INTALNIREA TRUMP – IOHANNIS (Video). Cat ne costa vorbele frumoase si “covfefe”-ul de pe peluza Casei Albe? POSIBILE REZULTATE: un rol mai mare si mai expus in “LUPTA ANTITERORISTA”, bani pentru PRODUCATORII DE ARME si sprijin reiterat pentru “LUPTA ANTICORUPTIE”

• Hotnews:

FOTO Trump a pus pe Facebook o poza cu Iohannis:  Viitorul Romaniei si al relatiei Romaniei cu Statele Unite este foarte, foarte luminos

“O mare onoare sa-l primesc azi pe presedintele Klaus Iohannis la Casa Alba”, a scris Donald Trump pe pagina sa de Facebook intr-un mesaj insotit de o imagine cu cei doi sefi de stat la intalnirea de vineri.

De asemenea, un mesaj este pus si in partea de jos a fotografiei postate aproape de ora 5.00 (ora Romaniei).

“Viitorul Romaniei si al relatiei Romaniei cu Statele Unite este foarte, foarte luminos”, spune presedintele american.

Mircea Geoana: “Cred ca exista putina gelozie in anumite colturi NATO ca Trump a ales momentul vizitei Romaniei sa invoce Articolul 5”

Dragnea: Sper ca parteneriatul strategic cu SUA sa aiba efecte si in plan economic

Tariceanu: Am retinut in mod deosebit remarca lui Trump privind lupta anticoruptie. Cea mai grava forma de coruptie este cea generata de abuzul de putere

• Adevarul:

Cum văd analiştii vizita lui Iohannis în SUA. „Trump ne-a transmis exact mesajele pe care doream să le auzim, iar Iohannis a întărit filosofia lui Trump“

Ce scrie presa internaţională după întâlnirea de la Casa Albă dintre Iohannis şi Trump: „Tonul s-a schimbat“

Presa internaţională a reţinut în principal două aspecte după întrevederea de la Casa Albă dintre Donald Trump şi Klaus Iohannis, şi anume angajamentul Statelor Unite în baza articolului 5 al NATO şi solicitarea făcută de preşedintele american Qatarului cu privire la încetarea finanţării terorismului.

„Trump păstrează abordările vechi faţă de NATO şi Rusia“, titrează agenţia de presă TASS.

Potrivit agenţiei ruse, „cei doi lideri au arătat unanimitate şi au vorbit despre dorinţa de a consolida «parteneriatul strategic» dintre ţările lor“.

„Trump descoperă articolul 5 după vizita sa dezastruoasă la NATO“, titrează şi Foreign Policy după conferinţa de presă suţinută de preşedintele american şi omologul său român în Rose Garden.

„Preşedintele Trump confirmă angajamentul său faţă de Articolul 5 al NATO privind apărarea colectivă“, scrie, în aceeaşi notă, „Time“.

Potrivit „Le Monde“, aliaţii din NATO pot conta de-acum pe Statele Unite sub administraţia Trump.

„Donald Trump şi-a reasigurat vineri, 9 iunie, aliaţii din NATO – ei pot conta pe Statele Unite în caz de agresiune. Preşedintele american a încercat astfel să alunge îngrijorarea pe care a stârnit-o în mai în cursul primei sale participări la un summit al Alianţei“, comentează cotidianul francez.

Donald Trump a provocat stupoare pe 25 mai, la Bruxelles, când a evitat să se pronunţe asupra apărării colective în cazul unui atac contra unui aliat din NATO. Poziţia sa a fost taxată imediat de cancelarul german Angela Merkel, care i-a îndemnat pe europeni să-şi „ia destinul în propriile mâini“.

„Le Monde“ a mai surprins presiunile lui Trump asupra aliaţilor de a „băga mâna în buzunar“ pentru apărare şi exemplul României dat în acest sens, care şi-a ridicat bugetul apărării la 2% din PIB.

„Preşedintele român nu a găsit nimic în neregulă la discursul lui Donald Trump la Bruxelles, cu atât mai mult la cererile sale de creştere a participării financiare a aliaţilor“, notează „Le Monde“.

Pe de altă parte, The New York Times scrie că „Trump atacă Qatarul în pofida apelului (secretarului de Stat Rex) Tillerson la calm“.

Alături de Klaus Iohannis, Donald Trump a declarat că Statul Qatar este „un finanţator istoric al terorismului“ şi i-a cerut să oprească această activitate.

CNN a constat totodată că cei doi preşedinţi au făcut declaraţii contradictorii pe tema ridicării vizelor pentru români.

Întrebat dacă a discutat despre problema vizelor, preşedintele Iohannis a răspuns „da“. Atunci Trump a intervenit rapid pentru a preciza că „nu am discutat, nu am discutat, dar cu siguranţă este ceva ce vom discuta“.

Scopul întâlnirii dintre Iohannis şi Trump a fost de a arăta că întărirea apărării colective în cadrul NATO este o prioritate. „Tonul, în mod clar, s-a schimbat“, conchide „Le Monde“.

• ActiveNews/ Iulian Capsali: O posibilă miză a întâlnirii Trump – Iohannis

Pe peluza Casei Albe, Donald Trump, în conferința de presă ce a urmat întâlnirii cu Iohannis a spus, printre altele: “Cerem Qatarului să oprească finanțarea terorismului.”

Între timp, Parlamentul turc a ratificat miercuri două acorduri care permit desfășurarea de trupe în Qatar și antrenarea forțelor de jandarmerie din emirat. Asta înseamnă că Turcia este în conflict latent cu SUA în Golf. Dar Turcia este stat membru al NATO și are o bază aeriană care adăpostește armament nuclear, la Incirlik.

Este baza care a fost blocată de Erdogan în timpul loviturii de stat militare de anul trecut. Comandantul de la Incirlik a fost arestat și acuzat de implicare în puci, fapt care, dacă ar fi adevarat, ar însemna că puciul a avut “binecuvântarea” SUA. S-a speculat asupra faptului ca viața lui Erdogan ar fi fost salvata de informațiile date de serviciile secrete ale armatei ruse, ce ar fi interceptat mesaje din baza de la Incirlik.

“Rusia a reintrat în Turcia după sprijinul acordat de serviciile de informații ale armatei ruse, dislocate în Siria, în evitarea loviturii de stat și a eliminării președintelui Recep Tayyip Erdogan. Echipamentele de EW (război electronic) instalate la baza militară rusă de la Latakia au interceptat convorbirile militare turce înaintea loviturii de stat militare și au comunicat la Moscova acest fapt.” a comentat anul trecut în presă gen. Alexandru Grumaz, care a fost printre altele director în STS patru ani.

De altfel, modul în care Erdogan a virat imediat spre închiderea Marii Negre și a Bosforului, în parteneriat cu Rusia, a schimbat rapid centrul de greutate al zonei. Intrarea de curând a Muntenegrului in NATO a fost o măsură de a suplini cât de cât “alunecarea” Turciei, care este însă una extrem greu de acoperit.

Întrebarea este dacă SUA va muta arsenalul nuclear de acolo și unde îl vor duce.

Evident ca ne gândim cu toții la Deveselu.

De altfel, speculații deja au existat: situl Euractiv a anunțat încă din august, anul trecut, faptul ca 20 de rachete nucleare au fost mutate la Deveselu.

Erdogan a fost în vizită la Casa Albă acum nici o lună.

Graba de a-l chema pe Johannis la Washington si de a-l confirma ca “om de bază” al flancului estic al NATO face parte din acest joc militar cu o componenta geostrategică enormă?

Faptul că în timp ce Johannis era prezent in SUA, Dragnea avea o întâlnire cu analistul militar George Friedman, fondatorul Institutului Stratfor, poate să dea un indiciu. „Discuțiile cu geostrategul George Friedman au adus în prim plan poziția României în spațiul euro-atlantic și parteneriatul strategic cu SUA”, a afirmat Dragnea.

Ceva se întâmplă. Ce anume, vom afla în curând.

• InPolitics: O VIZITA BENEFICA LA WASHINGTON. DAR, NU PENTRU NOI…

Analizînd la rece bilanțul vizitei prezidențiale peste ocean nu vedem lucruri prea încurajatoare: dimpotrivă, la orizont se cam adună nori negri deasupra României. În ciuda entuziasmului unor comentatori din presa mioritică, țara noastră a jucat din nou un rol ingrat, nu tocmai onorant, de ”teacher’s pet”, de personaj folosit în reglarea unor conturi politice majore, ale altora. Iar președintele Iohannis pare chiar încîntat de situație, deși s-ar putea ca zîmbetul să-i dispară curînd de pe față, în lumina unor întrevederi cu Merkel și Macron care, am paria, se vor derula într-o atmosferă mult mai glacială decît cea de la Washington.

A fost Klaus Iohannis primit cu maximă căldură de Donald Trump?
Greu de spus.
Mai degrabă nu, dacă am compara referirile din discursul său la președintele nostru cu cele, spre exemplu, din discursul lui Jimmy Carter la adresa lui Ceaușescu, în 1978.

”Dle.președinte Iohannis, vă mulțumesc că vă aflați aici. E o onoare să întîmpin la Casa Albă un așa bun prieten al Americii. Vreau să recunosc președintelui Iohannis rolul avut în decizia României de a crește bugetul pentru apărare de la 1,4% la peste 2% din PIB. Dle.președinte, vreau să aplaud curajul dvs. și eforturile curajoase de a lupta contra corupției și a apăra supremația legii”.

Cum spuneam, cam sărace firtiseli…

Iată ce spunea Carter la primirea dictatorului feroce Ceaușescu, în 12 aprilie 1978:

”În această dimineață, poporul american e onorat să aibă ca oaspete un mare lider al unei mari țări. Președintele Ceaușescu vine aici din România împreună cu soția sa, Elena, și e o mare plăcere pentru mine, personal și pentru țara mea să vă ureze bun venit(…)
Este, de asemenea, un deosebit privilegiu șansa de a avea consultări cu un lider național și internațional precum oaspetele nostru. Influența lui ca lider al României în politica internațională este excepțională. Grație puternicelor angajamente ale președintelui său și independenței cetățenilor săi, România a fost capabilă să servească drept punte între națiuni aflate în mari divergențe de interese și între lideri care au avut dificultăți circumstanțiale în a negocia în mod direct unii cu alții”.

Urmau referiri punctuale la rolul avut de Ceaușescu în negocierea vizitei președintelui egiptean sadat în Israel etc.
Discursul se încheia în aceeași notă călduroasă:

”Dle.președinte, doamnă Ceaușescu, în numele poporului american, vreau să-mi exprim onoarea de a vă avea aici și să vă urez cel mai călduros bun venit în Statele Unite. Vă mulțumesc foarte mult!”

Era Ceaușescu așa prețuit de Carter și de americani?
Nici pomeneală. Dar vorbele frumoase nu costă nimic.
Iohannis a fost lăudat pentru lupta contra corupției, Ceaușescu pentru cea contra înarmării. Și asta, de către liderii țării-fanion al înarmării!!.
Întotdeauna se găsește cîte un motiv de laudă, la o adică…

În paralel cu primirea călduroasă făcută de Carter, CIA întocmea de zor, în acea perioadă, rapoarte în care estima cam cît mai rezistă la putere regimul dictatorului odios Ceaușescu, după cum știm azi din documentele desecretizate de americani în ultimii ani.

La fel vorbiseră anterior, la întîlnirile cu Ceaușescu, și Gerald Ford ori Richard Nixon.

Trump a fost mult mai rece și mai rezervat cu Iohannis, poate și grație stilului său personal.
Nu l-a numit pe Iohannis ”prietenul meu”, cum a făcut-o, în același discurs, la adresa regelui saudit.

Exprimarea sa fără înflorituri a lăsat să se vadă foarte bine, însă, miza întîlnirii, prima cu un lider din UE pe tărîm american.
Pe scurt, România trebuie să marcheze bani frumoși în buzunarele americane. Miliarde de dolari, pentru dotarea cu armament Made in USA.
Iar România, prin Iohannis, s-a declarat total de acord.

În același timp, Trump a folosit ocazia pentru a lansa o teorie incendiară: aceea că statele membre NATO ar cam trebui să plătească și restanțele din urmă.
Nicio opoziție din partea lui Iohannis. Iar cine tace, consimte.

În fine, liderul american a vorbit suspect de mult, în conferința comună de presă, despre Qatar.
E semn că în Orientul Mijlociu urmează să se întîmple lucruri fierbinți, în viitorul foarte apropiat.

”Cerem Qatarului și altor state din regiune să facă mai mult (contra terorismului n.n.), și asta repede” e o frază-cheie a discursului trumpist.

Și, legat de acest aspect, e greu să nu te treacă fiori pe șira spinării din cauza unor analogii inevitabile.
La finele anilor 90, președintele SUA Bill Clinton a fost acuzat că a declanșat bombardarea fostei Iugoslavii doar pentru a abate atenția de la mega-scandalul Lewinski, care a fost la un pas să ducă la demiterea sa din funcție.

”When Clinton lied, Yugoslavia died!”, cam așa sunau titlurile din presa mondială a vremii.

Donald Trump se află azi într-o situație încă mai serioasă, pentru că acuzațiile de accedere la putere cu sprijinul Moscovei sunt infinit mai severe decît cele de adulter.

Nici nu e de mirare că jurnaliștii americani l-au ignorat pe Iohannis și l-au atacat în haită pe Trump pe tema audierii lui James Comey, ex-șeful FBI.

Dacă vrea să fie convingător în problema finanțării NATO și să abată atenția de la scandalul alegerii sale, Trump chiar are nevoie de un conflict militar care să privească și SUA și UE.

Iar referirile sale la felul în care România se implică în asemenea conflicte cu trupe nu lasă loc de comentarii legate de rolul pe care ar urma să-l avem în cazul extinderii focarului din Qatar.

Să mai notăm, în treacăt, că liderul american nu ne-a promis nici vize, nici investiții noi, a pomenit doar, en-passant, despre afacerile deja în derulare și a recunoscut că nici nu s-a discutat despre vize.

Măcar a fost sincer.

A aștepta promisiuni de investiții americane în România din partea unui lider al cărui leit-motiv e exact contrariul, ”americanii să investească în America”, e de-a dreptul candoare.

Dar, despre ce vorbim aici, că doar Iohannis însuși a comentat – rîsul curcilor -, despre nevoia creșterii afacerilor, nu ale americanilor în România, ci ale românilor în SUA: ”Vedeți dvs, dle.președinte Trump, tot mai mulți oameni vin din România în SUA. Unii ca turiști, alții ca să facă afaceri, iar cei care vin pentru afaceri trebuie încurajați”.

Cît despre vize, să fim serioși…

Una peste alta, nu se poate spune că această vizită aduce ceva bun pentru România, cel puțin pe termen scurt și mediu.
Desigur, e corectă teza potrivit căreia statele membre NATO trebuie să se achite de obligațiile financiare față de alianță. Și România trebuie să o facă, la rîndul ei.

Rămînem, însă, cu un ușor gust amar la gîndul că, din nou, ca de atîtea ori în istorie, România a fost folosită fix ca un material didactic pentru a da semnale altora, mai mari și mai puternici.
Și i-a plăcut teribil să fie folosită în acest fel.
Prin Iohannis, liderul american a forțat crearea unei breșe în frontul european, mai ales pe linia Germania-Franța, state profund reticente la ideile trumpiste și care mîrîie tot mai nervos spre Casa Albă.

La fel cum, prin Ceaușescu, Vestul încerca să șubrezească frontul comunist.

Iohannis a avut momentul său de glorie – și nu poate fi criticat, omenește vorbind, pentru savurarea lui – dar nota de plată ar putea veni rapid.
Anunțul, aproape imediat după conferință, al întrevederilor în perioada următoare cu Merkel și Macron sună, mai curînd, a convocare iritată în fața șefilor europeni pentru a da socoteală de dulcegăriile cu Trump și de angajamentele de acolo care implică, pe cale de consecință, și alte state din NATO.

Cum se va întoarce al nostru președinte de la asemenea discuții e greu de profețit acum, dar sigur e că nu prea vesel.

Dacă se menține pe trendul făgăduielilor către SUA, riscă să-și pună în cap uniunea din care facem parte. Dacă o dă la întors, în stil balcanic, se enervează americanii.
Oricum ar fi, România iese prost.

Și două observații mărunte, de final.
Una, aceea că nici chiar năbădăiosul și agresivul Trump nu a îndrăznit să ceară ziariștilor americani, la conferință, să renunțe la întrebările incomode în afara temei, despre audierea lui Comey.

E cazul să ne amintim cum procedau Iohannis și, mai ales, Băsescu în asemenea situații?

A doua e că devine limpede, în asemenea situații, refuzul straniu al președintelui nostru de a numi un director politic la SIE. Pe acest fundal, la întîlnirea cu directorul CIA s-a creat loc în schemă pentru directorul SRI, Eduard Hellvig, deși serviciul omolog CIA este SIE. Dar, probabil așa se întîmplă cînd președinții sunt numiți în funcții de anumite servicii: invariabil trebuie să vină și recompensele. (Bogdan Tiberiu Iacob)

• Ion Cristoiu: Vorbele frumoase spuse de Donald Trump despre Klaus Iohannis ne constă 6 miliarde de dolari

Am încercat să urmăresc conferinţa de presă comună a lui Donald Trump şi Klaus Iohannis ca un jurnalist occidental, scutit de tiribombismele lansate de jurnaliştii români cu prilejul tuturor vizitelor postdecembriste ale preşedinţilor şi premierilor noştri la Casa Albă:

Vizită istorică, elogii aduse poporului român, un moment care va schimba România.

Pînă la scrierea şi publicarea unui comentariu închegat, să consemnez la cald cîteva observaţii:

– Gurile rele spun că această conferinţă de presă comună ne costă 6 miliarde de dolari. Banii cu care Klaus Iohannis vrea să cumpere de la americani șapte sisteme de rachete cu rază lungă și 21 de sisteme de apărare antiaeriană pentru distanţe scurte.

E mai mult decît semnificativ în acest sens că Klaus Iohannis s-a lăudat că România e prima țară care s-a grăbit să sporească urieșește cheltuielile de înarmare (să cumpere de la americani armament după de Donald Trump a cerut țărilor membre NATO să scoată banii).
Despre cei 2% din PIB alocați înarmării, Klaus Iohannis a zis cu subiect și predicat că vor fi cheltuiți împreună cu americanii:

„România a decis, de asemenea, şi cred că suntem prima ţară, dacă nu greşesc, din timpul mandatului dvs, care să atingă 2% din PIB pentru apărare. Este vorba de bani care se duc în achiziţii strategice şi sper, domnule preşedinte Trump, că vom găsi căi comune de-a lungul anilor să folosim aceşti bani la maximum.”

Avînd în vedere că Donald Trump tratează țările lumii ca un ca pe niște firme de la care el, șef de companie, trebuie să obțină profit, putem spune că în urma acestei vizite, președintele american s-a ales cu 6 miliarde de dolari.

Cu ce ne-am ales noi în afara vorbelor frumoase despre România și despre Klaus Iohannis, prin nimic deosebite de cele ventilate despre România și despre alți președinți și premieri cu prilejul altor vizite postdecembriste?
Cu nimic.
Despre ridicarea vizelor nici măcar nu s-a discutat – cum a declarat chiar Donald Trump.
S-a discutat în schimb despre cumpărarea de către noi de armament american de miliarde de dolari, despre implicarea noastră și mai mare cu oameni pe teren în lupta împotriva ISIS.

De nenumărate ori, Donald Trump s-a lăudat că el rămîne un negociator sîngeros în numele Americii cu alte țări în materie de profit în favoarea Americii.
Vizita lui Klaus Iohannis a dovedit-o cu prisosință.

– Conferinţa de presă a fost o nouă dovadă a războiului dintre Donald Trump şi presa americană. N-am văzut pînă acum nici măcar în România o conferinţă de presă în care jurnaliştii să fie pe pragul de a se părui cu preşedintele. La un moment dat, pînă şi o întrebare adresată lui Klaus Iohannis (era în legătură cu datoria ţărilor membre NATO de a plăti retroactiv) a fost tot împotriva lui Donald Trump îndreptată.

– Donald Trump a ţinut o conferinţă de presă cu preşedintele român pentru a vorbi despre Quatar.

El a folosit Declaraţia de presă pentru a recunoaşte implicarea sa personală în ultimatumul dat Quatarului de către ţările din Golf.
Asta în condiţiile în care Turcia a anunţat că va sări în ajutorul Quatarului.

– Temele conferinţei de presă au fost toate favorabile lui Donald Trump:

• Lupta împotriva terorismului.
• Nevoia ca ţările NATO (Germania, îndeosebi) să contribuie cu sume însemnate la finanţarea Alianţei, dînd ca exemplu România.

– La întrebările privind pericolul întruchipat de Rusia, Donald Trump a scăldat-o.

Am publicat pe cristoiublog.ro capitole întregi din cartea de căpătîi a lui Donald Trump: How to Make America Great Again.
Prin urmare, îşi ştiu pe de rost preocupările, obsesiile, ambiţiile.
Conferinţa de presă cu preşedintele Klaus Iohannis a fost un nou prilej pentru Donald Trump de a dovedi că n-a dat înapoi deloc de la tezele de campanie, cele care au şocat întreaga planetă.

Klaus Iohannis, fericit ca s-au spus vorbe frumoase despre el, n-a avut nici un punct de vedere al României, excepţie făcînd teza că relaţia transatlantică să rămînă în viaţă.

Nu ştiu la ce s-a angajat în culise Klaus Iohannis în numele României în afara cumpărării de armament american în schimbul vorbelor frumoase spuse despre el.
Sper că preşedintele n-a fost atît de topit de dezmierdările vicleanului Donald Trump pentru a sacrifica interesul ţării de dragul unor vorbe frumoase dar trecătoare.
Să nu uităm că şi Hitler spunea vorbe frumoase despre Mareşalul Antonescu!
Și ați văzut ce-a ieșit pînă la urmă!

• Republica/ Florin Negrutiu: Un președinte bun pentru România

Vineri seara România a jucat cel mai important moment de politică „mare” din ultimii ani. Câteva observații după conferința Trump – Iohannis:

1. Donald Trump se dovedește a fi un președinte bun pentru România. Putea să pună pe hartă Ungaria, Cehia sau Polonia. A ales România. Iar mesajele transmise au fost clare și corecte.

2. România și Klaus Iohannis nu puteau spera la o reclamă mai mare. Conferința a avut un impact uriaș, întreaga presă americană așteptându-l pe Donald Trump să dea niște explicații legate de scandalul momentului – afirmațiile fostului director FBI James Comey în fața comisiei din Senat. Întreaga zi, edițiile online ale marilor ziare, începând cu New York Times și Washington Post, au făcut teasing pentru această conferință comună Trump-Klaus Iohannis, care avea să fie transmisă apoi de televiziunile americane. Printr-un noroc, România s-a aflat acolo unde a fost breaking news-ul lumii.

3. Cu toate astea, pentru Donald Trump nu a fost nici o conferință de complezență, nici un pretext pentru a răspunde acuzațiilor lui Comey. Dimpotrivă, mesajele sale pentru România, pentru NATO și pentru Europa au fost extrem de tranșante și de lipsite de echivoc. Desigur, a răspuns și la întrebările ziariștilor americani legate de cazul Comey, reluând ce a spus pe Twitter de dimineață: că acesta ar fi comis sperjur în fața Comisiei, că nu i-a cerut niciodată să oprească o investigație și nici că i-ar fi cerut loialitatea. În schimb, a părut că lui Donald Trump i-a picat la fix întâlnirea cu președintele României pentru a se poziționa în legătură cu 2 subiecte foarte importante pentru agenda sa:

– lupta împoriva terorismului – a) a declarat Qatarul drept finanțator al terorismului b) a cerut statelor NATO să-și respecte angajamentul de a aloca 2 la sută din PIB cheltuielilor militare, dând ca exemplu pozitiv România, care a luat deja această decizie. Aici Klaus Iohannis a jucat foarte bine avantajul României și a punctat la o întrebare referitoare la amenințările lui Donald Trump adresate țărilor care nu-și respectă acest angajament, subliniind că lui i-a „plăcut” discursul președintelui american. Urmează discuții detaliate despre achizițiile militare, unde firmele americane vor dori probabil să ia partea leului. La fel o vor face și firmele europene. România nu trebuie doar să medieze între interesele americane și cele europene, dar să și propună ca o parte din ce se va achiziționa să fie produs aici, în țară.

– Rusia. Scandalul Comey e continuarea scandalului Flynn. Michael Flynn, ex-consilier pe probleme de securitate națională, e motivul pentru care Donald Trump a fost acuzat de „colaborare” cu Rusia în timpul alegerilor (Ca o paranteză, Flynn, mare broker al puterii din DC, era și omul de legătură sau pila lui Liviu Dragnea la Washington, cel care l-a băgat pe liderul social-democrat în poza de la începutul anului cu Donald Trump). Prin urmare, problemele lui Trump pornesc de la „prietenia cu Rusia”, or o poză cu președintele celei mai proamericane țări europene i-a venit mănușă președintelui Trump. România, prin președintele ei, a ales corect: alianța cu Statele Unite este singura noastră opțiune de securitate. România este buldogul SUA în Estul Europei, sula americană din coasta Rusiei, avanpostul militar al Statelor Unite și al NATO la granițele UE. Sau cel puțin aceasta e imaginea creată. S-a folosit Trump de această imagine ca să se distanțeze de Rusia? Tot ce-i posibil la un președinte pragmatic, speculativ, care profită de orice oportunitate i se oferă.

4. Mesajul lui Donald Trump referitor la lupta anticorupție de la București nu putea fi mai clar de atât. Cei care-și frecau mâinile că pot tranzacționa lupta anticorupție cu „pragmaticul” președinte american suferă o cruntă dezamăgire. Toți cei care au bătut în aceste luni Washingtonul să explice că sunt victime politice ale Binomului au primit un cataroi în plină figură. Adăugați distincția pe care influentul American Jewish Comitte i-a acordat-o lui Klaus Iohannis pentru că la protestele din iarnă „s-a poziționat de partea bună a istoriei”. Puneți asta în paralel cu „grupul de pe WhatsApp” al PSD, unde Liviu Dragnea, Gabriela Firea, Codrin Ștefănescu, Ana Birchall, Ecaterina Andronescu și mulți alții puneau la cale contramanifestații „pentru apărarea României”. În această logică, de care parte a istoriei credeți că s-a poziționat „familia lui Daddy”?

5. O remarcă pentru ziarista TVR Ramona Avramescu. Ea a scos știrea zilei în întreaga presă internațională. La întrebarea ei, Donald Trump a fost nevoit să spună ceea ce omisese din discurs la ultima reuniune NATO, și anume că SUA vor respecta articolul 5 al Tratatului. Știrea s-a propagat rapid în toată lumea.

Cu multă pregătire în spate și cu puțin noroc, vizita președintelui Klaus Iohannis în Statele Unite crește în câteva zile cota României pe plan internațional și în special în Europa, unde discuțiile despre Uniunea cu mai multe viteze sau despre centru și periferie lăsau țara noastră undeva la margine. De una singură, România nu prea are argumente de negociere. Ca „cel mai important aliat al SUA în Europa de Est”, România poate juca o carte mare de politică externă. Urmează vizita președintelui Iohannis în Germania.

• Gandul.info/ Lelia Munteanu: Comey, norocul României

Acum pot să mărturisesc. Mi-a fost teamă ca preşedintele Iohannis să nu treacă prin America neobservat, tiptil ca un indian Sioux.

Mi-a fost teamă, de asemenea, să nu care cumva să ne ceară Donald J. Trump banii pe scutul de la Deveselu, cum a făcut-o cu Coreea de Sud, în urmă cu vreo două luni, cu Thaad-ul,  fixând şi un preţ piperat.

Mi-a fost teamă că defuncta diplomaţie românească se va ridica în capul oaselor ca strigoii din Brabeţi. M-am liniştit abia când am văzut că pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe nimeni n-a suflat un cuvânt despre vizita Preşedintelui în America. Bomboana pe colivă: fotografia imensă, în deschidere, a ministrului Meleşcanu cu omologul său din Bulgaria, doamna Ekaterina Spasova Gheceva-Zaharieva, ilustrarea unui eveniment desfăşurat cu două zile în urmă.

M-am întrebat, în toate aceste zile, dacă audierea de ieri a fostului şef al FBI, James Comey va fi şansa sau neşansa României (în cazul în care preşedintele nostru va sta faţă către faţă cu un omolog grăbit şi absorbit de propriile probleme). Răspunsul a venit astăzi. Dacă iniţial Administraţia Cotrocenilor informase că nu va avea loc o declaraţie comună  Iohannis-Trump, apoi s-a vorbit totuşi, despre o declaraţie comună ca, finalmente, să se anunţe că e vorba chiar despre o conferinţă de presă – cinste rară oferită de gazde când e vorba despre o vizită de lucru. Era clar că Donald J. Trump urma să folosească această conferinţă de presă pentru o replică la declaraţiile lui Comey făcute în Congres.

Dar acesta a fost norocul României. Din clipa când Klaus Iohannis a intrat în Casa Albă, FoxNews şi CNN, toate marile televiziuni ale lumii au intrat în breakingnews, anunţând pe burtiere că preşedintele Americii îi va răspunde lui Comey. Astfel încât vizita preşedintelui României la Washington a căpătat o vizibilitate planetară.

Din declaraţia comună s-a putut înţelege că două au fost componentele fundamentale ale discuţiei purtate de cei doi preşedinţi – apărare şi intelligence.

E prematur acum, la cald, un bilanţ al vizitei.

Va rămâne de neuitat mândria de a-l vedea pe Preşedintele ţării mele pe peluza Casei Albe, impunător, imaginea lui distribuită live de toate marile canale de ştiri ale lumii.

• Voxpublica/ Costi Rogozanu: Trumpocrația

A fost o întâlnire importantă, Iohannis a dat bine, a vorbit bine engleza, ne-am luat și mai multe asigurări în ce privește articolul 5, România va fi luată în serios și de UE după câtă importanță i s-a dat și la Casa Albă, anticorupția a fost reasigurată de americani, PSD ați luat-o în freză. Am rezumat reacțiile după conferința comună istorică de aseară, Iohannis-Trump.

Să povestim lucrurile și altfel. De un deceniu creștem pe bani publici cohorte de ziariști și analiști care preamăresc America. Milioanele curg în fundații cu Marea Neagră în titlu, geopolitică bazată pe un soi de înfoiere cu penele americanilor, lipsă totală de spirit critic în ce se întâmplă la nivel de drepturi în securitate, la nivel de politică a războiului în Orientul Mijlociu. Nu există altceva decât SUA, nu există decât ”strategic”. Restul e trădare de țară. E trădare de țară și dacă analizezi fapte deja istoric greșite – intervenția în Irak pe baza unor falsuri grosolane, de exemplu.

Realitatea e că protipendada românească avea nevoie de un Putin vestic. Mulți îl iubeau în secret pe Putin, și cu biserică, și cu plăcere pentru lux, bani și elite, dar nu-i lăsa rusofobia necesară și nobilă să se exprime. A apărut providențial unul și probusiness, și conservator și de toate, o șaormă americană care le-a umplut mințile și burțile nobililor noștri provestici. Puteau în sfârșit să fantazeze antidemocratic pretinzând că apără democrația. Trump este șansa lor.

S-a văzut asta și după conferința de presă comună de aseară Trump-Iohannis. Un profesor universitar a și sărit să scrie că Trump de fapt a anihilat PSD. Ciocul mic, a zis Trump că susține anticorupția. Trecem de ironia enormă Trump ca susținător anticorupție – când e cel mai evident corupt, cu afaceri bazate mereu pe speculă nesimțită și mână de lucru păcălită, în plin scandal cu fostul șef FBI. Dar e clar că fantasma telectualului român e să capete o legitimitate vestică supremă pentru a putea călca în picioare și rezultat al votului și tot.

Evident, și Dragnea întins peste masă acum câteva luni ca să fie miruit de Trump căuta fix aceleași superconfirmări. Căuta să-l atingă pe Trump ca să poată să spună acasă că a zis Trump să-mi ștergeți cazierul mie și lui Voiculescu. O tristă competiție nedemocratică, de fapt. Nimeni n-ar echef să rezolve în mod real nici comisii mixte și făcături justițiare, nimeni n-are chef nici să lupte cu adevărat cu corupția. Toată lumea vrea un licurici garant pentru abuzuri de acasă.

Ce s-a dat în schimb?, s-a mai întrebat. Păi să ne uităm la singura întrebare serioasă de la conferință – nu, nu e vorba de valsul cu ”sprijiniți anticorupția?” – pusă de un jurnalist acreditat de la Washington Times. Întrebarea a fost cam așa: a fost corect să vi se atragă atenția de către președintele Trump la Bruxelles să vă plătiți cei 2% pentru apărare? Și aici a început sceneta cu România elevul model și discursul lui Iohannis care repetă ”2%” încă de când a fost ales președinte.

Nu vreau să dezumflu sentimentul românesc al jurnalismului, dar întrebarea cu articolul 5 a făcut parte din această scenografie a plății celor 2% pentru apărare. Și în răspuns, Trump a tot reluat ideea, susținut continuu de Iohannis.

În fine, chestia cu viza. Iohannis a zis un da. Trump a zis că încă nu au discutat. Treburile astea sunt mereu la ”și altele”. La și altele sunt de obicei și cine știe ce noi planuri cu Exxon, companie cu mare trecere la Casă Albă, acum  mai mult ca oricând, când Trump mizează pe industriile tradiționale de energie. La și altele vom vedea probabil și achizițiile militare sau, doamne ferește pariticipări necondiționate în noi conflicte.

În fine, insistența cu anticorupția de la final. Și ziariștii, și Trump verifică gradul de anticorupție prin cât de mulțumiți sunt investitorii. Păi poate tocmai asta e problema. Aici nu se investește, de la anticorupție, ni se spune tot timpul. Aș spune că aici nu se investește până nu garantează statul profit dublu decât oriunde altundeva în UE. Servilismul anticorupției probusiness nu are limite și are rezultate în România, unde corupția mare privată aproape nu există.

Ne-am umplut de democrație la Casa Albă deci. Tot soiul de fantasme s-au dezlănțuit. Nu cele mai plăcute, provincialisme și dorința de a da bine, de a face orice pentru un sprijin american. Răsuflăm ușurați că am mai câștigat un război cu Rusia, le-am, arătat noi și la unguri, totul e în regulă. Este singurul nostru răspuns la europele cu mai  multe viteze și la problemele sociale de acasă. Aplauze la unison și mândrie alături de un tip controversat. Și o nouă etapă de trumpocrație în România, trumpocrația la care ambele tabere visau, și anticoprupții, și procorupții, și Pantazi, și Mircea Badea: să-i avem spate pe americani ca să aranjăm noi treburile cum trebuie pe aici.

• Sorin Faur:

#decidăcâtdouăîntrebări:

1. După ce nu vom mai scoate aburi de la mîndria rezultată din foarte prețioasa ocazie, oare vom afla de ce a fost convocat, totuși, Iohannis la Trump? Întreb fiindcă e posibil să ne intereseze mai mult decît ne-am dori.

2. Îmi poate cineva indica vreun alt șef de stat din istorie care să fi pus corupția internă pe agenda vreunei vizite externe, pomenind-o compulsiv atît personal, cît și prin intermediul piticilor de grădină transportați aerian gratuit doar pentru acest scop, complet inadecvat?

P.S.
La gluma umil meteorologică alu domnu Klaus despre vremea foarte frumoasă pe care Marele Lider a decis-o pentru conferința lor de presă, domnu Donald nu numai că n-a zîmbit, ci părea, serios, cu totul de acord. Scary!

• Vlad Fiscutean:

Deci ne-am facut de ras la conferinta de presa cu Trump :))) sau ma rog depinde cum privesti :)))

Link inregistrare: https://m.facebook.com/story.php…

P.S.
– Am servit ca dovada sociala ca tarile incep sa plateasca $ pentru NATO (Cea mai saraca tara din EU, Romania, plateste si e fericita sa plateasca). Social Proof – “People will do things that they see other people are doing.” Cam asta a fost subiectul conferintei.

– O gluma/referinta care n-a iesit a lui Iohannis: “thank you for arranging this weather today” arc peste timp cu “Astăzi, Dumnezeu ne zâmbeşte” a presedinteului Bush la venirea in Romania in 2002, stiti faza… curcubeul)

– Iohannis nu a reusit sa raspunda convingator la niciuna dintre intrebarile jurnalistilor americani (vezi raspunsul lui de pe aratura la intrebarea cu Rusia: “Everybody is concerned but you see being concerned should lead you to being prepared, so in my oppinion we have to be very clear, simple and …“). Trump a reusit insa sa raspunda convingator la toate, desi nu stia ce vorbeste referitor la investitiile in Romania, etc.

– Jurnalistii americani nu aveau nimic sa-l intrebe pe Iohannis, subiectul venirii lui era inexistent, intrebarile erau strict despre subiectele din SUA. Conferinta de presa inteleg ca nici nu facea parte din programul oficial.

– Trump zice ca n-a vorbit de vize. Iohannis o ia pe aratura si explica cum a vorbit el de vize cu Trump la doi pasi de el.

– O atitudine clar servila a lui Iohannis, deloc de parteneriat win-win.

– Trump il vede pe Iohannis mai degraba ca “popular” in tara sa.

– Trump e presedintele care a castigat alegerile uimitor prin Twitter cu o campanie de “urmariti-ma pe mine pe canalele mele de.comunicare fiindca mass-media minte”, al nostru pe Facebook cu o campanie similara, si totusi nicio mentine despre Romania sau Iohannis sau cele discutate pe conturile lui Trump. Iohannis in schimb a publicat. Pentru cine e mai importanta vizita?!

• Cristian Dogaru:

Cea mai mare reusita pe care Iohannis ar fi in stare s-o bifeze dupa intalnirea cu Trump este o crestere retroactiva a cheltuielilor pentru aparare (sa manance si gurita industriei americane de profil o paine) ca doar au fost ani in trecut sub 2% din PIB….poate recuperam acum, ca suntem suficient de prosti sa fim dati ca exemplu si avem si crestere economica…

altfel, remarc prezenta lingaului de clante de ambasade-musiu Pantazi de la Hotnews-care a venit si el in America sa puna o intrebare despre sprijinirea anti-coruptiei si mamitzei Kovesi….bineinteles nu s-a discutat nimic despre vize, ca Trump e om de afaceri iar in slugi nu faci investitii-daca poti le vinzi ceva, la suprapret, ii platesti cu 2 lei dupa ce ii alergi toata ziua si le arunci niste lozinci sa le mestece de foame…deci, un succes.