IPS Andrei Andreicut implicat in ACTE DE ECUMENISM CARE CONTRAZIC FLAGRANT CANOANELE. “Declaratia de la Bistrita” sau actul de colaborare si “conlucrare frateasca” semnat de CONFESIUNILE DIN TRANSILVANIA si BOR

25-08-2013 2 minute Sublinieri

Episcopi şi preoţi, reprezentanţi a şase biserici istorice din Transilvania, au semnat, duminică, la Bistriţa, o “declaraţie de colaborare şi conlucrare ecumenică, frăţească”, după o rugăciune ecumenică organizată la aniversarea a 450 de ani de la sfinţirea Bisericii Evanghelice din Bistriţa.

Reprezentanţii bisericilor istorice din Transilvania – Evanghelică Confesiunea Augustană, Ortodoxă, Greco-Catolică, Romano-Catolică, Evanghelică-Lutherană şi Reformată – au participat, duminică, la o slujbă ecumenică în Biserica Evanghelică Bistriţa, unde s-au aflat peste o mie de oameni.

Evenimentul a început prin procesiuni ale cultelor religioase, în frunte cu reprezentanţii acestora, către Biserica Evanghelică, după care înalţii prelaţi s-au întâlnit în faţa lăcaşului de cult, unde au fost aşteptaţi de primarul Bistriţei, Ovidiu Creţu, şi au intrat împreună în biserică.

Părintele paroh al Bisericii Evanghelice Bistriţa, Johann Dieter Krauss, a spus că este o zi memorabilă şi că simte “biserica înălţată la rang de catedrală ecumenică”.

Fiecare dintre invitaţi a rostit un cuvânt de învăţătură, iar la final au spus împreună “Tatăl Nostru” în limbile română, germană şi maghiară. Între momentele de rugăciune ale înalţilor prelaţi au cântat fanfara “Werkolkkapelle Neumarkt” din Germania şi coruri ale bisericilor.

“Arătăm semenilor noştri că în faţa lui Dumnezeu Biserica este una. Ce frumos e când fraţii sunt laolaltă! Toate bisericile sunt importante, dar în faţa lui Dumnezeu suntem una”, a spus episcopul Bisericii Evanghelice Confesiunea Augustană din România Reinhart Guib.

“Sărbătorim împreună 450 de ani de la ridicarea acestei biserici impunătoare. Împărtăşim bucuria comunităţii evanghelice. Lăcaşul de rugăciune are importanţă unică, este spaţiu sacru. Monumentala ctitorie a veacurilor trecute vorbeşte despre credinţa oamenilor”, a afirmat, la rândul său, IPS Andrei Andreicuţ.

La finalul rugăciunii ecumenice, înalţii prelaţi au semnat, în şase exemplare, “Declaraţia de la Bistriţa”, privind “colaborarea şi conlucrarea ecumenică, frăţească” între bisericile istorice din Transilvania.

“Am pregătit o surpriză pentru această zi de sărbătoare. La iniţiativa primarului Bistriţei, Ovidiu Creţu, şi după consultarea bisericilor participante, am convenit să subscriem la o declaraţie de colaborare şi conlucrare ecumenică, frăţească, între bisericile noastre”, a precizat episcopul Reinhart Guib.

“Declaraţia de la Bistriţa” este semnată de mitropolitul Clujului IPS Andrei Andreicuţ, episcopul evanghelic Confesiunea Augustană Reinhart Guib, episcopul reformat maghiar Kato Bela, episcopul lutheran-maghiar de la Cluj Adorjani Dezsö Zoltán, episcopul greco-catolic de Cluj Florentin Crihălmeanu şi IPS Gyorgy Jakubinyi, arhiepiscop romano-catolic.

“Noi, înalţii prelaţi ai bisericilor istorice din Transilvania, semnatarii acestei declaraţii, bazându-ne pe valorile fundamentale ale creştinismului, pe dragostea faţă de Dumnezeu şi respectul faţă de aproapele nostru, reafirmăm dorinţa noastră de a dezvolta relaţii corecte şi principiale între bisericile noastre istorice. Susţinem dreptul la o exprimare liberă, bazată pe bună credinţă, şi milităm pentru protejarea integrităţii şi a caracterului nostru multicultural, multietnic şi multiconfesional. Ne exprimăm convingerea că un dialog ecumenic autentic interconfesional bazat pe respect şi toleranţă poate conduce la o abordare corectă şi justă a vieţii religioase în folosul comunităţilor noastre. Într-o lume complexă şi mereu în schimbare, dragostea faţă de Dumnezeu şi respectul faţă de aproapele nostru zidit după chipul lui Dumnezeu trebuie să rămână elemente esenţiale ale unirii oamenilor în numele lui Hristos. Să respectăm religia şi cultura aproapelui nostru, să-l iubim ca pe noi înşine, şi în felul acesta să lăsăm moştenire generaţiilor următoare cultura comuniunii şi a diversităţii în unitatea dragostei creştineşti pentru oameni. Aşa să ne ajute Dumnezeu!“, scrie în declaraţia semnată, duminică, la Bistriţa, de reprezentanţii a şase biserici istorice din Transilvania.

Începând de joi, la Bistriţa au avut loc mai multe manifestări dedicate aniversării a 450 de ani de la sfinţirea Bisericii Evanghelice din oraş, la evenimente fiind prezenţi peste opt sute de saşi din Germania, Austria, Elveţia şi România.

Turnul şi o parte din nava Bisericii Evanghelice din Bistriţa, monument din secolul al XIV-lea, au ars, în 2008, într-un incendiu de mari proporţii, iar de atunci au fost făcute ample lucrări de restaurare, însă acestea nu au fost finalizate.


Categorii

1. DIVERSE, Ecumenism, IPS Andrei Andreicut

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

107 Commentarii la “IPS Andrei Andreicut implicat in ACTE DE ECUMENISM CARE CONTRAZIC FLAGRANT CANOANELE. “Declaratia de la Bistrita” sau actul de colaborare si “conlucrare frateasca” semnat de CONFESIUNILE DIN TRANSILVANIA si BOR

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Sa ma iertati, dar cred ca va grabiti sa acuzati pe IPS Andreicut. Canoanele nerespectate sunt multe si mai nimeni dintre noi nu mai respecta canoanele privind postul, nu se mai respecta canonul privind ingenuncherea la Sfanta Liturghie si poate or mai fi si altele. Cat priveste rugaciunea impreuna cu ereticii sunt si situatii pe care canonul nu le poate acoperi. Sunt marturii din inchisorile comuniste (vedeti Nicolae Steinhart) cum ca detinuti de diverse credinte crestine s-au rugat impreuna si ei cu ortodocsii si ortodocsii cu ei, iar Iisus Hristos a fost prezent la rugaciunea lor.

    Nu se aseamana situatia de acum cu cele de atunci, desigur, dar va rog sa vedeti ca IPS Andreicut isi ia ocara si pedeapsa pentru turma lui si mai bine ar fi sa ne rugam Lui Dumnezeu sa-i stearga greseala si ocara decat sa il judecam pe mai departe pentru aceasta semnatura. Daca nu ma insel (si nu cred), este primul document scris in care Biserica Ortodoxa – prin persoana Inalt Preasfintiei Sale – este mentionata ca biserica istorica in Transilvania. Ce va insemna aceasta se va vedea poate peste niste zeci sau sute de ani, de nu se va indura Dumnezeu de noi sa inceapa judecata mai curand. Se sterge acum definitiv urma lui Unio Trium Nationum. IPS Andreicut trebuia sa fie acolo si sa semneze acea declaratie, nu pentru el, ci pentru toti romanii din Transilvania care au trait si care vor mai trai acolo.

    Dincolo de aceasta, textul semnat, chiar si partea subliniata, nu este grav si lepadare. Cum sa te apropii de cineva daca nu-i spui ca ii respecti religia (fara sa i-o impartasesti, caci nu era vreun dubiu pentru cineva de acolo ca IPS Andreicut e preot al Bisericii Ortodoxe si nu altceva) si il iubesti? Nespunandu-i nimic, nu cred ca se poate. Vedeti apoi ca si ei, protestantii, au acceptat sa asculte cuvantul despre Biserica, Cruce si Maica Domnului. Nu-i deloc putin lucru sa ai ocazia sa le spui celor rataciti astfel cuvantul cel bun.

  2. Majoritatea dintre noi “ortodocsii” vom accepta cu mare dragoste pecetea antihristului, daca va randui Dumnezeu sa prindem acele vremuri.

    Lepadandu-ne de invataturile lui Hristos, de Canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti, inseamna ca ne lepadam de insusi Hristos.

    Lasa frate, ca ce daca a cazut in erezie de nu stiu cate ori, ca ce daca ascunde o minciuna printre cateva adevaruri, vrea sa impace si el lumina cu intunericul. Sa ne lepadam de Lege ca sa ne fie bine aici, pe pamant.

    Sfintii lui Dumnezeu si-au dat pana si viata, unii in cele mai cumplite chinuri ca sa nu se lepede de invatatura ortodoxa, iar noi … sa ne fie bine politic, etnic, social, financiar … un serviciu, o painica, un sprit cu vecinul …

    Hristos cu Legile Lui in ceruri si noi cu bunastarea noastra lumeasca.

    Vai de noi ce raspuns dam cand suntem cernuti. Prin comportamentul nostru nu ne smintim doar pe noi, ci ii mai smintim si pe altii.
    Sa ne pregatim caci meritam batai multe.

  3. Chiar daca IPS Andrei este unul din Ierarhii care si-au adus o contributie pozitiva de-a lungul timpului in diverse chestiuni si probleme bisericesti, chiar daca este respectat pe merit, nu putem trece peste o astfel de greseala, adica sa fie tocmai el cel ce da un ton gresit in miscarea ecumenista. Este evident ca Ortodoxia nu se poate implica in astfel de manifestari si este gresita orice toleranta fata de eretici. Bineinteles ca poate exista si trebuie sa existe o buna convietuire, dar nu pe principii ecumeniste sau de toleranta.
    Nu este foarte limpede ce s-a petrecut acolo. Pare ca nu s-a savarsit o ierurgie, o rugaciune in comun, ci doar “Tatal nostru” a fost rostit laolalta. Canoanele prevad sa nu intre nici clericul, nici laicul in biserici eretice la slujbele lor. Este dureros tot ce s-a intamplat, aproape ireparabil; mai ales prin politica strutului.
    IPS Bartolomeu a devenit mai inversunat antiecumenist spre sfarsitul vietii, cand si-a dat seama mai bine de turnura lucrurilor. Totusi nici greselile lui, nici ale IPS Andrei nu pot deveni norma in Biserica. Chiar daca fiecare incalcam canoanele mai mult sau mai putin. Dar una este neputinta si slabiciunea fiecaruia, alta este indepartarea expresa de la randuielile de baza ale credintei.

  4. @ Titus L

    Bine ai zis !

  5. @Sluga netrebnica:

    Gandeste-te totusi cat de usor ne este noua sa scriem ceea ce scriem astfel. Nu riscam absolut nimic, nu ne costa nimic – acum. Or mitropolitul, oricat de controversat este gestul sau de acum, se afla in alta postura decat noi (iar cuvantarile sale despre familie, in actualul context politic, cand sunt presiuni atat de mari din partea structurilor de putere occidentale, nu mai sunt doar “cuvinte frumoase”! Ci e vorba de o marturisire care expune).

    Va veni insa o vreme cand ne va fi pusa la cercare fidelitatea noastra, declamata acum atat de usor, vom fi pusi la test pe masura celor pe care le-am trambitat ca fiind principiile noastre de viata. Frate, de asta sa ne fie frica, sa nu avem noi grija celor care ni se pare ca acum au cazut, ci sa ne luam seama, caci…

    De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă

    PS: cat priveste indemurile de schisma, credeam ca ne-am vindecat de astfel de porniri… Nu le agream si nu le acceptam, sa avem iertare.

  6. @Titus L:

    Senzatia noastra este ca “nu merita” costul un astfel de eveniment. Nu ca ar merita vreodata incalcarea canoanelor, ci pentru ca evenimentul in sine putea fi trecut cu vederea fara a fi puse in primejdie interesele BOR. Nu se vor opri nici procesele si nici conflictele, asa cum s-a vazut in relatia cu greco-catolicii pana acum, iar BOR de obicei nu castiga nimic de pe urma acestor compromisuri. Si e cam absurd sa ne gandim ca peste cateva sute de ani romanii ortodocsi din Transilvania nu o sa fie persecutati ca a semnat cineva acum in numele “bisericilor istorice”. Daca e sa fie persecutie, oricum nimeni nu se impiedica de formalitati! Iar sutele de ani… sunt mai mult decat utopie.

  7. @Sluga netrebnica:

    Daca spui la modul general, este in regula, ai dreptate. Dar nu cred ca poti sa acuzi pe cineva in mod special in cazul de fata de toate cele spuse mai sus: lepadarea de invataturile lui Hristos, de Canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti. Ar fi prea grav sa te pozitionezi in rol de istanta.

    S-a spus Tatal Nostru, nici nu stim daca s-au rugat Tatal Nostru. Nu s-au savarsit slujbe, taine sau ierurgii. E minimal sa spui Tatal Nostru chiar si cand te asezi la masa (sa mananci impreuna) cu cineva de alta credinta, nu crezi? E chiar imparateasca aceasta rugaciune pentru ca nimic nu ii desparte pe cei care o spun, e potrivita pana si cu teologia islamica.

  8. @admin: nici eu, nici altcineva nu stie ce va fi maine, darmite peste sute de ani. Asta nu inseamna sa nu ne facem datoria fata de cei care vor veni dupa noi, chiar si in lucruri care ni se pot parea fara importanta, acum. (caci in Biserica Lui Hristos sunt nu numai cei care au fost inaintea noastra si cu noi, ci sunt si cei care inca nu s-au nascut; nepotii nostri nenascuti sunt fratii nostri intru Hristos). Nu stim ce va fi, deci nu stim cum li se vor parea lor, celor de dupa noi lucrurile care astazi noi le consideram fara importanta. Dar daca semnarea acestei declaratii este neimportanta, atunci discutam deja prea mult pentru prea putin. Asa o fi?

  9. @admin, primul comentariu a lui Dana mi se pare corect. In general colaboratorii fostei securitati comuniste se ocupa religios de-a lungul istoriei recente de multiculturalisme si ecumenisme. Nu e cazul sa-i spalati pe fostii colaboratori. Originea greselilor lor de acolo se naste.

  10. @Tene Ionut:

    N-avem niciun interes sa spalam pe nimeni. Totusi este de notorietate problema dosarelor de securitate. La unii s-au pastrat, la altii s-au ars. Strategic. Deci nu ne vom face vreo parere dupa cum vrea Securitatea, mai noua sau mai veche, sa ne influenteze, aratandu-ne ea cine e sau nu colaborator, ci vom judeca pe baza de fapte. Si in cazul lui IPS Pimen nu au lipsit acuzele si chiar verdictele de judecata, si totusi ierarhul a avut cele mai dure atitudini pe chestiuni ca gazele de sist, casatoriile homosexuale etc., cand e vizibil ca “ordinul pe unitate” este ca acestea sa fie duse pana la capat fara cracnire.

  11. @Daniel
    Cum a decurs operatia?

  12. @ admin

    Interesant ca Sfantul Apostol Pavel spune “cel caruia I SE PARE ca sta neclintit”. Deci nu “cel caruia sta neclintit”. Caci adevarul este ca foarte putini dintre oameni se pot “lauga” cu aceasta neclintire. Neclintit este Dumnezeu, neclintita este Biserica Lui. In rest …

  13. Faptul ca IPS Andrei este un ierarh apreciat nu trebuie sa bulverseze lucrurile, sa-l dezvinovatim. Mai multa ingaduinta e potrivita, dar nu a spune negrului alb si albului negru. Nu e normala nici o legatura publica in materie de credinta cu ereticii. Discutiile particulare nu sunt reprobabile, dar partasia cu ei este condamnabila.
    Corneanu sau orice ierarh fara scrupule poate fi repudiat mai usor, trecutul il plaseaza in aceasta postura. Dar partile bune ale IPS Andrei nu pot decat sa aline amarul, nu sa-l preschimbe in prajitura. Pana la urma, noi tinem de Hristos, nu de Pavel, Petru sau Andrei.
    Astfel de situatii ne pun la incercare pe fiecare. Cum ne tinem de Hristos cu frica si in adevar si smerenie. Nu e bine a arunca cu piatra, ci a cauta sa ne tinem bine de piatra Hristos. Eu cred ca este o lovitura care convine doar celor ce vor dezbinarea. Turma nu se poate descurca fara pastori, nici sa urmeze cai gresite.
    Dar trebuie sa fie si eresuri ca sa se probeze credinta multora, din pacate.

  14. Titus.L@

    “Daca nu ma insel (si nu cred), este primul document scris in care Biserica Ortodoxa – prin persoana Inalt Preasfintiei Sale – este mentionata ca biserica istorica in Transilvania. Ce va insemna aceasta se va vedea poate peste niste zeci sau sute de ani, de nu se va indura Dumnezeu de noi sa inceapa judecata mai curand. Se sterge acum definitiv urma lui Unio Trium Nationum.”

    Daca vrem neaparat sa privim nefericitul eveniment ecumenist ca pe unul istoric de importanta pentru natiune nu ne opreste nimeni dar eu cred ca suntem “pe aratura”. Mentionarea si recunoasterea Bisericii Ortodoxe ca biserica istorica in Transilvania era importanta in contextul istoric al luptei romanilor din Transilvania pentru libertate si drepturi, in perioada in care romanii erau transformati in iobagi si nerecunoscuti nici ca natiune la ei acasa, tocmai din motive religioase, urmarindu-se convertirea lor la catolicism sau/si disparitia lor ca neam. Iar mai tarziu prigoana s-a facut si cu concursul tuturor celorlalte confesiuni, manate de interese politice si materiale, pentru suprematie si putere. Nu mai suntem la acel moment istoric si nici in aceeasi situatie. Lupta nu este cea pentru recunoastere ci cea de pastrare a dreptei credinte in fata tavalugului globalist care vine cu religia sa si al carei instrument si momeala periculoasa este si erezia ecumenista. In fond nu s-a schimbat mare lucru in lupta noastra de-a lungul vremii. Sa nu uitam ca stramosii nostri ardeleni, in cea mai mare parte a lor, au preferat iobagia decat sa se lepede de dreapta credinta, adica de Hristos, indurand chinuri si umilinte infricosatoare si chiar priezandu-si viata. Deci, nici ei nu luptau doar pentru o simpla recunoastere ci pentru a-si pastra dreapta credinta.
    Deci, nu cred ca e bine ce s-a intamplat. Sa ne gandim si la efectele asupra oamenilor simpli neancorati solid in credinta si/sau neintelegand mare lucru, dogmatic vorbind. Nu stim ce consecinte va avea acest fapt asupra lor.
    Una este sa dialogam si chiar sa colaboram cu alte confesiuni in anumite situatii si alta este sa acceptam evenimente si discursuri cu caracter vadit ecumenist si sa semnam impreuna documente chiar ele daca nu contin mare lucru. Pentru ca simpla lor semnare poate da nastere la ambiguitati si nedumeriri, iar omului nestiutor ii poate da o impresie gresita incurajandu-l si indemnandu-l la o laxitate in credinta care il pot trimite, la o adica, in gura lupului.

  15. @admin
    bine, frate, nu am sa mai comentez. Las’ sa joace altii teatru. Evlavia mea de proaspat reconvertit la ortodoxie o am pentru preoti care pastreaza invatatura intacta. Nu stiu de unde ai dedus ca sunt adeptul Bisericii anti-sistem. Nu uita insa ca altii departeaza tinerii de Biserica. Nu golanul de mine.

  16. @stelian:

    Ce legatura are raspunsul tau cu ce am scris? De unde stii cine joaca teatru si cine nu? Ti-ai pus macar o secunda, vreodata, problema ca atunci cand ti se atrage atentia ca ai o atitudine nepotrivita poate chiar e… nepotrivita? Nu te-ai saturat sa joci in filmul “golanul sincer care spune ce simte si intotdeauna simte numai ce e adevarat, spre deosebire de aia falsi”? Ce-ar fi sa te maturizezi si tu si sa devii “barbat desavarsit intru Hristos” care nu dispretuieste celelalte madulare ale Trupului din care si el face parte?

  17. Una peste alta mi se pare prea mare fierbinţeala unor comentatori ptr un lucru care nu are chiar aşa d mare importanţă. Şi în plus mai sunt şi alte dedesubturi care nu se văd dintr-un comunicat şi pe care mulţi nu le cunosc, de aceea poate ar fi bine ca, după ce ne-am spus cuminte şi fără patimă părerea, să o lăsăm mai moale … Să ne reîndreptăm atenţia acolo unde chiar arde şi este nevoie de mărturisire, nu numai de comentarii pe net. Bunăoară am aflat că se strâng semnături pt introducerea în noua constituţie a dreptului la viaţă a copilului nenăscut încă din momentul conceperii. Aici este nevoie de participare fraţilor!

  18. @ stelian

    Daca este proaspat convertit la Ortodoxie, de unde stii cine pastreaza invatatura intacta si cine nu ? Deja consideri ca ai captat discernamantul necesar pt. a judeca (si osandi in consecinta) asemenea lucruri si mai ales anumiti oameni pe care ii consideri vinovati ?

  19. @ cristian:

    Total de acord!

  20. gabriela….mai sus sa spus o greseala parintele Arsenia Boca nu este sfant fratiile voastre…ca sunt multi care il considera, ca exalteaza unii….sau ca parintele este un sfant…asta ramane de vazut…dar e bine sa fim rezervati fratiile voastre

  21. rusine mare !nu este un motiv sa ne mandrim cu o asemenea isprava !

    o mare decadere a bisericii noastre ortodoxe pt. care au marturisit cu pretul vietii sfintii romani precum VISARION SARAI .
    ECUMENISMUL E CEA MAI MARE EREZIE !!!

  22. Scriu de pe un mobil, deci voi fi f scurt.
    Întâmplător citeam vol 17 din Ne vorbeste Parintele Cleopa. La pg 138 (“Să ne păzim credința”) se află un “răspuns” adecvat la subiect (inclusiv “chestiunea” cu rugăciunea Tatăl nostru spusa în comun). Poate o afișează cineva care are acces la un calculator.
    Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh !

  23. 1. @admin vs. @stelian
    Un proaspat re-convertit la ortodoxie are de parcurs un drum anevoios, in care exista multe greutati: ispite, confuzii, temeri si nu in ultimul rand un fel de implicare bataioasa care vine din dorinta de a apara comoara re-descoperita prin intoarcerea cu fata la Hristos. Admin 2, nu-l mai pune la colt pe Stelian, nu de asta are nevoie. Gaseste, te rog, o alta modalitate de a-l atentiona, nu prin a-i face o mustruluiala zdravana in public si a-l invita la maturizare. Slava Domnului ca s-a re-convertit. Stiu din experienta personala cat de greu este drumul acesta si cata suferinta implica: e greu sa indrepti o cocoasa care s-a format in ani de zile si doare sa o indrepti.

    2. L-am intrebat odata pe parintele duhovnic: “Parinte, cand te faci frate cu dracul ca sa treci puntea, inseamna ca-l pacalesti pe scaraotchi? Mi-a raspuns: “pai, daca te faci frate cu el, dupa ce treci puntea ramai cu dracul.” Stiu ce ar spune parintele duhovnic despre intalnirea de la Bistrita… Oare calea catre Hristos, catre Adevar se face prin compromisuri cu neadevarul?

  24. @stelian

    Stiu cum te simti: ai descoperit “Lumina cea adevarata” si acum te simti ridicat, te simti gata sa-i judeci pe altii. Lasa-l pe Dumnezeu sa-l judece pe IPS Andreicut. Hai sa avem evlavie fata de toti preotii si fata de toti oamenii, ca nu te obliga nimeni sa ai un anumit duhovnic sau sa fii prieten cu cineva.

    E bine ca vrei sa aduci tineri catre Ortodoxie, dar sa nu cumva sa fie Ortodoxism. In ceea ce priveste “conducerea BOR” (aici vorbesti ca un secularist), nu uita ca asa cum e ea, s-a manifestat si lupta impotriva homosexualitatii. Cu toate pacatele lor.

    Crezi ca ei nu sunt supusi la presiuni? Crezi ca tu te-ai descurca mai bine in locul lor?

    Hai sa-i ajutam, nu sa aruncam cu piatra. Sau nu sunt buni daca nu-i proclama Sfinti pe martirii din inchisori?

  25. @Nora:

    Probabil ca sunt putini, aici, cei care au mostenit credinta in familie si nu sunt si ei, la randul lor, convertiti. E drept ca trebuie tact cu toti, si nu este scopul nostru in viata sa mustruluim pe nimeni. Nici ierarhii, nici pe stelian. 🙂 Uneori, insa, trebuie sa faci ceva, sau esti pus in ipostaza de a reactiona, asa cum s-a intamplat si aici. Evident, orice e perfectibil, inclusiv atitudinea noastra. De aceea suntem mai multi, sa ne indreptam unii pe altii. Asta daca avem ingaduinta. Daca ramanem rigizi… si foarte siguri de dreptatea noastra, mai greu.

  26. Pentru ca judec foarte mult, mi-e si teama sa spun ceva in legatura cu acest subiect. Parerea adminului2 mi se pare potrivita, astfel de ,,stiri” sa fie evitate, pentru ca noi in loc sa ne rugam pentru cei care savarsesc anumite pacate, ii condamnam. Intr-un interviu luat parintele Justin publicat chiar pe ric, cuviosul spunea ca cei care sunt caterisiti sau care se impartasesc din acelasi potir cu cei de alte religii, sa fie evitati de credinciosi. Bunul Dumnezeu sa-l intelepteasca pe IPS Andrei si pe toti ierarhii ortodocsi, nu e usor sa pastoresti turma lui Hristos in aceste vremuri.

    S-ar putea sa fie nepotrivit, dar postez aici:
    http://www.wowbiz.ro/blestemata-de-un-preot-mama-monicai-gabor-a-incalcat-un-legamant-vechi–de-300-de-ani–iar-asta-i-a-adus-moartea-am-strigat-la-ea-sa-se–opreasca_66531.html
    A fost preluata informatia si de pro tv, realitatea, alte televiziuni si site-uri, am postat acest link pentru ca sunt mai multe informatii.
    Exista o proorocie a Sfantului Calinic, in care spunea ca Frasineiul nu va apostazia pana la a doua venire a Mantuitorului. Acum 10-12 ani, parintele Justin spunea unor mireni si calugari, ca Frasineiul va ramane ortodox in vremurile din urma (mi-a spus un martor).
    Se pare ca rugaciunile parintelui Justin ii ajuta mult pe monahii de la Petru Voda, din ce am inteles obstea este unita, nici vorba de dezbinari cum multi ne asteptam (recunosc, eram unul dintre cei care se astepta la tensiuni).

    Bunul Dumnezeu sa ne ierte si sa ne miluiasca!

  27. gabriela….mai sus sa spus o greseala parintele Arsenia Boca nu este sfant fratiile voastre…ca sunt multi care il considera, ca exalteaza unii….sau ca parintele este un sfant…asta ramane de vazut…

    @Domnului Costin i raspund ca Parintela Arsenie Boca a fost, este si va fi sfant, aceasta sfintenie mai intai i-o da poporul, apoi Biserica..

    Iertare domnule, marturisesc acest acest lucru…

  28. Un cunoscut mi-a zis ca nu-si ia ca duhovnic un mai tanar parinte (celebru astazi), deoarece un batran parinte si-a exprimat indoiala ca acel parinte mai tanar va rezista santajului ecumenistilor si le va face jocul. Asa ca sta pe bara, fara duhovnic, decat sa riste.
    I-am exprimat mirarea ca el primeste a se indoi de starea in adevar a unui parinte, pe care-l ajuta altfel harul Sfantului Duh, dar nu-si face probleme de a sa, simplu mirean!

    Multi credem ca noi insine n-am face ce-au facut X si Y, dac-am fi fost noi in locul acelora. Pai Dumnezeu de-asta nici nu ne-a ingaduit sa ajungem in locul lui X si Y, fiindca am fi pierit de mult!

    Ispitele sunt mari cu cei ce-ar bucura mult pe satana cu caderea lor. Sunt multe caderi, de multe feluri, cu mireni sau parinti ce pareau a fi un nou val de rezistenta a slujitorilor lui Dumnezeu.

    Cand traiesti cu multi straini de credinta, de neam, nu e chiar elegant sa anulezi comunicarea cu ei. Noi nu banuim cum e acolo. Cand nu se actioneaza in privinta unui subiect, ci se prefera doar rugaciunea, stam sufocati de impunerea neactiunii . Cand se actioneaza omeneste, in limita comunicarii minime cu niste oameni pe care-i rabda si pe ei Dumnezeu, iar nu e bine.

    Si N. Steinhardt zicea “Tatal nostru” cand era la scoala, evreu fiind (fara a fi “dual-SIM” ca un recent canonizat care slujea cand ortodox, cand catolic, depinde de ce avea in geanta). Mai mult de-atat e erezie pentru orice necredincios.

    Ne e teama sa nu fie umbrit cu ceva cadrul dogmatic in care vietuim noi, crestinii clipei de azi (am fost si ai celor de acum cativa ani? Vom fi si ai celor de peste cativa ani?), dar ne folosim dupa putere de acest dar? Cum vietuim noi?
    Poate ar fi trebuit sa ajungem demult la masura dumnezeirii, daca judecam dupa sansele avute. Aici e marea problema de care vom da seama la Judecata.

  29. Doamne ajuta!

    Eu inclin sa cred ca IPS Andreicut se afla sub ascultare si nu a ales din proprie initiativa sa dea curs acelei invitatii. Dar daca superiorii i-au cerut asa probabil a considerat ca trebuie sa asculte. Desi… cand ti se cere ceva rupt de voia lui Dumnezeu eu stiu ca ai voie sa nu faci ascultare…

    Dumnezeu sa aiba mila de noi si sa ne lumineze!

  30. http://biserica-ghidighici.md/index.php?option=com_content&view=article&id=61%3Aprintele-ioan-krestiankin-despre-pcatul-judecrii-preoilor-de-ctre-credincioi&catid=2%3Anoutati&Itemid=10&lang=en

    Noi cu toții suntem absolut analfabeți în contextul învățăturilor Bisericii, canoanelor ortodoxe, Tipicului bisericesc, neavând nicio responsabilitate față de Dumnezeu, în afară de procesul de mântuire a sufletului nostru, neavând nici-un drept moral, ne-am obișnuit mereu să judecăm pe slujitorii Altarului și am ajuns în discuțiile noastră să discutăm faptele ierarhilor și chiar a Patriarhului. Pocăiți-vă! Astfel procedează copii înbisericiți fără rațiune și după apartenența sa la Biserica, ca enoriașii, după rațiunea sa duhovnicească, nu au nici habar despre greutatea și marea responsabilitatea în fața lui Dumnezeu a celor, cărora Domnul i-a încredințat să păstorească oile Sale. Datoria noastră sfântă să le ajutăm din toată inimă cu rugăciunile noastre, iar și nu să aruncăm asupra lor cu pietre de învinuiri. Și fără voi se găsesc mulțime de oameni, cu dorință de a bate cu „pietre” pe slujitorii Bisericii lui Hristos.

    Doamne, iartă-ne pe noi păcătoși! Noi certăm, învinuim pe cei, pe care și fără noi desprețuiește și prigonește lume ateică, repetăm astfel păcatul lui Ham, care n-a acoperit goliciunea tatălui său, – în astfel de condiții, când judecăm pe sfințiții slujitori în slăbiciunile obișnuite omenești și neajunsuri, îndeosebi judecăm cu o pasiune neobișnuită, parcă preotul, după natura sa umană n-ar fi om la fel ca și noi toți… Sfântul Ioan Hrizostomul spune: „Dacă insultare, pricinuită slujitorilor împăratului pământului, care îndeplinesc voința celui din urmă, poate să aducă mare pedeapsă din partea celui insultat, atunci, cu ce pedeapsă pot fi năcăzuiți creștinii, care, nu numai că nu stimează, ba chiar jignesc pe slujitorii Împăratului Ceresc”. Țineți minte mereu – unde nu există stimă față de sanul preoțesc, acolo nu este respect nici față de religie. Oameni amorali din toată timpurile nu s-au îngrijit atât de tare, cât să pornească bârfe și vorbe murdare peste respectul unui cleric. Iată cui noi favorizăm, judecând și bârfind pe slujitorii Bisericii!

  31. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/08/27/interviu-arhimandritul-tihon-rus-adu-ti-aminte-de-dragostea-ta-dintai-familia-ortodoxa/

    „Cinismul şi creştinismul sunt incompatibile”

    – Am făcut odată un „tur” al forumurilor ortodoxe de pe Internet şi pur si simplu nu mi-a venit să cred când am văzut maliţiozitatea cinică pe care unii ortodocşi — care se mai consideră foarte invăţaţi in problemele bisericeşti — o manifestă nu numai faţă de clerici (pentru care nu au nici un pic de cinstire), dar chiar si faţă de mirenii cei mai evlavioşi.

    – Ei le spun „ortoticniţi”…

    – Mi-e teamă că astfel de expresii nu au apărut de nicăieri; s-au născut chiar in sănul mediului ortodox, pentru că numai unii „dintr-ai noştri” puteau să arunce asemenea zeflemele ascuţite. Insă, indiferent de unde-ar fi venit, au fost adoptate cu entuziasm de-ai noştri. Si acesta e un fenomen cu adevărat tulburător în comunitatea noastră creştină. Mai mult: incepem, puţin câte puţin, să ne privim atât pe noi inşine, cât şi pe cei din jurul nostru prin prisma unor astfel de notiuni peiorative.

    Un astfel de cinism, de fapt, işi are originea in insăşi boala aceasta a credinţei căldicele, care i-a molipsit pe creştini incă de pe vremea Bisericii din Laodiceea (Apoc 3:15-16). Puterea vrăjmasului care creşte din ce in ce mai mult inlăuntrul Bisericii, printre creştinii care au devenit reci din punct de vedere duhovnicesc, este infinit mai primejdioasă decât orice forţă sau prigoană din afară.

    Când se adună oameni din generaţia mai in vârstă, de multe ori spun: „Ce bine era in anii ’60 şi ’70! Ce credinţă era pe-atunci!”. Noi vorbim aşa nu numai pentru că incepem să imbâtrânim, să bombănim, ci pentru că chiar aşa stăteau lucrurile. Pe vremea aceea exista o opoziţie din afară faţă de Biserică, din partea statului, insă noi eram uniţi şi ne pretuiam unul pe altul. Termenul de „orto-ţicniţi” nu putea veni, pe vremea aceea, decât din tabăra vrăjmaşă. Un ortodox n-ar fi folosit, si n-ar fi repetat niciodată asemenea cuvinte. Insă acum le auzim in mediile bisericeşti, iar cei care le rostesc le aruncă cu mândrie!

    Sunt oameni care au venit in Biserica, insa o plac doar in parte. Treptat, de-a lungul anilor, au ajuns să constate un adevăr cumplit in străfundul sufletului lor: au un dispreţ profund faţă de Ortodoxie. O boală cumplită, a unui cinism trădător, incepe să domnească printre ei, asemenea nelegiuirii lui Ham (Facerea 9:20-27). Asta ii va molipsi si pe cei din jurul lor, intr-un fel sau altul. La urma urmelor, noi chiar suntem un singur Trup — Biserica — şi, de aceea, trebuie să i se pună cumva stavilă acestei boli.

    Nu ne mai rămâne decat să ne amintim de cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov, care spunea:Apostazia este ingăduită de Dumnezeu: să nu incerci să o opreşti cu mâna ta slabă“. Insă mai departe spune: „Trage-te de-o parte şi păzeşte-te tu insuţi de ea nu să fii cinic.

    – De ce nu? La urma urmei, judecaţile cinice pot, uneori, sa fie foarte la obiect…

    – Unii nevoitori ar putea spune nişte lucruri foarte aspre, cum făcea Sfântul Leonid de la Optina. Chiar si astăzi, la Moscova, avem un protoiereu care e capabil de glume atât de inteligente, incat e bine să fii atent ca să nu te prindă pe picior greşit. Insă nimănui nu i-ar trece prin cap să spună că e cinic, pentru că nu este răutate in glumele sfintiei sale.
    O remarcă gravă si plină de spirit, atunci când o persoană care se comportă prosteşte sau fără ruşine trebuie pusă la punct, sau când vrei protejezi pe cineva de un entuziasm excesiv, poate fi chiar de folos. Insă cinismul şi creştinismul sunt incompatibile. Baza cinismului — oricât ar incerca să aducă indreptătiri! — nu poate fi decat un singur lucru: necredinţa.

    „Cinismul este foarte adesea boala Ortodoxiei «profesioniste»”

    Odată mi s-a intâmplat să pun aceeaşi intrebare unor nevoitori, Părintelui Ioan Krestiankin şi Părintelui Nicolae Gurianov: Care e boala de care suferim cel mai mult in viaţa bisericească a zilelor noastre?“. Părintele Ioan mi-a răspuns imediat: „Necredinta!“. Am fost uluit: „Cum aşa? Dar preoţii?…“. Părintele Ioan mi-a răspuns din nou: „La fel si pentru preoti: necredinţa!. Mai tarziu l-am vizitat pe Părintele Nicolae Gurianov, care, independent de Părintele Ioan, mi-a răspuns acelaşi lucru: „Necredinţa“.

    Oamenii nu-şi mai dau seama că si-au pierdut credinta. Cinicii au intrat in Biserică: trăiesc in ea, s-au obişnuit cu ea si nu ţin neapărat s-o părăsească, de vreme ce totul le-a devenit atât de familiar. Si cum se vede situaţia asta din afară? Cinismul este foarte adesea boala Ortodoxiei „profesioniste”.

  32. @Costin
    Nu stiu in ce parte a tarii te-ai nascut ,dar eu sunt din Sibiu,destul de aproape de m-rea Prislop si te pot incredinta ca pr Arsenie Boca pt ardeleni este,a fost si va ramane sfantul lor,necanonizat,asa cum sunt martirii inchisorilor comuniste. EU sunt una din multimile care au fost martore minunilor lui! BOR a canonizat pe Andrei Saguna,e sfant” cu acte in regula “,poporul asa-l considera…..si nu e unicul caz…vezi si sf Ilie Lacatusu …etc.Pt mine e sfant ,pt fratia ta poate sa nu fie….cei mai multi zic ca este!!

  33. se rasuceste in mormant IPS Bartolomeu 🙁

  34. Aveti dreptate in comentariile acelea,problema e ca eu nu-l judecam pe IPS Andrei pt. viata lui morala.Nici nu mi-as permite asa ceva.E vorba de credinta,si in probleme de credinta Sfintii Parinti ne invata ca este singura osandire permisa!faceti cum doriti pana la urma,dar m-am convins ca au dreptate cei care va numesc “cripto-ecumenisti”.

  35. @admin2,
    cineva intrba :-“parinte,cum sant preotii acum?raspuns:-ca mirenii.-Dar mirenii?raspuns:-ca dracii.Asta analog la ce ai scris la sf. sitului.Necredinta este cea care caracterizeaza, atat preotimea cat si poporul,in mare masura.Si totusi LUMINA mai este,cata vreme se slujeste sf.Liturghie si ierurgiile toate.Mai sunt si preoti,ba chiar si mireni cu credinta MARE care incearca, prin rugaciuni,sa tina flacara credintei aprinsa.Obligatia noastra este sa-i cautam pe acestia si sa ne incalzim de razele luminii ce o IMPRASTIE,cu generozitate.Cernerea este peste puterea de intelegere a omului nedus la biserica,sau care merge din “an in pasti”ca la spectacol.Sa-i lasam si pe uni si pe alti,chiar eraehi fiind,si sa ne ocupam de obligatia noastra,mantuirea sufletului,caci INCA mai este de cine,unde si pt.ce.DUMNEZULUI NOSTRU SLAVA.AMIN.

  36. @ AndreiD:

    Mda, sa ne ierti, frate, dar trufia si prostia sunt pacate de moarte. Si e pacat sa ajungi in iad pentru ele. Cat despre noi, nu suntem eretici. Sa fii sanatos!

  37. Pasajul din Par. Cleopa despre care spunea @Ioan R. in comentariul #62 (“Ne vorbeste Parintele Cleopa”, vol.17, p.140):

    Biserica noastră e tradiţională,a mers pe drumul apostolic, n-avem de împrumutat nimic nici de la catolici, nici de la protestanţi şi cu atât mai mult de la secte. Nu mergeţi la adunările lor, că dacă ai mers numai o dată de te-ai rugat unde se roagă ei, nu mai eşti creştin. Cine spune asta? Voi aţi auzit de Pidalion? Ştiţi voi ce înseamnă Pidalion? „Cârma Bisericii Universale”.
    […]
    Aici avem adunat tot tezaurul canonic şi dogmatic care s-a discutat la celeşapte sinoade ecumenice şi la sinoadele apostolice.Iată ce spune canonul 10 apostolic: „Dacă cineva cu cel scos de la împărtăşire măcar în casă împreună des-ar ruga, să se afurisească”. Auzi? Dacă te duci cu unul afurisit de Biserică, cum sunt sectarii, măcar încasă dacă ai zis un Tatăl nostru cu el, eşti afurisit, eşti despărţit de Biserică. Dacă stai la masă cu dânsul, eşti afurisit. Dacă te duci la înmormântarea lui eşti afurisit, te-ai despărţit de Biserică. Băgaţi de seamă! Ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Hristos cu Veliar?

  38. P.S. Nu stiu daca reformatii si evanghelistii intra la categoria sectarilor, in legatura cu care Par. Cleopa facea observatia respectiva.

  39. Intr-un comentariu de mai sus s-a pus problema daca este bine sa fie postate pe blog stiri de genul asta cu abateri ale ierarhiei bisericesti, avand in vedere faptul ca intr-un fel contribuie la alimentarea dubiilor privind ierarhia bisericeasca.
    Dilema. Caci daca le publici starnesti avalansa de comentarii ca mai sus prin care, intr-adevar, se arunca suspiciune asupra clerului cu comentarii diverse, unele fondate, altele nu. Daca nu le publici reduci substantial traficul pe site.
    Nu stiu care va fi decizia dar banuiesc ca vor continua sa apara stiri de genul asta. Personal, nu cred ca este o mare problema ce s-a intamplat la Bistrita. In diaspora, unde situatia se aseamana, mai mari decat acestea veti vedea dar cred ca aceste actiuni au mai mult de a face cu o anumita forma de intelepciune pastorala.

  40. @ Mircea:

    Grija traficului e ultima care ne framanta, pentru ca, fara voia noastra, nu am dus niciodata lipsa (cu atat mai putin acum) si NICI NU AM CAUTAT VREODATA asta cu dinadinsul, nu ne alegem astfel subiectele, iar ceea ce cautam noi nu este sa avem multi vizitatori, ci, pe cat se poate, cititori cat mai buni, atenti, preocupati si cu care sa fim (macar in linii mari) intr-un Duh si un cuget. Deci chiar e o presupunere falsa. Flagrant falsa! Nu ne bucura puzderia de comentarii la asa ceva, dintre care prea multe inflamate si agitate si prea putine echilibrate, masurate, fata de o multime de alte articole importante unde chiar ar merita sa existe mai multa atentie si ingrijorare si unde nu comenteaza nimeni sau prea putini.

    Problema este ca astfel de evenimente se intampla, iar pentru noi NU sunt nicidecum dovezi de intelepciune pastorala, consideram ca e bine sa le amendam si sa atentionam, insa CU DURERE si cu DRAGOSTE DE FII, pentru ca raul sa nu ia amploare, NU ca niste straini sau ca niste dusmani ai Bisericii, ci ca madulare ale Trupului care sufera si care nu vor ca intai-statatorii nostri sa piarda si sa risipeasca turma, sa duca oamenii in confuzie si in sminteala, de nu chiar in erezie, cum ca toti am crede la fel si ca toate ar fi biserici, egal valabile. E trist, e dureros, si nu poti nici sa treci peste asta, ca si cum nu ar fi, dar nu vrem nici sa incurajam in niciun fel cinismul si zelostismul pre-schismatic al celor care privesc CU SATISFACTIE, care JUBILEAZA cand un ierarh cade/aluneca si care abia asteapta sa-l ia la scuipat si sa-l calce in picioare, ca si cum nu ar fi ierarhul sau, ci un terchea-berchea de pe strada cu care isi permite sa se traga de sireturi. Si care astfel arata ca nu intelege sau nu iubeste deloc Biserica. De aici si pana la gesturi precum cele ale fostului parinte Nichita de la Brancoveni, care era exact asa (impreuna cu multi dintre ucenici) nu mai e decat un pas. Pentru asta suntem facuti de unii cripto-ecumenisti (iar asta e fix limbajul stilistilor, NOTA BENE!), iar de altii acuzati ca lovim in ierarhie sau ca suntem disperati dupa trafic… Cam asa patea si p. Serafim Rose, chiar daca nu ne comparam cu el ca viata, bineinteles, dar incercam sa tinem linia mesajului sau esential… Si el a oscilat intre marturisire impotriva abaterilor Patriarhului Athenagoras (pentru care a fost binecuvantat si de Sf Ioan Maximovici) – si o facea in duhul cel bun, si intre regretul amarnic de mai tarziu ca a dat, prin asta, apa la moara fanaticilor lipsiti de evlavie si a schismaticilor, marturisind ca, prin acele articole “a hranit un monstru”, fara sa vrea.

    Asta e singura dilema si orice alta interpretare e fie rauvoitoare, fie bazata pe alte ganduri decat cele ale noastre.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare