JAFUL RESURSELOR NATURALE: faza pe rusi. GAZPROM implicata (si) in exploatarea GAZELOR de SIST romanesti?
- Incomemagazin: Invazia tăcută. Ruşii au pus mâna pe resursele României
Un mare fan al preşedintelui rus Vladimir Putin, Vagit Alekperov, este primul oligarh care se apropie vizibil de resursele naturale ale României. Compania pe care o păstoreşte prin marea bunăvoinţă a Kremlinului, Lukoil, a câştigat două concesiuni pe platoul continental al Mării Negre în 2009, iar la finele anului trecut a încheiat o primă fază a explorării. În 2010, o companie canadiană, East West Petroleum Corp., a concesionat patru perimetre în vestul ţării, la graniţa cu Ungaria.
Un an după, s-au aliat cu sârbii de la NIS, controlaţi de gigantul Gazprom, şi au pus la bătaie un plan de explorare.Guvernul român le-a dat acceptul pentru unul din cele patru perimetre şi se aşteaptă o decizie asemănătoare pentru restul de trei în 2013. Nu doar hidrocarburile sunt tentante pentru ruşi, ci şi vântul. Un joint venture între Lukoil şi italienii de la ERG, Lukerg Renew, anunţă investiţii puternice într-o fermă eoliană lângă Tulcea.
Un fost şef al Serviciului de Informaţii Externe, Cătălin Harnagea, declara cu ceva timp în urmă că nu se sperie de prezenţa companiilor ruseşti în economia românească atâta timp cât respectă legile interne şi nu controlează resursele ţării. De la afirmaţia respectivă lucrurile s-au schimbat uşor-uşor, iar capitalul rus începe să îşi facă simţită prezenţa şi în sectorul de explorare sau chiar în energia regenerabilă, iar aceste mişcări sunt foarte vizibile. S-a tot vorbit în ultimii opt ani că în spatele OMV, compania care controlează Petrom, stau ruşii de la Gazprom, însă nimic nu este cert.
Prima asociere rusă de rezervele noastre îşi are izvorul, paradoxal, în procesul pe care România l-a câştigat la Haga pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre. Ţara noastra a obţinut controlul unei suprafeţe considerabile şi, la foarte scurt timp, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a şi scos la licitaţie mai multe perimetre, în jur de 1.000 km pătraţi fiecare.
Două din ele au fost adjudecate de Lukoil, din Rusia, în asociere cu americanii de la Vanco International. Este vorba despre perimetrele Est-Rapsodia şi Trident, aflate la cea mai mare depărtare de ţărm.
Aşteptări mari în bazinul panonic
În 2010, compania canadiană East West Petroleum Corp., care este prezentă pe pieţele petroliere din Noua Zeelandă, India, Maroc şi Statele Unite ale Americii, a obţinut concesiuni în patru perimetre din vestul României, în bazinul panonic. Este vorba despre Periam şi Biled, în zona Timişoarei şi Sânnicolau Mare, şi Tria şi Băile Felix, în regiunea Oradei. Înainte ca Executivul să aprobe prin hotărâri aceste acorduri semnate cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), canadienii i-au atras în joc pe sârbii de la NIS, compania petrolieră numărul unul din ţara vecină. În spatele lor stau granzii ruşi de la Gazprom, aflaţi într-o expansiune certă pe pieţele din Europa. Înţelegerea este următoarea: în prima fază a cercetărilor, care presupune amplasarea a 12 sonde de explorare, acţiunea va fi finanţată integral de sârbo-ruşi, iar valoarea investiţiilor va fi de 60 de milioane de dolari, canadienii rămânând cu 15% din participare. Startul cercetărilor urmează să fie dat în momentul apariţiei hotărârilor de guvern. Un prim pas a fost făcut în decembrie 2012, când Executivul român a aprobat acordul semnat pentru perimetrul Tria, cel mai nordic din cele patru.
„Ratificarea concesiunii Tria este un prim pas excelent pentru a extinde planurile noastre iniţiale, care sunt aşteptate pentru a valida potenţialul de hidrocarburi din această zonă sub-explorată a României. NIS, cu ajutorul nostru, a stabilit şi personal de explorare, a deschis un birou în România şi a iniţiat licitaţii pentru achiziţia seismică, echipaje şi sprijin logistic”, a declarat Greg Renewick, preşedinte şi CEO al East West Petroleum. Ratificarea celorlalte trei acorduri este aşteptată în acest an. Pentru candieni, sârbo-ruşii de la NIS prezintă avantaje vizibile în regiune, pentru că stăpânesc informaţii privind geologia din bazinul panonic, au drepturi de producţie în statele vecine României şi sunt angajaţi în investiţii în aval, în ţara noastră, ultimele mişcări în acest sens fiind cele de pe piaţa de distribuţie de carburanţi, prin deschiderea benzinăriilor Gazprom. Planurile asocierii canadiano- sârbo-ruse nu vorbesc încă despre explorarea şi explorarea gazelor de şist, în condiţiile în care politicile companiilor partenere sunt total diferite în acest domeniu. Canadienii sunt caracterizaţi de Bloomberg ca fiind promotori ai acestei tehnologii controversate, în timp ce Gazprom este unul dintre cei mai mari adversari, din cauză că printr-o posibilă exploatare a gazelor de şist ruşii îşi simt periclitată poziţia lor în Europa.
Pe aripile vântului
Ruşii nu au interese doar pentru ceea ce se află în subsolul patriei, ci şi pentru vânt, iar dovada o reprezintă asocierea Lukoil cu o companie italiană, ERG. Joint venture dintre cele două societăţi, Lukerg Renew, proaspăt înfiinţat, pregăteşte o investiţie de 135 milioane de euro într-un parc eolian de 84 MW în judeţul Tulcea, conform consultantului Wolf Theiss. Proiectul acestei ferme a fost achiziţionat la finele anului trecut. Primele săpături la noul parc vor demara în această primăvară şi la finele lui 2014 se estimează începerea primelor livrări de curent. Piaţa românească de energie regenerabilă este foarte tentantă pentru investitori, întrucât oferă cel mai bun sprijin din toată Uniunea Europeană, prin sistemul de certificate verzi.
Prezenţa ruşilor în România
Firmele ruseşti sunt prezente în România încă din anii ’90, iar industriile cele mai importante pentru ei sunt cele pe care le cunosc: petrolieră, siderurgică şi metalurgică. Lukoil deţine aici rafinăria Petrotel Ploieşti, a treia din ţară, şi o reţea de peste 300 de benzinării, având o cotă de piaţă de 20-25%. TMK controlează cel mai vechi combinat siderurgic din ţară, cel de la Reşiţa, precum şi combinatul metalurgic de la Slatina, Artrom. Tot la Slatina, ruşii deţin cel mai mare producător de aluminiu din zona sud-est europeană, Alro. Mai nou, asistăm la o intrare puternică pe piaţa de distribuţie de carburanţi a Gazprom, care a şi deschis prima benzinărie în nume propriu, la Sibiu. În România se mai află încă Mechel, cu patru mari unităţi – Câmpia Turzii, Oţelu Roşu, Târgovişte şi Brăila, dar în 2012 compania a anunţat că părăseşte ţara pe fondul unei strategii de retragere de pe mai multe pieţe. Toate aceste companii, precum şi alte mai mici în care este implicat capitalul rusesc, au generat 3,1% din PIB-ul României şi au contribuit la salarizarea a aproape 30.000 de oameni.
Aventuri în Marea Neagră
La începutul toamnei trecute, ruşii au început primele mişcări în Marea Neagră, şi anume au făcut cercetările seismice pentru a depista eventualele urme de hidrocarburi. „Am terminat aceste cercetări şi acum aşteptăm concluziile după citirea datelor”, afirmă consultantul Constantin Tampiza, fost director Lukoil România.
Speranţele sunt destul de mari, având în vedere că sub blocurile Est-Rapsodia şi Trident se află Neptun XIX 2, operat de Petrom şi ExxonMobil, şi care a dezvăluit primele rezultate bune. Fix acum un an, s-a anunţat că în apele de mari adâncimi există o potenţială rezervă de gaze naturale care ar putea găzdui o cantitate ce ar fi echivalentul a 50% din resursele demonstrate ale României.
Aventura în apele teritoriale româneşti i-ar putea costa pe ruşi 1,5 miliarde de dolari dacă se dovedeşte că solul de sub mare poate fi exploatat comercial. În ultima parte a anului trecut, Lukoil şi Vanco International au cooptat în asociere şi compania de stat românească Romgaz. „Eu am propus acest parteneriat, pentru că este mai bine să existe un partener român în această afacere”, susţine Tampiza. În prezent, Lukoil deţine 72% din aceste proiecte, americanii de la Vanco au rămas cu 18%, iar Romgazul a devenit proprietar pe 10%.
Marea Neagră
Operator: Lukoil Overseas
Miza: gazele naturale din solul Mării Negre (aflat la adâncimi de 800-1.000 de metri)
Investiţii: 1,5 miliarde de euro
Perimetre: blocurile Est-Rapsodia şi Trident
Parteneri: Vanco International (SUA), Romgaz (România)Bazinul Panonic
Operator: NIS (Serbia), companie controlată de Gazprom
Miza: gazele naturale
Investiţii: 60 de milioane de dolari în cercetări seismice
Perimetre: blocurile Biled, Periam, Băile Felix şi Tria
Parteneri: East West Petroleum Corp (Canada)Dobrogea
Operator: Lukoil
Miza: producerea de energie verde, în condiţiile unui sprijin financiar foarte bun oferit de legislaţia română
Investiţii: 135 milioane de euro
Regiunea: judeţul Tulcea
Parteneri: ERG (Italia)
- Avize in serie pentru EXPLORAREA GAZELOR DE SIST in Vaslui si Baile Felix
- Semne rele sfarsitul de an are: “PE SEST”, GUVERNUL PONTA SCOATE LA VANZARE POSTA si CONCESIONEAZA PERIMETRE CU PETROL PE BANDA RULANTA
- ROMANIA A AJUNS COLONIE PRIN TRADARE DE TARA. Harta jafului securistic al resurselor Romaniei. DE LA PIONII LOCALI LA SFORARII DE PE WALL-STREET: Paulson, Kaplan, Soros
România nu mai e republică socialistă, e „republică„ sclavagistă! Da! La tămbălăul din 89, românii și-au „cîștigat” sclavia. Avînd în vedere istoria, românilor le stă bine sclavia. Acum e o stare de „normalitate” Mă intreb dacă pe vremea fanarioților, românii plăteau 24% în plus, cînd cumpărau o rață de la tîrg?
http://www.financiarul.ro/2013/02/13/in-doua-pagini-a4-este-legiferata-soarta-aurului-din-romania/
Romania a ajuns precum Sardesul, o fosta glorie cu multe bogatii naturale: ,,îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” (Apocalipsa 3: 1-6)
Situaţia Bisericii din Sardes este mai actuală astăzi ca oricând.
Contextul geografic îi asigura Sardesului un baraj de protecţie naturală, de netrecut, înaintea oricărei armate militare. Pe lângă faptul acesta, râul care înconjura Sardesul aducea împreună cu nisipul lui, cantităţi însemnate de aur, ceea ce a condus la îmbogăţirea foarte mare a acestuia.
Pe vremea când Ioan scria această scrisoare Bisericii, Sardesul trăia mai mult din numele care i-a rămas, din curgerea secolelor, decât din ce era el în prezent. Cineva spunea că nicăieri nu se vede mai bine, ca la Sardes, diferenţa dintre gloria trecutului şi decăderea prezentului. Astăzi în locul faimosului oraş de altădată există un mic sătuc numit Sart, iar ruinele clădirii Bisericii din Sardes încă sunt vizibile.
Expresia: ,,îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” a fost valabilă nu numai pentru Biserică, ci şi pentru oraşul care o găzduia.
https://predicipredici.wordpress.com/2014/10/20/scrisoare-catre-biserica-din-sardes/
În 1941, România era al cincilea mare producător de țiței din lume, după SUA, Uniunea Sovietică, Venezuela și Irak.
România dădea șaizeci la sută din producția anuală de 65 de milioane de barili către Axă, acoperind o treime din consumul de țiței al Germaniei.
Pentru a opri fluxul de țiței, 6.700 de bombardiere aliate B-24 și B-17 au venit în misiuni în România între 1943 și 1944. Două mii cinci sute de aviatori au căzut victime ale raidurilor și peste o mie au fost luați prizonieri.
https://www.activenews.ro/stiri/12-iunie-1942.-Americanii-BOMBARDEAZA-orasul-Ploiesti-care-devine-PRIMA-tinta-a-Fortelor-Aeriene-ale-SUA-in-Europa-in-Al-Doilea-Razboi-Mondial-143917