“Luna istoriei LGBT” – STRATEGIA OFENSIVĂ BLASFEMIC-PROVOCATOARE A ACTIVIȘTILOR LGBT/ CNCD și ACCEPT au declanșat “NEOINCHIZIȚIA” CORECT-POLITICĂ și “REVOLUȚIA CULTURALĂ” în România: LIMITAREA LIBERTĂȚII RELIGIOASE, subvenționarea operațiunilor medicale pentru TRANSGENDERI și multe altele…/ SCRISOARE ANONIMĂ a unui “grup de femei QUEER și LGBT” care cere DEMITEREA ”permanentă” a lui MIHAI GHEORGHIU de la MȚR (update)
NOI PROTESTE SI MEMORII IMPOTRIVA PROPAGANDEI GAY SI DE PROFANAREA SIMBOLURILOR IDENTITARE ROMÂNEȘTI /
EDUCATIE SEXUALA LA CLASA I in Belgia – marturia unei familii de români/
PAUL HITTER si NINEL GANEA despre TEROAREA CORECTITUDINII POLITICE INSTITUITA DE MINORITARII IDEOLOGICI prin JOCUL ETICHETELOR si despre TRADAREA ELITELOR “CRESTINE”
S-a spus că ortodocșii au mania persecuției. Că doar “întâmplător” acel cinema e parte a MȚR, dar în fapt nu ar avea nicio treabă și nu trebuie să amestecăm lucrurile…. Posterul acesta cred însă că este foarte grăitor. Din simbolistica aleasă pentru „sărbătoarea” lor din februarie ne putem da seama că mișcarea homosexuală își dorește ocuparea spațiului cultural țărănesc și lipirea la nivel simbolic a culturii homosexuale de cultura tradițională românească. Q.E.D.
Niste demersuri nevinovate, prin care se atrage atentia asupra opresiunii hetero-crestine.
Este doar o definitie clasica a provocarii. Evident, aici nu e vorba de actiuni disparate, ci de o strategie.
“Please, Master! propune o selecție de lucrări fotografice, care explorează experiențele adorației, celebrând o viziune a tandreței între persoane de același sex. Imaginile încalcă tabuurile în numele umanismului – “Homo sum, nihil humani a me alienum puto” (Terențiu). Unele dintre caracteristicile integrale ale lucrărilor își au rădăcinile în formele tradiționale, fără a se supune însă contrastelor dintre ideea de nud, în sensul reprezentărilor clasice, și goliciune. Aici trupul poartă ambele semnificații, în același timp, este cel mai comun și mai inofensiv, dar și cel mai periculos și imposibil de imaginat. (Vera Albertino, curator)”
***
Din aceeasi campanie a lunii LGBT, un perfomance la un club din capitala (via Catalin Sturza, la sectiunea de comentarii de la postarea precedenta). No comment:
”Ctitoria = Locaș sfânt
Clitoria = de la clitoris, organ erectil situat în partea externă a vulvei, organul genital feminin
Aureola = cerc luminos cu care este înconjurat capul reprezentărilor sfinților. Strălucire. Glorie.Folosind o instalație de doi metri și un performance de zece minute, Ruth Borgfjord pune sub semnul întrebării rolul femeii în religie. Ea contestă normele religioase existente care definesc femeia ca sfântă dacă e mama, dacă e fecioară, sau ambele și a lipsei de acces în locuri desemnate sfinte, cum ar fi altarele.
Prin instalația și performance-ul Ctitoria Clitoria Ruth Borgfjord destabilizează conceptele legate de gen și rol, sfânt nesfânt, poziționând femeia în rol de Mesia și organul genital feminin în rol de icoană sfântă pentru închinare.
Se menține simbolismul canonic, contemporanizându-l, înoindu-i relevanța. Lucrările izvorăsc din confuzia artistei legată de convingerile religioase cu care a crescut referitor la ce e sacru și ce e profan și experiența de viață ca femeie queer, creând un joc al imaginației.”
Acesta este un text cu „pe de o parte, pe de altă parte”.
Am urmărit toată săptămâna disputele din jurul incidentelor de la MȚR – și am citit o sumedenie de luări de poziție. Pe de o parte, proiecția filmului „120 BPM” în sala Horia Bernea era un non-eveniment. Pe de altă parte, protestele de acolo au transformat proiecția acestui film – și a următorului film cu tentă gay, „Soldații. Poveste din Ferentari” – într-un mare scandal.
Pe de o parte, MȚR nu este Catedrala Mântuirii Neamului sau vreun loc sacru. Pe de altă parte, muzeul se vrea un spațiu coerent, al tradiției și al spiritualității creștine. Iar sala aceea în care se proiectează filme cu tentă gay se numește Horia Bernea, un om care vorbea despre participarea artistului „la sensul sacrificiului care a mântuit lumea” și despre datoria artistului de a rezista unei lumi „amenințată cu descompunerea, forțate să renege reperele fundamentale ale existenței sale.” (nu trebuie să căutăm departe – găsim asta pe Wikipedia, link în comentarii.) Nu cred că va nega nimeni că propaganda LGBTQ și noile inginerii sociale puse în aplicare în lumea occidentală erau/sunt, în viziunea lui Horia Bernea, forțe care descompun lumea noastră și îi erodează reperele fundamentale.
Pe de o parte, Sala Horia Bernea înțeleg că este subînchiriată, iar conducerea muzeului nu își dă, neapărat, acordul pentru filmele proiectate acolo. Pe de altă parte, dacă ne uităm la tematicile filmelor reprezentate în ultimii ani, o să vedem Astra Film Sibiu, Săptămâna Filmului Maghiar, Festivalul Filmului European, British Documentary – vom vedea, altfel spus, o coerență. Și până și aceste filme gay se subsumează lunii februarie care este „luna istoriei LGBT”; iar pe site-ul ACCEPT vom vedea, coincidență sau nu, cum luna istoriei LGBT e asociată cu un model tradițional românesc.
Pe de o parte, o zonă a mass-media a sărit să titreze că fundamentaliștii creștini înfruntă soldații din Ferentari – și că protestatarii au folosit metode agresive pentru a bloca proiecția unuia dintre filme. Pe de altă parte, acum doi ani, la Cluj, un grup de protestatari care-și spuneau „tinerii furioși” au întrerupt, cu fluierături și huiduieli, o conferință despre perspectiva biblică asupra avortului, susținută de Părintele Stelian Tofană, un eveniment unde concerta și Paula Seling. Iar mai deunăzi, un grup de activiști LGBTQ au blocat o proiecție privată a unui film care ar fi trebuit să se difuzeze la un cinematograf din centrul Londrei despre 15 homosexuali vindecați prin întoarcerea la credință; protestul a inclus amenințarea cu boicotul lanțului de cinematografe. Iar dacă e să ne amintim cum a eliminat Asociația Americană de Psihiatrie (APA) homosexualitatea din Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM), ei bine, acest lucru s-a întâmplat pe fondul și în urma protestelor agresive ale militanților LGBTQ, care în anii 1970 și 1971 au întrerupt adunările APA, cam cum sunt acuzați acum fundamentaliștii creștini că au făcut la MȚR – cu o stilistică ceva mai agresivă, poate.
Pe de o parte, mulți s-au sesizat că ceva nu e în regulă când în sala Horia Bernea a fost proiectat filmul „120 BMP”, în jurul căruia ieșise deja un scandal când 100 de liceeni au fost duși să vadă pelicula la Elvira Popescu și au participat apoi la o dezbatere condusă de un cunoscut activist LGBTQ. Pe de altă parte, dacă ne uităm la ce lansări de carte au loc pe la MȚR, nu cred că e prima peliculă de cinema sau prima carte sau primul concert sau prima dezbatere incompatibilă cu viziunea muzeului. Nu sunt un casnic de-al locului, dar țin minte că am asistat o dată la o dezbatere despre gnosticism și evanghelii apocrife unde se vehiculau unele idei prea puțin ortodoxe; iar în reacția față de protestele de săptămâna asta, directorul muzeului spune că protestatarii au văzut în MȚR nu un „loc al dezbaterii”, ci un „instrument de propagandă religioasă”.
Pe de o parte, nu sunt un fan al protestelor cu icoane, tropare și imnul național, puse la grămadă, iar din câte știu filetismul și etnofiletismul, care așază națiunea mai presus de unitatea eclezială, au fost condamnate ca erezie la un Sinod Ortodox organizat în 1972 (al doilea protest, cu luminițe și manele, a fost ceva mai tongue-in-cheek). Pe de altă parte, n-ai cum să nu observi că acele icoane și acele tropare se asortau mai bine cu decorul decât pungile de sânge fals aruncate peste tot de tinerii protestatari furioși și scenele la bustul gol și proful de mate pedofil care-l infectează pe HIV pe unul dintre protagoniști și paradele LGBTQ și limbajul violent și gesturile de huliganism (dar pentru o cauză bună) din „120 BPM” (mai era și o eutanasiere pe la sfârșit, dar vor zice unii că dau spoiler).
Pe de o parte, viziunea lui Horia Bernea este una coerentă – și ar merita păstrată. Sunt mulți care ar vrea să vadă la MȚR filme valoroase care abordează teme spirituale creștine, precum Ostrov al lui Pavel Lungin. Există un întreg patrimoniu, foarte puțin cunoscut și prost pus în valoare, de astfel de filme – pe unele dintre ele mai apucăm să le vedem la Astra Film Sibiu. Pe de altă parte, MȚR e un loc în care întâlnirea dintre frumusețea culturii țărănești și formele actuale ale culturii urbane, despre care vorbește actualul director al muzeului, ia de prea multe ori forma superficială a iei purtate cu blugii rupți și cu pantofii cu toc stilet. Și e un loc în care, vorba unui prieten, ceaiul costă 12 lei. Această deschidere spre dialog pare a fi, mai degrabă, o dorință de a împăca pe toată lumea, de a primi aplauzele celor din lumea bună, și de a nu-i supăra pe ăia care țipă mai tare. E adevărat, asta prinde la hipsteri. Dar eu unul cred că hipsterii ar aprecia poate chiar mai mult un program coerent construit în jurul unui cinematograf spiritual, pe linia Tarkovski – Pavel Lungin; locul deja e trendy, iar reacordarea la viziunea inițială nu l-ar face mai puțin trendy. E absurd să crezi asta din moment ce tocmai această viziune, a lui Horia Bernea, a fost cea care l-a făcut trendy de la bun început.
P.S.: Să faci proiecție de film cu jandarmii la poartă, pentru a susține, cu tot dinadinsul, dezbaterea – mă întreb ce s-ar fi întâmplat în Londra dacă creștinii aceia evanghelici și-ar fi proiectat filmul despre convertirile gay-ilor cu jandarmii la poartă. Sau în SUA, dacă Asociația Americană de Psihiatrie și-ar fi ținut întâlnirile, la începutul anilor ’70, cu jandarmii sau cu pușcașii marini la poartă.
Asociaţia ACCEPT şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) au anunţat, joi, că implementează, în perioada ianuarie 2018 – iunie 2019, un proiect cu finanţare europeană intitulat „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI”, care are obiectivul de a creşte capacitatea autorităţilor publice şi a profesioniştilor din domeniul justiţiei, sănătăţii, educaţiei şi asistenţei sociale de a relaţiona cu petenţi, pacienţi, elevi, studenţi, clienţi care aparţin comunităţii acestei comunităţi.
Proiectul „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI” este finanţat de Programul pentru Drepturi, Egalitate şi Cetăţenie (2014 – 2020) al Uniunii Europene.
Proiectul va începe cu instruirea unui grup de formatori ACCEPT şi CNCD în trei domenii cheie, unul dintre acestea fiind: standarde/ recomandări profesionale şi modele de bune practici pentru prevenirea şi combaterea discriminării la nivel european, în domeniul justiţiei, sănătăţii, educaţiei şi asistenţei sociale.
Alt domeniu cheie este contracararea utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor şi pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI.
Cel de-al treilea domeniu cheie este reprezentat de drepturile persoanelor transgender, în privinţa recunoaşterii juridice a identităţii de gen şi a asigurării suportului medical în tranziţie.
În cadrul acestei sesiuni de formare, livrată de trei experţi europeni, se va realiza şi un schimb de bune practici, în baza căruia ACCEPT şi CNCD vor realiza ghiduri şi recomandări profesionale pentru profesioniştii din grupurile ţintă ale proiectului.
Ulterior, grupul de 8 formatori ai ACCEPT şi CNCD vor realiza în parteneriat 8 sesiuni de formare profesională pentru 160 de beneficiari, din domeniul justiţiei (judecători, procurori şi avocaţi), educaţiei (profesori şi consilieri şcolari), asistenţei sociale (asistenţi sociali), sănătăţii (psihologi şi endocrinologi).
De asemenea, în cadrul proiectului vor fi formaţi 20 de asistenţi CNCD, implicaţi în activitatea juridică a instituţiei, cât şi 20 de activişti pentru drepturile persoanelor LGBTI din cadrul organizaţiilor comunitare locale, situate, în afara Bucureştiului.
„E un proiect cu finanţare din partea Comisiei Europene pentru că statul român în mod constant şi deliberat, pe o durată lungă de timp, nu s-a implicat în susţinerea unor astfel de proiecte destinate combaterii discriminării care afectează diferite grupuri vulnerabile din societate, dar vorbim aici în principal de grupul persoanelor LGBTI”, a spus Florin Buhuceanu, preşedintele executiv al asociaţiei ACCEPT, în cadrul unei conferinţe de presă.
Buhuceanu a amintit că potrivit Eurobarometrului din 2015, mai bine din jumătate dintre români nu consideră nici astăzi, în secoulul XXI, că persoanele LGBTI ar trebui să beneficieze de drepturi egale cu toşi ceilalţi cetăţeni ai României.
„Asta în sine spune ceva despre ţara în care trăim şi despre mentalităţile pe care nu le putem ignora, de unde şi nevoia unui proiect care pe termen scurt şi foarte scurt ar trebui să contribuie la diminuarea intoleranţei care afectează comunitatea LGBTI din România”, a precizat Florin Buhuceanu.
Csaba Azsralos, preşedinte CNCD, a spus că din punctul său de vedere, perioada pe care România o traversează este una pozitivă, totuşi, pentru că a ieşit din zona tabu referitoare la minorităţile sexuale. […]/ integral pe news.ro
- Anghel Buturuga: CNCD si ACCEPT vor sa scoata Coalitia pentru Familie in afara legii
Romania are un indice 10 din 10 (adica maximum) in ceea ce priveste libertatile personale legate de same-sex relationships, in indexul realizat de Cato Institute, printre alte organizatii (The Human Freedom Index, editia pe 2017).
Cu toate acestea, CNCD si ACCEPT tocmai au declansat un jihad cu guler alb, european. Ei vor sa limiteze, practic, libertatea religioasa. Cum altfel sa interpretezi asta: ”contracararea utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor”.
Pai tot ce tine de doctrina BOR, a Bisericii Catolice, a cultelor protestante si neoprotestante importante din Romania este foarte clar si ”intolerant” la adresa scopurilor minoritatilor LGBT: parteneriat, casatorie, adoptii.
Prin urmare, eu nu pot intelege decat ca daca eu, cetatean al Romaniei, in baza viziunii mele religioase, aceeasi cu cea a cultelor oficiale si legale, vreau sa militez pentru interdictia casatoriilor homosexuale, atunci mi se va rapi acest drept cetatenesc.
Adica CpF e scoasa in afara legii, mai pe scurt.
Se pun la punct ultimele detalii, după care Reeducarea poate începe. Spre Revoluția Culturală, înainte!
“Ulterior, grupul de 8 formatori ai ACCEPT şi CNCD vor realiza în parteneriat 8 sesiuni de formare profesională pentru 160 de beneficiari, din domeniul justiţiei (judecători, procurori şi avocaţi), educaţiei (profesori şi consilieri şcolari), asistenţei sociale (asistenţi sociali), sănătăţii (psihologi şi endocrinologi).”
CNCD este calul troian al noului bolșevism în societatea românească. Să nu vă ia ochii lemnul lustruit al limbii europeniste în care sunt enunţate obiectivele, pentru că îndărătul său e cariul care va şubrezi eşafodajul social. Poate ar trebui să înceapă şi organizarea rezistenţei.
O structură bugetofaga din subordinea statului român, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, semnează un protocol cu un ONG privat prin care sunt puse sub semnul întrebării dreptul la liberă exprimare și chiar se susține îngrădirea libertății religioase. Eu nu cred că Astalos Csaba și toți acești funcționari plătiți din bani publici de la CNCD sunt în măsură să ne limiteze nouă, cetățenilor români, drepturile garantate prin Constituția României! Sincer, libertatea cucerită prin tribut de sânge nu se negociază niciodată, în schimb demisia președintelui CNCD ori eliminarea rapidă a pârghiilor de terorism corect politic din legislația acestei instituții ar reprezenta variante decente pentru a respecta drepturile fundamentale ale omului în România!
***
ActiveNews:
Al doilea protest de la MȚR. UPDATE: După evacuarea protestatarilor, proiecția a fost reluată
Câteva zeci de persoane s-au adunat joi în fața Muzeului Țăranului Român pentru a protesta împotriva difuzării unor filme cu tematică homosexuală la cinematograful „Horia Bernea”.
Grupul care a protestat în fața muzeului poartă numele de Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință, iar menirea lui este „de a face fapte bune”.
„Noi, în general, vinerea și sâmbăta plecăm, ridicăm câte o casă, ajutăm la ridicarea unei biserici, spargem lemne pentru câte un azil de bătrâni, mergem la inundații, încercăm să ne bucurăm de clipe frumoase petrecute între oameni cu valori comune făcând ceva util”, a spus Dan Grăjdeanu, liderul grupului.
„Nu avem nimic cu homosexualii. Ei, dacă vor să își facă ale lor, și le pot face în intimitatea lor, nimeni nu stă să îi fugărească, așa cum fiecare își face treburile lui în taina lui. Noi avem o problemă cu ridicarea acestor devieri la rangul de virtute. Adică și țăranul român și-a făcut copiii iubindu-se cu soția lui, dar nu o să vedeți acum filme pornografice în Muzeul Țăranului Român, ca să vadă lumea cum s-au făcut copiii. Așa nici propagandă homosexuală nu trebuie făcută”, a mai spus acesta.
De la ora 18:00 era programată proiecția filmului „Soldații. Poveste din Ferentari”, mai mulți protestatari blocând difuzarea peliculei. Unii au proiectat lumini pe ecran, iar alții au dat drumul la manele.
După o jumătate de oră, filmul a fost oprit. Poliția a sosit și i-a scos din sală pe manifestanți, în aplauzele celor din sală, după cum se poate vedea aici.
Proiecția a fost reluată după ce protestatarii au fost scoși din sală.
Duminica trecută, un alt film acuzat că promovează relațiile homosexuale a fost oprit de la difuzare la MȚR de către manifestanți creștini.
Pentru Antena 3, protestatarii de la MNȚR sunt EXTREMIȘTI
Antena 3, postul deținut de Dan Voiculescu, comite o gravă eroare și îi numește pe cei care au protestat la Muzeul Național al Țăranului Român pentru că se proiectează filme cu homosexuali extremiști.
Informația a foat difuzată atât pe postul TV, dar și pe site-ul omonim.
Cei care au protestat joi în fața muzeului fac parte din Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință.
„Noi, în general, vinerea și sâmbăta plecăm, ridicăm câte o casă, ajutăm la ridicarea unei biserici, spargem lemne pentru câte un azil de bătrâni, mergem la inundații, încercăm să ne bucurăm de clipe frumoase petrecute între oameni cu valori comune făcând ceva util”, a spus Dan Grăjdeanu, liderul grupului.
„Nu avem nimic cu homosexualii. Ei, dacă vor să își facă ale lor, și le pot face în intimitatea lor, nimeni nu stă să îi fugărească, așa cum fiecare își face treburile lui în taina lui. Noi avem o problemă cu ridicarea acestor devieri la rangul de virtute. Adică și țăranul român și-a făcut copiii iubindu-se cu soția lui, dar nu o să vedeți acum filme pornografice în Muzeul Țăranului Român, ca să vadă lumea cum s-au făcut copiii. Așa nici propagandă homosexuală nu trebuie făcută”, a mai spus acesta.
În sala Horia Bernea, înaintea filmului „Soldații. Poveste din Ferentari”, mai mulți specatori au pus manele la telefon și au luminat ecranul. Gesturi cu adevărat extremiste, în viziunea Antena 3.
Portalul „Scena 9”, deținut de BRD Societe Generale, a alocat ample spații protestului de duminică seară de la Muzeul Țăranului Român.
În articolul „România nu e Sodoma. Filmul unui film întrerupt”, cei de la Scena 9 îi numesc pe manifestanții pentru păstrarea misiunii originale a MȚR drept „un grup de fanatici religioși”. Puțin mai jos, protestatarii sunt „fanaticii strânși la MȚR”.
Articolul, ilustrat cu o fotografie în care 2 băieți se sărută și care inițial a fost asumat de întreaga redacție a Scena 9, încearcă să pună incidentul pe seama Coaliției pentru Familie, insinuând că în spatele acțiunii s-ar fi aflat Mihai Gheorghiu, director adjunct al MȚR. Coaliția pentru Familie a denunțat vehement aceste speculații, imediat.
Aproape imediat, istoricul Adrian Cioflâncă a scris un articol prin care insinua că întreruperea filmelor în 2018 și 2013 face parte din registrul manifestațiilor anti-semite din anii’ 30.„Ar fi câteva lucruri de reținut din această poveste interbelică, insuficient cunoscută istoriografic și conștientizată public: * de la violență verbală și simbolică se ajunge foarte repede la violență fizică; * naționaliștii se folosesc de paravane religioase și civice, dar articulează de fapt mișcări de tip politic adepte ale violenței și purificării”, notează el, printre altele.
Adrian Cioflâncă este un personaj propulsat de către Vladimir Tismăneanu în CNSAS.
Ulterior, în articolul „Ce-am mai descoperit săptămâna asta”, autorii scriu că „A fost o săptămână agitată, în care două filme care au rulat la Cinema Muzeul Țăranului Român au fost întrerupte de grupuri de fundamentaliști creștini și de naționaliști, pe motiv că ar prezenta momente din viața unor persoane de altă orientare sexuală decât majoritatea hetero”. Conform celor prezenți la MȚR, motivul protestului a fost locul ales pentru difuzare, considerat nepotrivit cu misiunea asumată a Muzeului.
Acest articol este asumat de întreaga redacție fiind semnat „Conștiința Colectivă de pe Scena 9”. O formă de „Conștiință colectivă îi va lua locul lui Dumnezeu”, spunea recent scriitorul Dan Brown.„Scena 9” are o poziție exclusiv favorabilă homosexualității, transgenderismului și educației sexuale obligatorii, așa cum reiese din portretul realizat „dezbaterii” prilejuite de lansarea filmului 120 bpm la cinema Elvira Popescu. Acolo, mai multe zeci de elevi au fost duși să urmărească pelicula și apoi să „dezbată” nevoia de educație sexuală împreună cu activistul LGBT Florin Buhuceanu, posesorul unui portret elogios în „Scena 9”.
De altfel, într-un top realizat în Statele Unite, compania Societe Generale a ieșit pe primul loc în rândul corporațiilor în ceea ce privește implementarea politicilor în favoarea minoritățiilor LGBT.
Proiectul „Scena 9” aparține BRD Groupe Societe Generale. Iată viziunea BRD despre cultură, așa cum apare chiar pe pagina Scena 9:
„Despre implicarea noastră în cultură, ipoteza era că, în ansamblul ei, cultura reprezintă modul în care rezolvăm problemele ca națiune, cu toată inteligența, creativitatea și pasiunea de care suntem în stare. Și investiția în fenomenul cultural românesc înseamnă să susținem permanent lideri și proiecte care să ne reamintească de unde venim, cine suntem și încotro ne ducem. Cu alte cuvinte, investeam în cultură ca să fim aproape de cea mai bună versiune a României, cea în care cultura ghidează nevoile noastre de educație, responsabilitate, dezvoltare. Evident, eram niște naivi care puneau cultura pe un piedestal și îi agățau în cârcă toate marile așteptări.După luni de zile petrecute împreună cu echipa de la Scena9.ro, un lucru e clar: vom investi în cultură, mai intens decât am făcut-o vreodată. Dar nu o vom face că să „părem noi mai buni”, sau pentru a împlini vreo mare așteptare cultural-națională. O facem dintr-un motiv mult mai simplu: ca să învățăm. Să învățăm de la istorie cum să corectăm miopia știrilor prezentului revizitând evenimente similare din trecut. Să învățăm de la teatru cum să tratăm cu empatie inevitabilele eșecuri și nebunii – ale noastre și ale altora. Să învățăm de la artele vizuale cum să evoluăm în limbaj, înainte ca cel pe care îl folosim să devină irelevant. Să învățăm de la literatură cum să experimentăm prin ochii altora povești mai străine și înfricoșătoare decât își poate permite oficial o corporație cu aversiune la risc. Să învățăm de la arhitectură cum să construim spații care ne fac o idee mai relaxați, nu mai încrâncenați.
Dezbrăcat de toate înfloriturile de PR, ăsta e adevărul: investim în cultură dintr-un motiv egoist, ca să învățăm să devenim o versiune mai bună a noastră, „a better us”. Nu știm dacă o să ne iasă, dar știm că ne străduim de ceva vreme și vom continua să o facem. Iar dacă vi se pare că evoluăm, e foarte probabil că am învățat asta de la Scena9.
Ceea ce va dorim și vouă.
Echipa BRD”
După protestele de la două proiecții care au avut loc la Cinematograful de la Muzeul Național al Țăranului Român – „Soldații. Poveste din Ferentari”, de joi seara, și „120 BPM/ bătăi pe minut”, din 4 februarie, Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC) din București a decis, într-un gest de solidaritate, să programeze o peliculă cu aceeași temă.
„Considerăm că toleranța și promovarea drepturilor omului stau la baza unei societăți deschise și că trebuie susținute eforturile de multiplicare a acestor valori”, a comunicat MNAC.
Filmul ales a fost „Copilul meu/ Benim Çocuğum – My Child” (2013), regizat de cineastul Can Candan din Turcia, ce prezintă povestea părinților unor tineri LGBT din Turcia.
Un bărbat a protestat față de proiecția filmului, având următorul mesaj: „Opriți propaganda homosexuală în Ministerul Culturii”.
Protestatarul a părăsit sala fără scandal, odată cu începerea filmului.
În urma protestelor de la Muzeul Național al Țăranului Român legate de proiecția unor filme cu caracter homosexual, un grup de femei cere demiterea lui Mihai Gheorghiu din functia de director adjunct al instituției.
Într-o scrisoare deschisă publicată pe site-ul publicației Observator cultural, semnatarele mai spun că ceea ce s-a înâmplat la MNȚR este „un act de violență anti-LGBT al unor agresori, nu o „manifestare” a unor „protestatari” care au creat „un moment neplăcut””.
Queer este un cuvânt englezesc care înseamnă “ciudat”. În ultimele decenii a devenit un termen colectiv pentru minorități sexuale și pentru comunități cu practici sexuale considerate non-normative. Termenul este deseori folosit și în alte limbi, precum româna. În limba română, sintagma minorități sexuale are un înțeles similar cu cel al cuvântului “queer”. Termenul queer este diferit de LGBT, care se referă doar la persoane lesbiene, gay, bisexuale și transgen. Queer include nu doar aceste grupe, dar și persoane intersexuale, pangen și heterosexuali cu practice sexuale considerate non-normative, precum sadomasochism, fetiș, etc. În acest sens, “queer” poate fi folosit pentru a se referi la toate persoanele care nu se conformă structurii heteronormative-cisgen.
Iată scrisoarea deschisă:
„Noi, un grup de femei queer și LGBT, dorim să afirmăm public în mod hotărât că răspunsul Muzeului Țăranului Român față de agresiunea anti-LGBT petrecută pe 4 februarie în Cinema Muzeul Țăranului și urmată de suspendarea proiecției filmului 120 Bătăi pe minut este o bătaie de joc la adresa noastră. Comunicările oficiale ale conducerii MȚR arată o poziționare oportunistă și reflectă lipsa de asumare a complicității heteronormative și a istoriei de agresiuni repetate asupra comunității LGBT. Asistăm de asemenea la o deresponsabilizare instituțională, MȚR nepunând sub semnul întrebarii de ce acest spațiu este sigur (și inspiră atâta loialitate) pentru diverse grupuri naționalist-religioase, dar nu și pentru persoane queer.
Dorim să subliniem de la bun început că ceea ce s-a petrecut (din nou!) la MȚR constituie un act de violență anti-LGBT al unor agresori, nu o „manifestare” a unor „protestatari” care au creat „un moment neplăcut”. Considerăm limbajul folosit de MȚR drept unul care contribuie la și legitimează invizibilizarea și stigmatizarea persoanelor queer și LGBT, care de altfel nu sunt nicăieri numite în comunicat! Considerăm extrem de importantă asumarea faptului că agresiunile heterosexiste și homoantagonismul constituie o experiență cotidiană dureroasă și violentă pentru noi ca femei queer, nu un moment „neplăcut”, ca atunci când plouă afară și ți-ai uitat umbrela acasă!
Protestăm vehement față de abordarea MȚR care tratează cele întâmplate drept o anexă la aniversarea de 28 de ani a muzeului – care constituie de altfel subiectul principal al comunicatului MȚR – o strategie de promovare a propriei imagini drept „instituție culturală de prim rang în contextul lumii muzeale românești și europene”. Refuzăm categoric să acceptăm invizibilizarea vieților noastre și în paralel instrumentalizarea experiențelor și vieților LGBT pentru construirea de către diferite instituții culturale și de către colaboratorii și finanțatorii acestora a unei imagini favorabile lor și promovate pentru consumul „culturii urbane”. Această “cultură urbană” și viață urbană pe care multe dintre noi o resimt ca pe o experiență între ciocan și nicovală, unde ai de alege între a tăcea sau a-ți lăsa experiența manipulată în schimbul unei minime și deseori iluzorii siguranțe.
Ne exprimăm profundul dezacord și completa respingere față de modul heteronormativ elitist și privilegiat în care MȚR (alături de alți actori culturali care au exprimat poziții similare în ultimele zile) dorește să se delimiteze de cele întâmplate: condamnându-le drept incompatibile cu „interogațiile intelectuale”, “cultura de calitate” și „decența” și invocând lipsa lor de „legalitate”, precum și încălcarea drepturilor persoanelor „plătitoare de bilet”.
În primul rând, refuzăm invocarea „intelectualității”, alături de „cultură” și „calitate”, drept paveze “respectabile” pentru de-solidarizare. Subliniem că apartenența la „intelectualitate ” si invocarea „Culturii”(!) maschează deseori homoantagonismul și violența structurală față de comunitatea LGBT. Agresiunea petrecută la MȚR constituie un atac la adresa comunității LGBT și a libertății sexuale a femeilor. Nedreptatea fundamentală a celor petrecute nu constă în atacul la adresa calității culturale a filmului proiectat, iar a construi un astfel de discurs reflectă privilegiul social și heterosexismul lumii în care trăim. Persoanele LGBT au fost repetat supuse agresiunilor în București în ultimii ani iar atacurile la libertatea sexuală a femeilor din România au constituit și constituie o experiență istorică continuă. A privi agresiuni anti-queer drept un atac la adresa unei culturi de calitate este hilar și revoltător deopotrivă, mai ales venind din partea MȚR. Este vorba despre o instituție care a mai găzduit evenimente unde persoane LGBT au fost agresate și traumatizate, o instituție din conducerea căreia face parte de mulți ani Mihai Gheorghiu (membru al comitetului de inițiativă al Coaliției pentru Familiei, comitet și inițiativă de schimbare a constituției care sunt de altfel în mod covârșitor proiectul unor intelectuali), o instituție care profită, ca multe altele, de pe urma unei imagini „progresiste” în timp ce refuză în mod repetat orice responsabilitate pentru lipsa asigurării unui spațiu sigur pentru noi și se desolidarizează și ne invizibilizează la momentul oportun. Cu mândrie și ne-intelectual vorbind, noi categorisim atitudinea MȚR drept o nesimțire heterosexistă uriașă. Probabil mai intelectuală este delimitarea lașă a MȚR de înseși filmele proiectate care „nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al MNȚR”.
În al doilea rând, respingem categoric invocarea „decenței” și a „legalității” și remarcăm jenanta și enorma ironie a acestei invocări în context românesc și la proiecția unui film precum 120 BPM! România este o țară unde însăși existența noastră a fost considerată ilegală și unde sub protecția legalității și respectabilității intelectuale persoanele LGBT au îndurat și încă îndură nenumărate nedreptăți. Noi refuzăm să acceptăm distincția legal/ilegal drept un indiciu al dreptății. Filmul 120 BPM reflectă de altfel asupra istoriei ACT UP, un grup care și-a asumat cu mândrie indecența și ilegalitatea acțiunilor și poziționărilor sale în lupta pentru salvarea vieților persoanelor seropozitive, un grup datorită căruia azi există medicamente și politici necesare, un grup care afirmă demnitatea queer într-o lume heterosexistă și a cărui experiență ne arată că indecența salvează vieți! Disprețuim „decența” și suntem mândre de a fi „indecente” într-o țară care ne stigmatizează în permanență existența.
În al treilea rând ne exprimăm revolta față de poziționarea MȚR, pentru care agresiunea petrecută este o încălcare a unui abstract drept al plătitorilor de bilet, singura categorie de persoane cărora de fapt MȚR le cere scuze. Afirmăm faptul că demnitatea și drepturile noastre nu decurg din poziția noastră de (potențiale) consumatoare și așteptăm scuzele MȚR. Precizăm de asemenea că demnitatea noastră, istoria și experiențele noastre nu sunt de supus „dezbaterilor” așa cum MȚR ar fi dorit. Un alt aspect revoltător al poziției exprimate de MȚR este insistența și tupeul de a culpabiliza și problematiza însăși istoria și experiențele victimelor atacului prin afirmații cel puțin ambigue care deplâng lipsa unor discutii despre: “unde se termină arta și începe propaganda, de care filmul este acuzat”. Demnitatea, istoria și experiențele noastre trebuie afirmate fără echivoc și apărate cu solidaritate! Nu acceptam ca ele să fie supuse dezbaterilor și puse în discuție de către nimeni!
În concluzie, dacă MȚR dorește să evite „terenul minat al unor confruntări”, solicităm ca acesta, alături de colaboratorii și finanțatorii săi (cei numiți chiar în comunicatul MȚR și nu numai), să se oprească din a-și mai construi imaginea și capitalul pe spinarea, experiențele, luptele și suferințele noastre, tratate drept un bun de consum oarecare și invizibilizate atunci când devin incomode. Cerem ca MȚR&co să își asume responsabilitatea față de cele întâmplate și să pună capăt unei complicități instituționale parșive și continue la violența instituțională și socială cu care noi ne luptăm.
REVENDICĂRI:
Demiterea imediată și permanentă a lui Mihai Gheorghiu din poziția de Director general adjunct al Muzeului Țăranului Român.
Prezentarea unor scuze explicite și clare față de persoanele queer și LGBT și condamnarea fără echivoc a unei agresiuni homoantagonice și sexiste.
Poziționarea clară a tuturor colaboratorilor și finanțatorilor numiți în comunicatul MȚR față de violențele anti-LGBT petrecute și față de comunicatele iresponsabile și heterosexiste ale MȚR. Cerem o luare de poziție clară din partea organizatorilor de festivaluri și activități culturale, mai ales cele cu tematica politică, activistă, din sfera drepturilor omului etc, desfășurate la MȚR.
Recomandăm tuturor intelectualilor din conducerea MȚR, organizatorilor de evenimente culturale și directorilor de instituții partenere cu acesta, precum și tuturor aliaților autodeclarați ai comunității din care facem parte, vizionarea filmului 120 BPM, pe care îl considerăm o lecție esențială și dureroasă despre activism, indecență, empatie, solidaritate și complicitatea neutralității
Un grup de femei queer și LGBT”, se arată în scrisoarea deschisă.
Câteva zeci de persoane s-au adunat joi în fața Muzeului Țăranului Român pentru a protesta împotriva difuzării unor filme cu tematică homosexuală la cinematograful „Horia Bernea”. La ora când era programată difuzarea, mai mulți protestatari au blocat difuzarea peliculei. Unii au proiectat lumini pe ecran, iar alții au dat drumul la manele. După o jumătate de oră, filmul a fost oprit. Poliția a sosit și i-a scos din sală pe manifestanți.
Pe 4 februarie, un alt film acuzat că promovează relațiile homosexuale a fost oprit de la difuzare la MȚR de către manifestanți creștini.
Într-un comunicat remis ActiveNews, Mihai Gheorghiu și Coaliția pentru Familie s-au delimitat de protestele de la MNȚR: Denigrarea la care suntem supuși si acuzațiile fără niciun fundament care ni se aduc, reprezintă reflexia unei agende ideologice.
Opriți profanarea valorilor culturale naționale! Opriți propaganda pedofilă și lgbt din instituții culturale și de educație! Opriți violarea simbolurilor identitare românești!
SCRISOARE DESCHISĂ A FEDERAȚIEI PRO-VITA PE MARGINEA PROPAGANDEI HOMOSEXUALE DIN INSTITUȚIILE DE CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE
În atenția Ministrului Culturii, Ministrului Educației Naționale, inspectorilor școlari, cadrelor didactice, părinților și tuturor factorilor de decizie
Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România își exprimă îngrijorarea cu privire la difuzarea, în instituțiile de cultură și artă din România, a unor producții cinematografice care promovează normalitatea homosexualității și a pedofiliei, oripilând publicul cu scene la limita pornografiei. De asemenea, Federația Pro-Vita consideră ilegală participarea elevilor români la activități care au în prim-plan astfel de pelicule, precum și la dezbaterile pe marginea necesității studierii în școli a așa-numitei „educații sexuale”, fără informarea și solicitarea acordului scris al părinților lor.
O astfel de proiecție-dezbatere s-a desfășurat la începutul lunii ianuarie, la Cinematograful „Elvira Popescu” din capitală, când aproape 150 de elevi și profesori au vizionat filmul „120 de bătăi pe minut”, vizionarea fiind urmată de o dezbatere pe tema homosexualității, a virusului HIV și a educației sexuale[1]. La dezbatere au participat Florin Buhuceanu, de la Asociația Accept (asociație care militează pentru drepturile LGBT în România), medici și cadre didactice, discuțiile fiind moderate de Vintilă Mihăilescu.
Despre scenele licențioase ale filmului „120 de bătăi pe minut”, care au stârnit proteste în rândul spectatorilor, însuși regizorul Robin Campillo a mărturisit, într-un interviu:
„Am făcut repetiții la torsul nud, nu am vrut ca actorii să vină setați și să facă o scenă gay Kama Sutra. Ceea ce mă interesează este că nu este atât de evident să găsești poziții… Filmul este produs de Franța 3, așa că nu am putut să-i filmez penisurile, dar nu am vrut să schimb scena oricum – chiar dacă mă interesa să fac un film porno într-o zi. Pe de altă parte, am vrut să arăt laturile importante, care sunt tot timpul evitate în cinematografie: să pun un prezervativ, să pun gel, să scot prezervativul… Pentru efect, vedem sperma pe care o ștergem – aceasta evident, nu este interzis. Există multe lucruri pe care oamenii le găsesc sumbre, în timp ce pentru mine este extrem de romantic…”[2].
De altfel, proiecția filmului „120 de bătăi pe minut” de la Studioul „Horia Bernea” din cadrul Muzeul Țăranului Român a fost întreruptă, pe data de 4 februarie, de către un grup de 20 de protestatari, care au întins o pânză cu mesajul „Hey, Soros, leave our kids alone” („Hei, Soros, lasă-ne copii în pace”) și pancarte cu textul „România nu este Sodoma”. Întinând atât memoria lui Horia Bernea, cât și tradițiile și valorile țăranului român, și ignorând mesajul transmis prin semnăturile celor 3 milioane de cetățeni ai acestei țări, care doresc organizarea Referendumului pentru Familie, organizatorii și-au propus nu doar reluarea controversatului film, dar și difuzarea altor asemenea pelicule.
Astfel, pe data de 8 februarie, MȚR găzduiește filmul „Soldații. Poveste din Ferentari”, film nerecomandat copiilor sub 15 ani, urmărind povestea de dragoste dintre Adi, un academician din clasa de mijloc care se îndreaptă spre Ferentari pentru a scrie un doctorat despre manele, și Alberto un fost pușcăriaș care a petrecut 14 ani în închisoare [3].
Producția a primit o mențiune specială din partea juriului celei de-a 18-a ediții a „Premios Sebastiane”, secțiune a Festivalului de Film de la San Sebastián ce recompensează peliculele care reflectă cel mai bine valorile și realitățile comunității Lesbian, Gay, Transgender, Bisexual și Intersex (LGBTI) [4].
„O lume fără femei – vorbim, firește, ca ipoteză estetică, ca lume ficțională – e super. Mie unul îmi place de mor, fiindcă e sordidă și brutală, e, cum ar veni, o lume de soldați violenți. Femeile au proprietatea asta curioasă de a deturna și potoli violența. În absența femeilor, bărbații sunt întărâtați ca niște cățele. De fapt, fix efectul ăsta am încercat să-l obțin sacrificându-le. O lume cu violența ținută în frâu de ierarhii cvasimilitare sau mafiote, în care fiecare exercită puterea asupra cuiva de dedesubt” [5],
mărturisește Adrian Șchiop, scenarist și interpret al unuia dintre rolurile principale.
Nu în ultimul rând, filmul „Call Me by Your Name” („Strigă-mă pe numele tău”), care se difuzează în cinematografele din România începând cu data de 9 februarie, prezintă într-o lumină romantică pedofilia, urmărind povestea unui adolescent de 17 ani atras într-o relație homosexuală de către un student de 24 de ani. După cum remarcă publicista Cheyenne Montgomery, filmul „nu vorbește despre un bărbat mai în vârstă și unul mai tânăr. El vopsește în mod fals în culori romantice o relație de exploatare între un bărbat matur și un adolescent. Aceste relații manipulatoare provoacă răni dureroase pe termen lung, pot să o afirm din propria experiență”, scrie autoarea cronicii din „Boston Globe” [6].
În urma protestelor din lumea întreagă, a fost lansată și o petiție [7] către Sony Picture Classics, pentru retragerea filmului „Call Me by Your Name” din cinematografe. Până în prezent, petiția a adunat peste 30 de mii de semnături.
Considerăm că a face proiecții de filme de propagandă homosexuală în Muzeul Țăranului Român, în sala Horia Bernea (gânditor și artist profund creștin) este o formă de violare a valorilor naționale profunde. Muzeul reprezintă cultura țărănească românească, care este un produs al creștinismului popular românesc. Activismul homosexual în acest cadru reprezintă o inadecvare culturală și un afront premeditat și recidivat, fiind susținut din banii plătitorilor de taxe și impozite.
Mai exact, din bani publici, dar nu pentru gusturile publicului larg, care și-a exprimat deja părerea cu privire la perspectiva legalizării căsătoriilor între persoanele de același sex, considerând că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie. Astfel, majoritatea devine ținta discriminării unei minorități care beneficiază de susținere, protecție și promovare, în mijlocul unei societăți care a supraviețuit prin intermediul credinței și valorilor neamului.
Considerăm că acest tip de spectacole obscene și imorale nu se încadrează în categoria artei și nu se potrivesc specificului cultural și identitar al acestui muzeu și niciunei instituții publice de cultură, reprezentând mai curând o formă de propagandă și de pervertire în masă și situându-se în afara cadrului legal actual. Totodată, credem că arta teatrală și cinematografică ar trebui să formeze gusturile publicului, și nu să le deformeze după șabloanele impuse de tendințele decadente.
De asemenea, considerăm că o ideologie împotriva firii, precum cea homosexuală, impusă deja prin lege în unele state ale lumii, ca orice ideologie distructivă din istoria umanității, nu va reuși niciodată să producă la nivel planetar mutațiile pe care și le propune, pe plan psiho-somatic sau spiritual. Ceea ce nu este propriu firii umane prin Creație nu se va putea aplica decât prin manipulare mediatică, prin subcultură și printr-o mass-media aservită, dar niciodată nu va putea distruge structura ontologică a firii omenești și a poporului român.
Revenirea umanității la practicile Antichității, care vizează pervertirea instinctului de reproducere și distrugerea moralității, reprezintă o dovadă clară a degenerării masive a naturii umane.
Dorim să atragem atenția că Legea privind prevenirea și combaterea pornografiei nr. 196/2003 prevede că inițierea, organizarea, finanțarea sau desfășurarea unor manifestări sau programe ori spectacole cu caracter obscen constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la 250.000.000 lei. Să nu uităm că aceste legi sunt încă în vigoare, cu toate că sunt sfidate, la lumina zilei!
Nu în ultimul rând, în contextul reluării dezbaterilor pe tema „obligativității” orei de educație sexuală în școli, reamintim că articolul, 29, 6 din Constituția României prevede că „părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror responsabilitate le revine”, în timp ce art. 48, 1 amintește despre „îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”, drept și îndatorire reluate și de către Noul Cod Civil.
Din acest punct de vedere, orice părinte care nu dorește să-și trimită copilul minor la ora de educație sexuală sau la orice activitate contrară principiilor morale poate să își exercite dreptul constituțional de a nu-l trimite. Stimați părinți, folosiți-vă de aceste drepturi garantate prin lege, pentru a vă proteja copiii și a preveni participarea lor la astfel de manifestări care îi pot deforma pentru tot restul vieții!
În consecință, solicităm factorilor de răspundere ai societății să intervină, în așa fel încât astfel de inițiative să fie abandonate, înainte de a perverti mințile și sufletele tinerilor români.
Facem apel la conștiința părinților din România de a-și exercita drepturile garantate prin lege și de a-și proteja copiii în fața ofensivei fără precedent împotriva inocenței lor, a valorilor și identității poporului român. Indiferența și neimplicarea pot genera mutații și prăbușiri devastatoare și iremediabile, fără precedent, la nivelul persoanei, al familiei și comunității. Este de preferat a preveni un dezastru, decât a suporta consecințele.
Consiliul Director al Federației Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România
Președinte, Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc
_____
Note:
[1] https://www.libertatea.ro/ultima-ora/video-120-bpm-profesorul-vintila-mihailescu-despre-scandalul-de-la-mtr-act-de-huliganism-nu-de-crestinism-2132028
[2] https://www.activenews.ro/stiri/Dezbatere-controversata-pe-marginea-filmului-%E2%80%9E120-BMP-100-de-liceeni-vor-fi-dusi-sa-vada-cat-de-minunata-e-homosexualitatea-la-Cinema-Elvira-Popescu-148810
[3] http://www.glamour.ro/culture/interviu-ivana-mladenovic-soldatii-poveste-din-ferentari-13479543
[4] Producția a primit o mențiune specială din partea juriului celei de 18-a ediții a Premios Sebastiane, secțiune a Festivalului de Film de la San Sebastián ce recompensează peliculele care reflectă cel mai bine valorile și realitățile comunității Lesbian, Gay, Transgender, Bisexual și Intersex (LGBTI).
[5] http://www.scena9.ro/article/interviu-adi-schiop
[6] http://evz.ro/un-film-care-elogiaza-pedofilia-are-patru-nominalizari-la-oscar.html
[7] http://www.citizengo.org/en/md/96764-stop-release-pedophilia-love-story-call-me-your-name
***
Paul Hitter/ Ulei si apa: Intimidare
O buna parte din presa Neo Marxista, stie sa joace un joc foarte penibil, jocul etichetelor. In momentul in care cineva nu este de acord cu agenda lor, cel mai usor mod de a scapa dintr-o discutie in contradictoriu, la care nu au argumente, este de a lipi o eticheta. Etichetele functioneaza, ele sunt de obicei cuvinte sperietoare, cuvinte care fac ca societatea sa nu vrea sa mai aiba de-a face cu obiectul de care s-a lipit o anume eticheta. Din pacate, exact ei, cei care la suprafata cer respect, cer libertate de exprimare, cer nefolosirea de etichete in dreptul lor sau in dreptul celor pe care ii apara, ajung sa se comporte intr-un mod radical. Nu vad nici un soi de mila, de intelegere a celuilalt, vad doar o dorinta exacerbata de a-l distruge pe cel care se opune ideilor sustinute de ei. Pe termen scurt, de obicei, scopul lor este atins, persoana critica este distrusa. Pe termen lung insa, cercul se strange in jurul lor tot mai mult, si tot mai multi oameni ajung sa se confrunte cu etichetele lipite de acesti justitiari social. Azi am eu eticheta lipita, maine sotia mea, poimaine mama, tata, frati si surori, prieteni, pana cand intr-o buna zi, ne vom da seama ca suntem cu totii: rasisti, legionari, neolegionari, nazisti, membri in noua dreapta si filo rusi eventual.
Se poate vedea cu ochiul liber ca suntem tot mai multi cei care nu sunt conformi cu aceasta noua ideologie. Eu plec de la premisa ca cei mai multi oameni sunt decenti. Sigur ca fiecare are plusuri si minusuri, dar, cei mai multi oameni sunt pur si simplu decenti si normali. Ups! Am rostit cuvantul normal! Deci, sunt un fascist! Istoria ne invata ca nu este bine sa discuti cu fascistii…Nu este bine sa expui fascisti. Nu este bine sa ajuti fascisti. De fapt, ei nu ar trebui nici macar sa respire. Si uite asa de la un simplu cuvant, sau de la o idee, in jurul unui om se creeaza un adevarat zid. La inceput persoana afectata incearca niste sentimente stranii. Asta este si ideea etichetelor. Cel etichetat isi pune intrebari, se uita in oglinda si se intreaba: oare chiar sunt fascist? Trec cateva zile, si in interiorul spatiului unde a fost aruncat mai apare o persoana. Hm…si ea? Da, si ea este fascista. Vai, si parea chiar o tipa de treaba. Te uiti cu mirare, dar la un moment dat iti spui: hei, macar nu sunt singur, suntem doi “fascisti”. Azi asa maine asa, cate unul pe zi, am ajuns o adevarata multime. Nu mai poti intoarce capul, ca mai dai de un fascist. De fapt, traim intr-o lume de fascisti. Ei, minoritatile, de pe norisorul lor vesel, privesc in jos si aleg : ala da, ala nu, ala da, ala nu, ala da, si ala, si ala si ala si celalalt, toti! Da, dar ei sunt minoritatea, asa ca au dreptul. Si mai sunt si “intelectuali”. Intelectuali pe naiba, aici cred ca este o neintelegere majora. Ei cei de pe norisor, au schimbat statutul de intelectual, cu cel de ideolog.
Oamenii trebuie sa inteleaga de ambele parti, ca este perfect in regula sa nu iti placa ceva. Ca este vorba despre savarine, cartofi copti, germani, englezi sau feminism, este perfect in regula sa nu iti placa ceva din cele de mai sus. Asta nu te face nici rasist, nici neonazist, nici sexist, nici una din etichetele uzuale. De fapt, oamenii nu ar face rau nimanui in general. In aceeasi masura, fiecare face micul rau, acela zilnic, celor din jur. Viata este asa fie ca ne place fie ca nu. Intotdeauna va fi cineva care nu te va placea, sau caruia nu ii va placea ceva din jurul nostru. Progresul, nu se poate realiza fara discutii deschise. Discutii asupra oricarui subiect. Daca afirmam ca este perfect in regula sa ne intrebam daca exista Dumnezeu, cred ca este la fel de corect sa ne intrebam daca ideologia Neo Marxista trebuie sa fie acceptata si mai mult imbratisata de toata lumea. In momentul de fata, oamenii care apartin Neo Marxismului, simt ca este momentul lor, momentul in care totul le este permis, si practic, in momentul in care din victime ar putea deveni cetateni, cetateni care respecta parerile altor cetateni, si dreptul altor cetateni de a nu ii simpatiza, ei devin din victima agresor. Interesant este ca acesti ideologi si cei care le imbratiseaza ideologia, sunt doar 5-7 % din populatie. Astfel o minoritate tine in sah si in teroare o majoritate. Intreaga societate devine tot mai paralizata in fata acestui asalt cultural. Jurnalistii incearca sa fie corecti politic, nu mai au curajul sa priveasca problemele in fata si sa scrie despre anumite lucruri. Politicienii de asemenea, devin paralizati. Toti se tem de etichetele care li s-ar putea lipi si de teroare instituita de acesti aparatori ai progresismului. Retraim timpurile intunecate ale anilor 50 cand oamenii nu isi mai vorbeau, anumiti indivizi erau evitati, anumite subiecte erau Tabu. Dezbaterea nu ii intereseaza, discutiile nu ii intereseaza, dialogul nu ii intereseaza. Ce ii intereseaza este impunerea vointei cu forta, prin intimidare, autovictimizare si folosirea eternelor etichete. Ajunge! Cred ca este timpul sa ne trezim!
Karamazov/ Ninel Ganea: Elita și corectitudinea politică
Uneori pare cam abrupt a critica pe cineva pentru absența unei reacții. Și oricum, criticile nu prisosesc la noi, chiar dacă de multe ori au origini personale și mai puțin doctrinare. Apoi, când critici pe cineva trebui să ții seama că în mod sigur există un context local și individual, pot fi absențe justificate din spațiul public, dileme personale etc. Dar pe de altă parte memoria funcționează iar memoria, cât timp nu e subminată deliberat, ne scoate mereu la suprafață trecutul și atunci faptele, gesturile și ideile apar într-o nouă lumină.
Așa, de pildă, avem cazul recent al unei noi proiecții de film LGBTQ (lista inițialelor rămâne mereu deschisă) la Muzeul Țăranului Român și a întreruperii sale de către niște oameni revoltați („creștini fundamentaliști” în noua limbă). Bineînțeles că toată ideea spectacolului cinematografic era de a provoca și zgândări sensibilitățile tradiționale, nu de a face neapărat accesibilă o peliculă de propagandă homosexuală. Existau numeroase săli de cinema unde se putea proiecta filmul cu pricina, dar din rațiuni lesne de înțeles s-a preferat acest loc, a cărui temă principală, după cum o mărturisea fondatorul muzeului, Horia Bernea, este crucea: „A opta pentru această temă este, cum ziceam, o mărturisire. Înseamnă să reafirmi omniprezenţa crucii, importanţa şi puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată şi îndrăcită de multe ori.” Cum homosexualitatea nu stă bine lângă cruce au rezultat gata împachetate conflict, victimizare și stereotipii corect politic.
Elitele intelectuale locale (și nu este nicio împunsătură ironică aici) au preferat să gloseze apofatic, să se delimiteze sau să se abțină. În consecință mi se pare interesant de văzut cum era tratat acest conflict cu mai bine de 20 de ani în urmă, când mizele disputelor erau departe, privilegiile nu erau afectate, iar reputațiile și pozițiile nu puteau fi periclitate prin intervenții tranșante.
După revoluție, intelectualii români s-au lovit în peregrinările lor la studii de noua ideologie a corectitudinii politice, denumită inspirat de Horia Roman Patapievici, într-un eseu celebru, „comunism american”. Șocul era inevitabil dar reacțiile intelectualilor noștri erau tonice, sănătoase și firești.
Iată ce scria Andrei Pleșu de la Berkeley în octombrie 1994: „America e, deocamdată, cel mai consistent proiect al umanității. Pe teritoriul ei se desfășoară un formidabil „război nevăzut”, al cărui rezultat imprevizibil ne privește pe toți în cel mai înalt grad. A eluda cu un soi de suficiență turistică acest război e a fi insensibil la semnele timpului, a trăi istoria ca pe un joc fără miză. Care e miza în cazul de față? Nici mai mult, nici mai puțin decât reîntemeierea metafizică a libertății umane și – corelativ – o nouă formulare a problemei răului. (…) În America se vede mai limpede decât oriunde că noua mitologie a veacului nu se mai bizuie pe confruntarea geometrică între binele îngeresc și răul perfid, ci pe o dispută în care binele și răul folosesc aceeași armă: inocența. (…) Până la urmă nu se mai discută despre bine și rău, ci despre legitim și nelegitim. Ceea ce în mod tradițional e socotit drept rău poate fi legitim, după cum ceea ce în mod tradițional trece drept bun poate fi lipsit de legitimitate. Așa, de pildă, a fi homosexual (lucru „rău” din unghi conservator) e o opțiune legitimă.” (Andrei Pleșu – Jurnal american, în „Chipuri și măști ale tranziției”).
Astăzi, când „războiul nevăzut” a ajuns pe meleagurile noastre, când „mania persecutorie preventivă și caracterul sistematic al aberației corectitudinii politice, ca și vocația de a se impune prin terorism intelectual și agresiune instituțională” (Horia Roman Patapievici) domină pe zi ce trece spațiul public, nu mai avem nici însemnări de la Berkeley, nici eseuri despre „comunismul american” implementat în România. Am putea vorbi de „trădarea intelectualilor” dacă nu ar fi cvasipleonastică întreaga formulare. Mai apar când și când, e drept, articole despre corectitudinea politică, dar la modul neangajant, general, spiritual, asta când nu este vituperată „teologia penală” . Totuși, de ce am pretinde mai mult de la un Stepan Trofimovici nepocăit, membru pe viață în consiliul director al Fundației Soros, sau de la ciracii săi mai puțin talentați, dar la fel de alunecoși?!
Însă, nu doar elitele intelectuale se sustrag din războiul cultural. Preotul Eugen Tănăsescu ne spune că „Ortodoxia nu apelează la forme violente de exprimare, ortodoxia nu cenzurează. Libertatea ideilor este fundamentul credinţei”. Frumos spus, chiar dacă nu neaparat adevărat, mai ales când avem de-a face cu acțiuni sistematice de dinamitare violentă a memoriei culturale și identitare. De altfel, argumentul e sofistic. Dacă nu mă duc peste homosexuali să îi convertesc cu forța ceea ce ar fi într-adevăr necreștinește, nu rezultă că trebuie asist contemplativ când ei încearcă să convertească cu forța. Nu mai insistăm acum asupra faptului că în Rusia țaristă, în secolul XIX, de exemplu, sunt destule exemple de sfinți care au condamnat libertatea de exprimare neîngrădită a ideilor.
În aceeași ordine de idei, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a comentat incidentul de la Muzeul Țăranului Român în registru mai mult estetic. „O formă elegantă de protest va ţine însă totdeauna cont de respectarea legii şi ordinii. Stilistica unor asemenea manifestări indică la rândul ei gradul de înţelegere şi de cultură al celor care aleg să se exprime public. Cred ca o stilistică rudimentară sau agresiva a protestului, oricât de întemeiat moral, nu e niciodată una în beneficiul bunei cauze pentru care se militează”
Poate că „stilistica” protestelor nu e tocmai cea mai adecvată, însă nu văd ce relevanță are acest lucru când barbarii sunt în mijlocul cetății și fac tot posibilul pentru a-i da foc. Orice societate respirabilă supraviețuiește prin protecționism cultural, nu prin distrugerea sistematică a trecutului. Apoi, nu-mi dau seama de ce se insistă atât pe libertatea de exprimare când este binecunoscut, atât la nivel de istorie recentă, cât și teoretic, că libertatea de exprimare clamată de astfel de „categorii oprimate”, înseamnă foarte rapid interzicerea dreptului la liberă exprimare pentru cam tot restul oamenilor.
În altă ordine de idei, legat de protestatari (câtă vreme sunt de bună credință) și de noi toți ceilalți, e o naivitate, după cum remarca un prieten, să ne așteptăm ca tot creștinul să lucreze la înălțimea stareților de la Optina. Dar asta nu trebuie să ne împiedice să spunem că 2 plus 2 fac 4, că nu există o criză pe piața cinematografelor bucureștene, că există locuri care păstrează memoria comunității care nu trebuie întinate, că anormalul e anormal șamd. Cât se mai poate, cel puțin.
- Referendum Pentru Romania: Propagandă agresivă LGBT sub ochii Ministerului Educației din România
În timp ce autoritățile refuză organizarea Referendumului solicitat de milioane de români pentru definirea clară și în Constituția României a termenului de soți ca fiind un bărbat si o femeie, Ministerul Educației Naționale acceptă propaganda agresivă LGBT în școlile românești.
La cinematograful Elvire Popesco “o sală plină de liceeni urmărind, cu profesorii lor, un film centrat pe personaje gay… cu secvenţe de sex destul de explicite între doi bărbaţi” se arată intr-un articol de pe un site de profil (scena9).
Filmul „120 bpm” este clasificat în unele țări, cum ar fi Marea Britanie sau Irlanda, la categoria 15, respectiv 16 ani, ceea ce înseamnă că nu este recomandat celor care se află sub acest prag de vârstă. În clasificările amintite se precizează că filmul conține scene explicite de sex („strong sex”), nuditate explicită, limbaj licențios, precum și scene cu consum de droguri și violență considerate „moderate”.
În ceea ce privește conținutul filmului, acesta prezintă scene de sex între doi bărbați, dintre care unul este bolnav de SIDA, prezentând actul sexual homosexual cu potențial de infectare cu SIDA drept o dovadă de iubire între cei doi. Sunt prezentate, de asemenea, acțiuni de protest ale activiștilor LGBT cu folosirea violenței, la limita sau contrare legii.
Dezbaterea de după proiecție a avut ca temă „educația sexuală”, fiind condusă și moderată de persoane necalificate pentru această temă, rezultând clar aspectul pur propagandistic al filmului și al dezbaterii, la care, de altfel, a luat parte un cunoscut activist LGBT.
Să înțelegem că rațiunea dezbaterii a fost una medicală, iar filmul a avut rolul de material didactic?
Atunci de ce a fost ales cazul unei relații homosexuale cu scene explicite de sex
Organizatorii au cerut și obținut acordul expres al părinților?
Decizia profesorilor de a participa alături de elevi minori a avut aprobarea expresă a conducerii unităților de învățământ respective?
Școala românească este implicată în activismul LGBT?
Este vădit mesajul invitaților la „dezbatere”, care prezintă elevilor orientarea homosexuală drept comportament dezirabil, în prezența cadrelor didactice.“La îndemnul lui Vintilă Mihăilescu, adolescenții pocnesc din degete ca activiştii ACT UP din film” (scena9)
Așadar, imitația personajelor din filmul cu activiști homosexuali este scopul acestei propagandei agresive la care sunt supuși copiii noștri.
Norvegia a şocat întreaga lume prin organizarea paradei homosexualilor ai cărei participanţi au fost COPIII. Festivalul organizat în Oslo, a avut ca scop susţinerea cercetărilor cu privire la homosexualitatea printre copii şi faptul că acest fenomen este un lucru cert oferit de natură.
Nu cumva baietii astia sunt cei care au luat copii familiei Bodnariu pe motiv ca parintii sufera de „îndoctrinare religioasă”?
Nu mai este un secret că în școlile din Vestul Europei Educația sexuală este o materie obligatorie. O familie de români stabilită în Belgia s-a confruntat cu dura realitate în momentul în care fetița de 7 ani, elevă în clasa întâi, a venit acasă cu un desen ce exemplifică cum sunt aduși pe lume copiii. Asta se întâmplă înainte ca elevii să învețe alfabetul, să învețe să citească sau să facă adunări și scăderi.
„Este halucinant!! Este strigător la Cer! Mi s-a răscolit toată ființa mea! Mi-e greu să transpun în scris revolta pe care o trăiesc și gravitatea lucrurilor. Clocotesc! Trăiesc în Occident de mulți ani, există și părți bune aici, dar există o libertate mai mult decât este posibil. Lor li se pare normal, chiar firesc, ca unui copil de 7 ani să i se spună despre spermatozoizi, ovule, cum se fac copiii..”, scrie Corina Elena pe Facebook.
Mama fetiței a dezvăluit că cea mică i-a descris și în cuvinte ceea ce a desenat, dar nu a putut afla o explicație din partea învățătorului pentru că nu există căi de comunicare între părinți și aceștia.
„Sistemul școlar din Occident presupune ca bariera dintre părinți și școală să fie foarte ridicată, aproape inaccesibilă, doar în cadrul ședințelor cu părinții poți vorbi cu ei. Există un caiet de corespondență între noi și învățători prin care putem comunica cele de trebuință neapărată. No phones calls, no text messages. Nu am acces la ce studiază concret zi de zi. Copilul nu spune tot ce face, nu explică bine, e nițică beznă prin subiect”, a mai spus mama.
O altă întâmplare a avut loc de Haloween, când românca a refuzat să-și costumeze copilul, chiar dacă școala a făcut presiuni uriașe.
„S-au minunat când am refuzat, în numele religiei noastre, să deghizam copiii de Haloween. Au insistat și în scris și telefonic să mi las copilul la carnaval, pentru că este frumos, m-au șantajat și emoțional, spunând că fetița mea va suferi, pentru că va fi singurul copil nedeghizat, care nu primește rol în povestea lor (Harry Potter) și se va simți exclusă etc etc. Evident că nu m au convins, nu sunt chiar atât de slabă de înger. În acea zi ne-am distrat acasă, n-am trimis o la școală. Iar copilul n-a avut nicio problemă că n-a fost”.
În final, Corina Elena spune că va reveni în România, acolo unde „ne vom distra frumos, așa cum și noi am facut-o la vremea noastră”, chiar dacă, mai spune aceasta, diferența între țara noastră și Occident este de 50 de ani.
„Nu pot vinde copilăria lor pentru niște bani în plus. Copilăria copiilor mei este fără preț! Vă plângeți că suntem înapoiați? Uite ce câștigați când avansați! Prețul unui trai mai bun în Occident este mult prea mare pentru valorile cu care te alegi trăind în el. Occidentul fură! Fură libertatea copiilor, fură copilăria copiilor, indeferent al cărei nații sunt! Nu mai există nimic normal în Occident! Cei 50 de ani de evolutie au acoperit orice urmă de normalitate. Iar ei nu își mai dau seama de lucrurile astea pentru că le au moștenit și ei din generație în generație și au crescut așa, considerând că anormalul nostru este perfect normal. Ba chiar invers, tu, cel care încă ai crescut și te au crescut părinții și bunicii frumos, cu simțiri, ceva valori, ceva principii, ești văzut anapoda de ei. Cum adică în numele religiei nu lași copilul la deghizat? Cum, că avem multe religii în școală, dar nu se opune nimeni. Păi nu, pentru că nu sesizează pericolul, nu li se pare nimic anormal”, a mai spus Corina Elena.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
https://marturieathonita.ro/apocalipsa-profetia-sfantului-nil-din-muntele-athos-infatisarea-oamenilor-se-va-schimba-si-nu-vei-fi-in-stare-sa-deosebesti-o-femeie-de-un-barbat/
“Lumea întreagă este un Pitești uriaș”(Părintele Iustin Pârvu).”Reeducarea” de la închisoarea Pitești din anii ’50,a revenit în forţă sub “patronajul” UE & Soros…După cum în închisoarea Pitești, salvarea a venit de la Domnul Iisus Hristos ca urmare a rugăciunilor deţinuţilor, salvarea noastră va veni tot de la Mântuitorul Hristos,dacă, și numai dacă, vom conștientiza gravitatea pericolului care ne paște și vom striga din toată inima,asemenea Sfântului Apostol Petru : “Doamne scapă-mă !”(Doamne scapă-ne !) sau asemenea celorlalţi care au alergat la ajutorul Domnului : “Doamne ai milă de noi”, “Doamne nu ne lăsa” !!! Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toţi,să vedem, să înţelegem cât mai mulţi ,că nu este altă scăpare decât rugăciunea smerită și mărturisitoare ,acum în aceste vremuri zbuciumate, cumplite !!! Doamne ajută tuturor !!!
Am cunoscut-o personal pe Ruth Borgfjiord când avea în jur de 20 de ani, era Ruth Gogan și se pregătea să plece în Canada, pentru a se căsători acolo cu tânărul canadian rânduit ei de Dumnezeu, cum zicea atunci. E fiică de preot din Oastea Domnului. Nu era în duhul cel mai ortodox. Poate asta a contribuit la tot traseul ei. Am observat și eu în ultima vreme ce activitstă LGBTQ a devenit :(((( Mi se pare aproape tragic! Dumnezeu să o ajute să iasă din mlaștina în care a intrat! Deși… manifestările ei culturale sunt parcă o provocare la adresa tradiției creștine 🙁
Pacat de acesta fata de Preot,isi face parintii de rusine si in plus e blasfemie inaintea Domnului,mai ales ca sa pozat luand chipul lui Hristos,nune de joaca cu asa ceva.