A fost ales NOUL PAPA: un cardinal argentinian necunoscut si “aparator al saracilor” care si-a luat numele de PAPA FRANCISC (video)
DISCURSUL PAPEI FRANCISC I, JORGE BERGOGLIO…
JORGE MARIO BERGOGLIO a fost ales cel de-al 266-lea papă. Noul suveran pontif, un cardinal argentinian, se va numi PAPA FRANCISC I şi este primul lider al Bisericii Catolice care vine din exteriorul continentului european de la Sfântul Petru încoace.
UPDATE 21.40Numele papal pe care l-a luat noul suveran pontif, JORGE MARIO BERGOGLIO, FRANCISC I, este, de asemenea, o premieră pentru Biserica Catolică, intens comentată în aceste momente de presa internaţională, dat fiind că Francisc de Assisi este unul dintre cei mai apreciaţi sfinţi ai catolicilor.
UPDATE 21.28 Noul suveran pontif, PAPA FRANCISC I, Jorge Mario Bergoglio, îi binecuvintează pe oameni, dar îi roagă mai întâi să se roage pentru el. Acesta nu este doar primul papă sud-american, ci este şi primul suveran pontif din afara Europei, de la Sfântul Petru încoace. UPDATE 21.25 „Înainte de toate, aş vrea să ne rugăm cu toţii pentru papa emerit Benedict al XVI-lea”, spune noul papă, Jorge Mario Bergoglio, după care rosteşte rugăciunile „Tatăl nostru” şi „Ave Maria”.
Fum alb a ieşit, miercuri seară, pe coşul Capelei Sixtine, indicând alegerea noului Papă. Fumul alb a ieşit la ora 19.06 (20.06, ora României), după al cincilea vot care a avut loc în cadrul Conclavului. După cum e tradiţia şi pentru a nu exista dubii privind culoarea fumului, bat clopotele Bazilicii Sfântul Petru, confirmând astfel alegerea celui de-al 266-lea papă.
Decizia cardinalilor electori, care a fost susţinută de cel puţin 77 de persoane din cele 115, vine la nici două zile de la începerea Conclavului, ceea ce indică o alegere puţin controversată.
Este pentru prima oară, însă, în aproximativ 100 de ani, când un suveran pontif este ales la al cincilea scrutin, potrivit CNN. De asemenea, scrutinul din această seară stabileşte o nouă premieră: există, în acest moment, doi papi în viaţă. Bendict al XVI-lea, care a demisionat în 11 februarie, a primit titlul de papă emerit.
UPDATE 21.15 Argentinianul Jorge Bergoglio este noul papă.
Jorge Mario Bergoglio este un cardinal argentinian, născut pe 17 decembrie 1936. El a fost Arhiepiscop în Buenos Aires începând cu anul 1998 şi şi-a primit cardinalatul în 2001.
Noul papă s-a născut în Buenos Aires, într-o familie în care a mai avut patru fraţi. Tatăl său este italian. Este licenţiat în filosofie de la Universitatea Máximo San José in San Miguel şi a predat literatură şi psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe, precum şi la Colegio del Salvador din Buenos Aires.
Bergoglio a fost hirotonisit în 1969, a fost rector la San Miguel între 1980 şi 1986, el şi-a făcut doctoratul în Germania, după care s-a întors în Argentina unde a servit în Cordoba şi apoi în Bueno Aires.
Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care l-a ridicat în în rangul de cardinal în februarie 2001. Biograful său, Sergio Rubin, a povestit agenţiilor de presă că noul Suveran Pontif este o fire remarcabil de umilă.
Cardinalul argentinian Jose Mario Bergoglio a fost ales cel de-al 266-lea papă din istoria Bisericii Catolice, în cel de-al cincilea scrutin al conclavului, sfatul cardinalilor convocat special pentru desemnarea succesorului lui Benedict al XVI-lea, început aseară. Jorge Bergoglio s-a născut la Buenos Aires, în 1936. Este unul din cei cinci copii ai unui lucrător feroviar italian.
Bergoglio a studiat în capitala argentiniană şi şi-a luat diploma de tehnician chimist, însă la scurt timp după absolvire a ales haina preoţească, decizie care l-a făcut să se înscrie la seminarul Villa Devoto, din Buenos Aires.
În 1958, Bergoglio a activat în ordinul Compańía de Jesús, mutându-se la Santiago de Chile, unde a urmat studii umaniste, iar în 1964 s-a întors la Buenos Aires pentru a se dedica studiului literaturii şi psihologiei, la colegiul El Salvador.
A studiat teologia între 1967 şi 1970 la Facultatea de Teologie a colegiului San José, în San Miguel de Tucumán (nordul Argentinei). A fost uns preot în 1969.
În 1986 a revenit în Europa, mai precis în Germania, pentru a-şi finaliza teza de doctorat, însă a fost transferat în oraşul Córdoba pentru a activa ca director spiritual şi confesor al ordinului Societăţii lui Iisus.
El a fost numit cardinal în 2001 de fostul papa Ioan Paul al II-lea. În această funcție, el s-a remarcat pentru pozițiile sale conservatoare, pledoariile în favoarea justiției sociale și o atitudine umilă. El a renunțat la reședința oficială pentru a locui într-un apartament modest, renunțând chiar la mașină cu șofer pentru a călători cu mijloacele de transport în comun. Noul papă obșnuiește chiar să își gătească singur.
Francis I, numele de papă pe care și l-a ales, se opune eutanasiei și avortului. Deși poziția sa în privința homosexualilor se pliază pe cea a Bisericii Catolice, el a făcut apel la respectarea homosexualilor ca indivizi, ființe umane.
El s-a opus vehement legii adoptate în 2010 de guvernul argentinian de legalizare a căsătoriei între persoanele de același sex, cosiderând-o „un mare pas antropologic înapoi”. „Să nu fim naivi, aceasta nu este o luptă politică, este una împotriva planului lui Dumnezeu”, spunea cardinalul Bergoglio atunci.
Jose Mario Bergoglio este membru al Congregaţiei pentru Cult Divin şi Disciplina Sacramentelor, al Consiliului Pontifical pentru Familie şi al Comisiei Pontificale pentru America Latină.
Noul Papă s-a retras din cursă în 2005
La conclavul din 2005, cardinalul Bergoglio a fost în competiție directă cu Joseph Ratzinger, fostul papă Benedict al XVI-lea, înainte ca înaltul prelat argentinian să se retragă din cursă. El a obținut atunci 40 de voturi în cel de-al treilea scrutin, dar a primit doar 26 în al patrulea, cel decisiv.
Ales în a cincea rundă de scrutin, noul Suveran Pontif a fost desemnat într-unul din cele mai scurte conclave, fapt remarcabil având în vedere ca nu se detaşase niciunul dintre cardinalii papabili. Prin comparaţie, Benedict al XVI-lea al fost ales la al patrulea scrutin în 2005, dar el se detaşase ca lider pe lista papabililor. Papa Ioan Paul al IIl-ea a fost ales la al optulea scrutin în 1978, devenind primul papă neitalian în 455 de ani.
După ce fumul a ieşit pe hornul Capelei Sixtine, clopotele au bătut la Vatican aşa cum se întâmplă într-o zi de sărbătoare, după ce fumul alb a ieşit miercuri pe hornul Capelei Sixtine la ora locală 19:05 (20:05, ora României), semnalând că cei 115 cardinali reuniţi în Conclav au ales liderul celor 1,2 miliarde de catolici din întreaga lume.
- Realitatea.net: Cine este NOUL PAPĂ: Un conservator cunoscut pentru modestie. Ce gest a făcut în 2001
Noul Suveran Pontif, pe numele său Jorge Bergoglio, are 76 de ani, face parte din ordinul iezuit şi s-a născut în Argentina, într-o familie modestă de italieni. El s-a remarcat prin poziţii teologice conservatoare, condamnând avortul, eutanasia, homosexualitatea şi pledând pentru justiţie socială. Noul papă mai este cunoscut pentru modestia afişată şi pentru gestul său din 2001, în timpul vizitei la un spital, moment în care a spălat şi sărutat picioarele a 12 bolnavi de SIDA. (…) La momentul alegerii Papei Benedict al XVI-lea, au apărut zvonuri că Bergoglio a fost la rândul său foarte aproape de a deveni papă, însă i-a săftuit pe cardinalii electori să nu-l aleagă. (…)
- RTV:
Habemus Papam: Noul Papă şi-a ales numele Francisc. Cine este Jorge Mario Bergoglio?
[…] Noul Suveran Pontif este primul din era modernă care nu vine din Europa, ci de pe un alt continent şi primul Papă ales din America Latină. Dar de fapt, noul Papă, provine dintr-o familie italiană din Argentina. Este, totodată, şi primul Papă care provine din Iezuiţi.
Numele lui de Papă pe care şi l-a ales a fost, iniţial, Francisc I, după cum se anunţase şi a stârnit oarecum uimire, deoarece Joge Mario Bergoglio a îndrăznit să îşi spună astfel “întâiul”, după cum s-a comentat în mulţime. Ulterior, un purtător de cuvânt al Vaticanului, Tom Rosica, a precizat pentru CNN că noul papă se va numi Papa Francisc, şi nu Papa Francisc I. Astfel, în afară de primul papă iezuit şi primul papă sud-american, el devine şi primul Papă din istorie care ia numele Francisc.
Mai ciudat este faptul că Papa Francisc devine şi primul papă iezuit. În Biserica Catolică există încă sentimente puternice împotriva iezuiţilor şi chiar unii dintre iezuiţi s-ar fi opus ideii ca unul dintre ei lor să acceadă la Tronul de la Vatican.
Ultimul papă care şi-a ales un nume original înaintea Papei Francisc a fost Papa Lando, al cărui pontificat a durat doar un an, din 913 până în 914, relatează Wall Street Journal. Papa Ioan Paul I, în 1978, a combinat două nume folosite anterior într-unul nou.
Sensibil la nevoiaşi, dar puţin tolerant cu homosexualitatea
Despre noul Papă s-a spus că este un om care vorbeşte puţin, dar ştie să asculte. A fost crescut modest de părinţii săi şi este sensibil la probelemele şi nevoile oamenilor. Este recunoscut pentru ajutorul pe care îl acordă săracilor şi pentru faptul că îi îndeamnă pe credincioşi să îi ajute pe cei cevoiaşi.
Bergoglio şi-a arătat şi compasiunea faţă de oamenii infectaţii cu HIV-SIDA. Potrivit lui John Allen, de la National Cathedral Reporter, în 2001 Bergoglio a vizitat un spital unde a sărutat picioarele mai multor bolnavi de SIDA.
S-a remarcat prin poziţii teologice conservatoare, condamnând avortul, eutanasia, homosexualitatea şi pledând pentru justiţie socială. Din punctul de vedere al gândirii teologice, Bergoglio este considerat apropiat de organizaţia conservatoare laică Comuniune şi Eliberare, o mişcare afiliată Bisericii Romano-Catolice.
El a condamnat homosexualitatea conform canoanelor apostolice, dar a spus că persoanele homosexuale trebuie respectate ca toţi ceilalţi. Bergoglio s-a opus legalizării căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex în Argentina.
Când a ajuns Cardinal, în 2001, el i-a descurajat pe credincioşi să cheltuiască bani ca să vină la Roma, să îl sărbătorească, spunându-le să doneze săracilor banii pe care i-ar fi cheltuit pe biletul de avion. De asemenea, el însuşi trăieşte modest, într-un apartament simplu şi obişnuieşte să îşi pregătească singur mâncarea.
În zilele dinaintea întâlnirii Conclavului, trei nume de favoriţi se vehiculau. Primul era cel al cardinalului Angelo Scola, Arhiepiscop de Milano, preferat şi de fostul Suveran Pontif, Benedict al XVI-lea, urmat de cel al canadianului Marc Ouellet, şeful Biroului Episcopilor de la Vatican şi cel al cardianului brazilian Odilo Scherer. Pe de altă parte, şi cardinalul Peter Erdo, din Ungaria, a avut sprijinul cardinalilor europeni care l-au ales până acum de două ori ca şef al Conferinţei Episcopilor Europeni, iar numele lui a fost vehiculat ca posibil succesor la Vatican al lui Benedict al XVI-lea.
Papa Francisc nu a vrut să fie Suveran Pontif şi nu e agreat de administraţia coruptă a Vaticanului
“Acest om nu a vrut să ajungă Papă. Nici nu se aştepta să fie Papă. Alegerea lui este una foarte curajoasă“, a dezvăluit pentru CBS News consilierul papal, monseniorul Anthony Figueiredo.
CBS News a dezvăluit că Papa Francis nu este agreat de Curia – Administraţia Pontificală acuzată de corupţie, după cum s-a descoperit într-o anchetă internă ordonată de fostul Suveran Pontif, Benedict al XVI-lea.
“Acest om are un mandat clar de la cei 115 cardinali, şi anume, acela de a face curăţenie în Curia“, a mai spus consilierul.
“Păcatele” noului Papă: Acuzat că a aprobat răpiri şi torturi în timpul dictaturii din Argentina
Papa Francisc, microbist şi mare iubitor de tango
Noul Papă trăieşte cu un singur plămân încă din adolescenţă
- Gandul/ Lelia Munteanu: Francisc I, Părintele Săracilor
(…) După calculele lumeşti, nimic n-ar fi prevestit că un iezuit argentinian, fostul arhiepiscop de Buenos Aires, va urca în Scaunul Sfântului Petru. Nu am în această clipă despre el decât informaţii vagi. Am însă impresia puternică pe care mi-a lăsat-o din balconul central al bisericii Sfântului Petru. (Nu ştiu limba italiană, o înţeleg prin latină, iar Jorge Mario Bergoglio, ca episcop al Romei, a vorbit mulţimilor în italiană. Dar putea să se adreseze credincioşilor în cel mai obscur dialect, inflexiunile vocii şi gesturile lui au vorbit cât o mie de cuvinte). Am sentimentul că pe omul acesta cumsecade, prietenos, cu ochelari rotunzi, cu umor, l-a ales din Conclav chiar Sfântul Duh.
Fapt fără precedent (dovadă a unei inteligenţe emoţionale ieşite din comun), noul Papă s-a rugat cu credincioşii, le-a povestit despre sine, s-a referit cu dragoste frăţească la predecesorul său. Ca urmare, a fost nevoie de câteva minute până ca Piaţa să izbucnească în urale: „Francesco! Francesco!”. Deocamdată, pentru noul Suveran Pontif vorbeşte numele pe care şi l-a ales, al Sfântului Francisc din Assisi – blândul, credinciosul, fanaticul apărător al săracilor, pe care Dante îl invocă cu veneraţie în Cântul al XI-lea al Paradisului.
Francisc I îşi propune să fie un Papă al dreptăţii sociale, un părinte al săracilor întâi de toate, al celor mulţi şi deznădăjduiţi. ”Revoluţia” pe care o anunţă, aruncându-şi numele ca pe un buzdugan, e aceea de a scoate Prinţii Bisericii din somptuoasele lor palate şi a-i readuce în mijlocul oamenilor simpli şi setoşi de adevăr.
Nota noastra:
Un nume care nu a fost luat in considerare printre “favoritii” la scaunul pontifical, Jorge Bergoglio este un cardinal argentinian ce ar fi cunoscut pentru implicarea sociala din tara de origine. La TV se spune chiar ca ar fi “aprig aparator al saracilor”. Faptul ca numele ales de papa este Franscisc – niciodata folosit pana acum, este cu siguranta deloc intamplator.
Catolicismul, greu lovit de scandalurile de pedofilie si de alt gen, incearca sa se reabiliteze printr-un papa care sa fie “aproape de oameni, impreuna cu ei”. Un papa care sa vina cu un puternic mesaj social, care se foloseste de mitul “sfantului saracilor“, Francisc de Assisi.
Noul papa deja si-a intrat in rol, asa cum s-a putut vedea in discursul inaugural, daca putem spune astfel. Presarat cu glume, blajin, rugator (a inceput cuvantul cu o rugaciune), stilul sau este deja “umanizat“, spre deosebire de cel mai rigid al lui Benedict, papa emeritus.
Cardinalul este iezuit (ar fi chiar primul papa ce provine din ordinul iezuitilor), insa acest lucru desigur ca nu face prea mult obiectul discutiei. Asocierea cu America Latina (adica saracie, catolicism implicat, teologia eliberarii) si cu Francisc de Assisi, apelurile la fraternitate, faptul ca este necunoscut si nu s-a vorbit DELOC despre el – lucru ciudat avand in vedere ca a fost principalul contracandidat al Papei Benedict la precedentul conclav – toate fac parte dintr-o numire foarte bine regizata a noului papa. De asemenea, noul papa are o relatie foarte apropiata de evrei, daca e sa judecam dupa participarea sa la recenta la o Hanuka, lucru care, imagistic*, face parte din mitologia moderna a papilor “revolutionari”.
Este strategia Vaticanului de a iesi din criza.
In mod cert, noul papa va fi foarte activ pe tema justitiei sociale, accentuand si mai mult mesajele papei Benedict legate de noua ordine mondiala, sau noua autoritate mondiala, si va relua, probabil, un ecumenism popular a la Papa Ioan Paul al II-lea, al carui simbol era tocmai Francisc de Assisi. Va declansa o noua evanghelizare, care la catolici are un anume sens:
Evanghelizarea este echivalată, de Papa Paul VI şi, după el, de Papa Benedict, cu reforma politică şi socială. Scopurile pur politice (şi nu numai politice, ci şi socialiste) ale dezvoltării, progresului, dreptăţii şi păcii sunt văzute ca scopuri evanghelice. Tot ce trebuie să facă biserica, după Papă, este să „analizeze semnele vremurilor şi să le interpreteze, oferind lumii ceea ce are ea mai caracteristic: o viziune globală a omului şi a rasei umane”. Iată, aşadar, ce înseamnă pentru noii Papi interpretarea semnelor vremurilor – o justificare, prin intermediul unei viziuni antropologice, a planurilor de edificare a unei noi ordini mondiale. Biserica înhămată, cu tot arsenalul său etic, în slujba marilor arhitecţi. (sursa).
Acest papa sa fie, oare, al saracilor, blajin, apropiat si rugator, foarte… smerit, doar la aratare, si in fond sa fie doar un… iezuit?
Nota:
* Exista deja o intreaga “traditie” in literatura occidentala si in cinematografie (vezi filmul Pantofii Pescarului, ca exemplu) a imaginii papei “revolutionar” care reduce distanta dintre marele pontif si popor. Ea contine aceleasi coordonate: simplitate si umilinta, caritate fata saraci, apropiere fata de evrei. Acest mit al papei revolutionar nu poate fi bine inteles decat raportat la cultura occidentala si la fascinatia intretinuta fata de figura solitara a “capului bisericii”. Semnificatia pontifului, in cultura vestica, este cu totul alta decat cea a episcopului sau chiar a patriarhului in cultura rasariteana. De asemenea, in rasarit nu exista acest cult al clericului revolutionar care coboara din amvon, ci exista experienta sfinteniei care nu se suprapune pentru o imagine standard cu trasaturi standard.
- Un arhimandrit grec vorbea acum 3 luni de “ALUNGAREA” PAPEI BENEDICT SI INLOCUIREA LUI CU UN PAPA ANTIHRISTIC. Parintele Elpidie din Rodos: “Urmatorul Papa va fi profetul mincinos si multi arhierei ortodocsi vor fi marionetele lui” (AUDIO)
- Papa Francisc I a sarbatorit HANUKA pe cand era cardinal la Buenos Aires (VIDEO)
- Demisia Papei Benedict, efectul LOBBY-ului HOMOSEXUAL?
- Mitropolitul Serafim al Pireului despre DEMISIA PAPEI BENEDICT
- Cutremur in lumea catolica: PAPA BENEDICT DEMISIONEAZA
- VATICANUL CERE O NOUA ORDINE MONDIALA, CU O BANCA CENTRALA MONDIALA
- Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”! (cuprinde si: Papa, distributismul si socialismul si Papa, întâiul între credincioşii „Noii Ere”?)
- 2012: DECLARAT ANUL CREDINTEI LA CATOLICI. Ce “praznuieste” PAPA, ce a insemnat CONCILIUL VATICAN II?
- PRIMATUL PAPAL, OBSESIA ABSOLUTA A VATICANULUI. Interviul cardinalului Kurt Koch, seful Consiliului de Promovare a Unitatii Crestinilor
- Viclenia “unitatii in diversitate”: Cat de aproape este unirea cu Vaticanul?
- DE LA RAVENNA LA ELOUNTA (V) – Ultimii pasi spre recunoasterea primatului papalitatii eretice!
- IPS Hierotheos Vlachos: Deosebiri fundamentale intre ortodoxie si papism. CATOLICII NU AU SFINTE TAINE
- EPISCOPUL AUGUSTIN KANDIOTUL DESPRE PAPISM
- FILIOQUE, DENATURARE A DOGMEI SFINTEI TREIMI CE IMPLICA PAPISMUL: concluzia unui studiu publicat in chiar ziarul Lumina
- ADEVARUL ORTODOXIEI FATA DE CATOLICISM: ORIGINILE ISTORICE ALE SCHISMEI PAPALE (CLARK CARLTON)
- SFARSITUL UNUI ZAMBET
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Pr. Arsenie Boca l-a pictat pe Francisc de Assisi in Biserica de la Draganescu…oare o avea legatura?
http://www.gandul.info/news/noul-papa-jorge-mario-bergoglio-papa-francisc-i-a-sarbatorit-hanuka-alaturi-de-evreii-din-buenos-aires-anul-trecut-video-10666005
este cu evreii pe fata, a aprins hanuka
nu este vorba cred de Francisc d’Assisi, ci de Francois Xavier, intemeietorul iezuitilor.
este primul papa iezuit
Am cautat ceva despre “iezuit”.
http://avertizari.blogspot.ro/2010/05/ordinul-iezuit-1.html
http://www.lovendal.net/wp52/ordinul-iezuitilor-al-vaticanului-si-papa-cel-negru-adevaratii-conducatori-ai-lumii/
Fum fara foc nu iese. Nu spun ca as crede tot ce se spune in articolele acestea, insa ceva in neregula tot ar trebui sa fie. Aceste articole sunt scrise cu mai multi ani in urma. Astept urmatoarele evenimente, care, cred, ne vor edifica pe toti.
Observ anumite asemanari in descrierile despre ei cu ceea ce a spus si regretatul doctor Paulescu.
Dumnezeu sa ne apere!
De ce sa nu speram ca poate are intentii bune? Cine stie, doar Dumnezeu…
Am incercat sa urmaresc discutiile pe tema noului papa si m-au frapat cam aceleasi lucruri ca si pe fratii admini – evanghelizarea si “dialogul cu lumea”. Intr-adevar, “evanghelizarea” nu pare a avea nimic de-a face cu prezentarea unui adevar absolut, chemarea la credinta mantuitoare, ci se consuma, in cazul cel mai fericit, doar la nivelul unui dialog in care catolicul spune in ce crede, celalalt isi da si el cu parerea, dupa care se apuca amandoi sa vada cum se pot pune de acord cum sa salveze lumea de saracie si sa rezolve criza. Par rupti total de Dumnezeu (sigur, in general vorbesc). Mi se pare evident ca nu au armele care sa-i fereasca de derapaje care sa mearga pana la sustinerea oricui vine sa anunte “mantuirea” tuturor sub o conducere (mondiala?) care sa promita egalitate si pace. Orizontul e lumesc, metoda e negociabila. Aproape ca ma mir ca au pozitii inca ferme fata de homosexualitate, de exemplu. (din nou trebuie sa constat genialitatea lui Dostoievski din Legenda Marelui Inchizitor)
ce poa’ sa faca messi asta din oameni…
Cred că ar fi tare bine să exersăm toleranţa, toleranţa şi, în primul rând, iubirea creştină. Dacă noul Papă ar fi fost o persoană rece şi distantă, atunci aţi fi avut dreptate să-l criticaţi. În schimb, acestui Papă deschis şi inteligent, care a avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos şi de a lua atitudine împotriva avortului, a eutanasiei şi a căsătoriilor între homosexuali, ce i se poate reproşa în mod concret? Desigur, încă nu ştim cum va acţiona în noua sa calitate de conducător şi reprezentant al creştinilor catolici, dar atitudinea sa din primul moment este, în mod incontestabil, smerită, deschisă, creştinească. Îmi veţi spune că încă nu ştim ce va face ca Papă? Da, aşa este; tocmai de aceea, haideţi să-i acordăm prezumţia de nevinovăţie şi să nu-l suspectăm a priori de ipocrizie. A spus că el este episcopul Romei (n-a pronunţat măcar cuvântul “Papă”) şi a spus că se va ruga pentru Roma (nu pentru întreaga lume). Dacă va face un gest mult aşteptat de întreaga creştinătate? Dacă se va apropia de Ortodoxie şi… să n-avem idei utopice, unitatea creştinilor se poate realiza doar în timp, în mod treptat, dar cred că acest teolog deschis poate face un pas important în acest sens.
Ortodoxia presupune deschidere, iubire, toleranţă, libertate de gândire, încredere în semeni (indiferent de confesiunea din care fac parte) şi, desigur, nu în ultimul rând, consecvenţă în credinţa cea adevărată şi evitarea oricărei forme de relativism sau sincretism religios.
Există creştini ortodocşi de-ai noştri care rămân aşa, într-o atitudine nefavorbilă faţă de orice s-ar întâmpla în rândul creştinilor de alte confesiuni, chiar şi atunci când între aceştia se remarcă persoane de calitate, capabile să-L mărturisească pe Hristos în lume.
Să ne ferească Dumnezeu să înceapă vreo persecuţie împotriva noastră, a creştinilor, aşa cum a fost în vremea comunismului. Doamne, apără-ne! Să vedeţi dvs ce “ecumenişti” aţi deveni atunci şi aţi strânge rândurile cu toţi credincioşii lui Hristos pe care i-aţi întâlni, indiferent de confesiunea lor. În Evul Mediu, pe ortodocşii bizantini i-a trezit la realitate pericolul otoman, altfel n-ar fi avut niciodată intenţia de a încerca un dialog cu fraţii lor din Occident. N-am intenţia de a discuta despre Sinodul de la Ferarra-Florenţa şi despre ce s-a întâmplat atunci, pentru că şi eu cred că aceea ar fi fost o unire realizată din motive politice, deci nu în numele adevărului şi iubirii lui Hristos. S-au acceptat compromisuri dogmatice, ceea ce este, în mod evident, o gravă inconsecvenţă în credinţă. Ceea ce încerc să susţin aici este faptul că doar o motivaţie negativă (invazia otomanilor în lumea creştină) i-a determinat pe ortodocşii de atunci să se apropie de cei occidentali. Oare n-ar fi mai bine ca noi să fim deschişi la dialog acum, când nu suntem presaţi de primejdii din partea lumii necreştine? De fapt, suntem şi noi asaltaţi de diverse ideologii eretice, sincretiste, extremiste, ezoterice etc. Totuşi, n-ar fi, oare, mai frumos să ne apropiem unii de alţi având o motivaţie pozitivă (dragostea pentru Hristos şi unii faţă de ceilalţi), iar nu constrânşi de împrejurări?
Repet: nu promovez relativismul confesional, compromisurile dogmatice, sacrificarea adevărului sub pretextul iubirii! Doamne fereşte!
Cred, sunt profund convinsă că nu poate exista iubire fără adevăăr, dar… nici adevărul fără iubire nu poate fi conceput căci, potrivit credinţei noastre cerştine, Izvorul unic al iubirii şi al adevărului este Însuşi Dumnezeul Cel Adevărat, Cel Care “este iubire” (1Ioan4, 16), “Adevărul” absolut (cf. Ioan14, 6) şi, în sens apofatic, mai presus de acestea.
Desigur, decizia de a-mi publica sau nu comentariul vă aparţine. Oricum, mă îndoiesc că voi mai avea suficient timp la dispoziţie pentru a mai scrie comentarii pe internet în următoarele câteva luni, dar voi citi cu interes răspunsurile dvs, în cazul în care mesajul meu va fi postat.
Hristos în mijlocul nostru!
O profetie a unui sfant catolic irladez zice ceva de un papa negru care va fi ultimul. Despre ordinul iezuitilor, citim ca:
“Iezuiţii sunt armata secretă a bisericii Romane, ei fiind adesea numiţi “Miliţia Papei”. De fapt, liderul iezuiţilor este numit “Generalul Iezuit”. El este diferit de oricare alt lider de ordin catolic, deoarece Generalul Iezuit nu este supus Episcopilor şi Cardinalilor, el răspunde numai înaintea Papei. Din cauza puterii şi influenţei sale, Generalul Iezuit, este cunoscut şi sub numele de “Papa Negru”.”
Deci acest papa nu e de culoare, dar… este negru (conducatorului iezuitilor i se spune “Papa Negru”)…
@Laura:
Ne-am exprimat doar neincrederea fata de substanta popularitatii acestui nou papa si fata de spontaneitatea unor trasaturi ale sale. De asemenea, am incercat sa punem, cat de cat, atat cat permite locul acesta restrans, lucrurile in contextul lor. Totusi e bine sa intelegem ca traditia insasi ne invita la precautie fata de cei care reusesc sa trezeaca emotii in masa si popularitate facila. Si se vede, din comentariile starnite la televizor sau in media, ce predispusa este lumea la… inselare, la fenomenul ca atare.
Ortodoxia este deschidere, desigur, nu neaparat toleranta. Toleranta are o semnificatie aparte si exista deja cuvantul potrivit in cultura noastra ca sa il folosim pe acesta: INGADUINTA. Toleranta inseamna mai mult decat ingaduinta, inseamna un fel de renuntare la o parte din porunca Domnului: Fiti, deci, intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii. Trebuie sa fim, asadar, si intelepti ca serpii, altfel vom ramane lipsiti de aparare in fata amagirilor care ni se vand, de altfel, cu ghiotura in aceasta lume si in aceste zile. Si, desigur, sa pastra, blandetea si dragostea catre toti, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Sa nu ne lasam amagiti…
http://www.firstthings.com/blogs/firstthoughts/2013/03/13/more-on-pope-francis/
http://www.rtv.net/pacatele-noului-papa-a-aprobat-rapirea-si-torturarea-argentinienilor-in-timpul-dictaturii_70642.html
in loc sa zica avem papa,mai bine ziceau avem pe iuda
@Laura ,
nu uita , te rog , ca exact ceea ce evidentiezi la noul papa si la manifestarile de prim impuls/moment de dupa alegere , exact acestea il vor caracteriza si pe anticrist ( analogia nu implica presupunerea ca noul papa ar fi anticristul ) . Anticristul nu va fi “impotriva” , nu va fi “opusul” ci va fi ” in loc de …” , lucru esential de care trebuie sa tinem seama pentru a discerne . Asadar , n-ar trebui oare sa ne gandim , macar de doua ori inainte de a spune :” În schimb, acestui Papă deschis şi inteligent, care a avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos şi de a lua atitudine împotriva avortului, a eutanasiei şi a căsătoriilor între homosexuali, ce i se poate reproşa în mod concret? ”
Pana una-alta , este un catolic , mai mult chiar , este unul din capii catolicilor , adica al celor care au preferat sa transforme Adevarul credintei ortodoxe , intr-un surogat searbad si otravitor . Cand ( si mai ales daca ) se va intoarce vreodata la ortodoxie , atunci vom putea sa-i acordam circumstante atenuante . Pana una-alta insa , ceea ce incerci sa induci prin comentariul de mai sus , este o forma excelenta de marturisire a ecumenismului ( si asta se vede chiar din felul cum incepi sa definesti ortodoxia , inversand ordinea logica si legal stabilita de Dumnezeu , a poruncilor , punand celelalte porunci cu mult inaintea poruncii intai ) .
Daca Romania Ortodoxa a asistat ca PROASTA , aseara la un show-de-show , transmis pe toate posturile tv ( tocmai pentru ca romanul sa mai aiba inca un dinte impotriva ortodoxiei , care nu stie sa fie spectaculoasa , pentru ca a refuzat sa se modernizeze ) , de parca se transmitea in direct o inviere adevarata , asta nu inseamna ca trebuie sa picam acum pe spate si sa strangem ” rândurile cu toţi credincioşii lui Hristos pe care i-aţi întâlni, indiferent de confesiunea lor. ” . Fratele admin iti transmitea un avertisment ” Sa nu ne lasam amagiti…” ( iar felul cum a scris avertismentul ar trebui sa iti spuna mult mai multe ) . Eu o sa-mi permit sa-l completez :
-ai grija cum amesteci in ghiveci , pentru ca ai pus foarte multe ingrediente .
” doar o motivaţie negativă (invazia otomanilor în lumea creştină) i-a determinat pe ortodocşii de atunci să se apropie de cei occidentali. ”
Motivatia negativa de care vorbesti , a fost perceputa diferit de opozantii otomanilor . Unii se temeau pentru credinta , altii pentru teritorii de influenta ( Vad ca ghiveciul exista si in materie de perceptie a evenimentelor istorice ) .
Cred ca e bine sa aratam ingaduinta si iubire fata de aproapele si chiar si fata de dusmani. De fapt, in zilele noastre acest lucru ne lipseste foarte mult si astfel suntem tentati sa vrem criticam inainte sa vrem sa construim, sa distrugem, inainte sa reparam, sa condamnam, inainte sa vindecam, etc. Si ne este si mai usor sa traim cu un oarecare fatalism, sa presupunem ca totul este rau si trebuie schimbat radical, in loc sa ne punem pe traire si pe fapte care accepta situatia asa cum este si lucreaza sa o indrepte prin mijloace crestinesti. Aceasta atitudine negativa insa duce la inca si mai multa distrugere, desi in aparenta pare ca rezolva multe lucruri.
Fiecare sa se analizeze pe sine si sa vada care ii sunt tendintele si sa nu uite ca orice milimetru de lipsa de duh de pace si de iubire poate avea consecinte devastatoare. Este ceva foarte fin, dar foarte important.
Insa acest duh de pace si iubire sa nu fie confundat cu niste emotii (pozitiviste) lumesti. Este vorba totusi de o pace si o iubire duhovniceasca, intru adevar, in Dumnezeu prin Harul Sau. Tendinta de a ingadui si a iubi este una foarte buna, insa daca o manifestam intr-un mod emotional putem fi intelesi gresit, ca fiind oarecum partasi, sau nepasatori fata de greselile aproapelui. Astfel aceasta tendinta poate deveni opusul tendintei de a indrepta, de a corecta (tot in mod emotional, bolnavicios).
Trebuie sa privim lucrurile de sus si sa nu ne luam dupa emotii sau ganduri. Asta ne va face viata mult mai usoara si mai simpla si la fel si celor din jur.
Emotiile si gandurile neintelese ne intuneca viata, si astfel lucrurile usoare ajung sa fie grele, lucrurile usor de inteles ajung sa fie complicate, cand tot ce lipseste este o banala stare de claritate si normalitate.
Si tot aceste emotii si ganduri pot distorsiona felul in care intelegem realitatea. Adica putem vedea rau sau bine acolo unde nu sunt. Sa ne amintim, deci, ca felul in care percepem lucrurile poate fi adevarata problema si nu neaparat realitatea. Este o eroare foarte comuna. Ca sa dau un exemplu: a citi Scripturile sau pe Sfintii Parinti nu este tot una cu ai intelege. Ii poti citi dar intelege cu totul gresit. Asta tine de perceptie si de duh.
Si, din nou, este mai de folos sa ne axam pe binele care exista decat pe rau. Este mai de folos sa fim creativi decat distructivi. Nu ca raul nu exista, dar totusi sa nu il lasam sa castige atata teren, sa nu il alimentam sau sa ne lasam cuceriti de el. Dumnezeu voieste binele si acolo unde este bine, Dumnezeu lucreaza. Oricat de rele ar putea ajunge lucrurile, noi sa ne axam pe bine impreuna cu Dumnezeu, nu sa demolam totul.
Dumnezeu ingaduie lucrurile asa cum sunt nu pentru ca noi suntem victime, ci pentru ca asteapta un raspuns crestinesc din partea noastra. Persecutiile nu sunt pentru ca noi sa devenim obraznici, sau “puternici”/marturisitori, sau corecti, ci pentru a fi exemplu de ingaduinta si iubire. Asa se cucereste lumea. Altfel, cuceresti lumea dar la nivel de lume, nu de suflet.
Acuma, este bun si bland dar cand isi va scoate cornitele…..
Trei precizări:
1. Papa Francisc nu este primul papa extraeuropean, au mai existat si altii in primele secole crestine, unii chiar dintre negri daca bine imi amintesc.
2. Francisc Xavier nu este intemeietorul ordinului iezuit, ci Igantiu de Loyola. Francisc Xavier a fost si el un iezuit misionar prin Extremul Orient daca nu ma insel, insa nu dupa el si-a luat papa numele, ci dupa Francisc din Assisi.
3. Sa imi fie cu iertare, nu vreau sa jignesc pe nimeni si precizez inca de la inceput ca sunt impotriva ecumenismului, a masoneriei, a noii ordini mondiale si nu sunt nici o filo-catolica. Cred ca ortodoxia este credinta autentica, adevarata, care pastreaza neschimbat mesajul hristic, apostolic si al Sfintilor Parinti. Dar ma doare cand vad ca unii din fratii nostri ortodocsi, in loc sa se gandeasca la NU JUDECATI CA SA NU FITI JUDECATI, se apuca sa faca dinainte presupuneri si sa dea cu piatra intr-un om care deocamdata nu a facut nimic, singura lui vina fiind credinta eretica. Ganditi-va ca au existat catolici de calitate, gen Placide Deseilles sau Gabriel Bunge, care in cele din urma au imbratisat adevarata credinta; de unde stim ca nu va fi si papa unul dintre ei? Sa nu judecam inaninte de vreme, ci sa lasam faptele sa vorbeasca, timpul le va vadi pe toate. Oare nu ne gandim ca pentru fecare cuvant pe care il spunem vom da seama?
@Serafima ,
o sa reiau ceea ce spunea fratele admin , mai sus :
” Ortodoxia este deschidere, desigur, nu neaparat toleranta. Toleranta are o semnificatie aparte si exista deja cuvantul potrivit in cultura noastra ca sa il folosim pe acesta: INGADUINTA. Toleranta inseamna mai mult decat ingaduinta, inseamna un fel de renuntare la o parte din porunca Domnului: Fiti, deci, intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii. Trebuie sa fim, asadar, si intelepti ca serpii, altfel vom ramane lipsiti de aparare in fata amagirilor care ni se vand, de altfel, cu ghiotura in aceasta lume si in aceste zile. Si, desigur, sa pastra, blandetea si dragostea catre toti, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Sa nu ne lasam amagiti… ”
in ceea ce priveste :
” in loc sa se gandeasca la NU JUDECATI CA SA NU FITI JUDECATI, se apuca sa faca dinainte presupuneri si sa dea cu piatra intr-un om care deocamdata nu a facut nimic, singura lui vina fiind credinta eretica ” , reaiu ceea ce i-am scris @Laurei :
-Pana una-alta , este un catolic , mai mult chiar , este unul din capii catolicilor , adica al celor care au preferat sa transforme Adevarul credintei ortodoxe , intr-un surogat searbad si otravitor . Cand ( si mai ales daca ) se va intoarce vreodata la ortodoxie , atunci vom putea sa-i acordam circumstante atenuante .
🙂 imi place ca d.p.d.v. al tolerantei , va situati la o extrema mai periculoasa decat cea la care faceti referire in comentariu , spunand : singura lui vina fiind credinta eretica . E ca si cum ati spune , pentru toate celelalte invinuiri a platit o multime de indulgente si toate i-au fost iertate . Iar faptul ca este un catolic , chiar n-ar fi o problema asa mare , nu ? 🙂 .
Corect , demarcatia dintre toleranta si ingaduinta este destul de fina si oricand putem sa depasim hotarul cazand intr-o extrema sau in cealalta . Ma intreb insa daca n-ar fi de preferat sa stam de partea marturisirii ortodoxiei , chiar si cu derapaje spre extremism , decat sa inregistram derapajele spre cealalta tabara . Nu de alta , dar niste sfinti care au vietuit pe Atos si care au fost prigoniti pana la moarte de catolici , s-ar putea sa nu fie prea incantati de ideile noastre moderniste si de atitudinea impaciuitoare .
@ fane:
Cu asta nu suntem deloc de acord.
Are dreptate si Serafima, nu cred ca trebuie interpretate cele spuse de ea in sensul concesivitatii si a minimalizarii ereziei. In ce ne priveste insa, indemnam si la vigilenta, la trezvie, mai ales cunoscand cele aratate unor parinti duhovnicesti, dar si intreg contextul din care s-a ivit acest Papa.
“dintre care cel dintai sunt eu”….”sa arunce primul piatra”.
E alegerea fiecaruia.
Un model de marturisire ortodoxa (ca veni vorba) am intalnit la Sfantul Nectarie. Cand a fost acuzat de nu mai stiu ce si maicile s-au revoltat impotriva acuzatorilor (ortodocsi si ei..oo, si inca ce ortodocsi)si i-au sarit in aparare, Sfantul le-a raspuns: ‘acesta e duhul in care v-am crescut eu?’.
Ne apucam acum sa plangem mortul altuia ?
@admin ,
de-asta am si continuat cu ” …decat sa inregistram derapajele spre cealalta tabara ” .
Caragiale,alias Conu Leonida,a spus-o acum 150 de ani:papa,iezuit,ce si-au [pus la cale,comentariul subsenatullui]
Pare un om foarte de treaba. Sper sa nu-l strice anturajul, sa-l manipuleze, insa ieri, vazandu-l,mi-a lasat o impresie buna, un om apropiat de oameni si cred ca va fi mai iubit decat Ioan Paul al II-lea, ce era mai “smecheras”. Benedict era teolog renumit, erudit, mult peste Ioan Paul si banui ca si peste Francisc, insa fara priza la public, din cauza stilului rece, distant… neamt, ce mai.Cred ca e o alegere buna pentru lumea catolica, le trebuia un om curat. Am curiozitatea sa vad daca va mai manca si acuma la cantina saracilor, cum o facea cand era cardinal sau nu o sa-l mai lase spp-ul 🙂
@ MTR:
Asa e. Si noi am zis ca asa PARE si ca a facut IMPRESIE buna. Dar TOCMAI de asta e bine sa fim mai atenti si mai circumspecti. Fiindca si Antihristul va fi la inceput cuceritor prin blandete, umilinta, milostenie, dreptate facuta saracilor. Exact asa spun Sfintii Parinti… Asa ca, sa nu ne grabim sa ne entuziasmam. Intre timp, am aflat si despre vizita prieteneasca la Hanuka, si despre trecutul mai tulbure legat de regimul dictatorial din Argentina…
@admin:
foarte interesanta nota de final la comentariul domniilor voastre.
Altfel, cred ca ar trebui sa privim aceasta alegere a noului papa in contextul vremilor si al tulburarilor prin care trecem.
Nu e nicidecum de neglijat faptul ca Vaticanul avea niste probleme interne de rezolvat, cel putin la nivel de imagine. Atat in raport cu propria turma, la nivel intern, cat si in raporturile cu entitati externe (intre care si raportul cu Rasaritul).
Mi se pare ca Vaticanul a jucat excelent la capitolul PR, impuscand destul de multi iepuri dintr-un foc. Si stim ca, in esenta, astazi, imaginea conteaza mai mult decat ce ascunde.
Devine parca mai clar acum de ce Benedictus trebuia sa se retraga “elegant” in acest moment.
Iar daca ne uitam in propria curte vedem destul de clar modul in care se reflecta aceasta cascadorie de PR la nivelul Romaniei; in contextul in care catolicii aveau un tratament bun in media iar ortodocsii o imagine cat mai negativ posibil.
Ca sa nu mai zic de manevrele pe care le efectueaza prin intermediul gruparii “greco-catolice”, capul de pod pe care il au aici in ceea ce priveste aripa dura, de presiune. Nu stiu altii cum sunt dar eu unul remarc cu ingrijorare ca vaticanienii, in ultimii ani, au pompat destul de multe resurse (bani, influenta, PR) in bratul armat greco-catolic.
Va urma, cel mai probabil, o abordare ecumenista (dinspre partea catolica) din ce in ce mai activa la nivel global dar cu tinta precisa in ceea ce priveste ortodoxia (singurul oponent real al ecumenismului), in contextul noilor repozitionari de imagine:
(1) deschidere, blandete si aplecare catre om dinspre catolicismul adaptat vremurilor, catolicism care vrea impacarea si sa ne avem iarasi ca fratii, rugandu-ne impreuna.
(2) in opozitie cu (1), inchistare, fundamentalism retrograd, lipsa de toleranta si respingere a mainii intinse fratzesc dinspre Vatican, in ceea ce priveste ortodoxia. La toate acestea asocierea unei imagini profundamente negative in ceea ce priveste clerul si ierarhia BOR.
Razboiul acesta la nivel de imagine/perceptie nu e simplu de purtat si, ma tem, este aproape pierdut din cauza orientarii si compromisurilor facute in Dealul Patriarhiei. Precum si a lipsei unor ierarhi puternici de nivelul Inaltului Bartolomeu. Ca sa nu mai pomenensc de deranjul maxim si lipsa de discernamant, atat de pregnante in latura mireneasca a BOR.
Practic,
(1) fie BOR (prin Sinod, ierarhi si Patriarhi) va continua aceeasi politica defectuasa de pana acum si va pastra linia – si atunci se va ajunge destul de repede la un consens ecumenist (probabil la fix cu terminarea lucrului la maretul edificiu al Catedralei Mantuirii Neamului).
(2) fie vom asista la un razboi dur si de uzura purtat de o mana de ierarhi, clerici si mireni, aflati intradevar pe o cale de mijloc, impotriva tuturor (atat in interior cat si in exterior). Asta daca acestia se vor ridica din randurile Bisericii si se vor jertfi. Vom mai castiga astfel ceva timp si, poate, o sansa de revenire.
Cu smerenia afisata si saracia asumata, probabil ca multi frati ortodocsi vor fi tentati sa treaca cu arme si bagaje in tabara catolica. Da, prima impresie este tare buna, iar comparatiile nu au intarziat sa apara.
Da, lasand la o parte erezia catolic, acest Papa pare mai uman, Papa Benedict avea o figura mai putin expresiva, mai crispata parca. Acesta pare un bun, cumsecade si e destul de in varsta (77), ma indoiesc sa fie el profetul mincinos, despre care s-a pomenit. Este bine ca este impotriva avorturilor si a casatoriilor homosexuale, deci e mai putin reformist in acest sens. Si iarasi e de remarcat faptul ca la alegerile din 2005 a refuzat scaunul de pontif, retragandu-se din cursa (adica nu are ambitia puterii). Probabil ca cei care l-au ales au vrut sa-si spele imaginea catolicismului, patata in ultima vreme, si de aceea au ales acest Papa, care dealtfel nici nu este agreat de Adminstratia corupta a Vaticanului.
Din aceeasi categorie a reactiilor entuziaste…
http://www.mediafax.ro/politic/ponta-dupa-alegerea-papei-un-moment-privit-din-perspectiva-dialogului-biserica-ortodoxa-catolica-10667770
http://www.contributors.ro/interviu/papa-francisc-i-smerenie-evanghelica-%C8%99i-autoritate-a-inimii-interviu-cu-ambasadorul-romaniei-la-sfantul-scaun-domnul-bogdan-tataru-cazaban/
http://www.realitatea.net/mesajul-emotionant-a-lui-dalai-lama-pentru-papa-francisc-i_1134693.html
…si
http://www.gandul.info/puterea-gandului/un-papa-nou-o-noua-paradigma-a-puterii-10667598
http://www.mediafax.ro/externe/papa-francisc-la-prima-slujba-oficiata-in-capela-sixtina-biserica-ar-fi-un-simplu-ong-daca-nu-l-ar-urma-pe-hristos-pe-drumul-crucii-10668163
tocmai pentru smerenia afisata este slujbasul lui atihrist ca sa insele de e cu putinta si pe cei alesi. insasi faptul ca il lauda dalai lama (mare vrajitor,cel mai mare in conlucrarea cu diavolul care insusi i-a pus numele, lama inseamna cel mai inalt grad in vrajtorie, a se vedea in cartea Din Tibet la Batranul Paisie). Binele=Adevarul=Viata=Calea=Lumina=Frumosul=Dreptatea=Mila=HRISTOS,papa e catolic, nu are Adevarul deci nici Binele, cel putin deocamdata. Daca se va face ortodox e altceva, dar pana atunci si inger din cer de ar fi, este nevrednic de crezut anaxios nevrednic este si anatema Bisericii.Multumiri fratilor ce ostenesc scriind si imbratisari multe in Domnul, lor si tuturor celor ce-L cauta pe El. Sa ne intarim in dragostea Sa sa iubim pe toti, pe unii cu bucurie, pe altii cu durere,sarmanii. Iertati si ma pomeniti si pe mine la rugaciuni.
Insusi faptul ca il lauda dalai lama arata de-al cui este. si, in Dumnezeu nu e vreo contradictie, Adevarul e si Binele. Iertati.
Diferenta este ca papa se impauneaza cu smerenia de la inceput, pe cand Patriarhul Serbiei a fost recunoscut ca om adevarat smerit dupa moarte. Nu imaginea, ci puterea smereniei este nota ortodoxiei. Nu ca n-am avea si noi, ortodocsii, capi “smeriti”, dar Vaticanul are traditie; noi abia imprumutam.
Parerea mea ca nu conteaza cine este si ce face papa. Mai bine zis, n-ar trebui sa conteze pt noi. Asa ca nu-l impiedica nimeni sa fie smerit.
Cand am deschis aseara tv-ul, la unul din posturile de stiri spunea un preot catolic, referindu-se la intrunirea Conclavului: prima zi este a oamenilor (discutii preliminare), a doua zi a Conclavului este a demonilor (influente nefaste, neintelegeri), iar cea de-a treia zi este a duhului care alege. Asta se intampla inaintea orelor 19. Mare mi-a fost mirarea cand am aflat aseara despre alegerea facuta in cea de-a doua zi.
Tot aseara se vorbea si despre cei trei pescarusi care ar fi poposit pe cosul de fum al Capelei Sixtine, traducandu-se prin prosperitate, semn bun.(?)
Acum, poate par carcotasa, dar din cate-mi amintesc eu, atunci cand papa Benedict a eliberat un porumbel, acesta a fost atacat de un… pescarus.
Cred ca deja exageram cu simbolurile si speculatiile pe seama lor 🙂
Corect!
@ Alin-7
Bune observatii. Insa imi intareste convingerea ca intreaga campanie de denigrare a ierarhilor nostri, ai ortodoxiei in general si a Bisericii Ortodoxe in special, a fost din timp si minutios pregatita.
@Mirela:
vad ca incepe sa (va) convinga si pe domnia voastra, carele va stiam cat de cat echilibrata. Probabil ochii va joaca feste, se stie ca un spectacol de artificii fura usor ochiul. 😛
Altfel, mi-as permite sa aduc o sugestie tuturor, cu lipsa de smerenie care ma caracterizeaza:
Evadati din capcana evaluarii personajului in sine. Nu uitati ca personajul este produsul unui sistem. Iar daca disociati personajul de sistemul care l-a produs atunci atentia dumneavoastra se canalizeaza pe o singura directie: cea a “imaginii” personajului, imagine construita cu o grija fantastica la detalii.
Insa sistemul care l-a produs pe Francisc cel Nou, sistemul care l-a “nascut”, e mult mai pragmatic decat lasa sa se vaza si, as indrazni sa spui, realist vorbind, mai intai politic (lumesc) si abia mai apoi spiritual (crestin).
Voi reveni pe tema ceva mai tarziu, acum incepe meciul si sunt si eu, precum noul papa, doar un om intre oameni, deopotriva spiritual si pamantean. Cu toate ca nu-mi place Messi in mod deosebit si nici Stelutza lu’ nea Gigi, in seara asta is roman si microbist de doo ceasuri.
P.S. ca sa nu existe nelamuriri, nu am mentionat intamplator “sistemul care l-a “nascut”“, am vrut sa sugerez o oarecari perioada pregatitoare, cu siguranta mult mai indelungata decat doar cele 9 luni.
@Alin 7,
Am facut insa si niste observatii obiective, in afara de parerea pe care mi-a lasat-o personajul respectiv…
Administratia Vaticanului se zice ca nu l-ar fi agreat pe acesta in rolul de Papa, deci s-ar putea spune ca nu chiar tot sistemul l-a “produs”, l-a ales in aceasta functie. Aceasta era una din observatiile mele, si a doua, faptul ca s-a retras din cursa in 2005, si ca nu a dorea sa fie Papa, pe mine asta m-a surprins placut (daca e adevarat), adica eretic eretic, dar asa ceva e mai rar intalnit in ziua de azi.
Dupa parerea mea, chiar si un pagan sau un eretic poate avea caracter, chiar daca se afla in inselare. Desi e cu atat mai periculos cand astfel de oamenise afla in astfel de functii de conducere a unui cult(eretic), intrucat datorita imaginii sale o asemenea persoana atrage pe multi catre religia/cultul respectiv.
Omul insa poate sa fie insa chiar smerit, nu ma refer la acel grad se smerenie al sfintilor, ci acea modestie caracateristica unui om de bun simt si bine crescut. Cine e este cu adevarat smerit si despatimit descopera pana la urma credinta cea adevarata, pt. ca spun sfintii ca Dumnezeu nu lasa pe un astfel de om, ci ii lumineaza mintea (au fost cazuri de pagani si eretici carora Dumnezeu le-a aratat calea cea adevarata spre mantuire). De aceea am o mare indoiala fata de sfintii catolici, precum Francisc de Assisi, caci daca ar fi avut cu adevarat toate virtutiile crestine, smerenie in mod special, Dumnezeu le-ar fi descoperit ca nu se afla in credinta cea dreapta.
Mirela@
“Desi e cu atat mai periculos cand astfel de oameni se afla in astfel de functii de conducere a unui cult(eretic), intrucat datorita imaginii sale o asemenea persoana atrage pe multi catre religia/cultul respectiv.”
Aici este cheia oricarei nelamuriri. Exact asta spunea si Alin-7. Caci asta inseamna, de fapt, ca el este “produsul unui sistem”. Administratia Vaticanului care nu l-ar fi dorit nu are nici o legatura. Sistemul care l-a format este “catolicismul”, papalitatea eretica cu tot ceea ce inseamna ea (dogmele, doctrina, ecleziologia, politica, etc.) Lupul ramane lup indiferent ce alta blana pune pe el si cum isi schimba vocea. In aceste conditii, nu mai are nici o importanta cum este el ca simplu om. Adica trasaturile lui de caracter, bune sau cum or fi, devin pentru el o simpla “blana”, din moment ce el e papa, adica “lupul”, ocupand oficial functia de “vicar al lui Hristos” pe pamant, adica fiind capul unei false biserici, inhamat trup si suflet la o periculoasa lucrare pierzatoare de suflete. Ba chiar, asa cum spuneti, este cu atat mai periculos sporind inselarea. Sigur, noi nu stim daca el este acel “profet mincinos” despre care vorbesc Sfintii Parinti ca va ajuta lui antihrist. Sa vedem ce va urma…
Alin-7
“Va urma, cel mai probabil, o abordare ecumenista (dinspre partea catolica) din ce in ce mai activa la nivel global dar cu tinta precisa in ceea ce priveste ortodoxia…”
Foarte posibil.