de nu stiu care vedeta cu pareri la moda
Dupa cum spuneam mai sus banuiesc ca adevarul e in fiecare si, imi trece prin cap un exemplu: daca cineva ar trai toata viata intr-un cuib de hoti si el insusi din copilarie ar fi hot, la un moment dat tot si-ar da seama ca ce face nu e bine. Din acest punct depinde doar de el sa devina cinstit (ce-i drept cu un pic mai mult efort si multe renuntari) sau sa continue sa fie hot, sub pretextul ca nici un om de stiinta serios nu a dovedit ca hotia e daunatoare, ba mai mult: toata lumea fura, deci ce e atat de rau sa fii ” in rand cu lumea”?
@exegeticus
“Chiar si Mantuitorul a scos afara cu biciul pe schimbatorii de bani”
Corect, de aia ziceam si eu sa-l lasam pe Mantuitorul sa Judece, nu sa huiduim la capataiul unui mort…pana la urma un minim respect pentru mort si familia lui, chiar si pagana de ar fi, trebuie sa avem, ca si crestini.
@exegeticus
PS : ma refer la momentul plecarii mortului dintre noi. Daca nu-ti place cum e condus pe ultimul drum, nu te participi, in niciun caz nu te duci ca sa huidui, ca acest gest frizeaza profanarea, repet, chiar de pagani sa fie vorba. Exista o lege nescrisa a respectului fata de un mort, chiar daca nu este sau nu s-a comportat crestineste.
faptul ca suntem crestini nu ne da dreptul sa-i huiduim pe cei care nu sunt, nu am vazut nicaieri in Scriptura sau in Invatatura Bisericii indemnul la a injura pe necrestini….
Nu s-a “huiduit la căpătâi” .. practic tocmai un “căpătâi” nu a existat, faţă de care să se poată exprima trăirile, adunate într-o viaţă de om, a cineastului şi a cunoscuţilor lui! Iar Nicoleta si Exegeticus exprimă adevărul asupra înţelesului ultim al atitudinii românilor vis-a-vis de spectacolul oferit.
@ anca
Va respect parerile, dar nu pot fi de acord cu aceasta atitudine de a huidui la un mort. Noi ortodocsii ne cam pierdem timpul incercand sa “indreptam” pe ceilalti, in timp ce ne incovoiem de pacate…
Daca un om nu si-a dorit sa fie vazut mort, si nici sa fie inmormantat crestineste, nimeni nu are dreptul sa vina sa-i huiduie familia care i-a respectat dorinta.
Sa nu confudam grosolania cu “lupta ” pentru Hristos. hristos ne-a zis sa-i binecuvantam pe dusmani si sa iubim aproapele ca pe noi insine. Nu a spus ca aproapele e ortodox…Sa nu ne facem noi mai tari decat Dumnezeu si sa nu ne comparam cu sfintii care anatemizau…
Parintele Savatie spunea odata un cuvant foarte important, si anume referindu-se la cei care pe forumuri sau prin biserici criticau sever si blestemau pe cei care greseau grav, spunea ca prin sfinti Sfantul Duh vorbea, dar prin noi s-ar putea sa vorbeasca parerea de sine…
Nu degeaba spun Sfintii parinti ca mandria e la radacina tuturor relelor. Toata aceasta tulburare din ultima vreme de mandrie e cauzata. Sa analizam un pic faptele:
1. “Maestrul” cere sa fie incinerat, adica altfel decat normalul, firescul.
2. Criticii Bisericii lui Hristos practica sportul cel mai bine stiut in ultima vreme “aruncatul cu parerea”.Nu conteaza nivelul de cunostinte care il au in legatura cu credinta lor stramoseasca, ei vor doar sa se afirme, cu orice pret, sa se arate care mai de care mai modern, mai eficient, igienic….
3. Familia nu da inapoi, nu cedeaza pentru ca pune mai presus dorinta omului decat Biserica lui Hristos, dar in acelasi timp se vrea parte din Biserica si critica atitudinea acesteia.
Este intr-adevar o imagine de cosmar, o repetitie parca la vremurile lui antichrist, totul este rastalmacit, comentat, analizat si in final intors cu susul in jos caci creaturile se vor mai presus decat Creatorul insusi. Sa se schimbe El nu noi….mare tupeu si indrazneala.
Ce ma sperie este ca subiectul in sine nici nu ar fi trebuit adus in discutie: nu stii de faptul ca Biserica nu aproba incinerarea, ti se face cunoscut acest lucru, si te conformezi legilor ei, ce atata tevatura si comentarii.
Stau si eu si ma gandesc daca cineva se considera fiu al bisericii de ce nu vrea sa asculte de biserica? Asa s-au comportat ei pe cand erau copii cu parintii lor acasa? Sau asa le permit copiiilor lor sa se poarte cu ei? Totul este comentat, negociat, analizat la maxim parinti si copii in mod democratic? Unde este respectul pentru cel care are autoritatea de a avea o parere avizata? Oare mai stim azi cine are autoritate si cine nu? Oare ne mai pasa de asta?
Se pare insa ca se cauta orice motiv care sa dea apa la moara improscatului cu noroi a Bisericii, nu se trece nimic cu vederea, totul se mareste sub o lupa hidoasa, care distorsioneaza realitatea avand ca scop final strambarea sufletelor omenesti.
Nu inteleg de ce trebuie sa facem atatea eforturi sa-l scoatem la linie pe Sergiu Nicolaescu. Aratati-mi unul care merge la Sfanta Liturghie si vrea incinerare. 70% din slujbe nu ar trebui savarsite. exista canon care te situeaza in afara Bsericii daca nu participi ,trei duminici, fără un motiv serios, consecutiv de la Sfanta Liturghie – Sinodului Quinisext (691).
Aici este miezul problemei nu lungeala de articole si emisiuni tv.
Dumnezeu sa-l ierte !
A luat multe secrete cu el, ma refer in special la participarea si contributia lui la “revolutie”, la conducerea comisiilor parlamentare pentru asa zisa “cercetare a evenimentelor”, apartenenta pana la moarte la cercul restrans al ” puterii politice”.
O fi murit impacat ? Se spune ca expresia fetei celui adormit poate clarifica acest lucru, poate cineva a vazut-o si ne poate spune.
Sunt cateva amanunte bizare in toata povestea asta.
Familia cere ” discretie si decenta ” dar actioneaza contrar; depunerea sicriului inchis la Casa Armatei – acces public, garda si onoruri militare ( inclusiv focuri de arma ), informarea prompta a mass media care a “acoperit” evenimentul, iesirea unui grup numeros condus de Ion Iliescu de la crematoriu desi s-a anuntat ca numai membri familiei participa la incinerare ( par a fi luat parte la un ritual – primele minute din jurnal http://inregistrari.b1.ro/view-05_Jan-2013-stiri_ora_15-44.html), declaratii provocatoare ale membrilor familiei, etc ).
S-ar putea sa aflam vreodata mai multe; iata ca acum incepe sa se confirme ceea ce multi banuiau relativ la cazul Tanacu.
Doamne ajuta !
http://www.exclusivnews.ro/mass-media/romania-tv-acuzata-de-realitatea-tv-de-falsul-fiului-nelegitim-al-lui-sergiu-nicolaescu.html
http://www.cotidianul.ro/falsul-fiu-al-lui-sergiu-nicolaescu-o-facatura-tv-203787/
Tot mai multe scandaluri, manipulari si diversiuni securistice marca GHITA- RTV, in ultima vreme. Omul asta incepe sa joace un rol (malefic) tot mai important, sub protectia premierului…
De vazut si:
http://www.cotidianul.ro/m-a-ingrozit-lejeritatea-cu-care-s-a-debarasat-victor-ponta-de-ion-stan-203636/
http://www.gandul.info/puterea-gandului/cinevoda-nicolaescu-si-romanii-de-dincolo-de-ecran-10436504
http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/incinerare-cu-lumanare