LEGEA OBLIGATIVITATII VACCINARII imparte in doua medicii si parintii si da pe fata INSENSIBILITATEA CINICA LA SUFERINTA a celor care privesc victimele drept “cazuri izolate”. UN SFERT DINTRE ROMÂNI NU AU INCREDERE IN VACCINURI. Noi marturii ale unor parinti care sustin cu dovezi efectele adverse grave ale “imunizarii” (VIDEO)

21-10-2015 6 minute Sublinieri


Legea privind obligativitatea vaccinării… par medialert

  • Antena3:

Legea privind obligativitatea vaccinării copiilor împarte lumea medicală în două

Legea privind obligativitatea vaccinării copiilor împarte lumea medicală, dar şi pe părinţi în două tabere. În timp ce unii susţin – cu dovezi – că imunizarea poate avea efecte adverse grave, ce pun în pericol sănătatea, ceilalţi atrag atenţia că o rată scăzută a vaccinării poate duce la apariţia unor epidemii.

Două mame, ai căror copii au suferit afecţiuni grave, dau vina pe vaccinurile administrate obligatoriu. Ele susţin că efectele adverse ar trebui să cântărească mult mai mult decât beneficiile.

De cealaltă parte, medicii încearcă să explice că vaccinurile nu trebuie considerate responsabile de îmbolnăvirea unor copii.

Următoarea problemă care se ridică este cea a obligativităţii. În timp ce statul vrea să condiţioneze accesul în colectivitate al copiilor de vaccinare, sunt medici care sunt de părere că dreptul unui om la educaţie nu poate fi îngrădit.

Un proiect de lege al Ministerului Sănătăţii prevede interzicerea înscrierii la şcoală şi grădiniţă pentu copiii nevaccinaţi. Reprezenzanţii ministerului susţin că nouă tipuri de vaccin ar trebui să devină obligatorii. Este vorba despre cele din schema naţională actuală, administrate împotriva unor boli care pot duce la complicaţii grave sau chiar la deces.

Legea ar veni şi cu pedepse aspre pentru părinţii care refuză imunizarea copiilor.

Studiu alarmant: 1 din 5 români nu s-ar vaccina împotriva virusului hepatitei B

Un sfert dintre români nu au încredere în vaccinuri, iar una din cinci persoane nu s-ar vaccina împotriva virusului hepatitei B, chiar dacă i-ar recomanda un medic, în timp ce aproape 60% dintre aceştia nu s-au testat niciodată pentru hepatită B şi C, arată un studiu al Institutului “Matei Balş”, citat de mediafax.ro.

Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Prof. Dr. Matei Balş” a făcut publice rezultatele unui studiu reprezentativ la nivel naţional despre cunoştinţele şi practicile populaţiei cu privire la HIV/SIDA şi hepatita B şi C.

Conform concluziilor studiului, prezentate miercuri, într-o conferinţă organizată cu ocazia zilelor unităţii sanitare, 60 la sută dintre români nu s-au testat niciodată pentru hepatită B sau C, iar una din cinci persoane nu s-ar vaccina împotriva virusui hepatitei B, chiar dacă un medic le-ar recomanda vaccinarea.

Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Naţional de Boli Infecţioase, a spus că, deşi românii au început să cunoască din ce în ce mai multe despre HIV/SIDA, dar şi despre hepatitele B şi C, aceste infecţii rămân în continuare o problemă urgentă şi reală de sănătate publică.

De exemplu, aproape toţi românii (97%) au auzit de HIV/ SIDA şi hepatitele B şi C, iar aproape jumătate ştiu că folosirea prezervativului reprezintă o metodă eficientă de reducere a riscului pentru aceste infecţii. Există însă în continuare câteva probleme majore: testarea sau mai degrabă lipsa testării pentru aceste infecţii, lipsa de încredere în vaccinuri şi existenţa unor mituri cu privire la cele trei infecţii. Aceste motive împiedică uneori prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul corect al infecţiilor. În plus, majoritatea românilor încă nu s-au testat pentru hepatită B şi C, ceea ce reprezintă un impediment puternic în gestionarea acestor infecţii“,

a declarat medicul Adrian Streinu-Cercel.

Conform studiului, cu toate că majoritatea românilor au auzit de aceste boli, aproape jumătate nu sunt conştienţi de faptul că o persoană poate fi infectată fără a avea vreun semn de boală. De asemenea, mare parte dintre persoanele care au fost chestionate pentru realizarea studiului nu au indentificat în mod corect căile de transmitere a bolilor. În acelaşi timp, doar o treime dintre cei care au participat la studiu s-au testat vreodată pentru hepatită B, C sau HIV, 72 la sută dintre aceştia cred că nu au niciun risc sau au un risc minim să se îmbolnăvească de hepatită B sau C, iar în cazul HIV proporţia creşte la 76 la sută.

Cu tristeţe am privit în ultima perioadă noua pricina de dezbinare a românilor între ei. Dureroasă dezbinare şi greu de înţeles, pentru că învolburează părinţii, adică o categorie socială care ar trebui sa rămână unită în realizarea scopului ei suprem – ocrotirea copiilor într-o lume atât de tulburată, precum cea în care trăim.

Părinţii care îşi vaccinează copiii s-au dezlănţuit cu potop de argumente şi acuzaţii împotriva celor care nu şi-i vaccinează. Nu despre caracterul benefic sau nu al vaccinării este vorba în acest articol, ci despre atitudinea faţă de suferinţă.

Concret, asist la o adevărată asmuţire a părinţilor care îşi vaccinează copiii împotriva celor care nu şi-i vaccinează, iar în avalanşa de acuzaţii nu găsesc nimic, niciun cuvânt, despre suferinţa care a stat la baza alegerii de a nu mai vaccina.

În jurul nostru sunt atâtea mărturii ale părinţilor care au trecut prin coşmarul bolilor pe care le-au declanşat asupra copiilor lor această intervenţie medicală (vaccinul), însă factorul suferinţă nu intră deloc în ecuaţia acuzatorilor.

Mă uit la părinţii care emit acuzaţii greu de reprodus împotriva părinţilor care nu vaccinează şi mă întreb în baza cărui argument de logică primii nici nu doresc să audă cum au ajuns ceilalţi la această alegere, ce anume a stat la baza ei.

Dincolo de caracterul discutabil al acuzaţiilor în sine, cum ar fi de exemplu aceea a unei noi epidemii, caracter determinat de faptul că tocmai de aceea şi-a vaccinat copilul, ca să fie în siguranţă, mă întreb ce resorturi interne poate stârni atâta furie împotriva unui alt părinte care, la fel ca şi el, şi-a vaccinat cu multă bună-credinţă copilul, iar apoi a trăit coşmarul vieţii lui ori a văzut un alt părinte trăind o astfel de dramă după ce şi-a vaccinat copilul.

Nu poţi judeca ceva ce nu cunoşti şi, de aceea, suferinţa cere, măcar, respect.

E o măsură duhovnicească să empatizezi cu suferinţa celuilalt, să încerci să-i fii alături, să-l ajuţi. Nu această măsură duhovnicească o cer de la oamenii din jurul meu. Însă nu pot accepta să văd că, în lipsa acestei empatii, ei trăiesc o adevărată pornire împotriva părinţilor care – pe fondul unei experienţe despre care ceilalţi nici nu vor sa afle – au ales să nu îşi mai vaccineze copiii pentru simplul fapt că nu mai vor să retrăiască vreodată acel coşmar.

Practic sunt două glasuri, doua registre de valori, însă cu tonalităţi profund diferite.

Nimeni nu îi aude pe cei care au o suferinţă adâncă şi dublă, determinată o dată de experienţa patologică în sine prin care au trecut copiii lor, şi în al doilea rând determinată de mustrarea de conştiinţă că ei înşişi sunt cei care şi-au supus copiii acelei intervenţii medicale care le-a adus respectiva suferinţă. Că nu îi aude nimeni rezultă şi din faptul că, după anunţarea ştirii iniţiale că a decedat subit un copil ori că au fost câţiva internaţi de urgenţă după o anumită serie a unui vaccin, ulterior nu mai aflăm nimic despre ceea ce a fost cu adevărat acolo, despre starea acelor oameni, despre suferinţa lor.

Ca mamă, mi se pare cinic contraargumentul „sunt cazuri izolate”. Fiecare suflet este cel mai important. Fiecare copil are exact acelaşi drept să fie protejat pentru a nu deveni „un caz izolat”.

Dacă tu, cel care citeşti acum acest text, ai fi „un caz izolat”, ar conta pentru tine acest contraargument „efectele adverse sunt doar cazuri izolate”?

A mângâiat-o cu ceva această idee pe mama micuţei din Iaşi în vârstă de numai două luni, care în mai anul acesta, a doua zi după efectuarea unui vaccin, a decedat?

Au putut oare să exclame „Ah, nu-i nimic… sunt doar cazuri izolate” părinţii celor 10 nou-născuţi, care în 2012 au fost internati de urgenţă după vaccinare, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”?

A existat vreo consolare în aceasta idee a cazului izolat pentru părinţii celor 50 de copii internaţi în acelaşi Institut, după vaccinare, în intervalul martie – noiembrie 2012?

Au acceptat uşor anul acesta moartea fetiţei lor de numai 5 luni, părinţii din Coloneşti Olt zicându-şi că este „un caz izolat”?

În presa naţională şi locală am citit despre aceste cazuri.

Subliniez, nu despre efectele secundare adverse ale vaccinurilor este aici vorba, ci despre dreptul absolut al fiecarui copil de a nu fi „un caz izolat” şi despre măsura în care îi este garantat acest drept la momentul la care părintelui i se solicită să îl vaccineze.

Dacă medicului convins în cel mai fericit caz de justeţea argumentului ştiinţific, nu i se strânge inima când citeşte enumerarea de mai sus, acelor părinţi le-a fost zdrobită inima de durerea suferinţei copiilor lor.

Ei au avut sau vor avea ani în şir nopţi nedormite de griji sau sfâşiate de durerea alegerii pe care au făcut-o şi care a dus la suferinţa copiilor lor.

Aceia cărora copiii le-au supravieţuit, au avut cheltuieli de nedescris cu tratamentele şi efectele secundare ale acelor tratamente.

Au avut vieţile cu făgaşe răsucite, în sensul că nimic nu a mai fost în viaţa lor aşa cum fusese înainte. Şi, cel mai greu de dus, au avut neputinţa de a înţelege de ce tocmai lor şi făpturii mici căreia i-au dat naştere, le-a fost dat sa treacă prin aşa ceva.

Când tu, cel care citeşti aceste rânduri, vei înţelege această suferinţă, abia atunci ai voie sa îi acuzi şi să le judeci alegerile.

Cum însă suferinţa nu este argument ştiintific, ea nu poate fi împărtăşită decât cu mişcarea inimii, cu dragoste şi cu nesfârşită milă, al cărei izvor este bunătatea, acea bunătate despre care ieroschimonahul mucenic Daniil (Sandu Tudor) spunea că este „crucea pe inimă”.

De aceea zic, cea mai mare durere a acestei probleme nu este nici riscul nevaccinării, nici efectele adverse ale vaccinării, ci lipsa de dragoste cu care ne raportăm la suferinţa celui de lângă noi.

Iar lipsa de dragoste este şi cauza pentru care funcţionează atât de bine asmuţirea noastră unul împotriva altuia, dezbinarea şi consecinţele ei dureroase: tulburarea, lipsa de comunicare, de comuniune şi lipsa de înţelepciune în aflarea adevărului.

În paradigma oricărei logici, inclusiv a părinţilor din discuţia de faţă, adevărul e ”o perlă care iubeşte adâncul” cum spunea Byron în duhul celor pentru care domnia drepturilor justifică orice, însă… numai aceia care „mână la adânc” ajung la Adevăr, iar fără dragoste, drumul nu este decât cădere liberă. (Ana VRÂNCEANU)

run

Legaturi:

*


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Razboiul impotriva sanatatii, Vaccinuri / legea vaccinarii obligatorii, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “LEGEA OBLIGATIVITATII VACCINARII imparte in doua medicii si parintii si da pe fata INSENSIBILITATEA CINICA LA SUFERINTA a celor care privesc victimele drept “cazuri izolate”. UN SFERT DINTRE ROMÂNI NU AU INCREDERE IN VACCINURI. Noi marturii ale unor parinti care sustin cu dovezi efectele adverse grave ale “imunizarii” (VIDEO)

  1. Pingback: “FETELE VACCINATE” – documentar danez despre EFECTELE NOCIVE ale VACCINULUI HPV. Medicii s-au alaturat ingrijorarilor exprimate de familii. “Profitul nu trebuie sa primeze in fata sanatatii!” | Cuvântul Ortodox
  2. Într-adevăr, fenomenul vaccinării este o altă față a lipsei de omeniei prin toate pârghiile sale, din cauza lăcomiei companiilor farmaceutice și a lipsei de profesionalism a medicilor. Acoperirea minciunii nu se poate face decât prin cruzime disimulată sau vădit vinovată.

  3. Din pacate, majoritatea medicilor PRO vaccin sunt chiar convinsi.
    Si-au vaccinat proprii copii si si-ar vaccina tot neamul fiind convinsi ca fac un beneficiu umanitatii.
    Te uiti in ochii lor si ai impresia ca tu esti medicul iar el pacientul de la 9.

  4. Pingback: LEGEA VACCINARILOR FORTATE VA FI INAINTATA IN PARLAMENT. Prevederile sale – impuse netransparent de “SPECIALISTI”/ Manipulari si alarmisme pentru justificarea COERCITIEI VACCINISTE | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: Bataia de joc a VACCINARILOR OBLIGATORII continua. In noul proiect al Ministerului Sanatatii, criteriile SANCTIUNILOR PENTRU PARINTI sunt ambigue, dar masurile DURE: CONDITIONAREA INSCRIERII LA SCOALA SI ACUZAREA “RELELOR TRATAMENTE” | Cuvânt
  6. Pingback: ARGUMENTE RATIONALE in sprijinul dreptului parintilor de a REFUZA VACCINAREA COPIILOR: “A încredința statului dreptul de a decide asupra beneficiilor de care trebuie să se bucure trupul nostru înseamnă a acorda un cec în alb oricarui dictator
  7. Pingback: Profitand de un FOCAR DE RUJEOLA printre copiii unor ROMI NOMAZI, autoritatile reiau SPERIETOAREA MEDIATICA a crizei “acoperirii vaccinale” si relanseaza PROIECTUL VACCINARILOR FORTATE | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: UPDATE. Argumente impotriva vaccinarilor obligatorii/ VACCINARE SAU TOTALITARISM? România – un experiment social si in aceasta privinta? | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: ROBERT DE NIRO denunta TOTALITARISMUL VACCINISTILOR: “Oamenii sa vada VAXXED si sa decida ei insisi” (Video)/ FRANTA DISCUTA EXTINDEREA VACCINARILOR OBLIGATORII. Dezbatere intre surzi – oricum mai bine fata de MONOLOGUL PROPAGANDISTIC si
  10. Pingback: Lansarea unei carti-eveniment si a campaniei împotriva vaccinării obligatorii: VACCINURILE SI AUTOIMUNITATEA – un semnal de alarma asupra reactiilor ADVERSE si chiar FATALE ale VACCINURILOR. Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu (APC România): “VA
  11. Pingback: LEGEA VACCINARII – PROMOVATA IN ACEASTA LUNA? România, data ca exemplu negativ pentru scaderea RATEI VACCINARII/ Dezbatere pro si contra vaccinare (Video). INTERESANT: OFICIALI DIN SISTEMUL SANITAR CARE RECUNOSC CA NU ISI VACCINEAZA COPIII, DAR CAR
  12. Pingback: Ministrul Sanatatii, Vlad Voiculescu, vrea ASUMAREA GUVERNULUI pentru LEGEA VACCINARII. Ce (NU) a raspuns ministrul pe tema OBLIGATIVIATII VACCINURILOR | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare