RAPORT ISTORIC al comisiei de ancheta CHILCOT privind RAZBOIUL DIN IRAK, care pune in lumina vinovatia fostului premier TONY BLAIR. MAREA DEZINFORMARE americano-britanica care a provocat UN MACEL INUTIL, ARUNCAREA IN HAOS A IRAKULUI si aparitia ISIS

10-07-2016 5 minute Sublinieri

blair_lied _90306572_blair_2003_rexfeatures_418175b

Raportul comisiei de anchetă privind implicarea Marii Britanii în războiul din Irak, comandat acum șapte ani, a fost publicat miercuri, după șapte ani de tergiversări. Tony Blair este acuzat că a provocat intervenția fără motive valabile.

Șapte ani după ce a fost demarat, raportul comisiei de anchetă privind controversata intervenție a Marii Britanii în războiul din Irak, în 2003, a fost publicat miercuri 6 iulie și se constituie într-un act de acuzare devastator” (The Guardian) la adresa fostului premier Tony Blair.

Ordonat în 2009, raportul a fost el însuși subiect de controversă de-a lungul anilor, împingând familiile exasperate ale militarilor uciși în Irak să dea un ultimatum autorităților pentru limpezirea scandalului, sub amenințarea cu urmărirea penală.

Comisia Chilcot, după numele președintelui său, John Chilcot, trebuia să-și facă publice concluziile după numai un an. Până la urmă, lucrările comisiei au durat mai mult decât războiul însuși, au supraviețuit decesului unuia din cei cinci membri ai comisiei și au costat 10 milioane de lire sterline.

Raportul, care conține 2,6 milioane de cuvinte – de patru ori mai multe decât Război și Pace – analizează condițiile foarte controversate de intrarea Marii Britanii în război împotriva Irakului, decisă de Tony Blair.

Acesta, șef al guvernului între 1997 și 2007, este acuzat că i-a înșelat pe britanici vorbind despre existența, niciodată dovedită, a armelor de distrugere în masă în posesia lui Saddam Hussein.

Zeci de mii de irakieni au murit în timpul războiului și în violențele interconfesionale care au urmat. Circa 45.000 de militari britanici au participat la război, între 2003 și 2009, din care 179 au murit.

Un prim raport oficial, publicat în 2004, concluzionase că Tony Blair a exagerat în fața Parlamentului amenințarea reprezentată de liderul irakian Saddam Hussein, deși autorul documentului, Robin Butler, a declarat luni că, la vremea respectivă, fostul premier „credea cu adevărat” ceea ce spune.

De atunci, Tony Blair s-a scuzat în repetate rânduri pentru viețile pierdute și și-a recunoscut responsabilitatea în apariția ISIS în Irak și Siria.

Pe scurt, concluziile raportului Chilcot sunt următoarele:

– nu exista o amenințare iminentă din partea regimului Saddam Hussein (despre care raportorii recunosc că reprezenta o dictatură brutală);

– continuarea măsurilor de constrângere diplomatică la adresa regimului de la Bagdad mai puteau funcționa o perioadă;

– judecățile privind gravitatea amenințării pe care o reprezentau „armele de distrugere în masă” au fost prezentate cu o siguranță nejustificată (care s-a dovedit ulterior ca nefondată);

– în septembrie 2002, când Blair pleda pentru invadarea Irakului, el a declarat că serviciile de informații „au stabilit fără nici un dubiu” că Saddam continuă să producă arme de distrugere în masă; or, Raportul susține că serviciile nu au afirmat așa ceva:

– tot Blair a invocat informații ale serviciilor secrete potrivit cărora Saddam ar avea nevoie de un an sau doi pentru a strânge material fuzionabil suficient pentru a fabrica bamba atomică; or, spune Raportul, serviciile au vorbit de cinci-șase ani;

– în ciuda avertismentelor explicite privind consecințele unei invazii în Irak, acestea au fost subestimate; planificarea și pregătirile pentru un Irak fără Saddam au fost total inadecvate.

Raportul furnizează informații interesante în legătură cu relațiile dintre George W. Bush și Tony Blair. Documentul arată că după atacurile din 11 septembrie 2001, Blair i-ar fi cerut lui Bush să nu întreprindă „o acțiune pripită în Irak”. În acel moment, politica oficială a Londrei era de constrângere a controla prin constrângeri regimul Saddam.

Însă, până când cei doi lideri s-au întâlnit, în aprilie 2002, la ranch-ul lui Bush din Crawford, Texas, politica britanică a suferit „o schimbare profundă”. Comitetul comun de analiză al celor două țări a ajuns la concluzia că Saddam nu putea fi răsturnat „fără o invazie”, guvernul britanic afirmând că Irakul reprezintă o amenințare „de care trebuie să ne ocupăm”.

Pe 28 iulie 2002, Blair îi transmitea lui Bush un mesaj în care afirma: „Voi fi alături de tine, indiferent ce ar fi”. El cerea totuși prudență, adăugând: „Consecințele trebuie evaluate cu luciditate (…) Aici nu e vorba de Kosovo, Nu e vorba de Afganistan. Nu este nici măcar războiul din Golf.”

Comisia Chilcot respinge categoric viziunea lui Blair, că refuzând să participe la alianța militară din Irak ar fi periclitat relațiile cu Washingtonul, arătând că cele două părți au mai avut și în trecut poziții diferite: insulele Falkland, războiul din Vietnam sau criza Suezului.

Deși raportul comisiei Chilcot nu avea scopul de a spune dacă intervenția în Irak a fost legală, el îi poate provoca lui Tony Blair prejudicii serioase. Mai mulți deputați, avându-l în frunte pe Alex Salmond (Partidul Național Scoțian) vor să folosească documentul pentru a iniția o procedură de „impeachement”, având drept posibilă consecință privarea a posteriori a lui Tony Blair de titulatura de prim-ministru.

Bazându-se pe o lege, invocată pentru ultima dată în 1806 și considerată perimată, inițiativa are mai ales un caracter simbolic, care trebuie să pecetluiască proasta reputație a lui Tony Blair.

Echipamentul și dotările, judecate ca insuficiente, ale trupelor britanice, ar putea constitui al doilea unghi de atac pentru tabăra anti-Blair. În primul rând, utilizarea Land Roverelor cu blindaj prea subțire pentru a rezista la mine și alte obiecte explozive. Soldații le numeau „coșciuge pe roți”.

Avocații familiilor a 29 dintre militarii morți în Irak au anunțat că vor „purica” raportul Chilcot. Casa de avocatură McCue and Partners a declarat pentru AFP:

„(Documentul – n.r.) ar putea fi folosit ca bază pentru o acțiune în justiție împotriva lui Blair, a miniștrilor săi sau a guvernului în general.”

După ce regimul lui Saddam Hussein a fost înlăturat, astăzi, în Irak, domnește un haos mai mare ca niciodată. Din acest haos a apărut ISIS, care terorizează întregul Occident.

blair selfie_0

Din lunga conferință de presă de două ore și jumătate a lui Tony Blair de miercuri, în care acesta a încercat să se apere de acuzațiile care îi sunt aduse de un raport privind războiul din Irak, editorialiștii din presa britanică au rămas cu imaginea unui om ‘arogant’, care se agață de ‘iluzia’ că a avut dreptate, comentează joi AFP, scrie AGERPRES.

Bineînțeles, fostul prim-ministru laburist și-a cerut scuze cu un aer foarte emoționat și cu vocea stinsă pentru consecințele conflictului.

‘Dar pentru sănătatea lui mintală încă își spune că lumea este ‘mai bună și mai sigură’ pentru că s-a alăturat ofensivei lui George Bush împotriva Irakului. Este o iluzie monumentală’, scrie cotidianul The Sun.

‘Blair recunoaște că planurile pentru după război au fost dezastruoase. Este singura sa concesie. Nu vede niciun motiv de a se scuza pentru decizia sa de a merge la război și a insistat asupra faptului că ar face din nou același lucru’, adaugă ziarul.

‘El crede în continuare că nu a avut nicio alegere. Dar ai fi putut să spui nu, Tony’, conchide publicația.

Din punctul de vedere al cotidianului The Guardian, ‘par să existe puține motive de a te îndoi de sinceritatea cuiva într-un astfel de moment’.

‘Dar l-am văzut deja în lacrimi în trecut, și ca milioane de alți alegători, nu mai am încredere în el’, scrie Anne Perkins, care estimează că Tony Blair a dat dovadă de ‘o aroganță intactă’ în exercițiul său de autojustificare.

Michael Deacon, în The Telegraph, subliniază și faptul că Blair a refuzat să-și ceară scuze pentru invazia din Irak, în ciuda tuturor demonstrațiilor sale de suferință. ‘Ce să credem despre prestația sa? Este pledoaria de cinste a unui om distrus? Sau o performanță actoricească, o imitație ireproșabil executată?‘, scrie el.

John Crace estimează, la rândul lui, în The Guardian, că Blair părea să-și plângă singur de milă.

‘Eu, eu, eu. Războiul nu înseamnă cei 179 de militari britanici și sutele de mii de irakieni care au murit. Este vorba numai despre el, tot timpul. Au înțeles oamenii dificultatea deciziei pe care a luat-o el? Și încă nu înțeleg că această decizie a fost total justificată și că Dumnezeu i-a spus personal că nenumărate vieți au fost salvate mergând la război?’, a adăugat el.

‘Ochii îi ardeau de convingerea martirului. Nu era băiatul rău, ci Mesia. Continuând să ducă un război pe care l-a pierdut de mult timp’, a mai scris editorialistul.

Trevor Kavanagh, în The Sun, subliniază că ‘Blair a fost mereu obsedat’ de locul pe care îl va lăsa în istorie.

‘A sperat că va semăna cu eroii de război americani, cu toate beneficiile asociate. Dar, în loc de asta, ne amintim de el pentru faptul că a stârnit o furtună teroristă într-o lume fragilă și instabilă’, estimează Kavanagh.

chilcot-comp

***

 


Categorii

1. DIVERSE, Dezinformari, hoaxuri, diversiuni, manipulari, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Statul Islamic (ISIS)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “RAPORT ISTORIC al comisiei de ancheta CHILCOT privind RAZBOIUL DIN IRAK, care pune in lumina vinovatia fostului premier TONY BLAIR. MAREA DEZINFORMARE americano-britanica care a provocat UN MACEL INUTIL, ARUNCAREA IN HAOS A IRAKULUI si aparitia ISIS

  1. Pingback: CUM A FOST POSIBIL ATENTATUL CU CAMIONUL DE PE COASTA DE AZUR, la ce au folosit “masurile sporite de securitate”? STAREA DE URGENTA EXISTA DOAR PENTRU A SE PRELUNGI NEDEFINIT? Delirul lui Hollande si cinismul premierului Valls dau intreaga mas
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare