Acord intre Patriarhul Bartolomeu si Porosenko. Presedintele Ucrainei: REPREZENTANTII PATRIARHIEI MOSCOVEI SA PLECE DIN TARA!/ Interviu halucinant al unui ierarh ecumenic: Constantinopol NU a recunoscut Patriarhia Kievului; Biserica Patriarhiei Moscovei nu mai exista in Ucraina! Pe de alta parte, ierarhul constantinopolitan sustine SLUJIREA IN LIMBA ROMÂNĂ/ IPS Nicolae al Mesaghiei: „Prima întrebare este: e oare atât de necesară autocefalia din punct de vedere duhovnicesc?”

9-11-2018 8 minute Sublinieri

Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko şi patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului au semnat sâmbătă, la Istanbul, un acord care va duce la recunoaşterea unei Biserici ucrainene independente, provocând un nou acces de furie al Moscovei, relatează AFP preluat de Agerpres.

Patriarhia de la Constantinopol a decis, la jumătatea lui octombrie, să recunoască o biserică ortodoxă independentă în Ucraina, punând capăt unei perioade de 332 de ani de tutelă religioasă a Moscovei.

Cu prilejul unei vizite în Turcia în cursul căreia urmează să se întâlnească şi cu preşedintele Recep Tayyip Erdogan, Petro Poroşenko a semnat un acord care fixează etapele recunoaşterii oficiale a independenţei Bisericii ucrainene.

Acordul semnat marţi “fixează condiţiile” pentru ca accederea Bisericii ucrainene la statutul de biserică autocefală “să aibă loc cu deplina respectare a regulilor canonice”, a spus preşedintele ucrainean.

El i-a transmis recunoştinţa sa “în numele poporului ucrainean” patriarhului Bartolomeu. “Această zi este istorică”, a postat Poroşenko pe Twitter după ceremonie.

Această chestiune ar urma să joace un rol central în alegerile prezidenţiale din martie 2019 în Ucraina, notează AFP.

Patriarhia are sediul la Istanbul, fostul Constantinopol care a fost capitala Imperiului Bizantin înainte de cucerirea otomană din 1453.

Bartolomeu este considerat “primul între egali” între patriarhii ortodocşi.

Furioasă după anunţarea deciziei privind Ucraina, Biserica rusă, care revendică la rândul său cel mai mare număr de credincioşi din lumea ortodoxă, a anunţat ruperea tuturor legăturilor sale cu Constantinopolul.

Mitropolitul Hilarion, responsabil pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei, a declarat sâmbătă că semnarea acordului se înscrie într-o serie de decizii ale lui Bartolomeu care “ies din domeniul canonic şi ţin exclusiv de domeniul politic”.

Potrivit agenţiei ruse de ştiri TASS, el l-a acuzat pe Bartolomeu că “răspunde ordinelor venite de dincolo de Atlantic care vizează slăbirea şi divizarea Bisericii ruse unite”.

Ortodocşii din Ucraina sunt divizaţi. O parte sunt fideli Patriarhiei de la Moscova, iar ceilalţi se revendică din Patriarhia de la Kiev, autoproclamată după obţinerea independenţei ţării în 1991 şi care nu a fost până acum recunoscută de nicio biserică ortodoxă din lume.

Rivalitatea dintre cele două biserici a fost exacerbată de criza ruso-ucraineană, marcată de anexarea peninsulei Crimeea în 2014 şi de conflictul cu separatiştii proruşi din estul Ucrainei, care s-a soldat cu peste 10.000 de morţi, notează AFP.

Seful statului a spus ca “reprezentantii Bisericii Rusiei” nu au nimic de facut in Ucraina, recomandandu-le sa plece “acasa”. “Reprezentantii Bisericii Ortodoxe a Rusiei” trebuie sa paraseasca statul si sa “revina” in Rusia, a spus Petro Porosenko la o Conferinta Internatonala. Presedintele a maia daugat ca “BORu este un element al sistemului politic Rusesc.” 

“Dragii mei, nu aveti ce cauta aici. Nu e nimic pentru Biserica voastra, pentru fortele voastre armate, pentru armele voastre. Acasa. In Rusia”, a afirmat Porosenko pentru reprezentantii Bisericii Ortodoxe a Rusiei din Ucraina. 

El a subliniat ca accepta “principiul non-interventiei statului in treburile bisericii, in special ale unui stat strain.” De asemenea, a indemnat ierarhii bisericilor ucrainene sa nu intarzie convocarea unui “sinod al unificarii”. 

In cadrul unui interviu acordat BBC, arhiepiscopul Iov de Telmessos al Patriarhiei ecumenice a facut mai multe afirmatii pe subiectul autocefaliei Ucrainei. Cateva fragmente mai jos:

In ceea ce priveste statutul “Patriarhiei Kievului” si al “Bisericii Autocefale a Ucrainei”, ierarhul a afirmat:

“Acesti episcopi (Filaret si Macarie-n.n.) au fost restabili ca ierarhi ai Bisericii Universale, iar acum asteptam urmatorul pas, ca toti acestia sa se reuneasca sub o noua structura, Biserica Ortodoxa din Ucraina, careia sa i se acorde tomosul autocefaliei. Nu am recunoscut pe Filaret si pe Macarie drept primati ai bisericilor lor si nu am spus ca Patriarhatul Kievului si Biserica Autocefala a Ucrainei sunt legitime, pentru ca ar fi ilogic: aceasta ar insemna ca am recunoaste doua structuri paralele, in plus paralele cu o a treia structura canonica, cea a Moscovei.”

Efectul deciziei Patriarhiei ecumenice privind autocefalia:

“este foarte important ca decizia Sinodului de pe 11 octombrie a abolit actul din 1686. Din punct de vedere canonic, asta inseamna ca Biserica Patriarhiei Moscovei nu mai exista in Ucraina. Conform deciziei acestui Sinod, toti ierarhii din Ucraina sunt, de facto, ierarhi ai Tronului ecumenic, ei trebuie sa astepte directiva patriarhatului ecumenic in privinta functionarii si existentei lor viitoare in perspectiva acordarii autocefaliei bisericii ortodoxe a Ucrainei.”

Convocarea Sinodului [unificarii] de catre patriarhatul ecumenic:

“Da, cand va considera ca e timpul”.

Cum va fi numita noua Biserica?

“Biserica Ortodoxa a Ucrainei”. “Ea va trebui sa uneasca toti credinciosii rezidenti pe teritoriul Ucrainei, independent de originea, nationalitatea, cetatenia lor. Toti credinciosii ortodocsi care se gasesc pe teritoriul Ucrainei apartin Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.”

In noua biserica se va sluji doar in ucraineana?

“Fiecare biserica dintr-o regiune anume trebuie sa slujeasca potrivit nevoilor credinciosilor. Daca ei sunt rusofoni, elenofoni, romanofoni sau anglofoni, Biserica trebuie sa-i slujeasca in aceste limbi.”

Noua Biserica trebuie sa fie prezidata de un patriarh?

“In acest moment, vorbim de autocefalia mitropoliei de Kiev. In istoria Bisericii Kievului, intotdeauna a existat mitropolitul Kievului, si mitropolitului i se va acorda tomosul autocefaliei.Daca va inainta la nivel de patriarhie sau nu, e alta chestiune.”

Patriarhatul Kievului pretinde ca are majoritatea episcopilor din Sinod[ul Unificarii] si, astfel, garantia ca Filaret va fi noul primat.

“Repet, daca patriarhul ecumenic incepe procesul acordarii autocefaliei, aceasta nu este pentru satisfacerea ambitiei personale sau pentru chestiuni personale.Scopul este remedierea schismei, unirea ortodoxiei in Ucraina. De asemenea, gandesc, personal, ca criteriul principal al unei persoane care ar trebui sa fie aleasa sef al noii structuri ecleziastice ar trebui sa fie harisma de a uni oamenii in jurul sau.”

Filaret poate fi considerat singurul candidat?

“In acest moment, fiecare episcop din Ucraina se poate considera candidat la functia de primat”.

Afirmatiile Constantinopolului asupra chestiunilor ecleziastice din Ucraina sunt complet in afara diversitatii atitudinilor din tara, crede Andrei Kuraev.

Protodiaconul considera ca afirmatiile Arhiep. Iov (vezi mai sus-n.n.) despre faptul ca toti ierarhii din Ucraina sunt subordonati Fanarului sunt contradictorii. Parintele Andrei a spus: ”este o logica in aceste afirmatii, insa aceasta logica e complet controversata in situatia de fata si nu duce catre unitate. Nu tine seama de diversitatea reala de atitudini din tara, astfel ca e o logica mai degraba de razboi, decat de pace. A fost surprinzator ca Constantinopolul a fost tacut timp de doua luni in timpul conflictului, iar apoi apare unul si comenteaza astfel. Mai bine ar fi tacut. Asta chiar e unul din cazurile in care se confirma ca daca ai fi tacut, intelept ramaneai.”

Totodata, teologul considera ca un consens civil in Ucraina e posibil doar daca „nu exista acuzatii reciproce”. 

Autointitulatul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe necanonice a Muntenegrului, Mihailo, doreşte ca statul muntenegrean, după modelul Ucrainei, să negocieze pentru rezolvarea litigiului cu Biserica Ortodoxă Sârbă.

“Ortodoxia renaște datorită Patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului și în cele din urmă se vor rezolva toate problemele lumii ortodoxe, inclusiv problema Bisericii Ortodoxe Muntenegrene”, a spus Mihailo, adăugând că fără Biserica Ortodoxă Muntenegreană nu există statul muntenegrean.

“Patriarhul Constantinopolului a spus că fiecare popor ortodox are dreptul la biserică autocefală, dar cu acordul conducerii de stat. Acum trebuie să acționeze statul. Nu există nicio bază canonică și nimic altceva care ar putea pune sub semnul întrebării autocefalia Bisericii Ortodoxe Muntenegrene, care a fost desființată cu forța armelor”, a spus Mihailo.

În 1920 Biserica Ortodoxă a Muntenegrului a fost încorporată în Biserica Ortodoxă Sârbă și și-a pierdut autocefalia. 

Mitropolitul Nicolae al Mesogheii si Lavreotikeii

Se vede că relaţiile inter-ortodoxe constituie cea mai mare problemă în zilele noastre şi, cu toate că se urmăreşte unitatea cu eterodocşii, ortodocşii mărturisesc între ei dragostea, însă o distrug în viaţa lor; propovăduiesc legătura de comuniune între ei, însă adeveresc cele potrivnice. Şi poporul credincios observă cum conducătorii lor se ceartă în argumente juridice, în loc să-i unească pe credincioşi, străduindu-se să creeze tabere armate şi grupuri de susţinători războinici.

Ce păcat! În toată această dispută există un pretext şi o cauză. Pretextul este necesitatea acordării autocefaliei Bisericii Ucrainei. Iar cauza este dreptul acordării ei. Cui aparţine acest drept, cine-l are? Cuvintele pe care le auzim că le menţionează Bisericile implicate sunt privilegii istorice, drepturi şi Canoane.

Din păcate, ceea ce nu auzim este Evanghelia. Prima întrebare este: este oare atât de necesară autocefalia din punct de vedere duhovnicesc? Dacă da, nu ar fi putut să aştepte puţin? Există şi un al doilea motiv: sunt atât de importante drepturile noastre încât trebuie să le apărăm ignorând sau chiar războindu-i pe fraţii noştri şi întrerupând comuniunea de o mie de ani dintre ei? Şi al treilea motiv: invocarea drepturilor istorice este mai importantă decât cuvântul evanghelic?

Constantinopolul i-a numit până acum “prieteni” pe fraţii din Rusia, iar aceştia refuză să mărturisească ecumenicitatea Patriarhiei Constantinopolului. Astfel se dărâmă fundamentele cele mai de bază ale unităţii Bisericii: frăţietatea, a cărei expresie este comuniunea panortodoxă, şi ecumenicitatea, al cărei garant, potrivit canoanelor şi tradiţiei istorice, este Constantinopolul.

  1. În realitate autocefalia Ucrainei nu constituie o necesitate atât de urgentă, pe cât un drept şi o cerinţă politică insistentă. Dimpotrivă, unitatea Bisericilor constituie o nevoie stringentă şi o poruncă evanghelică care nu se poate negocia. Ce anume are oare o mai mare importanţă, autocefalia unei Biserici Locale sau unitatea tuturor în “Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolicească Biserică”? Cine sunt cei care cer autocefalia? Este cu putinţă ca un preşedinte lumesc de o condiţie duhovnicească îndoielnică şi un schismatic lepădat până acum, de o sensibilitate eclesiologică problematică, auto-intitulat “Patriarh”, să fie persoanele potrivite care să exprime, în Duhul Sfânt, voia lui Dumnezeu şi suspinul Bisericii din Ucraina? Şi dacă nu vrem să ascultăm glasul celor care sunt împotriva autocefaliei, cum vom putea să sprijinim nădejdile noastre în cei care deja au pricinuit o schismă îndelungată şi ani de-a rândul găzduiesc pe toţi nesupuşii vechi-calendarişti caterisiţi din spaţiul grecesc şi nu numai? Dacă Filaret ar fi fost ales patriarh al Moscovei în 1990, lucru pe care atât de mult l-a dorit, dar nu a reuşit, ar fi căutat astăzi să fie Mitropolit al Bisericii autocefale a Ucrainei? Şi dacă da, de la cine? De la Sinodul din Moscova, al cărui preşedinte ar fi fost sau de la Constantinopol, pe care astăzi se făţărniceşte că-l respectă şi la care, chipurile, se pleacă?
  1. În logica creştină nu are dreptate cel care vede numai drepturile sale. Dreptate are cel ce le apără, păstrând şi echilibrul dragostei, păcii, răbdării, iertării, împăcării, deoarece numai în felul acesta se apără “drepturile” lui Dumnezeu. Mai mult, mântuirea noastră se bazează pe cea mai mare nedreptate: „Este dezlegat blestemul dreptei osânde prin judecata nedreaptă a Dreptului osândit”. Din fericire Domnul nostru nu a apelat la dreptatea şi drepturile Sale. În prezent, înfruntarea problemei autocefaliei Ucrainei se face pe baza drepturilor celor care o acordă, adică a Fanarului şi a Moscovei, a puterii istorice şi politico-economice, iar nu pe baza cuvântului evanghelic sau fie şi pe baza unei necesităţi bisericeşti existente în Ucraina. În afară de aceasta, în orizont se distinge conturul puternicelor fezabilităţi politice, a directivelor şi presiunilor. Iar din Sfânta Evanghelie a rămas numai… coperta.
  1. Într-adevăr, ce legătura poate să aibă toate acestea cu logica lui Dumnezeu Cel răstignit, cu etica Fericirilor şi cu Predica de pe Munte, cu ștergarul Cinei celei de Taină, cu învățăturile Domnului despre slujire şi despre locul cel de cinste al celui din urmă, cu Rugăciunea Arhierească a Domnului “ca toţi să fie una”, cu învăţătura şi duhul dumnezeiescul Pavel, cu predicile pe care le auzim în fiecare Duminică şi cu pastoralele care se trimit la marile sărbători? Este cu putinţă ca împlinirea Canoanelor să anuleze Evanghelia? Cine poate să înţeleagă cum este cu putinţă ca Biserici surori ale lui Hristos vechi de secole să se străduiască să descopere una celeilalte căderile şi greşelile? Nu cumva tensiunea în care trăim acum înseamnă că nu ne-am iubit corect în trecut? Cum se justifică faptul că gurile conducătorilor noştri  bisericeşti cu mare glas să susţină dialogul intercreştin şi interreligios şi să refuze să comunice între ei? De ce le este cu neputinţă să accepte că Harul lui Dumnezeu poate să lumineze puţin diferit cealaltă parte? Este cu putinţă ca toată luminarea să fie cu noi şi nicio rază să nu-i lumineze şi pe ceilalţi fraţi ai noştri până acum? În ultimă analiză, care este importanţa cuvântului comuniune dacă nu cuprinde în ea şi înţelegerea reciprocă? Sau cum se poate să nu ia în calcul consecinţele dezastruoase a unei schisme iminente? Cu ce sunt vinovaţi oare creştinii simpli ca să fie privaţi de harul locurilor de închinare ale celorlalţi? De ce credincioşii ruşi să fie lipsiţi de Sfântul Munte şi de Patmos, iar grecii de Sfântul Serafim de Sarov, de Peşterile de la Kiev, de Valaam şi de harul noilor Mucenici ruşi? Harul lui Dumnezeu nu este oare universal ca să se împărtăşească toţi din el? În cele din urmă, Evanghelia dragostei, a iertării, a unităţii pentru cine s-a scris şi de ce? Pe noi oare nu ne privesc provocările epocii noastre?
  1. Mai mult decât atât, mărturia noastră ortodoxă în diaspora sau în ţările în care facem misiune care va fi? Pe care Hristos vom propovădui şi vom mărturisi? Pe Cel Care “ne-a chemat pe toţi la unitate”, dar anulăm cuvântul Său cu viaţa noastră, sau pe Cel Care nu a izbutit de două mii de ani să-i unească nici pe credincioşii Săi? Satisfacţia realizării autocefaliei este scurtă şi a celor puţini.Sminteala credincioşilor şi a lumii este nemăsurată şi generală. Păcatul schismei este de nevindecat şi de neiertat.
  1. Dar şi Moscova este cu putinţă să pedepsească pe clericii şi credincioşii ei care se împărtăşesc în Sfântul Munte sau în Patmos sau, posibil mai târziu, la Ierusalim sau în Grecia? Este cu putinţă ca dumnezeiasca Împărtăşanie să fie pârghie a presiunii şi şantajului politic? Adică, într-o mie de ani de taină (împărtăşanie) asta am înţeles? Am putea presupune întreruperea temporară a pomenirii la nivelul patriarhilor, eventual ca un semn de puternic protest, însă nu şi întreruperea împărtăşirii credincioşilor. Nu poate aceeaşi Biserică să înstrăineze poporul lui Dumnezeu de Har, în loc să-l povăţuiască la sfinţenie. În loc să slăbească credinţa poporului, nu va trebui s-o întărească, nădăjduind să îi cuminţească pe conducătorii lor?

Nădăjduim ca patriarhul nostru să-şi deschidă larg braţele sale, astfel încât să-i cuprindă şi pe ruşi. Dar nici nu se vor putea uni ucrainenii între ei din punct de vedere bisericesc, dacă nu vor învăţa în cadrul Bisericii să-i ierte pe ruşi şi să se unească cu ei. Biserica atunci este Biserică, când desfiinţează vrăjmăşia.

Cuvintele sfântului canonizat recent de Patriarhia ecumenică, Cuviosul Amfilohie cel Nou din Patmos, este mai actual ca niciodată: “Vreţi să vă răzbunaţi pe cei care vă nedreptăţesc? Cea mai bună răzbunare este dragostea. Dragostea preschimbă chiar şi fiarele”.

Aşteptăm însă ca şi sfinţii noştri părinţi din Rusia, cărora poporul le invocă rugăciunile la sfârşitul fiecărei slujbe, să acţioneze cu smerenie, iar nu cuceritor, şi astfel să unească Biserica şi, împreună cu Harul lui Dumnezeu, să dobândească şi inimile tuturor ortodocşilor. Nu există motiv să devină o “a Treia Roma” lumească, ci “Întâia şi Sfânta Moscovă” duhovnicească.  Să devină primii în inimile noastre. Împreună cu aroma experienţei recentei lor prigoane dure şi cu harul norului lor de noi Mucenici, aşteptăm să ofere Bisericii noastre şi mireasma unităţii.

Oricât de rea ar fi mândria celui mic şi neputincios, pe atât de mare este înţelepciunea smerită a celui puternic şi mare. De aceasta avem nevoie noi toţi, deoarece în ultimă analiză, nu ne interesează cine are puterea sau dreptatea de partea sa, ci cine lucrează în Duhul Sfânt şi transmite Harul Său.

Îndemnul insuflat de Dumnezeu al Apostolului Pavel: ”Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi” (Galateni 5, 15), poate să ne arate drumul nostru al tuturor. În conflictele bisericeşti dintre fraţi nu există câştigători. Toţi sunt biruiţi. Dimpotrivă, atunci când ne împăcăm, nu există perdanţi. Ci toţi sunt binecuvântaţi.

Coreea de Nord s-a împăcat cu Coreea de Sud, iar noi care ne rugăm în fiecare zi cu “Tatăl nostru” cu buzele şi inimile noastre nu putem afla mijlocul de împăcare?

Rugăciunea noastră înflăcărată este ca să dea Domnul “împreună cu ispita şi scăparea” şi să ne “scoată” curând la pocăinţă şi la “odihnă”. Amin.


Categorii

Mitropolitul Nikolaos Mesogaias, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, Traduceri, Ucraina

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “Acord intre Patriarhul Bartolomeu si Porosenko. Presedintele Ucrainei: REPREZENTANTII PATRIARHIEI MOSCOVEI SA PLECE DIN TARA!/ Interviu halucinant al unui ierarh ecumenic: Constantinopol NU a recunoscut Patriarhia Kievului; Biserica Patriarhiei Moscovei nu mai exista in Ucraina! Pe de alta parte, ierarhul constantinopolitan sustine SLUJIREA IN LIMBA ROMÂNĂ/ IPS Nicolae al Mesaghiei: „Prima întrebare este: e oare atât de necesară autocefalia din punct de vedere duhovnicesc?”

  1. IPS Nicolae – in sfarsit un glas care marcheaza (ce i drept plasand vina mai degraba unilateral intr un conflict in care ambele parti par temeinic insurubate in propria pozitie) ravagiile pe care nationalismul le a facut si continua sa le faca in sanul Ortodoxiei. Pare ca in Ortodoxie mai toata lumea a uitat ca filetismul este o erezie. Lentila prin care privim ‘pe toti si pe toate’ nu mai este demult cea universalist-crestina, ci cea nationalista. Fundamentele se clatina nebuneste si am ajuns sa uitam de unde am plecat si incotro mergem.
    Ispitele duhovnicesti teribile carora le a cazut demult prada Biserica Ortodoxa mi se par de 100 de ori mai grave si importante decat orice razboi/apocalipsa/antihrist. Pt ca Apocalipsa oricum va veni. Important e CUM TE PRINDE. Biserica Ortodoxa trece printr una din cele mai mari derive din istoria ei. Si ce i mai grav e ca aparent putini inteleg asta.
    Hristos este, da, carmaciul corabiei. Ma intreb insa cati mai sunt cu adevarat in corabie si cati s au lasat vrajiti de cantecul turbat al sirenelor nationaliste. Si nu numai nationaliste.

  2. Ce calitate are Petro Poroşenko in ierarhia Bisericii din Ucraina ca sa semneze un acord cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului?
    Nu cumva asta s-a intamplat pentru ca ierarhii Bisericii din Ucraina nu au dorit sa se implice in asa ceva?

  3. @nimeni

    Evident ca nu in calitate de membru al bisericii a semnat Porosenko acordul.

  4. Daca le scapa la ucrainieni lucrurile de sub control va fi jale.

  5. @Ileana
    Daca prin ‘le scapa lucrurile de sub control’ te referi la autocefalie, te rog, lamureste ma si pe mine de ce ar fi asa.

    Eu nu inteleg pana la urma tam-tam-ul cu autocefalia. Argumentele lor nu ma conving. Imho, e o chestie pur politica, siPorosenko are – nu recunosc asta cu placere – dreptate: Biserica e folosita – si ea insasi accepta asta bucuros – pt impunerea uneia sau alteia din agendele politice.

    Dupa mine, Biserica ar fi tr sa fie aici- din contra! – factor de coagulare. Patriarhii ar tr sa se inteleaga peste politicieni, sa colaboreze administrativ, sa impuna propria formula si, profitand de credinta care ne uneste pe toti, sa readuca pacea in acel popor dezbinat – oricum s ar numi el, ‘rus’, ‘ucrainian’. Or ei, din contra, intra in jocul politic si pun paie pe foc. In loc sa exploateze oportunitatea pt a UNI, dezbina la randul lor si – mai rau! – o fac in numele ‘canonicitatii’!

    Au innebunit cu totii?

  6. @Doroteea

    Nu e vorba despre cine are dreptate sau nu, ci daca o sa se implementeze autocefalia cu manusi sau cu manusi de box. Vad cum analizeaza romanii situatia si e clar ca este o disputa teritoriala, insa n-as vrea sa fiu in pielea celor care este posibil ca, intr-o prima faza, nu vor fi in stare sa dezvolte evlavie fata de Filaret, de exemplu. Strategic vorbind, ei detin deja o parte din lacasurile de cult si le apartin o parte din credinciosi, deci nu putea fi bypassat. Ma gandesc ca dreptatea e la Dumnezeu si El stie mai bine ce si cum si pe cine lumineaza.E o tara greu de condus si care a trecut prin multe convulsii deja. Adica pot sa-mi dau sema ca aceasta chestiune era pe agenda de la inceputuri, nu ca i s-a casunat lui Porosenko peste noapte. Refrenul asta eu il cant de cativa ani, la rece. Doar ca nu era pregatita atmosfera. Din discursul rusesc reiese ca cei care vor ramane fideli Moscovei sunt considerati minoritatea lor religioasa si vor veni in apararea lor. Daca chiar vin? Cu razboiu hibrid am vazut deja cati au trecut la Domnul. Va disparea o linie de front sau se va metamorfoza in altceva? Important este impactul sufletesc. Cine, cum si unde va mai merge la biserica. Sa nu fie pierderi sufletesti ma gandeam, nu fizice, Doamne fereste. Poate over-analizez eu.

  7. Informaţie-şoc: Cine este Groisman, prim-ministrul UCRAINEI şi cine conduce astăzi UCRAINA
    http://basarabialiterara.com.md/?p=26978

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare