Posibile clarificari privind CONTROVERSA DESHUMARII PARINTELUI CALCIU: “Vai lumii, din pricina smintelilor!”
- Mesagerul de Neamt: A doua prigonire a părintelui Calciu
Motto: ”Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala”. (Matei 18,7)
În plin postul Crăciunului, când toată lumea e mai preocupată de cele creștinești și mai aplecată cu sufletul spre cele sfinte, o veste a tulburat inimile credincioșilor: la mănăstirea Petru Vodă, locul ridicat de Părintele Iustin, s-a făcut parastasul de 7 ani pentru părintele Calciu Dumitreasa, iar acesta ar fi fost găsit cu trupul neputrezit. O singură televiziune, Antena 3, a dat imagini care păreau a susține întru totul ideea că părintele Calciu a fost găsit cu sfinte moaște. Știrea a fost rapid preluată de ziarele locale, presa națională și mai ales diverși români cu site-uri și bloguri aplecate spre mai multă sau mai puțină spiritualitate. Evident, au apărut elemente noi. Că obștea de la Petru Vodă ar fi cerut in corpore canonizarea părintelui Calciu, că este puhoi de lume care vine și cere același lucru și că, per ansamblu, într-o vreme în care românilor le-au rămas prea puțini stâlpi de susținere, părintele Calciu ar putea face mai multe pentru ei dacă ar fi declarat sfânt. La orizont se prefigurează o isterie crescândă, abil întreținută, care angrenează tot mai multe inimi (și mai puține minți), deși nimeni nu pare să fi considerat necesar să meargă până la Petru Vodă. Măcar să vadă. Noi am fost. Ce am văzut, ce am aflat, e cutremurător.
Părintele Calciu Dumitreasa
A fost unul dintre cei prigoniți de regimul comunist, dar care s-a statornicit în credința sa în Hristos și în ideea națională. A petrecut peste 21 de ani în cele mai crunte din temnițele comuniste (1948-1964 și 1979-1984), trecând și prin iadul reeducării, de la Pitești și Aiud.
În 1963, a fost eliberat din închisoare, cu domiciliu forțat în Bărăgan, apoi a fost eliberat, în 1964, după amnistia generală. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției și ajunge profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. Este arestat pentru a doua oară în 1979, judecat și condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare și confiscarea averii. Arestarea a determinat un val de proteste din partea intelectualilor români aflați în străinătate: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma.A trecut prin secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava, apoi a fost dus la penitenciarul Aiud, unde mare parte din detenție a petrecut-o în izolare. După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat să părăsească țara împreună cu familia și se stabilește în Statele Unite, unde primește cetățenia de onoare. Aici și-a continuat lupta în numele lui Dumnezeu și eforturile pentru apărarea intereselor românilor, fiind primit la Casa Albă de 2 președinți – Ronald Reagan și George W. Bush.
A trecut la Domnul în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Conform dorinței sale, este înmormântat în țara pe care a iubit-o atât de mult, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă:
”Mai întâi, să știți că Părintele Stareț al Mănăstirii Petru-Vodă, Arhimandritul Iustin Pârvu, ne-a acordat în cimitirul mănăstirii două gropi alăturate, pentru ca, așa cum am trăit în viață, să fiu și-n moarte cu soția mea Adriana, care m-a ajutat în împrejurările grele, cu un curaj pe care înainte de aceste împrejurări nici nu i l-am bănuit. La căpătâi va fi o singură cruce de piatră, pe care vor fi scrise numele noastre, data nașterii și a decesului și un îndemn către cei care ne vor vizita mormântul, să se roage pentru noi.
Conform legilor americane, trupul meu va fi depus într-o casă mortuară, care va îndeplini procedurile prevăzute pentru un trup care va fi transportat în România. După spălarea
profesională făcută de casa mortuară, rugați un preot ortodox să spele trupul cu vin și untdelemn, rostind rugăciunile de cuviință și miruindu-mă pe tot trupul. Apoi, să mă îmbrace cu straiele preoțești și pe piept să-mi pună icoana Maicii Domnului, cea sculptată în os și fixată într-un cadru de lemn, pe care mi-a dăruit-o în spital Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, care mi-a dat și binecuvântare pentru asta. În mâna dreaptă să-mi pună sfânta cruce și metaniile primite de la Mănăstirea Diaconești, care vor merge cu mine în mormânt” (Părintele Calciu, 12 noiembrie 2006, Spitalul Militar București).
Testamentul
Ca și când ar fi știut ce se va întâmpla peste ani, părintele Calciu a lăsat un testament, cu lucruri clare și deloc interpretabile:
”Știu că înmormântarea mea va fi înconjurată de o anumită vâlvă, pe care n-o merit în moarte, precum n-am meritat-o nici în viață. Oameni vor vorbi, vor crea legende, dar Dumnezeu va deosebi adevărul de legendă și mă va arăta așa cum am fost, ca un păcătos și nevrednic. (…) Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greși, poate crea false minuni. De aceea Vă rog, Prea Cuvioase Părinte stareț, să găsiți o cale prin care să împiedicați asemenea lucruri: fie că veți lăsa la mănăstire un document, fie că veți pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu și atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi.
Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcție sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat și, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoții să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înșelarea celui rău. Să fie legați preoții care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă și trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna.” (Preot Gheorghe Calciu, 28 octombrie 2006, Spitalul Militar București, cit. Viața Părintelui Gheorghe Calciu, Ed. Chistiana, București, 2007)
În fața acestui testament, nu prea mai e loc de comentarii sau interpretări. Totuși, la Petru Vodă, trei-patru călugări s-au erijat în interpreți, inspirați din exterior, de divinitate sau nu. Conducătorul lor pare a fi părintele Teodot, cel care și recunoaște că inițiativa de a-l dezgropa pe părintele Calciu i-a aparținut. Pe părintele Teodot l-am găsit în chilia părintelui Iustin, în camera din spate, veghind trupul părintelui Calciu și uscându-l cu aeroterma.
Parastas la un mormânt gol
Părintele Teodot e dornic să vorbească și să justifice ce s-a făcut, chiar dacă asta înseamnă să amestece propria-i voință cu învățămintele părintelui Calciu, ale părintelui Iustin ori chiar lucrarea Sfântului Duh. Povestește, oricui vrea să-l asculte, iar povestea e stupefiantă.
Și a început cu
”M-am dus la mormântul părintelui Calciu, cu care am avut o legătură deosebită. Când am fost călugărit, părintele Calciu era aici și a ținut predică. Eu am partea orizontală a Crucii părintelui Calciu la mine în chilie. Acea parte înseamnă iubirea de oameni. Am mers la mormântul părintelui Calciu și i-am spus: «Părinte, eu nu vreau să te supăr, pentru că știu că ești sfânt. Dacă tu vrei să fii dezgropat, de-ne nouă încredințare», și mi-a zis: «Cu toată bucuria!»”
A urmat o revelație pe care părintele Teodot a simțit-o ca pe ”o putere deosebită” într-o noapte de sâmbătă, dar nu s-a putut duce să dezgroape trupul părintelui Calciu că n-a venit ”cineva” cu uneltele. Și-a amânat-o pentru marți, mai ales că
”Luni i-am spus părintelui stareț ce am de gând, el mi-a spus că oficial nu dezgroapă pe nimeni, dar facă-se voia Domnului”.
”Marți am început să-l dezgrop, ziua în amiaza mare. Am reușit să ajung până la podul de lemn de deasupra sicriului, iar când am ajuns aici am fost împiedicat. A venit cineva și m-a luat de acolo, m-a înșelat că mă duce nu știu unde și până la urmă nu am mai continuat dezgropămintea. Alții au fost puși să toarne pământ înapoi, să-l îngroape la loc. Cineva ne-a acuzat că ne jucăm cu Dumnezeu și cu sfinții”.
”Aceasta a fost una din încredințările prin care noi am avut puterea să purcedem în noaptea de joi spre vineri (14 spre 15 noiembrie)… Aceasta a fost lucrarea Duhului Sfânt, dar pe noi nu ne crede nimeni”.
Pe 16 decembrie, un sobor de preoți a oficiat parastasul părintelui Calciu, la mormântul din cimitirul de la Petru Vodă. Mormânt gol, după cum spune chiar Teodot: „Noi l-am scos înainte de slujba de parastas, el era aici înainte de slujbă, scos de noi. Acolo am lăsat câteva oase…”
Cum s-a făcut parastas dacă nu mai era trupul acolo, cum au făcut preoții slujba dacă știau că mormântul e gol – sau, poate, nu știau -, cum au putut fi lăsate niște oase acolo dacă trupul era întreg, acestea și multe altele sunt întrebări la care nu avem deocamdată răspunsuri.
Mitropolitul și starețul Hariton… Facă-se voia Domnului
Cu greutatea și importanța pe care i-o asigură statutul de păstrător al cheilor de la chilia Părintelui Iustin, părintele Teodot este acum gardianul trupului părintelui Calciu. Nu dă cheile nimănui și, cu excepția lui și-a celor trei companioni, toți călugării de la Petru Vodă sunt ”turbați de diavol”.
”Au vrut să-l îngroape la loc. Au venit la mine și au vrut să îmi ia cheia cu forța, m-au amenințat că vor sparge ușile. (…) Eu atunci am zis că ar fi cel mai bine să vină mitropolitul, ca să decidă ce să facem. Numai așa i-am putut liniști. Când a venit mitropolitul, a ascultat ce a avut de spus fiecare dintre noi și a spus că părerea lui este să-l îngropăm înapoi și să punem în biserică cele câteva oseminte care ne-au rămas. Tot atunci, ne-a spus că nu ne obligă să facem asta, că n-o să vină cu jandarmii să ne oblige, ci că e strict părerea lui”.
Părintele stareț Hariton Negrea a părut cel puțin la fel de neimplicat în această chestiune, parcă lăsând lucrurile să curgă de la sine:
”Nu putem avea o poziție oficială, pentru că avem o problemă în acest moment cu fiul părintelui Calciu, care vrea să dea în judecată mănăstirea și să ceară multe zeci de mii de dolari”.
Înțelegem că ar fi o consecință a dezgropării trupului fără acordul familiei. Întrebat de acțiunea grupului lui Teodot, părintele stareț a fost evaziv:
”S-au grăbit, lucrurile nu se fac așa”.
Am insistat să aflăm de ce Teodot are cheile și se comportă ca și cum ar fi el, singur, stăpân peste acea parte din mănăstire. Părintele stareț a dat un răspuns împăciuitor, dar care nu se leagă cu regulile de ascultare dintr-o mănăstire:
”Eu sunt venit de puțin timp. Am găsit aici niște lucruri și nu le pot schimba dintr-o dată”.
Noi, de aici, înțelegem că, dată fiind perioada scurtă de când părintele Hariton este stareț, nu-și permite să intre întru totul în atribuțiunile funcției.
Lipsa de fermitate în acest caz, de la nivelul starețului până la ÎPS Teofan, nu face însă decât să-i dea părintelui Teodot impresia că are perfectă dreptate și justificare în ceea ce a făcut și face.
”Eu nu voi face niciodată acest lucru, nu voi da cheia unor persoane care sunt în ispită, în boală demonică. Ei sunt înfricoșați de lege, nu au încredere în sfântul. (…) În afară de o parte din obștea de aici, căzută în ispită, aflarea moaștelor este motiv de mare bucurie. În prezența mitropolitului, un preot bolnav, părintele Luca, ar fi cerut alungarea din obște a celor care au dezgropat sfintele moaște. A spus că este cea mai mare fărădelege și neascultare, că fiecare a făcut ce a vrut. Dacă ar fi fost un blestem, s-ar fi întâmplat ceva, dar moaștele au rămas intacte”.
Promisiunea Mitropoliei: ”lucrurile se vor așeza într-un firesc”
Am luat legătura, marți, 10 decembrie, cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, pentru a afla poziția oficială asupra situației de la Petru Vodă și, mai ales, asupra perspectivelor care se întrevăd, dat fiind că trupul părintelui Calciu odihnește acum pe un pat de scânduri, la căldura unei aeroterme, și i se aduc alături vizitatori care să-l cinstească și să-l sărute ca pe moaște. Părintele Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al MMB, ne-a explicat că
”În general, Biserica Ortodoxă nu se grăbește cu canonizarea, acest lucru se întâmplă la multă vreme după trecerea în neființă. Au fost mulți sfinți canonizați după foarte mulți ani. De exemplu, Sf. Ștefan cel Mare a fost târziu canonizat, deși în evlavia poporului exista ca sfânt. Nu e nicio grabă, nu e în duhul Bisericii să grăbească
Întrebat dacă, totuși, pe parcursul acestui proces îndelungat, rămășițele n-ar trebui îngropate, măcar până la decizia finală, părintele Sturzu a răspuns clar:
”Ar trebui îngropate. Bine, acum, depinde, de la caz la caz”.
Strict în cazul trupului părintelui Calciu Dumitreasa, părintele Constantin Sturzu a fost limpede:
”Cum n-a fost îngropat la loc?! Știam că a fost îngropat”.
După ce i-am spus părintelui ce știm noi – că trupului părintelui Calciu nu numai că n-a fost pus înapoi în țărnă, ci este ținut în chilia părintelui Iustin și este arătat tuturor pelerinilor care ajung la Petru Vodă, pentru ca aceștia să se închine la el ca la sfinte moaște -, pr. Constantin Sturzu a cerut un răgaz. A revenit apoi, la scurt timp:
”Într-adevăr, lucrurile stau așa cum le-ați spus dvs. Am înțeles că la nivelul Mitropoliei se știe acest lucru. Ce pot eu să vă spun este că în acest moment lucrurile se analizează din mai multe puncte de vedere. Și legale, și canonice, chiar testamentare, pentru că părintele Calciu a lăsat clar că nu vrea să fie dezgropat, iar asta va cântări foarte mult în analiză. Avem încredere și în maturitatea obștii și credem că lucrurile se vor așeza într-un firesc al lor. În câteva zile, nu mai mult”.
Îndemn la cumpătare
În fața poziției încă ambigue a oficialilor Bisericii Ortodoxe și a determinării părintelui Teodot, ne vedem obligați să facem acest îndemn la cumpătare. Departe de noi gândul de a ne îndoi de harul părintelui Calciu. Ba, dimpotrivă, Bunul Dumnezeu să-l răsplătească pentru toate eforturile făcute în slujba Mântuitorului Iisus Hristos, după cât de mult a iubit și a slujit România, Biserica Creștină Ortodoxă și creația lui Dumnezeu!
Trebuie totuși să ținem cont de chiar testamentul său, de faptul că a murit în țară străină și a fost primenit după obiceiuri străine, pentru un transport care a durat 2 săptămâni.
Părintele Teodot spunea că, atunci când l-au dezgropat, părintele Calciu era ”până la brâu într-un sac de nylon și tot ce era în sac s-a păstrat, în ciuda umezelii din jur”. Din cauza umezelii a pus el aeroterma. Un preot din Bacău, venit să vadă cu ochii lui realitatea, a exclamat:
”Bine, părinte, dar dacă sunt sfinte moaște n-au nevoie să fie uscate cu aeroterma!”
Există un lucru care ar trebui să ne facă și mai cumpătați: un martir al luptei anticomuniste, umilit, bătut, batjocorit în închisori, are, de aproape o lună de zile, trupul deshumat și expus agresiunilor de oriunde și de tot felul. Ori tocmai asta a cerut să nu i se facă.
Întrebarea e cui prodest?
Ultima oră: Ieri, miercuri, 11 decembrie, părintele Constantin Sturzu de la Mitropolia Moldovei și Bucovinei ne-a declarat, pe la prânz, că ”Suntem în aceeași etapă, dar lucrurile urmează să se rezolve, nu mai durează mult”. Tot cam pe atunci, dinspre Petru Vodă a venit și vestea că părintele Calciu Dumitreasa a fost reînhumat, iar călugării care l-au tulburat în odihna sa au fost trimiși spre alte locuri.
”În testamentul părintelui scrie că dacă va fi dezgropat și găsit întreg, să fie îngropat nu știu unde, iar cei care îl îngroapă să fie «legați», așa încât să nu știe nimeni niciodată unde a fost pus. Asta e smerenia lui, noi nu putem să facem așa ceva ad-literam. Noi trebuie să înțelegem în duh testamentul” – interpretarea lui Teodot a testamentului părintelui Calciu.
Moaștele sfinților și puterea lor
În 2006, într-un interviu acordat Formula As, părintele Calciu Dumitreasa atingea tocmai subiectul moaștelor.
Oamenii cred că la sărbători puterea sfântului crește. Și cred că au dreptate. Important este însă ca oamenii să nu-și facă idol. Să nu uite că dincolo de moaște este Sfântul și, mai ales, este Dumnezeu, care îi dă putere sfântului și care face ca minunea să se realizeze. Se știe că acolo unde credința se bazează exclusiv pe minuni, nu este credință tare.
– Cum realizăm că suntem dinaintea unor moaște?
– Moaștele sunt consacrate de Biserică, asta e garanția. Vindecările sau întoarcerea la credință sunt consecințe ale acestui fapt, că moaștele sunt consacrate de Biserică. (…) Sunt moaște dacă sunt împlinite toate canoanele și fac minuni. Însă constatarea Bisericii este importantă și ea vine prudentă, după ce se verifică toate semnele. Nu e rău că se întâmplă astfel.
– Nu există pericolul să se facă un comerț cu moaște?
– Ei, și sfinții sunt supuși unui risc, unor obiceiuri ale noastre… (zâmbește). Eu mă gândesc că poate sfântul s-a rugat la Dumnezeu să ajungă, chiar și cumpărat pe bucățele, în anumite locuri unde oamenii au mai multă nevoie de el. (…) Dar toate bisericile sunt pline de har, iar Dumnezeu este pretutindeni, nu numai unde sunt moaște. Nu toți sfinții devin moaște. Dumnezeu lucrează prin diverse haruri pe care le pune în anumiți oameni. Moaștele sunt numai un fel de manifestare a divinității. (…) Creștinul nu trebuie să se limiteze la rugăciunea dinaintea moaștelor ori chiar la rugăciunea către sfântul invocat. Creștinul să fie conștient că Dumnezeu Însuși lucrează prin sfinți și răspunde rugăciunilor făcute la icoane sau la moaște.Altminteri, va fi foarte aproape de idolatrie. Pericolul e foarte mare, mai ales pentru oamenii care sunt adânc credincioși, dar nu au o bază a înțelegerii lui Dumnezeu. (sursa: Formula As)
Dana OSTAHIE
Valentin BĂLĂNESCU
- Imagini cu SFINTELE MOASTE ale PARINTELUI GHEORGHE CALCIU prezentate la emisiunea Secvential – vadirea SFINTENIEI unui preot-simbol al IUBIRII si MARTURISIRII pana la capat (VIDEO)
- PARINTELE CALCIU – sfintitul marturisitor si unicul “RAZBOINIC INTRU CUVANT” – gasit cu SFINTE MOASTE la PARASTASUL DE 7 ANI?
- PARINTELE GHEORGHE CALCIU MARTURISITORUL – 7 ani de la mutarea la Viata Vesnica. “Memorialul durerii” despre CELE SAPTE CUVINTE CATRE TINERI (VIDEO)
- PARINTELE CALCIU: SCRISORILE-TESTAMENT catre Parintele Iustin Parvu, IPS Bartolomeu Anania, Manastirea Diaconesti si credinciosi (octombrie 2006)
- MARTURII DESPRE PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Parintele Iustin Parvu, Parintele Nicolae Tanase si Parintele Adrian Beldianu: ICOANA JERTFEI
- PARINTELE GHEORGHE CALCIU – viata si slujirea in America. MARTURII CALDE DE LA FIII DUHOVNICESTI DESPRE UN PARINTE ADEVARAT SI SFANT
- Parintele Calciu DESPRE SOCIETATEA AMERICANA, ORTODOXIA DIN AMERICA SI CONVERTIRI: “Dumnezeu lucreaza. Si iubirea lucreaza”
- Testamentul duhovnicesc al parintelui Calciu: DRAGOSTEA, SMERENIA, BUNATATEA, RUGACIUNEA (I): “Sa nu ucidem dragostea lui Dumnezeu din noi!”
- Testamentul duhovnicesc al parintelui Calciu (II): “DIAVOLUL TURBEAZA ATUNCI CAND CINEVA SE ROAGA”
- PARINTELE CALCIU – ULTIMA CONFERINTA, cu o luna inainte de plecarea la Domnul (VIDEO in 3 parti; CLUJ-NAPOCA, octombrie 2006)
- PARINTELE GHEORGHE CALCIU – Interviu inedit din 2004, pentru Radio Reintregirea
- INTOARCEREA LA HRISTOS – prefata marturisitoare a Parintelui Calciu. VIATA DUHOVNICEASCA DIN INCHISORILE COMUNISTE SI SERVITUTILE PATRIARHIEI
- FILE DE PATERIC VIU CU PARINTELE CALCIU – ultimele sale zile de viata, la Spitalul Militar, povestite de maicile de la Diaconesti
- Parintele Calciu – intre strigatul marturisitor si slava prigonitorilor neo-farisei
- PARINTELE GH. CALCIU: “Prefer sa mor aici fara niciun compromis!”
- CEA MAI GREA LOVITURA – CEA DE LA FRATI. Prigoana Parintelui Calciu-Dumitreasa
- AL DOILEA CUVANT CATRE TINERI – acum 30 de ani, un singur glas al Bisericii s-a ridicat impotriva daramarii bisericilor: Parintele Gheorghe Calciu
- UNDE SUNT SECERATORII? – Al optulea cuvant catre tineri al parintelui Calciu
- Parintele Calciu despre razboiul nevazut si VREMURILE DE SFARSIT
- CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI
- Parintele Calciu despre “dorul” de Aiud, rugaciunea din inchisoare si despre Pitesti
- Parintele Calciu despre experimentul satanic de la Pitesti: TINTA A FOST SUFLETUL NOSTRU, DAR ULTIMA BATALIE A FOST CASTIGATA DE DUMNEZEU
- Parintele Calciu: “Stai ca un stalp neclintit in fata satanei!”
- “NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI
- “SA ROSTIM RASPICAT ADEVARUL!”
- Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI
- MANA LUI DUMNEZEU – parintele Gheorghe Calciu
- Parintele marturisitor GHEORGHE CALCIU: DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!
- PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (I). Batjocorirea lui Hristos si agresiunea continua a pacatului si a hulei
- PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (II): Problemele din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii…
- Parintele Calciu – cuvinte puternice, actuale si esentiale despre VORBIREA DE RAU IN BISERICA, LIMBAJ VULGAR SI MÂNIE: “Sa revenim la demnitatea limbajului!”
- Parintele Gheorghe Calciu despre PERFIDIA ECUMENISTA
- Parintele Gheorghe Calciu: Planul masoneriei este sa subjuge intreaga omenire si sa distruga credinta crestina
- MASONERIA si FAMILIA
- MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE
- Pr. Gheorghe Calciu despre masonerie
- PR. GH. CALCIU: “Ortodoxia si ecumenismul”
- Parintele Gheorghe Calciu despre darurile facute de Craciun:”DACA N-AI PUS DRAGOSTEA TA IN DAR, NIMIC NU ESTE!”
- Parintele Gheorghe Calciu: “SPOVEDITI-VA SI IMPARTASITI-VA, NU E NIMIC MAI INALT IN LUMEA ACEASTA!”
- Parintele Calciu despre DEASA IMPARTASANIE FARA SPOVEDANIE si “CERBERII POTIRULUI”
- Parintele Gheorghe Calciu despre bogatul caruia i-a rodit tarina si tiranii care se cred nemuritori
- Parintele Calciu si IPS Bartolomeu despre PATRIARHUL TEOCTIST
- Marturia Parintelui Calciu despre IPS Bartolomeu Anania – 2006
- “Anchetatorii mincinosi”
- PARINTELE JUSTIN PARVU. Marturia parintelui Calciu, de peste timp
- PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA
- Izolare sau implicare? – Realismul parintelui Calciu
- Parintele Gh. Calciu – inedit: “ATITUDINE SI RABDARE”
- DEMONIZATUL DIN TINUTUL GHERGHESENILOR – Predica Parintelui Calciu despre indracire, cazul Tanacu si razboiul din inima noastra cu diavolul (2005, VIDEO SI TEXT)
- Parintele Gheorghe Calciu despre Biserica si calugarii de la Tanacu
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Intr-un DVD dedicat parintelui Arsenie Boca, se povesteste ca in ultimii ani aui vietii, acesta ar fi fost intrebat: De ce nu slujesti in casa la Sinaia, Sf Liturghie (cu o maica)? Nimeni nu va sti ! Parintele a raspuns:
Trebuie sa fac ascultare !
Parintele ar fi dorit foarte mult sa slujeasca Sf Liturghie.
“Teodot nu spune că s-ar fi făcut vreo slujbă creștinească la momentul dezgropării, dar zice că a postit el două zile jum’ate. După care a căutat pe internet predicile părintelui Calciu și din prima oferită de Google a ales îndemnul de care avea nevoie mai departe…”
Azi, ca sa ghicesti, nu se mai deschide Cartea: se deschide internetul si, pentru sigurata, se da cu gugăl in loc de zaruri.
Diavolul nu are liniste din cauza postului si de aceea lupta mai tare in aceste zile.
Mai ales in manastiri.
Cine vrea sa se lepede de lume si sa devina calugar sau pustnic, trebuie sa se pregateasca de cel mai mare razboi cu diavolul.
Noi, mirenii, nici nu ne putem imagina in ce fel si cu ce putere ii lupta diavolul pe calugari. Unii dintre ei fac fata mai greu acestui razboi si se mai intampla sa cada.
Dumnezeu, care le ingaduie pe toate cu un scop, va randui lucrurile in asa fel ca unii, calugari sau mireni, sa iasa din aceasta ispita mai intariti duhovniceste.
Mie articolul de mai sus mi se pare foarte tendentios.
Oricine cunoaste viata parintelui Calciu nu are indoieli ca a fost un sfant. Nu sunt sigur ca ce este relatat mai sus este facut in mod obiectiv.
Sa nu uitam ca dusmanii romanismului si ai Crucii au tot interesul ca aceasta afacere sa fie… ingropata.
Oh sunt multe, se intampla sa stim detaliile din ambele parti si pt ca tot se fac multe speculatii trebuie sa vorbim (iertati-ma daca va creez si mai multa tulburare) fie chiar si pe un site public,
Responsabilitatea ne apartine tuturor, inclusive mie care nu pot tace din gura si care poate nu ar trebui sa scriu acest mesaj! De geaba ne spalam pa maini ca Pilat…
– Se tot vorbeste de binecuvatare: o binecuvatare a fost de la fostul staret Justin, intradevar pr Justin nu mai este cu noi , se poate spune ca o data ce a plecat din viata nu mai este staret si d eciziile trecute nu mai conteaza? Fiecare trebuie sa isi raspunda singur;
– noul staret nu a spus nu, a indemnat sa se astepte, (pt ca fiul parintelui nu a fost de accord, apoi IPS Teofan nu a fost contactat)…
– In Moldova este o traditie ca la 7 ani sa se dechida mormintele (multi au speculat-o) insa asta numai cu acordul failiei…
– Dezgroparea s-a facut in graba, fara o sluba, de ce pr staret nu i-a oprit?, oare chiar in manastire poate fiecare sa-si faca de cap? Vorba unui parinte de aici, staretul putea sa cheme politia, insa …
– Unii care s-au certat cu fiul parintelui de ce nu vrea ca parintele sa fie descoperit, acum fac pe inocentii si ii acuza numai pe cei cativa tapi ispasitori.. (nu vrem sa dam nume)
– Andrei s-a suparat intradevar si a amenintat manastirea si pe staret… staretul s-a speriat si mai mult…
– Multi din manastire incluzandul pe pr staret ne-au implorat pe noi cei de aici sa il convingem pe Andrei altfel, asta dupa ce faptul a fost implinit (insa noua ni s-a spus altfel), si sa il contactam pe IPS Teofan care era intr-o vizita in America.. Ni s-a spus de pr staret ca IPS Teofan a fost informat déjà ce se intampla. Cand l-am contactat pe ierarh: surpriza din nou, IPS Teofan nu stia nimic ce se intampla acolo…. Deci a primit stirea de la noi…
IPS Teofan a mers la Petru-Voda si le-a recomandat sa il puna pe parintele inapoi dupa dorinta sfintiei sale intr-un mormant nou (asa cum SE si spune in testament) si sa il ingroape cu prohodire langa biserica sau langa staretul Justin; binenteles ca s-a ripostat din multe parti, ATUNCI INALTUL LE-A SPUS CEVA DE GENUL VOI ATI INCURCAT-O VOI DESCURCATI-O, FACETI DECI SINAXA…
– sinaxa s-a facut iarasi in graba, parintele pus in acelasi mormant care era plin cu apa, la fel cum a si fost scos fara nici o prohodire…
– tapii ispasitori au fost alungati inainte de reinhumare…
– unul dintre calugarii care a chemat anteana 3 (nu din grupul “tapilor ispasitori”) sa faca acel scurt videoclip a fost batat/ calcat in picioare pana a varsat sange, de alti 3 monahi iarsi cu stirea staretului care din nou, nu a vrut sa se implice…
– unele din monahii care au vrut sa se inchine la parintele inainte de a fi pus inapoi in mormant au fost alungate…
@Pungescu:
Nu exista niciun fel de indoiala la adresa sfinteniei pr. Calciu. E, totusi, de mirare ca multi par ca-l cinstesc ca sfant pe pr. Calciu abia acum, dupa dezhumare. Prin asta arata, de fapt, ca ei au avut indoieli si ca aveau nevoie de minuni, lucru anormal, asa cum arata insusi pr. Calciu in interviul din Formula As. Cine l-a inteles in duh, citindu-l, ascultandu-l, apropiindu-se in rugaciune, nu avea nevoie de asta ca sa stie ca e un sfant.
@ellaina:
Multe se lamuresc, totusi, citind marturia din Mesagerul de Neamt.
Lucru nepotrivit pare a fi faptul ca a fost ingropat fara slujba, fara cinstirea cuvenita, in graba. Nu aveau cum sa impiedice Teodot si cei cu el reinhumarea. Atitudinea lui probabil a incins spiritele si a provocat o reactie pripita si necugetata, de expediere simplista a intregii probleme.
Cred ca Parintele Hariton e la mijloc si nu poate sa-i impace cum se cuvine. Nu pare un om care sa doreasca sa fie batut cineva. Cel mult poate a aflat de faptul ca a fost batut acel monah, care e posibil sa nu fie chiar nevinovat.
Chiar si numai faptul de a chema televiziunea nu e de trecut cu vederea.
Poate ca in toate acestea a fost si o pronie Dumnezeiasca pt noi cei ramasi in urma sfintilor parinti Gheorghe Calciu si Justin Parvu, cat de neputinciosi suntem fara ei si cat de departe suntem de vietuirea lor…
Buna seara! Am aflat o serie de vesti mai putin imbucuratoare. La Schitul Patrunsa unde exista o viata duhovniceasca intensa staretul a fost schimbat cu un parinte adus de la alta manastire si din cate am inteles se doreste construirea unui drum pana la schit. Mai mult ca sigur trairea de acolo va avea de suferit. Daca aveti mai multe informatii care ne pot lamuri sau care pot infirma cele spuse de mine va rog sa le expuneti.
Un documentar despre schitul Patrunsa: http://www.youtube.com/watch?v=1JtahUsNqoQ
Citind articolul de mai sus, constat ca si fratiile voastre de la razboiintrucuvant cam deviati de la duhul orthodox. Fiindca desi incercati un stil neutral, reiese clar din text ca aveti oarece porniri negative fata de semenii vostri, adica fata de acel grup de la Petru Voda. Nu se cadea sa va piperati pe ici colo comentariile cu citate “potrivite’ lovind in fratii de la Petru Voda. Daca noi românii ortodocsi, mai ales cei care ne consideram a fi oameni duhovnicesti, ne duelam reciproc in “cuvinte potrivite’, cautandu-ne nod in papura unii altora, atunci vrajmasul troneaza asupra noastra a tuturor, deci si asupra fratiilor voastre. Haideti dara sa ramanem in duhul orthodox, avand si aratand ingaduinta si rabdare unii cu altii, caci toti putem cadea in ispite, iar caderile astea trebuiesc vazute nu ca pe un motiv de dipute, ci ca pe o scoala divina, din care v-om iesi mai intariti si mai luminati.
Grea mostenire i-a lasat pr.Iustin ucenicului sau-pr.Hariton! Mi-am adus aminte de vorbele parintelui Proclu legate de Petru-Voda. Cred ca totusi este nevoie de fermitate din partea staretului, de ascultare in manastire.
Cuibul de viespii de la Petru-Voda nu a putut fi controlat nici de vrednicul de pomenire Parinte Iustin.Ne amintim cu totii cata lume a suferit din cauza monahilor infiltrati,care au sechestrat practic discursul marelui duhovnic.Nici administratorii acestui sait nu au scapat de tirurile lor.Oricum,incercarea de a insista pe acest subiect produce si mai multa sminteala.Important e ca trupul a fost daruit pamantului.Aceasta generatie nu il merita pe Parintele Calciu atat timp cat fostii calai sunt acum mari politicieni sau si mai grav inalte fete bisericesti.
Acolo unde sunt Sfinti, sunt si ispitele cele mai mari
@ Cristi_g:
Fostii ca fostii, dar ce te faci cu noii calai? “Catelandrii” de acum sunt mult mai rai si mai periculosi.
@ elisays:
Si noi care credeam ca suntem niste ingeri care nu aveam pareri negative despre nimeni si ii vedem buni pe toti… Iata ca nu. De lovit nu cred ca am lovit in nimeni, am redat un articol care, in esenta, corespundea cu ceea ce stiam si noi. O fi sau nu duhul ortodox, nu stim cui ii este a judeca. Probabil unii super-ultra-hiper-ortodocsi. Dar va multumim. In rest, cine are minte, sa ia aminte si sa discearna. Cine nu, cauta nod in papura si pete in soare. Si tocmai unde sunt petele mari si grele nu vrea sa le vada. Fiindca… nu vrea sa stie de adevar.
@ Ellaina si toti:
E de ajuns numai sa vezi in ce HAL a ajuns sa fie mediatizat scandalul pe un canal TV, cu nume chiar de… canal (nu dam linkurile aici, fiindca nu vrem sa mai si raspandim ceva atat de murdar tabloidizat, dar care se pare ca unora le place…), ca sa intelegem ca si numai pentru asta avea mare sens ca parintele Gheorghe sa isi doreasca sa NU fie dezgropat niciodata. Erau oricum de ajuns umilintele la care a fost trupul sau si despre care s-a relatat in articolul discutat aici. Daca asta vi se pare ca ar coincide cu duhul si cu dorintele Parintelui nostru, ma tem ca… ceva s-a tulburat in noi toti. Inca o data: Binele care nu se face bine nu este bine. Iar aici nu a fost nimic in duhul cel bun si cu vreo binecuvantare. Totul hoteste si vicleneste, ba chiar si mai rau de atat, de la deshumare, parastas pe mormantul gol, chemat televiziuni versus musamalizat, apoi scandal cu batai, facut plangere penala si mers cu păra, cu barfa de sant si cu noroiul la… Kanal D si pana la reinhumarea facuta tot necrestineste si fara evlavia cuvenita unui om sfant. Deja sunt prea multe si tot ce iese din maini necurate nu prea are cum sa fie curat. Nu suntem vrednici de sfinti, asta e o certitudine, iar Cristi g. are dreptate. Totul a ajuns o bataie de joc rusinoasa – care imi aduce aminte de bataia la propriu a unora pe trupul abia adormit al parintelui Iustin, cu aceleasi motivatii la mijloc -, de care insa nici nu mai are cui sa ii fie rusine.
Toata tevatura asta m-a intristat si inca o data mi-am dat seama ca suntem vai de noi. In privinta parintelui Calciu, pe care-l respect foarte mult din motive personale, sunt 2 variante: ori testamentul este fals si a fost facut pentru a fi pus drept motiv in fata sfinteniei unuia dintre luptatorii comunismului si fervent aparator a l legionarilsor, fiind prieten cu acestia( Constantin Oprisan si Iustin Parvu) ori parintele Calciu a stiut profetic ce se va intampla cu trupul sau, caci fiind adus tocmai din America este posibil sa fi fost injectat(imbalsamat) cu tot felul de substante specifice pt a rezista la transport. Parintele Calciu nu este mai putin Sfant pentru faptul ca i-ar fi putrezit oasele fara acele injectii, caci nu tuturor sfintilor le este dat sa aiba moaste. Parintele vazand in duh tevatura si nebunia creata in jurul acestui lucru, a avertizat si a incercat sa previna. Cred ca noi nu ar trebui sa ne tulburam oricare din variante ar fi, caci sfintenia nu este data de moaste. De exemplu Parintele Arsenie Boca a cerut sa nu fie dezhumat, deci daca nu avem moastele sale nu-l mai consideram Sfant? Toata lumea ar trebui sa se potoleasca, mai ales cu acuzele la Admin, care a incercat sa nu fie cat mai obiectiv, fara a fi naiv si exaltat, atitudine pe care o admir foarte mult la acest site. Exaltarea si nebunia nu te face un crestin mai bun:” fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii” sp[une Iisus, deci sa urmam aceste cuvinte.Ma iertati daca am fost prea sfatoasa, eu fiind numai buna la dat din gura, in rest nimic de capul meu.
Ceea ce mi se pare extrem de trist e nebunia care pare ca este la Manastirea Petru Voda. Si nu e de azi de ieri. acolo ispitele sunt puternice, eu cu siguranta nu as face fata, si as fi unul din cei cazuti. Parca acolo e haita fara stapan. Caci din tot ceea ce am citit cand te inhami la manastire te inhami la ascultare, mai ceva ca in viata de mirean.Dar cum spuneam Dumnezeu sa-i ajute ca noi suntem, mai rai decat ei.Ia uite cum ne ciondanim intre noi?!
@admin
Despre Victor Ponta,copia la indigo a generatiei de sefi de astazi, am mai aratat intr-un comentariu.E descurajator cand vezi oameni de varsta ta,scoliti si cu pretentii intelectuale,se comporta ca niste manelisti.Infricosator nu e faptul ca nu cred in Dumnezeu,ci ca nu au frica de Dumnezeu.
@ Traista cu merinde:
Multumim mult, draga sora necunoscuta.
Testamentul este real, sigur si publicat inca de atunci de catre ucenicii parintelui, inclusiv apoi in cartea scoasa la Diaconesti cu Viata sa, de nimeni contestate pana acum, cand nu mai convine unora. Da, noi credem, vazand desfasurarea de acum, ca a fost profetic, mai ales ca tot ce a facut in ultimele sale saptamani de viata a fost pur si simplu dumnezeiesc (a se vedea aceeasi carte si postarile noastre). Total de acord cu tot ce ai scris in rest. Comparatia cu parintele Arsenie Boca este foarte nimerita. Ce-ar fi sa-l dezgropam si pe el, trecand nonsalant peste cuvantul sau, daca unul din noi pretinde ca a visat nu stiu ce si il apuca zelul evlaviei doar pentru a ne convinge ca are moaste intregi, fiindca altfel noi nu credem sau fiindca altfel nu putem face senzatie in mass-media si nu putem deveni noi niste eroi ai moastelor sau niste vedete monahale, megastaruri duhovnicesti? A se vedea si: http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2013/12/cazul-calciu-psihoza-moastelor.html
Da, acolo era sat fara caini de mult, si acum staretul e, probabil, mult prea moale si prea duhovnicesc pentru ce probleme i se ridica si e depasit de situatie. Asta pentru a pune inca gandul bun. Nadajduim ca nu e adevarat ca acel monah (care merita din plin sa fie pedepsit, insa nu asa) a fost batut salbatic cu stirea sa. Daca e adevarat, ar fi extrem de grav. Si daca batausii nu au fost la randul lor canonisiti sever. Oricum, nu putem spune ca s-a gestionat bine aceasta situatie smintitoare. Ne facem de rasul si de ocara lumii, dandu-ne in priveliste la televiziunile tabloide turcesti si purtandu-ne in procese crestini cu crestini, calugari cu calugari. Unde s-a mai pomenit asa ceva, si plecand de la ce?! Poate macar va servi ca o lectie pentru altele care sigur vor mai urma, stiind cate ceva despre duhurile si oamenii (o parte dintre ei) de acolo. Insa e rau si daca, asa cum auzim, altii, cu relatii inalte, vor sa exploateze scandalul pentru a-si pune staretul pe care doreau sa-l impuna inca de cand tragea sa moara parintele Iustin… Urate si meschine treburi.
PS: Ne dai ingaduinta sa preluam si povestea convertirii tale?
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2013/12/cazul-calciu-psihoza-moastelor.html
Părintele Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al MMB, ne-a explicat că
”În general, Biserica Ortodoxă nu se grăbește cu canonizarea, acest lucru se întâmplă la multă vreme după trecerea în neființă….”
Ce explicatii sa asteptam ?! Canonizari in nefiinta, e totusi ceva, mai ales pentru un teolog…
@c2:
Asta e evident greseala jurnalistilor, care au preluat un stereotip punandu-l pe seama parintelui Sturzu, care a si scris, odinioara, exact pe acest subiect, mustrand ziaristii care il citasera eronat cu expresia respectiva. Totusi, pe parintele C-tin Sturzu il citam frecvent pe site (http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/category/siteuri-ortodoxe/preoti-si-duhovnici-romani/parintele-constantin-sturzu/), nu iti trebuie o mare analiza ca sa-ti dai seama ca nu ar putea gandi si vorbi astfel.
Normal, doar nu am scris-o pt mine ci poate cineva se va regasi in negreala vietii mele si-i va veni vreun gand bun. Minunatul meu blog, este facut din pasiune pt bucatareala, dar si pentru ca cine vine dupa retete poate sa citeasca si altceva decat porcareala de pe internet. Deci retetele sunt un fel de panza de paianjen.
Nu sunt demna de ceea ce scriu, pt ca stiu cine ma ajuta sa scriu, dar sunt inspirate de trairile mele. Daca la mine pe site intra intr-un an 300o de romani dupa retete si unul singur se gandeste macar un pic la tara asta sau la viata lui, atunci eu sunt mai mult decat fericita.
Toti care ne-a dat Dumnezeu un mic talent, iar la scris cred ca toti romanii au talent, ar trebui sa-l punem in slujba Binelui si a Iubirii.
Voi sunteti un exemplu extraordinar pt ca stiu ca ati contribuit la convertirea multora, la a mea cu siguranta. La voi am citit despre Arsenie Boca, despre Constantin Oprisan, parintele Gheorghe Calciu, ca tot vorbim despre el. Sa va dea Dumnezeu smerenie ca sunt sigura ca va e greu cu atatea laude, ca sa nu va smintiti. De aceea va apreciez din ce in ce mai mult. Sunteti o gura proaspata de aer in nebunia Romaniei de astazi. Succes la cat mai multe convertiri si cat mai multa smerenie!
@ traistacumerinde:
Sarutmana! Amin.
Smerenie nu avem, dar nu ai grija, sunt mai multi care ne “injura” decat cei care ne lauda sau ne multumesc, deci dinspre partea asta nu ar fi pericolul asa mare.
@Admin :”Multumim mult, draga sora necunoscuta.” oare pot sa spun despre voi acelasi lucru ” dragi frati necunoscuti”? Nu pot deoarece sunteti de fapt dragi frati foarte cunoscuti, razboinici intru cuvant. Caci dupa atatia ani de citire, fara sa va cunosc, nu pot a spune ca nu va cunosc.
Recunosc, va cunosc, necunoscandu-va 🙂
@ Traistacumerinde:
🙂
AA si am uitat sa va transmit ca puteti oricand prelua pe viitor orice vi se pare interesant de pe blog, fara sa ma mai intrebati, de asemenea sa comentati daca vi se pare ca am dat-o cu bata in balta.Mai ales ca eu le-am postat “cu de-a sila” in general, link-uri catre blog, la comentariile voastre.
@Exegeticus: Cum poti justifica violenta, bataia intr-o manastire impotriva unui calugar ???? Este stupefiant ce ai putut scrie: “care e posibil sa nu fie chiar nevinovat.
Chiar si numai faptul de a chema televiziunea nu e de trecut cu vederea.”
Nu cumva cei care l-au batut sunt tocmai securisti infiltrati acolo ?
@Pungescu
Cum ai putea crede ca justific bataia intr-o m-re? Ideea este ca o fapta extremista provoaca reactii pe masura. Ar fi mai intelept ca cel in cauza sa se vada si pe sine si sa se smereasca putin si atunci se mai detensioneaza lucrurile si vor afla si rezolvare; macar el. Altfel, ramane o cearta omeneasca in fiecare are partea lui de vina si provocare. Poate chiar o dihonie draceasca.
Daca faci aluzii la securisti pe baza reportajului de televiziune, e penibil. In primul rand reportajul, apoi sa-i dai si crezare. Mai bine incercam sa ne formam un spirit critic rezonabil daca nu chiar duhovnicesc. Si in sensul asta e cam absurd sa crezi ca staretul a incuviintat asa ceva, dupa cat poate fi cunoscut si dupa atitudinea lui manifestata in problema de fata.
problema este ca multi dintre noi ne dam cu parerea fara ca sa stim despre ce este vorba, colac peste pupaza presa in per ansamblu ei pune paie pe foc scormonind tot felul de pretexte si improscand cu noroi biserica
@Exegeticus
In primul rand, a chema un post de televiziune sa filmeze trupul neputrezit dupa 7 ani al unui mare traitor si marturisitor al Bisericii nu mi se pare un act “extremist”. Poate fi eventual o greseala sau o gafa daca a fost facuta fara binecuvantare, dar nu vad nicio intentie rea in asa ceva.
In al doilea rand, sa raspunzi la asa ceva batandu-l pana vomita sange nu mi se pare “o reactie pe masura” ci una cu totul peste masura.
@Pungescu:
Extremism are o conotatie care ne duce cu gandul in alta parte, insa a descrie drept ”greseala” sau ”gafa” un comportament deliberat, insistent, perpetuat si transformat in actiune consecventa, intr-un mod care n-are nicio legatura cu monahismul elementar, este …un eufemism. Nu scrie oare undeva ca cine seamana vant culege furtuna? Iar de furtuna toti vom fi izbiti…
@Pungescu
Prin extremism calificam o fapta dusa dincolo de limitele normale. Insistenta pe o idee fixa (a moastelor) in ciuda celor din jur si a unor elemente care pun sub semnul intrebarii fenomenul (nylonul in care a fost pus trupul imbalsamat) cred ca poate fi numita extremism atunci cand merge pana la a chema televiziunea pt a face un spectacol care sa atraga atentia.
In plus, asta era doar o parte din actiunile sale. Faptul ca a sprijinit ideea fixa a moastelor tine de extremism. Mai bine zis habotnicie, pt a nu se confunda cu talibanism sau cu fanatismul musulman.
Evident ca bataia este un lucru inacceptabil. Problema este ca nu doar securistii bat, ca sa tragem concluzia ca erau securisti. Mai departe, nu prea iti arde sa-i plangi de mila unuia care vine cu injurii si acuze ciudate dupa ce a fost batut. Nu esti de acord, il ajuti cum poti, dar nu-i poti sustine cauza.
Ca sa clarific putin ce am vrut sa spun de la inceput, adevarul este undeva pe la mijloc. Nici faptul ca a fost ingropat pripit nu e bine, dar mai ales ca a fost dezgropat pompieristic. Nu putem accepta modul dezgroparii pt ca au fost agresati cei ce au facut-o. Dar, dincolo de asta, nu e posibil sa mergem pe linia ideii fixe de moaste cand nu este adeverita indubitabil. Sfintenia nu e de negat, dar nici sa nu deviem in populisme condamnate chiar de P. Calciu. Sper ca acum e mai limpede.
Eu tot nu inteleg. De ce nu a putrezit trupul parintelui Calciu? Din cauza imbalsamarii sau pentru ca este un sfant? Cei care au vazut trupul lui ce au constatat? Avea o mireasma deosebita, sau nu?
Si de ce a fost ingropat la loc fara ca mitropolitul sa ii citeasca rugaciunile de dezlegare? Nu i-a fost mila de bietul om, mai ales ca a cerut prin testament sa i se citeasca aceste rugaciuni?
@ Andreea:
Lucrurile sunt foarte controversate si nu stim cine poate da un raspuns cert si absolut. Noi ne-am spus insa parerea, chiar repetat, ca NICI NU E NEVOIE de a sti daca trupul parintelui nu a putrezit pentru a-l socoti sfant pe parinte si ca nu toti sfintii au trupurile neputrezite, dar osemintele lor tot sfinte moaste se cheama.
A fost si deshumat, si reinhumat necanonic si fara evlavia cuvenita, dupa cum se pare…
Fara a dori sa alimentez o disputa, mai fac doar 2 orecizari si cu asta inchei!
@ cristi_g
“Cuibul de viespii de la Petru-Voda nu a putut fi controlat nici de vrednicul de pomenire Parinte Iustin”.
Parintelui Justin (Parintele se semna cu Justin)ii era foarte bine cunoscuta situatia din obste si ca Om a lui Dumnezeu intrevedea rostul fiecarei stari de fapt, caci precum Dumnezeu nu taie raul imediat, dovedind atotputernicia Sa, tot asa si Omul lui Dumnezeu Justin nu avea dece sa sa se teama de “cuibul de viespi” dovedind de asemeni marea-i credinta in Cel ce toate le poate…
Si parafrazand cu aproximatie un exemplu, atunci cand in obste venea cate un frate nou pe care Parintele “scanandu-l” isi dadea seama ca e adus de Dumnezeu il avertiza cu “-Mai sa fii atent ca in manastire sunt trei tipuri de oameni! Unii au venit in manastire adusi de Dumnezeu, altii au venit doar pt ca nu aveau adapost si ce manca in lume. Iar pe altii i-a adus chiar satana, mai, ca sa-i munceasca pe cei adusi de Dumnezeu.” Parintele i-a primit pe toti care i-au batut la usa, fiindu-i mila chiar si de cei dintre cei mai rai!
@admin
“In rest, cine are minte, sa ia aminte si sa discearna. Cine nu, cauta nod in papura si pete in soare. Si tocmai unde sunt petele mari si grele nu vrea sa le vada. Fiindca… nu vrea sa stie de adevar.”
Vad ca v-ati raspuns singur! Discernamantul e o maaaare virtute! Petele le avem fiecare insine, dar le vedem mai abtir pe cele ale altora si le mai si mediatizam! Asta da exemplu de UNITATE! Speram cu mesajul meu de mai sus, ceva pozitiv si nicidecum starnirea indaratniciei! -Fie precum vreti!
@elisays:
Daca am fi cretani, faptul ca ne aflam in plin paradox nu ne-ar fi spre paguba, ci ar fi doar un caraghioslac.
Suntem crestini insa, iar obraznicia si trufia de a pune la punct pe altii tocmai in numele unitatii si a… vederii propriilor pacate este doar fariseism tragic. Da, poti intoarce si aceste cuvinte, asa cum ai facut-o mai sus, impotriva noastra, de vreme cauti nu adevarul, ci sa acuzi.
De ce doar Biserica Romana asteapta sa treaca timp pentru a-si canoniza sfintii? Rusii, grecii ii canonizeaza imediat dupa ce ii dezgroapa…
Ce parere aveti de pr Arsenie Boca, de pr Ilie Lacatusu, de Valeriu Gafencu si altii. Peste cate secole ii vor canoniza? Cand nu va mai fi anticrestinism? sau cand masoneria isi va da acceptul?!
Indiferent daca testamentul e sau nu real, asta nu inseamna ca nu poate fi sfant, asemenea celor mentionati mai sus…
Se pare ca se muta reperul discutiei pe doi sau trei nebuni sau destepti. Nu asta e problema. Problema nu e cine si de ce l-a dezgropat ci daca e sfant sau nu e sfant. Asta e esenta despre care trebuie sa discutam in momentul de fata. Toti spunem ca e sfant dar ne cramponam de proceduri si binecuvantari lasand astfel esenta problemei pana se va uita…
@Emil:
Dincolo de motivatiile mai putin cucernice aflate in spatele tergiversarii canonizarii Sfintilor Inchisorilor de la noi, exemplul Bisericii Ruse nu prea mai este unul de urmat. Se intampla anumite ”revizuiri” acolo in urma descoperirii de noi si doi documente…
Pe de alta parte, nu suntem de acord ca principala problema – legata de deshumarea parintelui Calciu si de toata tevatura – este daca parintele e sau nu sfant. Pentru ca este si cine l-a cinstit ca sfant l-a descoperit ca atare inca mult inainte sa se puna problema moastelor sale. Cine are nevoie, stiind totusi despre Sfintii Inchisorilor, de dovezi suplimentare, fie are indoieli, fie este ”minunist” si nu poate sa se raporteze la sfintenie decat daca aude si vede minuni, ceea ce nu e tocmai in regula. In plus, probleme sunt mai complicate si trebuie avut totul in vedere. Da, conteaza si motivatiile celor care au facut deshumarea si au provocat sminteala asta publica – si este inadmisibil sa afirmam, crestin-ortodocsi fiind, ca binecuvantarea este ”procedura”. Lucrurile nu se fac asa in Biserica, si cine le face inseamna ca le face pentru propria agenda si pentru propria proslavire, nu pentru cinstirea adevarata a unui sfant.
Fratilor intru ortodoxie, va vorbesc in cunostinta de cauza intrucat am avut o ruda care a decedat in America acum vreo 2 ani. Din cauza formalitatilor, a ajuns in Romania cam dupa o luna si jumatate – doua, intr-un sicriu metalic. Americanii si-au facut foarte bine treaba, la priveghi am constatat ca trupul arata intr-o stare foarte buna datorita conservarii de acolo. Similar cu cele relatate despre trupul Parintelui Calciu.
In alta ordine de idei, nu cred ca era necesara deshumarea acestuia, avand in vedere testamentul si dorinta fiului sau de a-si sti tatal ingropat crestineste intr-o manastire, credinciosii putand a se ruga sfantului Parinte si fara a-i vedea trupul neputrezit, cu sau fara moaste.
Totusi, nu-i acuz pe cei ce l-au deshumat, fara doar si poate acestia avand intentii bune, dar care, fara sa vrea, au produs tulburare credinciosilor.
Cum zicea parca cineva mai sus, ce ar fi daca ne-am apuca sa-i dezgropam pe marii duhovnici si traitori ai ortodoxiei, cum ar fi Parintele Papacioc, Parintele Steinhard de la Rohia, Parintele Cleopa Ilie etc. ? Sper sa nu se intample asa ceva nici cu trupul bunului Parinte Justin Parvu.
Doamne ajuta ! Nasterea lui Hristos sa va fie de folos tuturor !