O TIRANIE INCHIZITORIALA PUNE STAPANIRE PE ROMÂNIA. Reactii dupa cazul amendarii medicului Leon Danaila de catre CNCD/ CUM SUNT FOLOSITE LEGILE CONTRA INCITARII LA URA PENTRU A SUPRIMA LIBERTATEA CUVANTULUI/ Despre pericolele ideologiei TRANSGENDER/ Spre NOUA ORDINE A ABUZURILOR SI PERVERTIRII SEXUALE, prin educatie sexuala si normalizarea pedofiliei

24-01-2018 16 minute Sublinieri

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

18 ianuarie 2018

INCHIZITIA ROMANIEI: CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII

In mod istoric Inchizitia a fost asociata cu Spania si, intr-o masura mai mica, cu Portugalia. Dar nu cu Romania. Dupa abolirea monarhiei in Romania, insa, Romania a avut si ea parte de o Inchizitie. Pe vremea totalitarismulul era cunoscuta ca “Securitate”, iar din 2000 incoace e cunoscuta ca si [drept] Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (“CNCD”).Romanilor le era groaza de Securitate iar azi sunt ingrijorati cind primesc o reclamatie ori citatie din partea CNCD. Daca Securitatea ne putea pune in inchisoare fara sa mai vedem lumina zilei poate pentru restul vietii, CNCD-ul ne amendeaza, uneori cu amenzi exorbitante care ne ramin intiparite in minte tot pentru restul vietii. Cazul celebru si bine cunoscut din ultimul timp e al Dr. Leon Danaila, Senator in Parlamentul Romaniei, membru in PNL, un om realizat, in varsta, un om intelept. A fost amendat cu 2.000 de lei pentru “delict de opinie”, dinsul formulind unele opinii la adresa homosexualilor cu care ei nu au agreat si pentru care au facut plingere impotriva lui la CNCD. CNCD l-a gasit vinovat de “discriminare” (a se citi “delict de opinie”) pe distinsul medic neurochirurg octogenar, si l-a amendat cu 2.000 de lei. Alarmant. Din mai multe puncte de vedere care ar trebui sa ingrijoreze pe fiecare cetatean al Romaniei care crede, la fel ca noi, in democratie, drepturile omului si in statul de drept. 

Comentariul lui Mihail Neamtu

In prima saptamina a anului, dl Mihail Neamtu, autorul lui Fenomenul Trump, a publicat doua scurte comentarii la adresa acestui incident in care a facut citeva afirmatii cu care suntem in intregime de acord si care ne-au influentat si pe noi sa comentam saptamina asta asupra subiectului. Dl Neamtu se intreba daca nu cumva ne confruntam in Romania cu o Inchizitie, si opina ca CNCD e o institutie neconstitutionala.Si AFR a fost o victima a unei decizii neconstitutionale a CNCD si afirmam ceea ce am spus de ani de zile si inca inainte de a fi penalizati si noi pentru delict de opinie: CNCD s-a transformat intr-o institutie neconstitutionala, lipsita de sens, una care isi gaseste placerea in monitorizarea gandirii si exprimarii cetatenilor tarii cu scopul de a-i amenda daca “calca cu stangul”, adica daca fac afirmatii care lezeaza sau tintesc anumite grupuri minoritare din Romania. CNCD e copia in  Romania a unei alte institutii europene discreditata si anti-democrata de care foarte putini stiu ori au auzit – the Fundamental Rights Agency (“Agentia Drepturilor Fundamentale”) cu sediul, ati ghicit, in Occident (doar nu in Estul “intunecat”?), mai precis la Viena. Despre asta, insa, vom scrie cu o alta ocazie.

Paralele dintre Securitate si CNCD sunt multe si izbitoare. Securitatea era o creatura a statului totalitar desemnata sa afle cum gandesc si ce ganduri exprima cetatenii pentru a proteja statul comunist de oamenii care gandeau contrar ideologiei comuniste, adica gandeau si se exprimau liber. CNCD e o creatura identica, una a statului secular care e si el la fel de intolerant si totalitar ca si statul comunist. Statul secular, la fel ca statul totalitar, nu vrea competitie. Nu vrea opozitie ci cetateni obedienti care absorb ideologia seculara si se identifica in totul totului tot cu ideologia si idealurile mereu in schimbare ale statului secular. Cetatenii care gandesc ori se exprima traditional sunt tinta primordiala a intolerantului stat secular. Creatia lui, CNCD, e intoleranta asemenea Securitatii. Monitorizeaza ce gandesc, scriu ori zic cetatenii tarii si determina daca ei gandesc ori se exprima contrar ideologiei seculare dominante astazi. Scopul insa e acelasi: sa pedepseasca pe cei care gandesc ori se exprima diferit si, in felul acesta, sa protejeze statul secular. Dupa cum se vede, e o unealta fidela a statului secular. Nu doar in Romania ci in fiecare tara europeana. Promoveaza “valorile europene” care in mare masura contravin valorilor traditionale. Este fundamentata pe mentalitatea capricioasa si intoleranta la moda in zilele noastre care a fost bine comentata si descrisa in mai multe carti care au aparut in Occident in doar ultimii putini ani.

CNCD – Inchizitia statului secular

Daca Securitatea a fost Inchizitia statului comunist, CNCD e Inchizitia statului secular intolerant al zilelor noastre. Statul e gelos. Nu vrea cetateni care gandesc ori se exprima contrar ideologiei oficiale, care in zilele noastre e secularismul. Existenta intr-o democratie a institutiilor de tip CNCD e o rusine, o contradictie pentru o democratie, o institutie neconstitutionala, antidemocrata, una incompatibila cu statul de drept. Nu sunt de fel, asa cum se cred si se autodefinesc ele, un pilon al democratiei. Spre deosebire de Europa, in Statele Unite nu exista instituii de tip CNCD. Jurisprudenta Curtii Supreme a Statelor Unite e foarte directa si clara in sensul acesta si protejaza pina in pinzele albe dreptul cetatenilor de a gandi si de a se exprima liber chiar daca exercitind aceste drepturi ei ofenseaza statul ori pe alti cetateni. La urma urmelor asta e libertatea de expresie. Singura limita e bunul simt si calomnia care se pedepseste serios.

Doctrina Tribunalului Suprem de “viewpoint discrimination” interzice statului de a penaliza cetatenii pentru punctele de vedere pe care le exprima. E bine stiut, de fapt, ca judecatorii Tribunalului Suprem din SUA critica pe alocuri si din cind in cind jurisprudenta si judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru ca submineaza libertatea de exprimare. Canada e mult mai aproape de Europa in razboiul impotriva libertatii de expresie decit Statele Unite. Recent, Administratia Premierului Trudeau a anuntat ca va exclude din programele finantate de stat pentru crearea de locuri de munca de vara institutiile si organizatiile care dezagreaza cu avortul, homosexualitatea ori casatoriile homosexuale – printre altele. E de necrezut. E un exemplu clasic de “view point discrimination”, adica discriminare oficiala din partea statului impotriva cetatenilor care nu impartasesc ideologia de stat. [Detalii: http://nationalpost.com/news/politics/religious-groups-meet-to-discuss-concerns-over-abortion-clause-in-summer-jobs-grant-application] 

Carti recent publicate

Ceea ce vedem in Romania lui ianuarie 2018 nu a aparut peste noapte. E rezultatul unor tendinte anti-libertate de exprimare care s-au manifestat si continua sa se manifeste in lumea Euro-Atlantica de citeva decenii. Aceste manifestari au cunoscut o explozie nemaipomenita dupa inceputul noului Mileniu.Campusurile britanice, americane si europene au devenit totalitare, iar institutiile de tip CNCD dau apa la moara si se aliniaza impotriva societatii civile. In loc de a crea minti robuste, campusurile universitare creaza minti de gelatina. In loc de a forma adulti care stiu cum sa dezagreeze unii cu altii in mod civilizat, au creat o generatie de tineri care tipa ca sunt ofensati, iar din tipetele acestea castiga cei mai vociferi nu cei mai calculati. Nu e deci de mirare ca atit in Europa cit si in Statele Unite se observa astazi un dialog necivilizat dar in care statul secular ia partea unei parti impotriva celeilalte si de obicei a celei irationale. Gelatinizarea gandirii societatii seculare a fost si inca este un subiect despre care se scrie si publica mult. Examinan, in treacat, trei carti recente care ne-au venit aproape instantaneu in minte citind despre agresiunea CNCD-ului  impotriva lui Leon Danaila. Concluzia finala este ca CNCD este un cal troian care promoveaza in Romania aceleasi atitudini intolerante si anti-libertate de expresie care sunt promovate in Occident. 

I Find that Offensive! (“Ma ofensezi”!)

Acesta e titlul unei cartulii de 179 de pagini publicata de Claire Fox in Marea Britanie in 2016. E chiar o cartulie pentru ca poate fi usor pusa intr-un buzunar. In 2000 Fox a fondat The Institute of Ideas (“Institutul ideilor”), al carei activitati principale sunt prelegerile si conferintele in campusurile universitare despre libertatea de exprimare si pericolele intolerantei fata de ideile neconformiste. Europenii, zice Fox, dar mai ales generatia tanara universitara, sunt ofensati si nu vor sa auda idei ori discursuri care ii ofenseaza.

Care sunt cauzele principale ale lipsei de interes in protejarea si promovarea liberatii de exprimare? Fox analizeaza citeva dintre ele. In primul rind e lipsa de interes a societatii in promovarea unui dialog social robust, pe care ea il numeste “the decline of a liberal commitment to free speech”, adica “declinul interesului liberalismului in libertatea cuvintului”. O alta cauza e eliminarea de catre parintii generatiei tinere de azi a ratiunii din dialogul social, pe care ea il numeste “the retreat from reason by the older generation”, adica “retragerea generatiei mai in varsta de la ratiune”. Un alt motiv sunt campaniile agresive, numeroase si interminabile impotriva “hartuielilor de tot felul”, cunoscute in Occident ca “anti-bullying campaigns”. Ele, zice Fox, sunt exagerate, nu isi au locul si au avut un efect negativ asupra copiilor si tinerilor. Tot ce ni se spune, o privire care ni se arunca, un comentariu in fuga, sunt privite in asamblu ca forme de agresare si ne fac sa ne simtim ofensati. Rezultatul este o generatie care nu pretuieste dialogul ori schimbul de idei. What’s Happened to the University? (“Ce s-a intimplat cu Universitatea?”)

O discutie a subiectului infantilizarii mintii si a intolerantei cu propteala statului nu poate fi completa fara a aminti si cartea, publicata anul trecut, de britanicul Frank FurediWhat’s Happened to the University? A Sociological Exploration of its Infantilisation (“Ce s-a intimplat cu Universitatea? O explorare sociologica a infantilizarii ei”). Profesor de sociologie la Universitatea din Kent, Furedi e ingrijorat de mai multe lucruri. O prima ingrijorare pe care o exploreaza, luind ca exemplu ce se intimpla in campusurile universitare americane si britanice, e ca “although academic freedom and free speech are still affirmed in theory, in practice it appears to have lost its vitality and relevance to the lives of many of those who inhabit the university”. (“Cu toate ca libertatea academica si de exprimare sunt accentuate in teorie, in practica se pare ca si-au pierdut vitalitatea si relevanta pentru multi dintre cei care sunt in universitate”.) Libertatea cuvintului si de exprimare sunt mai putin robuste in universitati decit in societatea civila in general. Profesorii sunt atentionati sa fie cu bagare de seama cum isi expun cursurile si ideile sa nu ofenseze studentii.

Un caz notoriu dar si tragic a fost al unui profesor care a exclus dintr-un curs de istorie al Europei capitolul despre cruciadele Secolelor XII pentru a nu-i ofensa pe musulmani. Profesorii se autocenzureaza si internalizeaza cenzura, ceea ce nu poate fi un lucru bun. Nu duce la progres academic si nu foloseste studentilor. Studentii sunt mai mult interesati in a impune limite libertatii cuvintului pentru a nu ofensa decit pentru a apara libertatea cuvintului. Daca o pierdem, intreaba Furedi in mod retoric? Studentii nu par a fi preocupati de asta, fiind influentati mai mult de Marx decit de filosofii Veacului XVIII care accentuau libertatea de expresie. Prioritatea pentru ei e “dreptatea sociala”, si daca sacrificarea libertatii cuvintului e necesara pentru dobindirea acestui deziderat, asa sa fie, zic ei. Totul a inceput in anii 1960, zice Furedi, cu generatia de studenti care in loc sa creeze (ori sa fie creativi) au demolat. Au respins autoritatea si intelepciunea. (“The radicals of the 1960s were rule breakers rather than rule creators, and they refused to recognize the right of university administrators to exercise any authority over their behavior”) (“Radicalii anilor 1960 au fost incalcatori de reguli in loc de fauritori de reguli, refuzind sa recunoasca dreptul administratiei universitare de a exercita orice autoritate asupra comportamentului lor”) 

Paul Coleman: Censored (Cenzurat)

Statul secular ca factor al subminarii libertatii cuvintului e obiectivul cartii publicate in 2016 de Paul ColemanCensored, How European “Hate Speech” Laws are Threatening Freedom of Speech (“Cenzurat – Legile ‘incitarii la ura’ ameninta libertatea cuvintului”). Avocat specializat in drepturile omului, britanicul Coleman lucreaza la firma crestina de avocati americani Alliance Defending Freedom. Prima versiune a cartii a fost publicata in 2012 si a fost revizuita si actualizata in 2016. Cartea e valoroasa si informativa din mai multe puncte de vedere. Printre altele discuta si originile legilor contemporane impotriva “incitarii la ura”, si cum niste intentii initial bune au fost transformate in limite irationale a libertatii cuvintului.

In 1948, ONU a adoptat o serie de rezolutii care au condamnat propaganda nazista si rasimul nazistilor, solicitind comunitatii internationale sa interzica prin lege propaganda nazista care a dus la razboiul mondial. In timp, alte grupuri, pe linga cele rasiale, au inceput sa se folosesca de aceleasi legi pentru a nu fi ofensate nici ele. Asa am ajuns la anii 90 si prima decada a noului Mileniu cind “homofobia”, “islamofobia”, “xenofobia” si alte lucruri ca acestea au devenit tinta legilor care interzic “incitarea la ura”. Afirmatii care pot lejer si subiectiv fi interpretate ca incitare la ura sunt penalizate de catre institutiile statului secular.

Asa am ajuns la cazul lui Leon Danaila din ianuarie anul acesta. In Romania, tratatele internationale care interzic “incitarea la ura” au fost legiferate in Articolul 369 din Codul Penal. Ele prevad pedepse cu inchisoarea de pina la trei (3) ani ori amenzi. Articolul acesta nu face cinste Romaniei. Institutia principala care e insarcinata cu monitorizarea discursurilor care “incita la ura” e CNCD-ul. Ea trebuie abolita, la fel ca Articolul 369 din Codul Penal, iar daca nu, Parlamentul ar trebui sa limiteze in mod drastic competenta si autoritatea de a penaliza a CNCD-ului. Cea mai importanta arma pe care cetatatenii o au impotriva statului si ordinii seculare e libertatea cuvintului. E cea mai pretioasa dintre libertati. E o rusine pentru Romania sa finanteze din taxele noastre o institutie care ne monitorizeaza comentariile, conversatiile publice, materialele de pe Facebook, si chiar mass media, sa vaneze persoanele neconformiste si sa le penalizeze. Lucrul acesta e un pas decisiv spre tiranie. Incheiem, citind cuvintele finale ale cartii lui Coleman. Cu aproape o jumatate de secol in urma delegatul Colombiei la ONU afirma “to penalize ideas, whatever their nature, is to pave the way for tyrrany” (“penalizarea ideilor, oricare ar fi ele, netezeste calea spre tiranie”). Suntem de acord. 

Dincolo de Ocean inca e libertate

Americanii, stranii cum ii percepem din Europa noastra post-moderna, se abtin, dupa cum stim, de la ratificarea multor tratate internationale. Ne intrebam de ce? Ba mai zicem si ca sunt stranii. Nu tocmai. Daca tratatele internationale contravin Constitutiei americane, ele nu sunt ratificate. Notiunea de incitare la ura nu a intrat in jurisprudenta americana pentru ca e in conflict cu Declaratia Drepturilor (“Bill of Rights”). Primul drept enuntat e cel al libertatii cuvintului si a religiei. Statului nu i se permite sa adopte legi care sa le restranga. De fapt, periodic, unii Presedinti ai SUA emit proclamatii care amintesc americanilor importanta libertatii cuvintului si a religiei. Presedintele Trump a facut-o acum doua zile, pe 16 ianuarie. Textul Proclamatiei poate fi citit in intregime aici: https://www.whitehouse.gov/presidential-actions/president-donald-j-trump-proclaims-january-16-2018-religious-freedom-day/.

Noi redam citeva fraze care afirma categoric ca Administratia curenta nu va constrange crestinii sa-si sacrifice convingerile religioase pentru scopuri seculare: Our Constitution and laws guarantee Americans the right not just to believe as they see fit, but to freely exercise their religion.  Unfortunately, not all have recognized the importance of religious freedom, whether by threatening tax consequences for particular forms of religious speech, or forcing people to comply with laws that violate their core religious beliefs without sufficient justification.  These incursions, little by little, can destroy the fundamental freedom underlying our democracy.  (“Constitutia si legile noastre garanteaza americanilor dreptul nu doar de a crede cum vad ei de cuviinta, dar si sa-si exercite in mod liber religia. Din nefericire, nu toti au inteles importanta libertatii religioase, fie prin constrangeri fiscale si amenintari la adresa expresiei religioase, fie prin constrangerea cetatenilor sa se conformeze unor legi care le incalca convingerile religioase fara justificare. Aceste incursiuni, incetul cu incetul, pot distruge libertatea fundamentala pe care se sprijina democratia noastra”.) Oare cind Parlamentul Romaniei ori Presedintele Tarii vor enunta o astfel de Proclamatie? Inca o asteptam! 

MULTUMIM DIN INIMA PARTIDULUI!

Va informam privind ultimele noutati de care dispunem referitor la Articolul 48 si referendum. Dupa cum stiti Cazul Coman e pe rol in Curtea Europeana de Justitie. Dl Coman cere Curtii sa constranga Romania sa-i recunoasca “casatoria” cu un barbat american in Romania in contraventie cu legile actuale ale Romaniei. Saptamina trecuta Avocatul General al Europei a inregistrat in Curtea Europeana de Justitie o Opinie in care da drept de cauza dlui Coman si impotriva Romaniei. Intelegem ca de obicei Curtea Europeana adopta opinia Avocatului General cind isi emite deciziile oficiale. Ne putem deci astepta ca in citeva luni Curtea Europeana sa dea o decizie care nu va fi favorabila Romaniei si, in consecinta, nefavorabila si Articolului 48 si referendumului.

Referendul se putea tine in toamna dar coruptia politica din Romania ne impiedica sa ajungem la referend. Nu e vorba de coruptia care e obiectivul manifestarilor din Romania de mai bine de un an. E vorba de coruptia politica a celor care s-au pozitionat in primele linii de bataie impotriva coruptiei. Coruptia, insa, nu inseamna doar sa furi bani. Coruptie inseamna si atentat la democratie si la statul de drept. Cind un partid (sau partide) din Romania fac tot ce le sta in putinta sa tergiverseze tinerea referendumului, noi numim lucrul acesta coruptie politica si atentat la adresa democratiei si a statului de drept. Ignorarea ori impiedicarea intentionata, in loc de facilitarea exercitarii, a dreptului a 3 milioane de romani bine intentonati de a-si exercita drepturile constitutionale e o crima politica care nu poate fi trecuta cu vederea.

Stiti despre cine vorbim. Partidele din Romania care se considera de dreapta au devenit, asa cum observa Deputatul PNL Daniel Gheorghe luna trecuta, primul si cel mai tenace obstacol care blocheaza referendumul constitutional si vocea a 3 milioane de cetateni ai Romaniei.

In toamna, dl Ludovic Orban a vizitat Washington DC si s-a intilnit cu diverse personalitati din lumea politica americana, inclusiv cu unii lideri politici conservatori. Printre ei a fost si Senatorul Ted Cruz din Texas, un conservator autentic, pro-casatorie si pro-vita. Dl Orban a facut poze cu dl Cruz care apoi au fost preluate si de mass media din Romania. Totul insa a fost un paravan de fum.Dl Orban, la fel ca dna Raluca Turcan, nu este conservator, nici pro-vita, nici pro-casatorie naturala. Cine are urechi de auzit sa auda. [Oferim un comentariu privind pericolul Cazului Coman pentru Articolul 48 si referend: https://agendaeurope.wordpress.com/2018/01/16/will-european-court-impose-the-legal-recognition-of-sodo-marriage-all-over-europe/]

***

Cultura Vietii: 

Curtea Inter-Americană a Drepturilor Omului sodomizează dreptul internațional

„Cel mai izbitor exercițiu de tiranie juridică imaginabil”

În ultimii ani am asistat în diferite ocazii la o serie de interpretări extreme și deliberat eronate ale dreptului internațional al tratatelor și chiar al legilor constituționale, în sensul promovării avortului, eutanasiei sau homosexualității.

Războiul cultural, se pare, se poartă după aceleași reguli ca oricare altul: câștigă cel care ocupă poziții „la înălțime” – iar în acest caz, agresorul lovește de la înălțimea tribunelor parlamentare sau a scaunelor judecătorilor-activiști.

Strategia aceasta, prin care întregul sistem juridic este luat ostatic, a fost cel mai eficient aplicată în SUA, cu decizii cruciale și aproape imposibil de răsturnat, precum Roe c. Wade(legalizarea avortului) sau Obergefell c. Hodges (legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex), din care ultima a cauzat unui judecător exprimarea devenită anecdotică „nu-ți imaginezi ce pot face 5 oameni atunci când sunt Judecători ai Curții Supreme”, cu referire la puterea aproape nelimitată pe care această instanță o are asupra întregului angrenaj juridic american.

Exemple mai recente includ Curtea Constituțională a Austriei, care caută să impună așa-zisa „căsătorie între persoane de același sex” în pofida refuzului repetat al majorității parlamentare de a o legifera, sau Curtea de Justiție a UE, care se pare că încearcă parțial același lucru la nivelul întregii uniuni prin dosarul Coman-Hamilton.

Dar niciun caz de (c)activism contra-legal, ilegal sau chiar criminal nu a fost nici pe departe atât de extrem ca decizia de acum câteva zile a Curții Inter-Americane a Drepturilor Omului (CIADO), componenta juridică a Organizației Statelor Americane, prin care CIADO încearcă să oblige toate țările latino-americane să legifereze „mariajul” unisex și poligamia. Doi în unu, ca șamponul.

Decizia este bazată pe noțiunea vagă că toate aceste abominații ar fi o expresie a „diversității”, care se presupune că ar trebui să fie primită cu brațele deschise de societate ca parte a valorilor „egalității și demnității umane”.

Curtea pare să fie complet ignorantă, dacă nu cumva răuvoitoare, la adresa Convenției prin care este chemată să efectueze actul de justiție: este vorba despre Convenția Inter-Americană a Drepturilor Omului (CoIADO), echivalenta locală a Convenției Europene a Drepturilor Omului (CoEDO) care guvernează (cel puțin în teorie!) Curtea de la Strasbourg, cunoscută nouă drept „CEDO”.

Convenția Inter-Americană nu lasă absolut niciun spațiu de manevră pentru interpretare:

Articolul 17. Drepturile Familiei

1. Familia este elementul natural și fundamental al societății și este îndreptățită să primească protecție din partea societății și a statului.

2. Dreptul bărbaților și al femeilor de vârsta căsătoriei de a se căsători și a-și întemeia familii va fi recunoscut, dacă aceștia întrunesc condițiile cerute de legislația internă, atâta timp cât aceste condiții nu afectează principiul nediscriminării stabilit prin această Convenție.

3. Nicio căsătorie nu va fi validă fără consimțământul liber și deplin al soților.

4. Statele Părți vor lua măsuri corespunzătoare să asigure egalitatea drepturilor și echilibrul adecvat al responsabilităților soților în timpul căsătoriei și în cazul dizolvării acesteia. În cazul dizolvării, se vor lua măsuri pentru protecția copiilor eventual rezultați exclusiv în baza interesului superior al acestora.

5. Legea va recunoaște drepturi egale pentru copiii născuți în afara căsătoriei ca și pentru cei născuți în căsătorie.

Deducția judecătorilor CIADO a fost că, în baza acestui text, sunt acoperite de Convenție nu doar căsătoriile autentice, dar și „mariajele” între bărbați, respectiv cele între femei, precum și cele poligame!

Contradicția dintre o decizie judecătorească și legea pe care se presupune că trebuie să se fundamenteze nu poate fi mai evidentă și mai radicală decât în acest caz. Cum ar putea orice persoană care nu are maioneză mucegăită în loc de creier să creadă vreodată că judecătorii-activiști au acționat de bună credință și în numele legii, când aceștia au sodomizat-o în văzul unui întreg continent? Ce credibilitate mai poate avea această instituție-caricatură, după ce a cedat atât de rușinos grupurilor de presiune?

Referința la „bărbați și femei de vârstă corespunzătoare” înseamnă că mariajul constă din bărbat și femeie, printr-o interpretare similară cu cea din CoEDO, ale cărei similarități de concepție și intenție cu CoIADO sunt un „loc comun” în lumea dreptului. Mai mult, înseamnă și că legile naționale pot fi divergente în ce privește concepția asupra mariajului, o definiție unitară neputând fi impusă din afară, nici măcar din partea Curții internaționale. De asemenea, nu este admisibil ca uniunile homosexuale, care NU au nicio contribuție procreativă la viitorul societății și care deci NU sunt necesare pentru asigurarea viitorului acesteia, să fie calificate drept „unitate naturală și fundamentală a societății”.

Așa cum comentează portalul LifeSiteNews, decizia CIADO pare a fi până la acest moment „cel mai izbitor exercițiu de tiranie juridică imaginabil” și singura cale de a scăpa de efectele acestuia este pentru țările membre să ignore hotărârea, să dizolve Curtea-caricatură sau pur și simplu să părăsească, prin denunțare, Convenția. Pentru aceasta însă este necesară independență reală și curaj politic, atribute din ce în ce mai rar de găsit. Priviți doar la membrii „mândrului” Parlament de la București care a cedat presiunilor externe și a băga la sertar o inițiativă cetățenească constituțională sprijinită de 3 milioane de cetățeni cu drept de vot. Ceea ce nu-i împiedică să se pregătească pentru centenarul unui eveniment ai cărui corifei par niște uriași ai istoriei pe lângă pigmeii politici ai anului 2018.

Tirania juridică este corozivă, iar prima ei victimă este însăși ordinea de drept.

***

VIDEO Pericolele ideologiei transgender (de dr. Michelle Cretella)

Colegiul Pediatrilor Americani (CPA) este un far al științei, sănătății și eticii în ceea ce privește tratamentul disforiei de gen la copii. Dr. Michelle Cretella, medic pediatru dedicat sănătății și bunăstării copiilor și președinte al Colegiului Pediatrilor Americani, a vorbit recent la Conferința Universității „St. Thomas” (SUA). Un sumar al acestei conferințe a fost realizat de către Daily Signal, la 11 decembrie 2017. Îl prezentăm aici:

„Felicitări! Aveți o fetiță!” Ca medic pediatru, timp de aproape 20 de ani, pot spune că așa încep relațiile multor pacienți pe care-i am. Corpurile noastre ne declară sexul nostru. Nu noi hotărâm sexul nostru biologic. Sexul este determinat la concepție, de ADN-ul ștanțat în fiecare celulă a corpului nostru.

Sexualitatea umană este binară. Ori ai un cromozom Y normal și te dezvolți într-un bărbat ori nu și atunci te dezvolți în femeie. Există cel puțin 6.500 de diferențe genetice între bărbați și femei. Hormonii și chirurgia nu pot și nici nu schimbă acest lucru. Identitatea nu este biologică, este psihologică. Identitatea are de-a face cu gândurile și simțurile sau sentimentele. Gândurile și sentimentele nu sunt conectate din punct de vedere biologic. Gândurile și sentimentele noastre pot fi corecte, din punct de vedere faptic, sau greșite, din același punct de vedere.

De exemplu, dacă, azi, merg la un medic și spun: „Bună, sunt Margaret Thatcher”,  el îmi va spune că delirez și îmi va prescrie un medicament anti-psihotic. Totuși, dacă (aceluiași medic) i-aș spune, „Bună, sunt bărbat”, medicul mi-ar răspunde: „Felicitări, ești transgender”. Dacă i-aș spune: „Doctore, am gânduri suicidare. Sunt un om cu un membru amputat, captiv într-un corp normal. Vă rog, extirpați-mi chirurgical piciorul.” În acest caz, voi fi diagnosticată cu tulburare de integritate a identității corpului. Dar dacă m-aș duce la același medic și i-aș spune: „Sunt bărbat, vă rog să-mi dați o trimitere pentru o dublă mastectomie” (extirpare a sânilor), medicul meu îmi va da o asemenea trimitere.

Vedeți, potrivit tendinței majorității organizațiilor medicale, dacă vrei să-ți extirpezi chirurgical o mână sănătoasă, sau un picior sănătos, ești bolnav mintal. Dar dacă vrei să-ți tai sânii sănătoși sau penisul, te numești transgender. 

Să fim clari: nimeni nu se naște transgender. Dacă identitatea sexuală ar fi conectată în creier înainte de naștere, gemenii identici ar avea aceeași identitate sexuală 100% întotdeauna. Dar ei nu au aceeași identitate sexuală. Am avut un pacient, un băiețel pe nume Andy. La vârsta de 3-5 ani, a început să se joace din ce în ce mai mult cu jucării de fetițe și jucării stereotipe pentru fete și a început să spună că este fată. Le-am dat părinților trimitere să meargă cu Andy la un terapeut.

Uneori, boala mintală a unui părinte sau abuzul asupra copilului pot fi factorii [declanșării unei tulburări]. Dar cel mai adesea, se întâmplă ca copilul să nu perceapă dinamica familiei și își interiorizează o convingere falsă. În mijlocul unei ședințe de terapie, Andy a luat un camion de jucărie și l-a îndreptat spre o păpușă Barbie, spunând: „Mamă și tată, voi nu mă iubiți, când sunt băiat”. Ce a aflat terapeutul a fost că atunci când Andy avea 3 ani, în familie, s-a născut o fetiță cu nevoi speciale. Ea avea nevoie de mult mai multă atenție și grijă din partea părinților. Iar Andy a înțeles acest lucru în felul următor: „Mamei și lui tata le plac fetele. Dacă vreau ca ei să mă iubească din nou, trebuie să fiu și eu fată”. Cu terapie de familie, Andy și-a revenit. Astăzi, părinților lui Andy li s-ar spune ceva cu totul diferit, ceva de genul: „Acesta este adevăratul Andy, de fapt. Trebuie să-i dați alt nume, asigurați-vă că toată lumea îl tratează ca pe o fată sau, altfel, el se va sinucide”. Pe măsură ce Andy va atinge vârsta pubertății, experții îi vor prescrie medicamente ce îi vor bloca pubertatea, așa încât el să continue să joace rolul de fată.

Experții ne asigură că „nu contează dacă n-am testat niciodată blocanții de pubertate la copiii normali din punct de vedere biologic. Nu contează că atunci când acești blocanți sunt folosiți în tratamentul cancerului de prostată la bărbați sau în problemele ginecologice la femei, le cauzează probleme cu memoria. N-avem nevoie de testări. Nu, noi trebuie să stopăm dezvoltarea fizică acum sau adolescentul se va sinucide”.  Dar nu este adevărat. Atunci când copiii sunt sprijiniți să treacă prin perioada de pubertate cu sexul lor biologic, cei mai mulți copii, care suferă de confuzia genului lor, își revin. Cu toate acestea, îi castrăm chimic pe copiii cu confuzie a genului lor, administrându-le blocanți de pubertate.Apoi îi sterilizăm permanent pe mulți dintre ei, prescriindu-le în plus hormoni de sex diferit. Hormonii de sex diferit sunt estrogenul și testosteronul. Acești hormoni le creează copiilor riscuri de boli de inimă, AVC, diabet, cancere și chiar riscuri ale acelor probleme emoționale pe care experții pretind că le previn.

P.S. Dacă unei fete care insistă că este băiat i se dă zilnic testosteron timp de un an, este clar că va avea o dublă mastectomie la vârsta de 16 ani. Acum, țineți minte, Academia Americană de Pediatrie (AAP), recent, a emis un raport, care cere pediatrilor să avertizeze adolescenții cu privire la tatuaje și potrivit căruia tatuajele sunt de fapt permanente și pot cauza cicatrici. Dar aceeași AAP sprijină 110% mastectomia dublă la adolescentele de 16 ani, chiar și fără acordul părinților, atâta timp cât o adolescentă insistă că este bărbat și a luat testosteron zilnic, timp de un an. Să clarificăm: să îndoctrinezi toți copiii, începând de la grădiniță, cu minciuna că ei ar putea fi captivi într-un corp greșit, perturbă însăși temelia testării realității de către un copil. Dacă un copil nu poate avea încredere în realitatea corpului său fiziologic, în cine sau în ce să se încreadă? Ideologia transgender din școli înseamnă abuz psihologic asupra copiilor, care duce adesea la castrare chimică sau sterilizare și mutilare chirurgicală. Dacă acest lucru nu înseamnă abuz asupra copilului, doamnelor și domnilor, atunci ce e?

VIDEO Impostura drepturilor sexuale sau legea pedofiliei în serviciul totalitarismului mondial

„Drepturile sexuale“ nu vorbesc nici despre drepturi, nici despre protecție, ci despre plăcerea perversă a celor care au mijloacele necesare ca să permită abuzul celor mai vulnerabili (copiii)” – Ariane Bilheran, psiholog clinician, filozof, doctor în psihopatologie din Franța, absolventă a École normale supérieure, cu studii la Université Paris IV, Paris I Sorbonne,  Lyon II si Université de Provence.

Ariane Bilheran s-a specializat în psihologia puterii, scriind despre puterea dreaptă și nedreaptă, autoritate, hărțuire, manipulare, deținerea, dar și creșterea și influența puterii asupra sinelui. A publicat peste  douăzeci de cărți în psihologie și a oferit numeroase conferințe în Canada, Elveția, Belgia, Algeria și bineînțeles Franța. Bilheran lucrează ca psiholog consultant cu pacienții francofoni din întreaga lume prin intermediul Skype și își împarte timpul între America de Sud, Canada și Franța.

În noul său volum, „Impostura drepturilor sexuale”, Ariane Bilheran susține că „drepturile sexuale” sunt o nouă ideologie la modă, susținută de diverse organisme internaționale în domeniul sănătății, în special, în domeniul sănătății minorilor. În cartea sa, autoarea ne oferă o analiză a derivelor existente în Franța, pornind de la domeniul „educația sexuală” și o cercetare a mai multor pasaje din „Declarația drepturilor sexuale”, ce sprijină această ideologie nouă, pe care autoarea o numește direct „pedofilă”, ideologie ce se insinuează „sub masca luptei pentru drepturile homosexualilor, pentru drepturile femeii și pentru drepturile pentru sănătate”.

Filozof și psiholog de formație, Ariane Bilheran demonstrează, în linia muncii sale aprofundate asupra psihologiei puterii, modul în care perversiunea este întotdeauna un adjuvant al paranoiei în ascensiunea totalitarismului. Autoarea decriptează aici mecanismele perverse ce contribuie la punerea în aplicare a acestei „noi ordini mondiale” prin abuzarea sexuală a copiilor și adolescenților.

Când proștii sunt la putere, susține autoarea, ei își impun propriul delir, pe baza unei contagiuni delirante, care trebuie identificată pentru a ne proteja. Ei distrug copiii și persecută oamenii sănătoși.

Prin urmare, oricât de incredibilă ar părea, întreaga „Declarație a drepturilor sexuale” se bazează pe un sofism manipulator al opiniei publice cu raționament logic distorsionat.

Acest sofism are drept consecință antrenarea  perversiunii moravurilor societății și de a încuraja practica sexuală nestingherită a pedofililor. Simplul fapt de a vorbi despre ‘drepturile sexuale’, adică de ‘sexualitate’ copilului este o încălcare psihică majoră. Aceasta este o infiltrare ideologică majoră a pedofiliei în textele internaționale ce se impun țărilor, instrumentalizând în mod pervers drepturile homosexualilor, drepturile femeilor și drepturile pentru sănătate, în cu totul alte scopuri, mult mai puțin lăudabile. Prin definiție, copilul nu este matur sexual, astfel încât nu există nimic care să-i vorbească despre sexualitate, ceea ce i-ar putea provoca o experiență traumatizantă.

Confruntați cu această nouă față a totalitarismului la nivel mondial, care constă în seducerea copiilor pentru a-i scufunda în indiferență sexuală și confuzie, confruntați cu negarea totală a democrației și a suveranității popoarelor, în numele „drepturilor” (inversiune paranoică prin excelență), confruntați cu violența organizațiilor internaționale ce impun delirul lor tuturor, Ariane Bilheran face apel la rațiune, la mobilizarea globală împotriva „drepturilor sexuale”. Autoarea face apel la inițiative de conștiință individuale și colective, pentru a salva copiii de acest atac asupra lor, asupra umanității. Deși astfel de inițiative sunt mici, chiar infime, ele vor face diferența pentru a salva inocența copilăriei, care este singura noastră pace posibilă în viitor.

Anghel Buturuga:

Uite cum se normalizează pedofilia… aici este propusă varianta ca pedofilia, cu toate variantele sale, sa fie văzută ca o orientate sexuală către alte grupe de vârsta. Attraction to an age group – iată un concept foarte neutru si plin de #respect, nu?

https://theconversation.com/is-attraction-to-an-age-group-another-kind-of-sexual-orientation-88074


Categorii

Cultura desfraului, Homosexualitate, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Pedofilie, Razboiul impotriva familiei / vietii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “O TIRANIE INCHIZITORIALA PUNE STAPANIRE PE ROMÂNIA. Reactii dupa cazul amendarii medicului Leon Danaila de catre CNCD/ CUM SUNT FOLOSITE LEGILE CONTRA INCITARII LA URA PENTRU A SUPRIMA LIBERTATEA CUVANTULUI/ Despre pericolele ideologiei TRANSGENDER/ Spre NOUA ORDINE A ABUZURILOR SI PERVERTIRII SEXUALE, prin educatie sexuala si normalizarea pedofiliei

  1. Am un coleg de serviciu homosexual declarat si afisat la rigoare. E un abonat fidel al CNCD, unde ii reclama pe destui pentru discriminare, dupa cum ii convine. De la el stiu ca CNCD e singura instanta din tara in fata careia reclamatul trebuie sa isi dovedeasca nevinovatia; si care nici nu admite vreo forma de recurs. Iarasi, CNCD poate anula hotarari ale instantelor judecatoresti clasice.

  2. Practic?…

    “DiversiDAYs – learning about Gender, Culture and Thinking Diversity; Sibiu [corporate] Location, 22nd-25th of January 2018”

  3. “Mântuiește Doamne poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta.Biruinţă bincredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău !” Nu este altă izbăvire !!! Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, până nu va fi prea târziu !!!

  4. “The ideal subject of totalitarian rule is not the convinced Nazi or the convinced Communist, but people for whom the distinction between fact and fiction (i.e., the reality of experience) and the distinction between true and false (i.e., the standards of thought) no longer exist.”

    – Hannah Arendt, “The Origins of Totalitarianism”

  5. “Progresul şi Catastrofa sunt două feţe ale aceleiaşi medalii; amândouă sunt produse ale unei superstiţii, nu ale credinţei.”
    “ar trebui să fie posibilă descoperirea mecanismelor ascunse prin care toate elementele tradiţionale ale lumii noastre politice şi spirituale s-au dizolvat într-un conglomerat în care totul pare să-şi fi pierdut valoarea specifică ajungând să nu mai poată fi recunoscut de înţelegerea umană, să nu mai poată fi folosit în scopuri omeneşti. Abandonul în faţa acestui proces brutal de dezintegrare a devenit o ispită căreia, s-ar părea, nu i se mai rezistă”
    – Hannah Arendt

    „Esenţial în perspectiva Hannei Arendt este accentul pe fenomenul unic al anesteziei morale, al extincţiei diferenţei dintre Bine şi Rău. Omul birocratic îndeplineşte ordinele ca un automat. Absenţa gândirii, ceea ce autoarea numeşte thoughtlessness, este motivul pentru care Răul radical se converteşte în Rău banal, rutinizat. Evaporarea prin ideologie a discernământului moral, aceasta este marea problemă pe care a explorat-o cu admirabil curaj intelectual Hannah Arendt. Originile totalitarismului este una dintre acele cărţi care definesc în chip esenţial condiţia umană.”

  6. DESPRE OBRAZNICIE SI CINISM
    În general copiii răsfățați devin obraznici. Și au fost destui copii răsfățați înainte de 1989, copiii protipendadei comuniste. Au fost și mai sunt părinți care încurajează obrăznicia, considerând că în viață trebuie să înveți să te descurci cum poți mai bine, lovind în dreapta și-n stânga ta, călcând chiar peste cadavre!, ne sesizând granița între îndrăzneală și obrăznicie. În acest mod copiii ajung să devină oameni aroganți în societate, atitudine pe care elvețianul Carl Gustav Jung a caracterizat-o ca fiind „inflație psihică”. Faptul că individul nu conștientizează acest defect de caracter, denotă lipsă de inteligență, compensată, de cele mai multe ori, de prostie. Iată cum proverbul „Obraznicul mănâncă praznicul”, în trei cuvinte exprimă plastic, situaţia în care o persoană impertinentă obţine ceea ce dorește, deşi nu merită, de multe ori prin minciună, dar lui nu-i pasă de ce spun alții! Amintesc că, mult mai târziu, proverbului, Nicolae Iorga adăugase: „…dar plăteşte cu obrazul”. Care obraz? Obrăznicia a ajuns la cote alarmante. Vedem insolență, necuviință, aroganță, nerușinare, tupeu, atitudini opuse bunei cuviințe.
    Obraznicul este și cinic! Cinismul, conform dicționarului, este atitudinea de ignorare ostentativă a moralei și a conveniențelor sociale general acceptate, mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gânduri condamnabile, atitudine care sfidează regulile morale ale societății, nerușinare, meschinărie, sfruntare.
    A fi cinic astăzi, înseamnă a judeca cu un pragmatism exagerat problemele și a vedea doar beneficiul material pe care-l poți obține, uzând de orice mijloace. Cinismul este un rău care prinde rădăcini în sufletul omului, alungând în totalitate sentimentul dragostei, al corectitudinii, se dezvoltă cu rapiditate și creează o distanță între individ și cei din jurul lui.
    Carl Gustav Jung scria: „Noi suntem atât de needucați, încât avem nevoie de legi exterioare și de un temnicer, respectiv de un părinte, ca să știm ceea ce este bine și să săvârșim ceea ce este drept.”
    Emil Cioran, spunea: „Cinicul e mânat de o poftă aproape vicioasă a negării, de voința de a demasca. Există în el ceva diabolic, un joc pervers al spiritului.”
    Cinismul este după Nietzsche „una dintre cele mai vechi desfătări ale umanității, pentru că procură cea mai înaltă voluptate a sentimentului puterii.”
    Salvador Dali spunea: „Nu eu sunt clovnul, ci aceasta societate, monstruos de cinică și inconștient de naivă, care joacă jocul seriozității pentru a-și ascunde mai bine nebunia”
    http://www.vavilapopovici.com/wp/obraznicie_cinism/

  7. Pingback: Neoinchizitia CNCD si grupul de militanti LGBT ACCEPT au declansat REVOLUTIA CULTURALA in România: LIMITAREA LIBERTATII RELIGIOASE, subventionarea operatiunilor medicale pentru TRANSGENDERI si multe altele.../ Un grup de femei QUEER si LGBT, anonim, vrea
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare