ISLANDA NU VREA IN UE/ Acordul dintre UNGARIA si RUSIA, contestat de europeni/ VIZITA LUI IOHANNIS IN POLONIA. Visul “Mitteleuropa” si realitatea lipsei de viziune a politicii externe romanesti/ Ce are turcul cu Tinutul Secuiesc?

13-03-2015 13 minute Sublinieri
Foto: digi24.ro

Foto: digi24.ro

Islanda a anuntat joi ca si-a retras candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeana, la doi ani dupa venirea la putere a unui guvern eurosceptic de centru-dreapta care a promis sa puna capat acestui proces lansat in 2009, informeaza AFP.

Ministrul islandez al Afacerilor Externe, Gunnar Bragi Sveinsson, a precizat intr-un comunicat ca a transmis aceasta decizie Letoniei, care detine in prezent presedintia UE si care, la randul sau, a informat Comisia Europeana.

“Interesele Islandei sunt mai bine servite in afara Uniunii Europene”, a mentionat ministerul pe pagina sa de internet.

Un guvern de stanga a depus candidatura pentru aderarea la UE intr-o perioada in care o grava criza financiara a zdruncinat increderea cetatenilor in institutiile lor si a suscitat dorinta de a adera la zona euro, in contextul scaderii valorii coroanei islandeze.

Insa o intrebare ramane fara raspuns: cum poate fi eliminat decalajul dintre Bruxelles si Reykjavik asupra cotelor de pescuit, un pilon al economiei islandeze. Aceasta tema spinoasa nu a fost niciodata abordata in cursul negocierilor purtate intre iunie 2011 si ianuarie 2013.

Imediat dupa venirea sa la putere in aprilie 2013, partidul de centru-dreapta a pus capat discutiilor.

Partidul Progresului (centrist si agrar) al premierului Sigmundur David Gunnlaugsson se opune vehement Uniunii Europene, in timp ce Partidul Independentei (conservator, apropiat mediilor de afaceri), mai divizat, a incercat sa impuna ideea unui referendum ce nu a avut loc.

Islanda a declarat ca vrea sa mentina “relatii si o cooperare stranse” cu UE, cu care tara este legata prin intermediul Asociatiei europene a liberului schimb (AELS) si Conventiei Schengen, care permite libera circulatie a persoanelor.

Uniunea Europeană nu va prelungi sancțiunile economice și politice pentru Rusia, deoarece nu există unanimitate în rândul celor 28 de state membre, potrivit declarației unui înalt oficial european, pentru Reuters.

”Vom vedea care va fi punctul final în Consiliu, dar nu cred că există unanimitate în ceea ce privește prelungirea sancțiunilor, sancțiuni care expiră în iulie”, a declarat oficialul, sub protecția anonimatului.

Liderii UE vor discuta despre sancțiunile impuse Rusiei pentru acțiunile sale din Ucraina într-un Consiliu European, săptămâna viitoare la Bruxelles.

Agentia rusa pentru energie atomica Rosatom sustine ca acordul semnat in ianuarie intre Budapesta si Moscova privind extinderea centrale nucleare maghiare Paks are sprijinul Uniunii Europene, la o zi dupa ce Financial Times a scris, citand “trei surse apropiate discutiilor”, ca acordul a fost blocat de Comisia Europeana, potrivit Reuters. Un purtator de cuvant al Rosatom a mai declarat pentru Reuters ca nu are nimic de adaugat la pozitia Guvernului ungar, care a dezmintit stirea blocarii acordului nuclear de catre Uniunea Europeana.

UPDATE Ungaria a recunoscut vineri ca executivul european a ridicat mai multe obiectii legate de acest proiect, afirmand insa ca dosarul este in curs de negociere si va fi finalizat in cateva saptamani.

“Negocierile in curs nu blocheaza proiectul”, a afirmat vineri dimineata Zoltan Kovacs, purtatorul de cuvant al guvernului ungar.

Budapesta a dezmintit insa ca “fals” anuntul Financial Times (FT) potrivit carora Bruxellesul a decis blocarea acordului.

Paks este singura centrala nucleara din Ungaria, cu patru reactoare rusesti de tip VVER-440. Ea a generat 15,370 gigawati ora anul trecut, reprezentand 50,7% din productia nationala. Conform acordului semnat in ianuarie, Rusia arurma sa ofere Ungariei o linie de credit de 10 miliarde de euro reprezentand aproximativ 80% din costul extinderii Paks, potrivit AFP. Acest proiect, in valoare de 12.5 miliarde euro, presupune construirea, din 2018, a doua reactoare de 1.200 MW fiecare, primul reactor fiind asteptat sa devina operativ din 2023.

Comisia Europeana ar fi urmat recomandarea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom), care “a refuzat sa aprobe planurile Ungariei de a importa numai energia nucleara ruseasca”, au scris joi Financial Times si AFP. Decizia ar fi fost luata saptamana trecuta, dupa o reuniune a comisarilor europeni la Bruxelles, iar rezultatul ar fi ar fi blocarea extinderii proiectului Paks II.

La inceputul lunii martie, Parlamentul ungar a crescut de la 15 la 30 ani perioada in care controversatul acord nuclear cu Rusia va ramane secret, infuriind opozitia care a denuntat atribuirea proiectului fara transparenta si licitatie. […]/ integral pe hotnews.ro

Există “şanse foarte mari” ca Ungaria şi Rusia să ajungă la un acord cu privire la furnizarea de combustibil pentru centrala nucleară de la Paks care să fie acceptabil pentru UE, a declarat vineri şeful de cabinet al lui Viktor Orban, informează Mediafax.

Şeful de cabinet al premierului Ungariei, Janos Lazar, a făcut declaraţia pentru postul naţional ungar de radio. El a spus că participat la o întâlnire cu oficiali din cadrul Euratom, la Luxemburg, miercuri, răspunzând unei întrebări despre o informaţie de presă potrivit căreia acordul dintre Ungaria şi Rusia privind modernizarea singurei centrale nucleare ungureşti ar fi fost blocat de către UE din cauza importării de combustibil nuclear exclusiv din Rusia.

Lazar a decarat că Euratom doreşte ca şi alte părţi – şi nu doar Rusia – să poată să furnizeze combustibil nuclear centralei de la Paks. Euratom doreşte, de asemenea, ca aprovizionarea să fie sigură, a adăugat el.

Şeful de cabinet al lui Orban a anunţat că se lucrează la o soluţie în vederea garantării unei aprovizionări în siguranţă cu combustibil nuclear a Ungariei şi care să “permită şi ruşilor să participe la aprovizionare”.

Oficialul a apreciat totodată că nu este în interesul UE să blocheze modernizatea centralei de la Paks.

Ziarul Financial Times (FT) a scris în ediţia de miercuri că Euratom a refuzat să aprobe planul Ungariei de a importa combustibil nuclear numai din Rusia.

Ungaria a contestat decizia, dar Comisia Europeană (CE) a susţinut decizia Euratom de a respinge contractul, potrivit publicaţiei britanice.

Un purtător de cuvânt al Guvernului ungar, Zoltan Kovacs, a declarat vineri dimineaţa, într-o conferinţă de preă, că articolul FT este “fals şi induce în eroare”. El a precizat că acest contract urmează să fie finalizat “în câteva săptămâni” şi că va ţine cont de observaţiile Euratom.

Kovacs a subliniat totodată că prevederile din documentele respective şi negocierile în curs sunt informaţii clasificate.

Liderii separatiștilor din Donețk (estul Ucrainei) doresc ca autoritățile ucrainene să atribuie de urgență statut special zonelor din estul țării, acuzând Kievului de tergiversarea soluționării acestei probleme. Astfel, așa-zisele autorități ale autoproclamatei ‘republici populare’ Donețk au anunțat vineri că dau termen de 24 de ore Kievului pentru a stabili lista cu localitățile care vor beneficia de statut special, relatează Interfax, conform Agerpres.

Rada Supremă (parlamentul unicameral ucrainean) intenționează să examineze această chestiune abia săptămâna viitoare.

‘Suntem pe punctul în care procesul de la Minsk ar putea fi perturbat și setul de măsuri privind aplicarea acordurilor de la Minsk ar putea fi dezavuat’, a declarat reprezentantul special al autoproclamatei ‘republici populare’ Donețk, Denis Pușilin, într-o intervenție avută vineri la postul de televiziune rus Rossia-24.

Potrivit acestuia, parlamentul ucrainean trebuie ca în 24 de ore să stabilească lista cu localitățile ce vor beneficia de statut special, dat fiind faptul că acordurile de la Minsk ‘prevăd o cronologie clară, pas cu pas’.

‘O parte integrantă a acestui pachet de măsuri este reglementarea politică, având o cronologie clară, pas cu pas. Rada Supremă trebuie ca până la 14 martie să adopte lista cu acele zone cărora le va fi atribuit statut special. În cazul în care o astfel de decizie nu va fi luată în 24 de ore, va deveni evident pentru întreaga lume că Kievul nu are de gând să respecte foaia de parcurs, garantată de liderii Rusiei, Germaniei, Franței și, prin urmare, nu dorește o soluționare politică, adică pașnică a conflictului’, susține el.

Consiliul pentru Securitate Națională și Apărare al Ucrainei a aprobat decizia referitoare la stabilirea granițelor unor zone, unde de-a lungul liniei de contact, indicată în acordurile de la Minsk, se vor introduce reguli speciale pentru administrația locală. ‘Pentru punerea în aplicare a acestei decizii urmează ca Rada Supremă să adopte o rezoluție și să opereze modificări la legea despre regulile speciale ale administrației locale în anumite zone din regiunile Donețk și Lugansk’, menționează acest consiliu, citat de TASS.

Următoarea reuniune a parlamentului ucrainean este programată pentru 17 martie, după cum relevă site-ul oficial al forului legislativ de la Kiev.

  • Adevarul:

Cristian Unteanu: Klaus Iohannis şi posibilul pariu pe Noua „Mitteleuropa“

Se reinventează conceptul de „Mitteleuropa“. Atenţie însă, asta se face într-un context nou, unul de criză majoră, acela al timpurilor noastre, foarte complicate şi aproape de o explozie generalizată. Dar, în paralel, şi al unei crize de identitate a Uniunii Europene ca formulă de guvernanţă şi a proiectului european în sine, devenit, din păcate, din ce în ce mai supus criticilor de toate felurile, mai abscons şi mai puţin apetisant pentru neaşteptat de mulţi dintre cetăţenii europeni.

Acest context a generat deja, în conexiune directă cu urmările dezastruoase ale unei crize economice, financiare şi sociale gerată dezastruos de funcţionarii de la Bruxelles, schimbări masive în opţiunile politice ale prezentului, cu indicaţii chiar şi mai alarmante privind viitorul imediat.

Astfel, începe să se identifice deja un „semicerc al refuzului”, compus din statele din sud, Cipru, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, dar la care se adaugă acum şi Marea Britanie (cu anunţatul său referendum pentru ieşirea din UE) sau Franţa (prin anunţata victorie în alegerile locale de luna viitoare a extremei drepte naţionaliste şi xenofobe reprezentată de Frontul Naţional) dar şi, cel puţin la modul simbolic, Islanda, cu a sa retragere a opţiunii de aderare la spaţiul comunitar.

Ca atare, începe să bată un vânt de panică pentru că, aşa cum s-a văzut în cazul Greciei, Uniunea Europeană nu este pregătită, aş spune chiar deloc pregătită, pentru a evolua într-un Scenariu B – cum s-ar arăta el după ieşirea din joc a unora dintre actorii de acum în momentul în care existenţa lor ar putea deveni insutenabilă pe termen mediu şi lung în condiţiile în care UE, pentru a se proteja, trebuie imperativ să adopte măsuri de protecţie a spaţiului său central. Acela care să mai poată da coerenţă atât proiectului comun, cât şi valoarea economică de susţinere, precum şi, vrând-nevrând, o integrare reală în domeniul politicii externe, de apărare şi securitate.

Problema este cine vor fi actorii care rămân să formeaze „nucleul central“ al viitorului proiect european şi pe ce principii politice se va decide articularea sa geografică. Rând pe rând, apar sugestii care, pe fond, nu sunt adversative, ci doar exprimă gradul de disperare sau situaţia de urgenţă în care se află emiţătorul.

S-a vorbit, ca măsură extremă, despre o oficializare a principiului „cercurilor concentrice” , dar de data asta cu specificarea drepturilor diferite de decizie în ce priveşte zonele sensibile….greu de făcut dacă se mai păstrează şi dorinţa de a păstra măcar aparenţa jocului democratic.

S-a evocat necesitatea modificării sau amendării Tratatului pentru a reformula principiile de funcţionare ale celor două spaţii comune (Schengen şi Euro), limitând intrarea nepregătiţilor sau mult prea fragilelor ţări din zona periferică a UE. Posibil de făcut, chiar destul de curând, dar cu un efect demoralizator profund asupra opiniei publice din ţările respective, cu riscuri cel puţin de demotivare politică.

S-a evocat – şi în următoarele zile veţi auzi pledoarii de la Bruxelles pe această temă – nevoia urgentării creării unor spaţii comune – deja s-a vorbit despre reluarea în forţă a demult uitatului proiect al armatei europene, dar se va cere şefilor de state şi de guverne să agreeze primii paşi concreţi spre Uniunea Energetică Comună, prin constituirea unei proceduri unice de achiziţionare a produselor energetice.

Dar, pe fundal, şi cred că acest lucru îl ştie acum foarte bine Preşedintele Klaus Iohannis, se revine cu un sentiment de mare urgenţă la discuţia privind consolidarea noului “nucleu european dur” care, dacă excludem momentan ţările menţionate ca fiind parte a “semicercului refuzului” ar putea fi format din ţările unei Mitteleuropa extinse şi cu mecanisme de coordonare exemplare.

Dar ce este această nouă Mitteleuropa? 

O definiţie realistă nu mai ţine seamă, cel puţin în condiţiile de acum, de hărţile multiple (mai largi sau mai restrictive) ca aceasta, spre exemplu, unde vedeţi criteriile de până acum – geografic, de „proximităţi culturale”:

regiuni

…dar, oricum, priviţi la această sinteză foarte interesantă care arată cum, într-un timp foarte scurt, au evoluat mentalităţile privind definirea spaţiului Mitteleuropa:

Într-o formulă sau alta, parţial sau deloc, nu sunt prezenţi doi dintre actorii strategici ai acestei Uniuni Europene de acum: Polonia şi România, în statutul lor frontalier strategic. Şi nu numai.

Căci această Nouă Mitteleuropa este nevoită, este silită şi nu are cum să mai ignore frontul său de est, zona de unde vind marile ameninţări şi care produce acum şi pe viitor, cele mai importante vulnerabilităţi. Nu frontiera de sud este cea mai problematică – chiar dacă este cea a unei duble sărăcii, interne şi externe – şi deschisă unui flux incontrolabil de migraţie economică a disperării reale.

Cea mai mare ameninţare pleacă acum din sud-estul continentului (cu Cipru şi Grecia falimentare şi cu o explozie a extremei stângi naţionaliste eurosceptică), continând cu o linie de frontieră Bulgaria-România, Polonia, statele baltice, fragilizată de presiunea fără precedent a Federaţiei Ruse.

Uniunea Europeană a realizat deja riscurile, mai are de văzut cum trebuie integrată în sistem România ca parte a ceea ce acum vrea să redevină binomul polono-român. Ceea ce, în fapt, înseamnă integrarea României de facto în spaţiul Mitteleuropa, rezolvând poate dilema identitară în care a evoluat mult timp politica noastră după 1989, noi neştiind prea bine ce doream să fim, stat balcanic sau central-european cu ieşire la Marea Neagră.

Asta avea oare în gând Preşedintele Klaus Iohannis atunci când, înaintea primei sale vizite la Bruxelles, spunea că obiectivul său politic central urma să fie “o integrare cât mai rapidă şi aprofundată în Europa”? Nu ştiu, dar pare posibil. Dar este şi un lucru extrem de necesar într-un moment în care, dacă se doreşte cu adevărat supravieţuirea proiectului european, soluţia este doar aprofundarea spaţiilor comune existente şi crearea unora noi, majore şi cu obiective realiste.

Este cert că o Românie parte – în mod real, nu din vorbe ca până acum – a unui spaţiu definit de principiul conectivităţii în toate domeniile, ar putea să fie soluţia pentru impunerea schimbării.

Nu, atunci rămânem ceea ce suntem şi chiar mai mult decât atât: conectările se vor opri, odată cu autostrăzile, la graniţa de vest a României, şi vom bălti mereu în statutul nostru de stat hilar şi peninsular, balcanici nu neapărat prin situare geografică, ci prin mentalitatea că oricum merge şi aşa şi că, în definitiv, verificabil, nu vin şi nici nu vor veni turcii.

Nu ştiu dacă schimbarea se va putea face. Posibil, dacă disperarea va fi într-atât de mare sau dacă presiunile externe se vor dovedi decisive. Dar, oricum, cu noi sau fără (dar chiar ar fi păcat de posibilitatea de a rata o asemenea oportunitate), jocul se face extrem de repde, acum se identifică, credibilizează şi recunosc ca jucători ţările care vor constitui elementul de salvare a unei Europe silită să-şi înnoiască mecanismele şi, poate, exponenţii de primă linie.

Ştiu sigur că urmează o nouă hartă, una cu locuri şi oameni redesenaţi conform acestei noi logici. Cât va fi ea de viabilă politic, vom vedea. Cât de puternică şi sustenabilă economic, vom simţi rapid în momentul în care noi ameninţări de criză majoră se ridică la orizont. Totul este, însă, să avem voinţa politică de a figura pe o asemenea hartă-formulă de putere şi să avem şi ştiinţa guvernării aferentă unui asemenea joc.

Dezbatere Foreign Policy. Ce poate face parteneriatul româno-polon în faţa lui Putin?

Cei doi preşedinţi s-au referit în mod direct la evoluţiile negative de securitate din regiunea noastră şi au atras atenţia că Vestul trebuie să fie pregătit pentru o evoluţie nefavorabilă în Ucraina legată de nerespectarea acordurilor Minsk 2.  Ce poate face parteneriatul strategic româno-polonez în faţa lui Putin? Care sunt scenariile în Ucraina şi până unde va înainta armata Rusiei?

Toate aceste teme au fost discutate la dezbaterile Foreign Policy de la Adevărul Live, împreună cu Oana Popescu analist de politică externă, Simona Soare expert în politici de securitate şi Octavian Milewski, cercetător specialist în spaţiul ex-sovietic. O ediţie moderată de Ion M. Ioniţă.

Simona Soare, expert în politici de securitate: Parteneriatul stategic cu Polonia a fost semnat în 2009. Polonezii au avut mai multe tentative de a ne implica mai mult în parteneriatul strategic, doar că pentru Guvernul român acest parteneriat nu a reprezentat o prioritate în materie de securitate. Cred că agresiunea rusă a reprezentat un element de coagulare a acestui parteneriat.

Oana Popescu, analist politic: Preşedintele Komorowski i-a avertizat pe partenerii din Vest că acordul de la Minsk ar putea fi încălcat. Se vede o diferenţă importantă între România şi Polonia. Polonia a doptat în UE şi în NATO o poziţie de mare putere: a vrut să fie direct la masa celor mari, a fost extrem de agresivă. Îl avem pe Doanld Tusk în fruntea Consiliului European, a mai fost şi candidatura lui Sikorski. Polonezii au fost extrem de pragmatici, cu o abordare extrem de  bine gândită. Şi-au asumat rolul de portavoce a Europei de Est, care le spunea celor din Vest că nu pricep ce se întâmplă.

România s-a temut întotdeauna de această abordare proactivă şi un pic agresivă a Poloniei. Noi am vrut să mergem pe linia SUA, dar să nu deranjăm pe nimeni în mod deosebit. În mare, cred că a fost bine. Dar avem nevoie de această abordare intempestivă poloneză. Avem de învăţat unii de la alţii, ar fi o foarte bună cooperare între Românai şi Polonia, cu menţiunea că Polonia ştia exact ce vrea.

Simona Soare: Există în Congresul american care au familii în Europa Centrală şi de Est, ar fi bine ca statul român să găsească legături comune cu aceştia. Aşa au făcut polonezii. Trebuie să venim cu solcitiări directe şi să le promovăm mult mai agresiv decât am făcut-o până acum.

Oana Popescu: Cred că, strategic, Putin nu va muta acum.Cred că trebuie să ne gândim la o perioadă mai lungă de instabilitate. Cred că scopul final este o renegociere a aranjamentelor de securitate din Europa, în care să fie consfinţit că NATO nu are ce să caute în sfera de influenţă a Rusiei. Această zonă tampon să fie extrem de limpede asumată. Asta se poate face fără ca Putin să ajungă de facto la gurile Dunării. Putin controlează potenţial zona. Este un joc pe care Putin îl face. O să mai vedem că se va mai încinge din când în când conflictul din Ucraina, apoi o să se revină în matcă. În esenţă, obiectivul lui Putin este să arate că NATO este prea divizat.

Simona Soare: Putin ţine cu tot dinadinsul să ne arată că din Crimeea poate face un avanpost de proiecţie al forţei militare ruse. Putin semnalează linia sa de graniţă, marchează teritoriul, marchează noua lui sferă de influenţă. Nu ştiu cum mai putem vorbi despre o zoină tampon, în măsura în care Putin are graniţă cu Ucraina. Practic, a înglobat zona tampon.

Octavian Milewski, specialist în spaţiul ex-sovietic: Vizita lui Iohannis a avut un impact la nivelui presei, centrul Varşoviei a fost presărat cu steaguri româneşti. Discuţiile se poatră de aproximativ o săptămână. În discuţiile pe care Klaus Iohannis le-a avut cu preşedintele şi cu premierul Poloniei s-a pus accent pe subiectele grele, pe apărare şi pe colaborare militatră. Problema e cu ce poate contribui România, în măsura în care bugetul pe Apărare nu s-a mărit. Pentru polonezi încă nu este clară strategia de politică externă a României. Lumea se întreabă aici, sigur, nu încă nu în scris, dacă Iohannis este un preşedinte proamerican sau german.

Ce poate să facă de acum înainte parteneriatul româno-polonez? Se vorbeşte despre un summit al liderilor regionali, în toamnă, la Bucureşti.

Oana Popescu: În primul rând, trebuie să ştim de ce organizăm un astfel de summit. Noi am mai făcut forumuri ale Mării Negre şi tot felul de alte numere de balet fără să reuşim să punem pe agendă ceva. Preşedintele Iohannis este într-un proces de tatonare şi de învăţare. Primele gesturi au fost foarte corecte, dar lipsite de foarte multă substanţă. E bine ca Iohannis să nu facă gesturi bruşte dacă nu este stăpân pe situaţie. Pericolul este să nu rămânem în trena cuiva, aşa cum s-a întâmplat până acum: în trena SUA, în trena Poloniei. Nu suntem eficienţi în plan regional în acest moment, suntem rupţi de grupul de la Vişegrad, nu putem comunica direct cu vecinii noştri. Trebuie să vorbim mai întâi la Washington, pentru ca apoi mesajul să se întoarcă către vecinii noştri.

Simona Soare: Cred că ar trebui să deschidem căile de comunicare cu polonezii în ceea ce priveşte parteneritaul militar. Ei sunt foarte focalizaţi pe zona de infanterie grea, pe când România este în continuare calata pe misiuni internaţionale. Relansarea parteneriatului startegic trebuie să relanseze programele comune militare.

Despre Republica Moldova:

Octavian Milewski: Republica Moldova a devenit un regim oligarhic prin excelenţă. Un regim în care nu politicienii devin oligarhi, ci oligarhii devin politicieni. Instaurarea noului Guvern de la Chişinău a fosrt un teatru de prost-gust. Lucrurile nu stau pe roze în Moldova. Interesele României au fost lezate în Republica Moldova. România va trebuie să adopte împreună cu Polonia o altă retorică faţă de Republica Moldova.

Câteva sute de turci au manifestat sâmbătă la Istanbul în faţa consulatului României pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, aflăm de pe situl Active News.

Ce înseamnă asta mai concret, care este semnalul acestui gest aparent bizar, parcă desprins, cum spunea cineva pe aici, din situl satiric TNR? Mai ales ca nu răspunde unei acțiuni oarecum echivalente, cum ar fi fost de pildă o manifestație pentru eliberarea Kurdistanului care să fi avut loc în prealabil la București.

Semnalul pentru noi este unul care ar trebui, încă o dată, să ne pună pe gânduri.

Deşi România ar fi putut fi o poartă a Turciei spre Europa, rolul acesta începe să fie preluat de Ungaria. Aceeaşi ţară care şi-a arogat acest rol şi în privinţa Rusiei, devenind un pol geopolitic extrem de important în zonă. Cine cunoaşte problemele din Rep. Moldova, ştie că toţi trimişii UE la Chisinau erau maghiari, datorită unui pact tacit între Rusia şi UE. Noi ne limitam doar la atât: să mârâim la Moscova.

Ce reprezintă Turcia? O imensă piaţă de desfacere (75 de milioane populație), o economie în expansiune şi a doua armată a NATO. O ţară care avea o creştere, în plină criză economică mondială, de aprox. 8%, în timp ce state puternice, ca Germania de ex.abia atingeau 3% în 2011 şi 0,7% în 2012.

Turcia, datorită norocului ei că nu a intrat în UE, a reuşit performanţe economice incredibile, chiar dacă s-a încercat destabilizarea ei politică în ultimii ani pe modelul Pieţii Maidan (Taxim).

Oricum, cine a fost în vizită în Turcia, știe că românii sunt extrem de simpatizați, din varii motive, în aceasta țară. Am profitat de aceasta simpatie evidentă și de necesitatea ca Turcia sa aibă un partener viabil în UE? Nici vorbă!

Ungaria, o ţară cât 1/3 din România îşi joacă această carte pe un fond de debilitate colosală a diplomaţiei noastre, forţată de politicieni rataţi că să se replieze strict în zona euro-atlantică şi să uite de propriile interese în vecinătate sau din alte părţi unde aveam relaţii tradiţionale, în mod special China şi statele arabe. Relaţii cimentate în zeci de ani au fost în mod deliberat ignorate, deși Occidentul are acolo propria agendă economică pe care o duce nestingherit.

Nu mai sunt de actualitate„, spuneau funcţionarii cu mânecuţe din MAE, care considerau ca esenţiale strict relaţiile cu Occidentul. Nu mai vorbim de zgândărirea prin gard a ursului rusesc, mai ales în deceniul politic băsist.

În cel mai bun caz, relaţiile au fost pur şi simplu „îngheţate”, pentru ca să arătăm cea mai mare obedienţă posibilă Hegemonilor.
O adunătură de sedați în incubatoarele Soros fac politica externă a României. Cine are o alta opinie este catalogat scurt ca putinist, dughinist, nedemocrat, ceaușist etc. Oricum este blocat sa-și spună părerea in mess media aservita globalismului. Care aparține unor politicieni sau oameni de afaceri care sunt timorați permanent de servicii si DNA, fiind amenințați cu pușcăria.

În acest timp, Ungaria îşi joacă cartea expansionistă fie şi la acest nivel simbolic, cum se întâmplă acum, profitând de o Românie care ţipă împotriva politicii acesteia pe facebook sau care creează partide anti-maghiare, de sistem, având complexe de copil tâmpit.

România, o ţară mare, cu (încă) 20 de milioane de cetăţeni, este incapabilă să facă altceva decât ca apendice mărunt al politicii globaliste euro-atlantice.

Pot spune, fără să greşesc prea mult, că politica noastră externă duce, pas cu pas, la destabilizarea și destrămarea României.

Rezultatul este o dovadă a unei lipse de viziune absolut prostești  (pentru ca în joc sunt, totuși, destinele unei națiuni) a unei clase politice care şi-a dat măsura impotenței vreme de 25 de ani.


Categorii

1. DIVERSE, Basarabia, Iulian Capsali, Polonia, Rusia, Turcia, Ucraina, Ungaria, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “ISLANDA NU VREA IN UE/ Acordul dintre UNGARIA si RUSIA, contestat de europeni/ VIZITA LUI IOHANNIS IN POLONIA. Visul “Mitteleuropa” si realitatea lipsei de viziune a politicii externe romanesti/ Ce are turcul cu Tinutul Secuiesc?

  1. Hopa hopa Penelopa.Vanghelie il numeste pe celebrul Rares Bogdan de la Realitatea (ala cu dragostea pentru romani) ca fiind cel care ii facea lagatura cu Johannes.

  2. Just comentariu. dar poate s-o fi cait.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare