FALSIFICAREA SI ISTERIZAREA MEDIATIC-OENGISTICA A SCANDALULUI PROTESTULUI “IMPOTRIVA COPILULUI CU ADHD” de la Şcoala Gimnazială „Ion Luca Caragiale” din Piteşti. Precedent extrem de periculos: PARINTI ANCHETATI PENAL PENTRU INSTIGARE LA URA (!) si COPII PENALIZATI CU SCADEREA NOTEI LA PURTARE fiindca doresc sa invete si sa fie aparati de VIOLENTA NESTAVILITA a unui coleg

VEDETI SI:

(refresh pentru video)

• Digi24:

Poate fi un elev recalcitrant integrat cu orice preţ? Ce nu ştiaţi despre situaţia de la şcoala din Piteşti

Situaţie dificilă la Şcoala Gimnazială „Ion Luca Caragiale” de la Piteşti, unde copiii şi părinţii au fost împărţiţi în două tabere. O ruptură care, mai apoi, s-a propagat în toată ţara. Unii spun ca elevul recalcitrant ar trebui integrat cu orice preţ, nu exclus. Alţii spun că un elev care perturbă, oră de oră, procesul de învăţare al tuturor colegilor săi ar trebui supravegheat şi ajutat de specialişti. Că şcoala ar trebui să se implice în darea lui pe brazdă. 

Românii sunt ori într-o categorie, ori în cealaltă şi nu mai vede nimeni pădurea din cauza copacilor. De fapt, şi unii şi alţii au dreptate. 29 de copii nu ar trebui niciodată să fie împotriva unui copil. Dar nici invers. Nu poţi să pui în balanţă 29 de destine cu unul. Toţi copiii merită să înveţe. Toţi merită o şansă în funcţie de posibilităţile şi dorinţa de a învăţa, nu în funcţie de incompetenţa sau indiferenţa şcolii. Pentru că despre asta este vorba. Despre o şcoală care a tolerat o situatie pe care trebuia sa o rezolve de mult, cu tact, cu calm si cu multă ştiinţă.

Iuliana Pârvu, preşedintele Comitetului de părinţi, Şcoala “IL Caragiale” Piteşti, a explicat la Digi24 cum a început această situaţie:

„La începutul semestrului al II-lea al anului trecut şcolar, a fost transferat la noi în clasă din clasa paralelă, ca alternativă de integrare. Au fost primiţi cu braţele deschise întreaga familie. Ne-am cunoscut, ne-am oferit să acordăm tot sprijinul familie. A părut ok la început, au promis că vor sta cu el la ore, aşa cum s-au angajat în scris. Câtă vreme au stat, lucrurile au fost ok, dar a venit un moment când nu au mai făcut asta şi atunci au început problemele. Au început violenţele verbale, fizice. Ce am făcut noi? Ne-am întâlnit toţi. Le-am explicat şi i-am rugat să discute cu el, poate să meargă la un psiholog.

Şi atunci, şi acum, nu au spus niciodată că acest copil are ADHD. Nu are niciun document de acest fel la şcoală, la dirigintă, niciunde. Are un singur certificat de orientare profesională pe probleme somatice. I-am rugat să spună dacă are altă problemă, ca să ştim să învăţăm copiii cum să reacţioneze”.

În acest context, Iuliana Pârvu a adăugat că în clasă, încă din clasa I, este o fetiţă cu ADHD, cu dosar complet la şcoală.

Ea a povestit cât de tensionată era situaţia în momentul în care părinţii copilului nu au mai venit la şcoală şi nu au mai comunicat cu ceilalţi părinţi:

„Conducerea i-a rugat să vină la şcoală, să stea cu el, să meargă la un specialist care să afle de unde vine această agresivitate ieşită din comun. Nu s-a întâmplat nimic. Lucrurile au luat-o şi mai rău razna. Ne-am adresat ISJ, Direcţiei de Protecţie a Copilului. La sfârşitul lunii iunie a avut loc o şedinţă cu inspectorii şi protecţia copilului. Protecţia l-a inclus într-un program de consiliere de 3 luni, iar părinţii au fost trimişi la training.

La începutul anului şcolar, violenţa era şi mai mare. De această dată, ameninţările erau cu moartea, lovirile şi mai puternice. Aceste ameninţări sunt tot timpul, în pauză, ore. Copiii sunt terorizaţi”.

Preşedintele comitetului de părinţi a afirmat că, deşi o comisie de inspectoratului decisese ca minorul să stea la şcoală doar trei ore, supravegheat, el a fost lăsat până la ora 14.00, program normal.

„Acest elev a fost observat de psihologul şcolii la orele de dirigenţie, în pauze, pentru că părinţii au refuzat consilierea psihologică a consilierului şcolii”, a spus Iuliana Pârvu, care a adăugat că şi ceilalţi copii au fost asistaţi de psihologul şcolii care le-a explicat cum să reacţioneze.

„În situaţia în care a încercat să strângă de gât o fetiţă, l-au luat de pe fetiţa respectivă. Pentru că aşa i-am învăţat. E un copil care suferă, trebuie înţeles. Violenţa nu e o soluţie. Copilul are nevoie de ajutor. Ca să poată fi integrat oriunde. Părinţii vor trebui să recunoască că are nevoie de ajutor, ca să-şi poată controla aceste ieşiri extrem de violente”, a afirmat Iuliana Pârvu, la Digi24.

La rândul său, Dumitru Tudosoiu, inspectorul şcolar general al ISJ Argeş, a declarat la Digi24 că, iniţial, n-a fost o problemă, ci un aranjament firesc pentru binele copiilor şi al copilului implicat:

„Să accepte cu multă compasiune şi cu grijă prezenţa copilului în şcoală. Cadrele care predau la acea clasa să înţeleagă situaţia în care se afla copilul şi să-l trateze pe principiul tratării diferenţiate cu mai multă grijă, şi poate eventual să-i accepte din ieşiri, temperate de psihiatru, de prezenţa iniţială a părinţilor. Iniţial, în clasa a VI-a au venit şi părinţii, după care nu l-au mai însoţit”.

Dumitru Tudosoiu a adăugat că acest copil a fost monitorizat privind integrarea sa în şcoală, nu cu privire la calitatea informaţiilor dobândite.

„Din ce am aflat dintr-o comisie întocmită de prefectul judeţului Argeş, medicul de fam, medicul curant, cu care copilul avea tratament neuropsihiatric iniţial şi era sub grija respectivă, reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului, un psihiatru cu care copilul, cel puţin din iunie, face şedinţe de psihoterapie, psihologul şcolii .... am aflat că s-a întrerupt tratamentul medicamentos, că părinţii n-au mai venit la şcoală la începutul acestul an şcolar, să-l însoţească în unica zi în care trebuia să vină, în rest completam noi, am aflat că părinţii au refuzat o reevaluare medicală, ca să vadă că starea de sănătate a evoluat”, a explicat situaţia actuală inspectorul şcolar general.

El a subliniat că protestul s-a stins la şcoală, că părinţii au acceptat reevaluarea recomandată de specialist şi vor merge săptămâna viitoare la un spital din Bucureşti, unde au programare la un neuropsihiatru.

„Vor face această reevaluare, iar în urma acestei reevaluări, vom vedea dacă orientarea şcolară va fi tot către învăţământul de masă şi, dacă va fi aşa, vom avea o mică problemă în a pune în practică acest certificat de orientare şcolară. Dacă nu va fi aşa, părinţii au acceptat invitaţia noastră de a-i susţine ca acel copil să meargă către învăţământul special sau la domiciliu”, a adăugat Dumitru Tudosoiu.

Piteşti. Plângere penală contra părinților care au inițiat protestul

Părinţii de la Piteşti care şi-au încurajat copiii să nu mai intre în clasă alături de un coleg cu probleme de comportament vor fi cercetaţi pentru incitare la ură şi discrimare. Mai multe organizaţii neguvernamentale au despus o plângere la Parchet în acest sens. Oamenii se apără, spun că nu au ştiut că băiatul are probleme medicale pentru că părinţii lui ar fi ascuns adevăratul diagnostic şi de aici reacţia lor disproporţionată.

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) a depus astăzi plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.

ONG-ul acuză patru părinți că și-au folosit propriii copii și pe colegii acestora ca instrumente de ură împotriva unui copil cu dizabilități.

Cazul elevului se află în lucru la CEDCD din prima jumătate a anului 2016, timp in care au fost realizate nenumărate demersuri pe cale administrativă de mediere a situației la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Argeș.

Între timp au fost luate primele măsuri după protestul de la şcoala din Piteşti. Elevii au fost de acord să se întoarcă la ore, iar părinţii copilului cu probleme comportamentale au acceptat să îşi ducă fiul la o evaluare medicală. În paralel, inspectoratul şcolar a anunţat că elevii care au refuzat să meargă la cursuri s-ar putea alege cu note scăzute la purtare şi vor fi trimişi la psiholog pentru că s-au revoltat împotriva unui coleg.

„S-a stabilit împreună cu părinţii să beneficieze de o săptămână de repaus, perioadă în care va merge la spital pentru o evaluare şi în urma evaluării se va stabili care este parcursul copilului. În această perioadă, copilul este scutit medical. Ceilalţi au intrat la ore”, spune Alin Vlad, directorul școlii.

„Ieşirea pe care o văd e una potrivită și pentru el, și pentru ceilalți 29. Copilul are nevoie de ajutor. Ca să poată fi integrat oriunde. Părinții vor trebui să recunoască faptul că are nevoie de ajutor, ca să-și poată controla aceste ieşiri extrem de violente”, a spus, la Digi24, Iuliana Pârvu, președinta comitetului de părinți.

„Protestul s-a stins la şcoala I. L. Caragiale. E un lucru demn de menţionat pentru că era afectată întreaga şcoală şi opinia publică. Părinții au acceptat reevaluarea recomandată de specialist”, a spus Dumitru Tudosoiu, inspector şcolar general, la Jurnalul de seară.

Viitorul copilului cu probleme comportamentale va fi decis în urma evaluării de specialitate la care va fi supus. Părinţii celorlalţi elevi susţin că nu au dorit să îl discrimineze pe băiat şi nici ca el să fie exmatriculat. Ei spun că protestul a vizat instituţiile care au fost avertizate asupra situaţiei apărute în rîndul elevilor şi care nu au luat măsuri în interesul copiilor, inclusiv al celui cu probleme.

Pe de altă parte, tatăl copilului spune că băiatul a fost nevoit să treacă prin mai multe operaţii care l-au afectat psihic și că nici colegii nu l-au ajutat să se integreze în colectivitate ci, dimpotrivă, l-au îndepărtat.

• ActiveNews: Elevilor școlii din Pitești care refuză prezența unui coleg cu ADHD li s-a scăzut nota la purtare/ Studenții se pronunță în favoarea copilului exclus

Elevii clasei a 7-a B ai Școlii „I.L. Caragiale” din Pitești vor fi sancționați cu scăderea notei la purtare după ce au protestat, trei zile consecutiv, refuzând să intre la ore, față de prezența unui coleg cu probleme de sănătate. Există probabilitatea ca atitudinea copiilor să fi fost influențată de părinții care i-au îndemnat să nu intre la ore.

Elevii clasei a 7- a B din Școală „I.L. Caragiale” din Pitești au refuzat să intre, timp de trei zile consecutiv, la ore, afirmând că nu mai acceptă să învețe în aceeași clasă cu un coleg care ar suferi de tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

Copiii, împreună cu părinții lor, au protestat în holul de la intrarea în instituția de învățământ. Ei au purtat pancarte prin care cereau transferulcolegul lor cu probleme de sănătate.

Inspectorul școlar general al ISJ Argeș, Dumitru Tudosoiu, a declarat, că joi elevii au intrat la ore, iar elevul contestat a primit scutire medicală până când va ajunge la o clinică din București unde are o programare pentru o evaluare medicală.

• Alecu Racoviceanu: Jurnal de tătic. Fără ipocrizie despre cazul de la Pitești!

Jurnalul ăsta l-am început pentru că simțeam că pierd lucrurile frumoase din copilăria fragedă a fetelor mele. Le uiți, așa cum uiți unde ai pus moțul tăiat la un an. Când vrei să-l arăți cuiva nu dai de el, dar uneori, umblând după altceva prin cele mai acoperite locuri, dai peste el. Și strângi cutia în brațe și plângi.
Așa voi strânge eu cândva filele astea de jurnal și, oriunde l-aș deschide, va fi un zâmbet, un clinchet de râs sau o șotie care pe moment m-a enervat, dar pe care o voi privi cândva ca pe un dulce dar.
Numai că azi aș fi ipocrit dacă aș vorbi de murături – deși, fie vorba între noi, chiar merita snoava cu gogoneaua – pentru că am altceva în minte. Sunt nervos.

Urmăresc de câteva zile cazul școlii din Pitești unde o clasă întreagă – copii și părinți – se luptă cu un băiat. Și tot de câteva zile mă chinuie întrebarea: ce aș face eu într-o astfel de situație?

Am citit relatări, păreri de tot felul, specialiști din mai toate domeniile și m-am gândit așa: e grav dacă măcar un sfert din ce spun copiii și părinții ăia e adevărat că au pățit în ultimele luni. Eu nu rezistam! E o poveste fără vinovați. Ba e sistemul, lipsa de personal, boala, foștii colegi ai băiatului. Ok, sunt de acord, dar nici colegii de acum nu au vreo vină. Chiar toți părinții lor sunt nebuni să fugă de la serviciu ca să stea pe un hol de școală cu foi de A4 în mână?

Vă spun cu mâna pe inimă: nu înghițeam sub nici o formă să-mi amenințe cineva copilul cu un compas! Nu știu exact cum făceam, dar a doua zi cel care mi-a amenințat copilul nu repeta gestul! ”Vă tai pe toți și după aia mă sinucid!” Pe bune? Copilul meu nu are de ce să audă asta. Sau, în fine, nu de două ori.

Suntem toți nebuni? Am ajuns în situația în care negociem lucrurile astea? Că profesorul a luat notă de situație, directorul e preocupat, că nu e psihologul la serviciu, să întrebăm și un neuropsihiatru, stai că nu e la cabinet, că stai să vezi, că nu e chiar așa? Hai să fim serioși, mă jur pe soarele care răsare în bătrânul Obor și luminează până-n străfunduri putinile de varză, nu-mi păsa de nimic dacă se lua cineva de vreuna dintre fetele mele!
Văd doamne indignate că școala traumatizează copiii dacă-i pune să învețe poezii pentru serbare, că sunt loviți în stima de sine dacă li se dau note, că se scofâlcesc mental dacă profesorul le atrage atenția în clasă că vorbesc la ore, dar sar acum pe părinții copiilor care sunt amenințați cu un compas!

Pe bune? Asta nu traumatizează. Doar ora de muzică îl umple de filoxeră, că își pierde copilul cheful de viață dacă află că e afon? Frica de Iad de la ora de Religie e mai periculoasă decât amenințarea cu un Iad aici, palpabil?

Școala trebuie să fie un loc al siguranței, nu unul unde copilul învață despre diversitate sub amenințare. Da, viața e făcută din bune și rele, trebuie să ia contact cu tot ce are lumea mai bun sau mai rău, dar cu un preț rezonabil.

Aveți idee ce înseamnă pentru un copil să se simtă amenințat? Să alerge la dascăl, omul pe care sufletul lui l-a investit cu încredere și acesta să ridice din umeri. Că nu are ce face. Ăsta se duce la director. Ăla clatină și el din cap a neputință. Părinții copilului amenințător plâng, învinși de situație, aduc acte medicale. Apare un psiholog care explică doct ce ar trebui făcut. Mai vine unul. Stă un părinte la ore. Apare încă un psiholog.

Și în timpul ăsta…

Suntem niște ipocriți siniștri dacă ne mințim că în tot acest timp stăm și privim totul cu calm și înțelegere! Eu măcar recunosc, n-aș putea. Simt că-mi fierbe sângele în vine numai gândindu-mă!

Cum ar arăta fiecare zi – dacă, Doamne ferește, aș fi într-o asemenea situație? Lași copilul la poarta școlii și îți spui în gând: ”Poate n-o lovește. Poate sare la altul sau poate e domnul psiholog la serviciu și nu se întâmplă nimic.” Și apoi te duci liniștit la muncă?
Câți ar putea face asta cu sufletul împăcat?

Toată compasiunea pentru copilul bătut de soartă. Nici nu sunt absurd legat de jughineala dintre copii.

Copiii se bat. Se împing, așa e copilăria, ăsta e farmecul ei, dar oamenii ăia descriu ură, furie pe care nu poate să și-o stăpânească. Am văzut o declarație a unuia că nu întotdeauna e violent, că ”mai zice și el”. Și părintele copilului căruia i-a zis, așa, la nervi, ce face? Experimentăm pe el toleranța?

Povestea asta, așa cum am văzut-o eu din descrieri, e dincolo de educarea unor copii ca să-i accepte pe cei care sunt ”altfel”. Acum s-a ajuns în momentul în care cel cu care trebuie să se lucreze este cel diferit de restul clasei, nu ceilalți colegi. Și asta trebuia făcută repede, nu să se ajungă la exasperare. Nu cred că toți părinții ăia sunt nebuni. Sunt doar disperați să-și apere copiii. Acum îi pedepsesc cu absențe și amenințări cu nota la purtare. Cine? Tocmai cei care nu au fost în stare să supravegheze situația, să o țină în mână! Niște profesori ipocriți.

Dacă parcurgeți comunicatele oficiale veți observa de cât timp ține situația, că, până la grevă, s-a discutat luni de zile, s-au căutat soluții în comun, cu toți părinții din clasă, au asistat psihologi și părinți la orele de curs… Adică nu s-au trezit ei într-o zi de luni și au ocupat holul școlii.

Mă uit pe profilul de Facebook al școlii și văd acțiuni umanitare la care participă clasele, donații, lecții moralizatoare de viață. Așa și? La câte flori, mantre, gânduri pozitive și fapte luminoase de viață zburdă acum pe net, cred că și siteul unei școli de corecție ar putea arăta ca gazeta de perete a unui atelier de zdrăngănele feng-shui.

Uite că realitatea e mai dură. Mai hâdă. Până și viața noastră în patru nu e totdeauna roză, nici măcar albastră precum coada de pluș a lui Olel, deși ea așa pare din paginile acestui jurnal. Eu aleg ce rețin din tot ce ni se întâmplă, ca la gazeta de perete a unui atelier de zdrăngănele… Sunt redactorul șef al amintirilor mele.

Și tare mi-ar fi fost drag să atârn în bătaia vântului clopoțelul poveștii cu gogonelele. Chiar merita.

• Mircea Toplean (psiholog):

Toti specialistii i-au zis ca are ADHD. E sigur ADHD. Baiatul avea 12 ani si era cam grasun. Parintii erau de fapt bunicii lui pentru ca mama baiatului era la puscarie unde se pare ca ii pria. Bunicii l-au infiat si uite-asa traiau toti fericiti, toti se considerau norocosi. Au intrat toti trei la mine in cabinet: copilul cu bunicii (adica parintii adoptivi), s-au asezat pe scaune in fata mea si in loc de buna ziua m-au informat ca am de-a face cu un bolnav de ADHD. Cum asa? Intreb. Am aflat ca se plictiseste foarte repede, ca nu are rabdare sa stea la ore, ca se ia la bataie cu colegii, ca e obraznic cu profesorii, ca sparge geamuri si altele dintr-astea. Cu mine, zice “mama” copilului se poarta foarte urat, ma injura, ma bate, ma trateaza ca pe o sluga. Cu “tata” nici macar nu vorbeste, e ca si cum nu exista. Am aflat apoi ca “tata” doarme in camera mica, pe canapea, de cand a fost infiat copilul, adica de aproape 12 ani. Cum copilul – sunt asigurat – e “foarte iubit” doarme unde altundeva? Langa “mama”, in patul cel mare. Deci e norocos de doua ori: are o “mama” si un “tata” care-l iubesc si un corp cald de femeie langa care sa doarma, are si slugi si, in general, o putere inexplicabila cu care matura orice rival sau dusman din calea lui. Singurul lui ghinion este ADHD-ul, adica faptul ca se plictiseste repede. In timpul cat a stat la mine in cabinet abia daca mi-a aruncat o privire sau doua. In rest era ocupat sa-si manance saorma. Si a mancat-o pana s-a terminat sedinta. A mancat-o pe toata. La plecare i-a zis mamei sa nu-l mai aduca aici ca se plictiseste. Plictiseala, ghinionul lui.

• Anghel Buturuga:

Am copiat si pus pe contul meu de facebook povestea de mai jos, a carei sursa deja se pierduse, despre un copil autist. Mesajul, un hoax dupa toate regulile, a ajuns, apoi, in mass-media, inclusiv in cea de can-can, prilej pentru unele “vedete” sa isi dea cu parerea despre “schimbarea mentalitatilor“[http://www.click.ro/…/reactia-valentinei-pelinel-dupa-ce-un…]

Iar trendul a continuat pe linia deja consacrata – scoala, parintii si biserica (“sistemul”) sunt de vina pentru marginalizarea copiilor cu probleme. Si Catedrala Mantuirii Neamului, evident [http://www.beautytips.ro/handicapul-nu-e-la-copiii-cu-nevo…/]