“Smeritul” Papa Francisc zguduie catolicismul: “CINE SUNT EU SA JUDEC PREOTII HOMOSEXUALI? Nu homosexualitatea este problema…”

29-07-2013 1 minut Sublinieri
  • UPDATE cu declaratia integrala a papei

BRAZIL-RELIGION-POPE-WYD-DEPARTURE

Cand intalnesc o persoana gay, trebuie sa fac diferenta intre a fi gay si a fi parte dintr-un lobby [gay]. Daca ei [homosexualii] Il accepta pe Domnul si au bunavointa, cine sunt eu sa-i judec? Nu ar trebui marginalizati. Nu tendinta catre homosexualitate este problema (…) ei sunt fratii nostri. 

Papa Francisc intinde mana homosexualilor, spunand ca nu va judeca preotii dupa orientarea lor sexuala, intr-o conferinta de presa remarcabil de deschisa tinuta dupa revenirea de la prima sa calatorie externa. Francis a spus: “Daca cineva este homosexual si il cauta pe Domnul si are bunavointa, cine sunt eu sa judec”? 

Predecesorul sau, Papa Benedict XVI, a autorizat un document care spunea ca barbatii cu inclinatii inradacinate homosexuale nu ar trebui sa fie preoti. Francis este mult mai conciliant, spunand ca clerul homosexual ar trebui iertat si pacatele lor uitate. 

Remarcile au fost spuse luni in timpul unei calatorii cu avionul din Brazilia spre Vatican.

Nota noastra:

Iezuit, Francisc stie sa arunce exact acele formulari care vor face inconjurul mediei si care ii vor atrage popularitate de “deschis”, “conciliant”, fara ca papa sa riste, totodata, o afirmatie clara care sa-l puna in contradictie cu regulile canonice ale catolicismului, in litera lor. 

Dar afirmatia de mai sus poate fi un indiciu asupra unei posibile schimbari revolutionare in catolicism pe subiectul homosexualitatii. Este in mod vadit subversiva; practic, Papa Francisc face cu ochiul la gay si la pro-gay, asa cum a facut nu demult cu ochiul catre atei sau catre doritorii de schimbare sociala revolutionara.

Totodata, afirmatia papei este perfect contradictorie. El spune ca nu vrea sa judece, judecand. Pai ce inseamna altceva decat a valoriza cautarea lui Dumnezeu si bunavointa decat a judeca? Atunci cand spui ca cineva e de buna credinta, judeci si delimitezi de cei care sunt de rea credinta. Si atunci, daca judeca astfel, de ce se opreste cu judecata, ipocrit, la pacatul homosexualitatii?

Este oare o coincidenta faptul ca foarte recent celebrul Desmond Tutu a inceput o “cruciada” impotriva “homofobiei”? 

...Si sa te tii acum infierari ale BOR pentru “fundamentalismul” sau retrograd comparativ cu luminatii papi si anglicani in mass-media romaneasca.


Categorii

Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Homosexualitate, Papa (Papism), Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

60 Commentarii la ““Smeritul” Papa Francisc zguduie catolicismul: “CINE SUNT EU SA JUDEC PREOTII HOMOSEXUALI? Nu homosexualitatea este problema…”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. @ carmen

    Interesanta observatie. Intr-adevar, nu cred ca este o coincidenta …

  2. daca a nins, inseamna ca ne asteptam sa inghete si apele, nu ?

  3. De ce nu ma mira?!

    De cand s-au despartit de noi, pe la 1054 – Darul Sf.Duh nu mai lucreaza in ei, nu se mai afla cu ei…

  4. DA! Admin!

    Sa-i vezi acum cum vor sari “activistii PRO…LGTB”, la gatul ierarhilor nostri crestini ORTODOCSI, si-i vor huli si besteli ca la usa cortului, ca deh…ai nostri nu sunt in stare sa fie si ei “rafinati” si intelegatori si ingaduitori si “maturi” in viziune si concilianti ca al de Papa de la Roma si ca episcopii si cardinalii catolici sau anglicani…!

    Dar apropo… parca ORTODOXIA este CU TOTUL ALTCEVA decat Catolicismul, si NU SE IDENTIFICA cu acesta! Doar in mintea unor neavizati Ortodoxia parea “similara” cu Catolicismul, dar in viziunea celor care stiu in ce anume constau fiecare…Intre Ortodoxie si Catolicism este o diferenta URIASA…!

    Ortodoxia ESTE si A RAMAS singurul CRESTINISM din lume care S-A PASTRAT si PERPETUAT asa cum l-a lasat Hristos si Apostolii Lui de la insasi APARITIA LUI, adica “originar” si “ORIGINAL”, si respectiv singurul CRESTINISM care si-a pastrat AUTENTICITATEA NEALTERATA si NEMODIFICATA de la Apostolii lui Hristos si pana azi…!

    Pe cand Catolicismnul s-a “remarcat” de un mileniu incoace pe scena lumii si a istoriei, ca o RELIGIE A PERMANENTEI SCHIMBARI si MODIFICARI si “aduceri la zi” si a adapatrii al spiritul vremurilor, cand in realitate daca ar fi ramas neschimbat, el trebuia sa adapteze si transforme vremurile si oamenii vremurilor dupa Adevarul sau neschimbat…!
    Papii Romei au renuntat de mult timp la RETETA Crestinismului autentic si AU VANDUT si tradat si ABANDONAT “patentul” autenticitatii Crestinismului PRIMAR si ORIGINAL in schimbul unor interese si orgolii efemere si lumesti, si au ajuns SA INVETE ASTAZI altceva decat invatau Papii CEI ORTODOCSI si CURATI din primul mileniu al Bisericii.
    IN SCHIMB IERARHII si PATRIARHII Ortodocsi NU AU TRADAT nu au schimnbat NIMIC din ceea ce au primit de la Apostoli ci AU PASTRAT chiar cu pretul vietii Puritatea Crestinismului lasat si PREDAT Bisericii de Apostolii lui Hruistos!

    Asa ca cine s-ar incumeta sa reproseze ierarhilor ortodocsi ca nu sunt la fel de “flexibili” si “plini de tact” ca Papa de la Roma, TREBUIE MAI INTAI DE TOATE sa faca aceasta DEMARCATIE si DISTINCTIE obligatorie intre cauzele si motivele care-i determina pe ierahii ortodocsi SA RAMANA INFLEXIBILI in chestiunea homosexualitatii si sa se pozitioneze pe o pozitie NET DIFERITA fata de “bunii” si “amabilii” episcopi ai Romei sau ai cretinismului anglican…

    Iar aceste CAUZE sunt doua mari si late, respectiv DOUA FELURI si doua TIPURI DE CRESTINISME, unul CURAT si AUTENTIC si NEALTERAT si NEMODIFICAT in decursul Istoriei, respectiv Crestinismul Ortodox, iar altul IMPUR, MODIFICAT, SCHIMBAT, DENATURAT si STRICAT si care este Crestinismul Occidental, care la randul lui se subimparte in Catolic sau anglican sau protestant sau neoprotestant…etc..
    Aceste DOUA feluri de Crestinisme AU NASCUT in timp doua feluri de viziuni asupra lumii si asupra problemelor cu care se confrunta lumea, si implicit asupra homnosexualitatii…! Respectiv o VIZIUNE CONFORMA Doctrinei lui Hristos pe care El a exprimat-o i EXPUS-O CLAR si LIMPEDE si NEECHIVOC in Evanghelia Sa, si una NECONFORMA, ba chiar CONTRARARA Doctrinei lui Hristos din Evanghelia Sa si care este imbratisata pe scara larga de catre multi clerici si crestini occidentali…

    Prin umare, cine reproseaza Crestinilor Ortodocsi si Pastorilor Ortodocsi de ce acestia NU VOR SA FIE ca cei occiderntali, sa inteleaga mai inatai de toate aceasta IMPORTANTA DISTINCTIE intre cauzele care le determina pe cele doua categorii de ierarhi ca sa fie pe pozitii DIFERITE si chiar ANTAGONICE, iar daca nu vor sa priceapa o astfel de distinctie si motivatie, NU AU DECAT SA SE FACA catolici sau anglicani,…dar cu nici un pret sa nu reproseze Crestinilor ORTODOCSI ca nu vor sa-i accepte si tolereze intre ei si in Biserica Ortodoxa si ca ii EXCLUD din mijlocul lor…, fiindca crestinii ortodocsi TIN CA SI JAPONEZII la ACURATETE si ORIGINALITATE si AUTENTICITATE si NORMALITATE…

    ALBINELE cele harnice care culeg polenul din flori si care fac mierea in stupi, NU AU PARTASIE DECAT CU ALTE ALBINE care sunt ca si ele, adica HARNICE si CURATE si nicidecum nu vor sa aiba de-a face cu viespe sau cu muste care se infrupta din cadavre sau dejectii animalice…!

    Slavit sa fie HRISTOS – ADEVARUL ca IN SFARSIT S-A INDURAT sa dea la o parte MASCA si VALUL DE “cuviosenie” ipocrita si de “bunacuviinta” vicleana pe care l-au purtat mai bine de UN MILENIU peste HADUL si SCHIMONOSITUL lor suflet MANDRII si vanitosii Episcopi ai Romei celei cazute din har…!

    Slavit sa fie HRISTOS ca a ingaduit inainte de atat de apropiata A DOUA SA VENIRE ca SA INCEAPA sa se arate primele SEMNE ale ALEGERII APELOR celor bune si sanatoase ale ADEVARULUI de cele nebune…si otravitoare ale EREZIILOR, caci pana acum si apele cele rele pareau ca sunt sanatoase si curate…

    Slavit sa fie Hristos, ca in sfarsit ingaduie sa se arate UNDE DUCE PARTASIA ECUMENISTA CU ASTFEL DE specimene de FALSI CRESTINI si FALSI LIDERI ai falselor Crestinisme, si anume la APOSTAZIA de la ADEVARATUL ADEVAR descoperit de Hristos ADEVARATEI SALE BISERICI…!

    Se adevedereste ceea ce spune Scriptura…ca INCEP SA SE DEA PE FATA CUGETELE MULTOR INIMI ale multor oameni, care pana acum pareau crestini de treaba, dar care in realitate DOVEDESC CA SUNT ALTCEVA IN INIMA LOR decat au crezut cei mai multi carte ii admirau……
    Noi crestinii ORTODOCSI nu putem decat SA NE BUCURAM si SA-I MULTUMIM din toata inima Domnului ca ne-a dat prilejul ca INTELEGEM mai mult ca pana acum cat valoreaza in realitate Crestinismul Occidental DE ASTAZI…si anume nici mai mult nici mai putin decat doua cepe degerate, fiindca a ramas FARA HARUL care l-a tinut ca o sare in viata!
    Si Slavit sa fie Hristos ca a vrut sa arate si cat (ma)…valoreaza azi si reprezentantii acestui Crestinsim occidental…fie ei si PAPI de la Roma, si anume nici mai mult nici mai putin decat SIMPLI ERETICI, care nu mai au nici o AUTORITATE MORALA sa invete ceva IN NUMELE lui Hristos, fiindca sarmanii, desi s-au intitulat veacuri de-a randul ca sunt “vicari ai lui Hristos”, pana la urma s-au dovedit sarmanii…ca sunt INCAPABILI ca sa ramana fie si asa…”vicari”…ci au ajuns Nu “loctiitori” ai lui Hristos Cel din Ceruri, ci mai grav decat atat, si anume lucratori IMPOTRIVA STAPANULUI LOR!, invatand lucruri si idei si doctrine CONTRARE DOCTRINEI celei ADEVARATE si autentice si CURATE si PURE pe care Hristos a lasat-o ca un MARE DAR si LEAC MANTUITOR si SALVATOR, omenirii!

    Sa-i multumim Domnului HRISTOS ca A INCEPUT SA strice MACHIAJUL MINCIUNILOR hulitoare care pareau…ADEVAR curat, si ca a inceput sa-i DEA IN VILEAG pe lucratorii CARE LUCRA IMPOTRIVA Lui pe pamant desi se numeau si ei ca sunt ai lui Hristos…si ca prin aceasta DARE IN VILEAG a FALSILOR crestini si conducatori ai crestinilor, ii ajuta astfel pe pamantenii care IL CAUTA SINCER si din toata inima ca sa scape de false repere care ar fi putut sa-i duca in prapastia pierzarii si SA SE ORIENTEZE SIGUR SI EXACT doar inspre SINGURUL LOC si SINGURA Biserica unde Hristos poate fi GASIT si PRIMIT si DOBANDIT si unde Lui II PLACE CA SA FIE si sa se odihneasca si sa RAMANA PURUREA..si anume DOAR IN ORTODOXIE si DOAR IN Biserica Crestina Ortodoxa cea DREPT si CURAT MARITOARE A RASARITULUI…!

    AMIN!

  5. O sa dau cateva citate din cartea “Despre cum s-a facut papa pe sine imparat si dumnezeu”:

    1. Din punct de vedere eclesiologic nu se justifica existenta „Bisericilor” Uniate, pentru ca, desi reprezinta o parte a „Bisericii” Papale, vor sa apara ca parte a Bisericii Rasaritene.

    2. Este vorba de o metoda perfida si neonesta de prozelitism, care constituie un Cal Troian in sanul Ortodoxiei cu scopul cuceririi ei. De aceea si Enciclica Patriarhala din 1848 caracterizeaza Uniatia drept „medota ascunsa si organ distrugator”, iar pe uniati „lupi imbracati in piei de oaie, vicleni si inselatori”.

    Vaticanul insista cu incapatanare sa consolideze Uniatia. Si aceasta pentru ca ea se dovedeste cel mai lesnicios si mai eficient mod de atragere a ortodocsilor. De asemenea, ea ii pricinuieste Papismului un sentiment fals de sobornicitate, prin faptul ca include in sanul lui crestini atat din Apus, cat si din Rasarit, care folosesc fie ritul latin, fie ritul ortodox. Pe langa acesta, usureaza politica internationala a Vaticanului si promoveaza scopurile lui politico-economice. In sfarsit, unitii, deoarece sunt stapaniti de buna voie de sindromul ieniceresc, urasc de moarte pe cei de a caror credinta s-au lepadat si se dovedesc cei mai fanatici sustinatori ai institutiei papale. Iar papa are nevoie de asa ceva, mai cu seama astazi.

    Dialogul actual dintre Ortodoxie si papism

    Secolul al XX-lea a fost secolul Miscarii ecumenice, adica al efortului organizat pentru reunirea tuturor crestinilor din lume. Entuziasmul unionist pe car e l-a cultivat aceasta miscare si dorinta comuna a tuturor oamenilor de a trai in prietenie, mai ales dupa cele doua Razboaie Mondiale, au condus la infiriparea unei noi incercari de reapropiere dintre Rasarit si Apus.

    Actualul Dialog s-a desfasurat in doua faze. Prima faza – Dialogul dragostei (1965 si in continuare) – s-a impus mai ales cultivarea bunelor relatii, cu scopul consolidarii unui climat de incredere reciproca. A doua faza – Dialogul Teologic sau Dialogul in adevar (1980 si in continuare) – s-a impus prin dialogul desfasurat, paralel cu Dialogul Dragostei, de catre Comisia Teologica Mixta Internationala, compusa din teologi, reprezentanti ai ortodocsilor si ai latinilor. Comisia Mixta elaboreaza mai intai texte teologice susceptibile a fi acceptate in principiu de ambele parti. In continuare, aceste texte sunt analizate critic sau sunt prelucrate in continuare de catre Bisericile Ortodoxe Locale si de Vatican.

    Acesta actuala incercare de unire nu a dus pana astazi nici un rod esential, pentru ca Dialogul Dragostei a izbutit sa imbunatateasca numai superficial climatul psihologic dintre cele doua parti, iar Dialogul Teologic nu a inlaturat absolut nici o deosebire.
    Cercetand detaliat actualul Dialog, observam ca in el coexista cei trei factori de baza ai esecurilor tuturor incercarilor unioniste mai vechi. Mai concret:

  6. Primatul papal de stapanire

    Vaticanul, cum reiese si din hotararile Conciliului Vatican II, ramane si astazi puternic alipit de dogmele primatului papal si a infailibiltatii, considerand acceptarea lor drept conditie absolut necesara pentru realizarea unitatii crestine.

    In 1965, indata dupa inceperea Dialogului Dragostei, papa Paul al VI-lea, intr-o enciclica, a trimis in toate directiile mesajul sau limpede: „Se inseala toti cei care cred ca Noi vom realiza la privilegiile Noastre care ne-au fost date de Dumnezeu prin mijlocirea Sf.Petru” .
    Uniatia

    Vaticanul, incatusat in mentalitatea sa medievala, continua, asa cum s-a aratat, sa sustina in chip provocator Uniatia, manifestand prin acesta pozitie a sa intentia neschimbata de a supune Biserica Ortodoxa prin viclenie si inselaciune. Astfel, dupa caderea comunismului (1989 si dupa), a navalit cu violenta in tarile traditional ortodoxe ale Europei de Rasarit si, considerandu-le spatiu misionar, s-a dedat la organizarea de comunitati unite.

    Au hirotonit, asadar, episcopi uniti in regiuni unde unitii erau foarte putini sau inexistenti si au exersat persiuni asupra ortodocsilor care traiau in conditii grele pentru a adera la Uniatie (ocuparea cu forta a bisericilor ortodoxe, rapirea averilor bisericesti, alungarea clericilor, acte de violenta, incaierari cu raniti si victime omenesti etc). Si cu toate tangajele pe care reinvirea Uniatiei le-a pricinuit Dialogului, actualul papa continua sa proclame ca „cel mai bun mod pentru unitate in Biserica este acesta al Uniatiei”.

  7. Secularizarea

    Planuri politice si oportunitati lumesti intra pe ascuns in lucrarile actualului Dialog si slabesc glasul cristalin al teologiei ortodoxe. In cadrul modelarii Noi Ordini Mondiale a Lucrurilor, puternicii pamantului sprijina si adeseori impun toate dialogurile inter-crestine si inter-religioase. Scopul lor este globalizarea si pe plan religios prin dominatia pan-religiei. In paralel, se observa ca atat Roma cat si Patrirhia Ecumenica abodeaza Dialogul cu criterii secularizate. Vaticanul urmareste sa-si accentueze autoritatea zdruncinata in Apus si sa-si consolideze rolul international, iar Biserica intai-statatoare a Constantinopolului tinteste – cel putin asta spera – sa blindeze Patriarhia, care este lovita de nimicitoarea politica turceasca.

    Pe langa acesti trei factori care prescriu sfarsitul nefast al Dialogului, doua caracteristici noi domina in contactele bilaterale si fac foarte vadita primejdia de a se semna inca o unire mincinoasa intre Ortodoxie si Papism. Este vorba despre: a) planul unionist al Vaticanului si b) alterarea cugetarii ortodoxe. Mai concret:

  8. Ia te uita! Se pare ca cei care l-au dat jos pe Benedict, l-au pus pe Francisc. Incet-incet isi da arama pe fata. Pai, nu-i cere nimeni sa-i judece pe homosexuali, ci faptele lor. Nu pacatosul, ci pacatul trebuie osandit. Nu ne putem ascunde in spatele lui “nu vreau sa judec” (cum, din pacate, fac si multi ortodocsi intelegand gresit in ce sens nu trebuie sa judece)ca altfel nu ne spunea Domnul: “dupa faptele lor ii veti cunoaste”. Dar acum si pe acest papa tot dupa faptele lui il vom cunoaste.

  9. a) Planul unionist al Vaticanului.

    Vaticanul, cunoscand faptul ca popoarele ortodoxe nu vor accepta sa jertfeasca pe altarul unei uniri mincinoase sfintele lor traditii, a pus in aplicare, indata dupa Conciliul Vatican II, un plan unionist de tip uniat. Potrivit acestuia, ortodocsii vor intra sub hegemonia Romei fara sa paraseasca Biserica lor sau credinta lor de origine apostolica, recunoscand numai un nou tip de primat papal.

    Acest primat nou nu se va deosebi in estenta de primatul papal clasic de stapanire, ci se va formula in urma Dialogului in asa fel incat va fi acceptat de ortodocsi (de pilda, ca primat de slujire). Este vorba despre o forma de Uniatie contemporana bine planuita. „Primatul il vor formula in asa fel, incat sa-l primiti”, a declarat cu inteles teologilor ortodocsi un functionar al Vaticanului cu multi ani inainte. Si presedintele Consiliului Pontifical pentru unitatea crestinilor, cardinalul Kasper, a consemnat in 2001: „Suntem gata sa primim Biserica Ortodoxa asa cum este. Comuniune deplina cu partea apuseana a Bisericii nu inseamna vreo schimbare pentru ortodoxul simplu, iar papa nu are nici cea mai mica intentie sa se amestece in problemele interne ale Bisericii Ortodoxe”.

    In acelasi timp, Vaticanul, pentru a castiga bunavointa ortodocsilor, arata ca paraseste pozitia dura din trecut si recurge la un atac de „dragoste si prietenie”:

    -cultiva sistematic relatii de prietenie prin schimbul de vizite oficiale, prin organizarea de congrese teologice mixte, prin acordarea de burse, prin inapoierea de Sfinte Moaste, prin sprijin economic etc.:

    -in 1965 procedeaza, de comun acord cu Patriarhia Ecumenica, la ridicare anatemelor din 1054 (pentru latini, ridicarea anatemelor a insemnat ridicarea opririi de la impreuna-impartasire. Insa pentru Biserica Ortodoxa aceasta fapta nefericita nu are validitate canonica, pentru ca s-a infaptuit fara o prealabila aprobare sinodala a Bisericilor Ortodoxe Locale si fara sa se fi facut o renegare a ereziilor papale care a pricinuit aruncarea anatemelor);

    -ii recunoaste pe ortodocsi ca „frati in Domnul”, pe care „Biserica Catolica ii cuprinde cu respect si cu afectiune frateasca”;

    – in contactele bilaterale confera Bisericilor Ortodoxe denumirea de „Biserici surori” (cu toate acestea, Vaticanul, in textele oficiale in care se adreseaza uneori credinciosilor lui, foloseste un limbaj diferit si sustine ca „Biserica catolica este singura Biserica a lui Hristos care a fost intemeiata in lume”, „nu este sora, ci mama tuturor celorlalte Biserici”, „Bisericile Ortodoxe sunt Biserici adevarate, insa sufera de o lipsa, pentru ca nu recunosc drept cap vazut al Bisericii pe episcopul Romei”)’;

    – recunoste Tainele ortodocsilor si ii indeamna pe credinciosii supusi Vaticanului la rugaciuni in comun si la comuniunea sacramentala cu ei;

    – declara ca nu exista diferente esentiale fata de Biserica Ortodoxa. Ereziile papale sunt prezentate drept teologumene (pareri teologice in discutie) sau expresii diferite, dar valabile ale aceleiasi Credinte, care imbogatesc traditia crestina. Pentru aceasta, si in textele teologice comune ale Dialogului oficial, reprezentantii papali refuza cu insistenta sa fie mentionata realitatea diferentelor dogmatice.

    Prin toata aceasta strategie, Vaticanul spera ca va incovoia rezistentele ortodoxe si va crea climatul potrivit, in asa fel incat ortodocsii sa se impartaseasca fara ezitare in bisericile papistase, iar papistasii in cele ortodoxe. Astfel, potrivit planului Vaticanului, unirea va veni de la sine (de facto) prin ocolirea diferentelor teologice.

    Insa actualele evolutii au descoperit intr-un mod dureros ca aceste declaratii de dragoste si zambetele Romei nu exprima intentiile ei cele bune, ci constituie o manevra diplomatica pentru inselarea ortodocsilor.

    Renasterea fanatica a Uniatiei in Europa de Rasarit si amestecul pe fata a Vaticanului in exterminarea sarbilor ortodocsi au dat la o parte masca pacifista a „Sfantului Scaun”, au descoperit adevarata lui fata: viclenia nevindecata si tendinta insistenta catre suprematie bisericeasca si expansionism socio-politic.

    Reconcilierea, increderea reciproca si respectul fratesc – mult laudatele roade ale Dialogului Dragostei – s-au dovedit a fi, din pacate, o mare minciuna. Dialogul nu numai ca nu a schimbat Vaticanul, ci se desfasoara in favoarea intereselor lui.

  10. b) Alterarea cugetarii ortodoxe:

    De la inceputul secolului al XX-lea, in spatiul Ortodoxiei, se observa o indepartare treptata de la acrivia dogmatica a Sfintilor Parinti si de la pozitia traditionala multiseculara fata de eretici. Unii conducatori bisericesti si teologi ortodocsi, de obicei cu studiile facute in Facultati de Teologie neortodoxe si influentati de duhul sincretist al Miscarii ecumenice, evita sa discute despre ereziile papale si considera Papismul ca o Biserica canonica, care, impreuna cu cea ortodoxa, constituie chipurile Biserica ce Una pe care a intemeiat-o Hristos.

    Este vorba despre o pervertire nemaiintalnita a constiintei ortodoxe, care a aparut odata cu inceperea actualului Dialog si s-a extins in continuare cu multa repeziciune. Citam in acest sens:

    Patriarhul ecumenic Atenagora ( mort in 1972), care a pus bazele acutalului Dialog, sustinea ca „nu se considera absolut necesara o unitate dogmatica anticipata a Bisericilor Locale. Este posibil sa se uneasca Bisericile pastrand fiecare credinta si invatatura sa si astfel, unite, sa incredinteze teologiei sa rezolve si sa armonizeze in timp diferentele lor dogmatice”. Subapreciind, asadar, dogmele si avand o perceptie sentimentala a dragostei, patriarhul a trecut la actiuni necanonice: se ruga impreuna cu papa, pomenea numele lui la Liturghie, dadea dumnezeiasca Impartasanie papistasilor.

    In cele din urma politica sa unionista, deoarece avea principii curat antropocentriste, iar nu teologice sau soteriologice, nu a promovat unitatea, ci a subminat adevarul Bisericii. De altfel, traditia noastra patristica pune baza unitatii numai pe credinta comuna: „Cand toti avem aceeasi credinta, numai atunci exista unitate” (Sf.Ioan Gura de Aur).

    Si se cere sa fie sacrificata prietenia omeneasca, atunci cand din pricina ei exista pericolul sa pierdem Credinta cea Dreapta: „Este de preferat lupta care se duce pentru ceva laudabil (cum este Credinta), decat pacea care ne desparte de Dumnezeu” (Sf.Grigorie Teologul).

    Cat despre Dumnezeiasca Euharistie, ea niciodata n-a fost considerata un mijloc pentru realizarea unitatii, ci ea intotdeauna urmeaza unitatii de credinta ca o incununarea a ei.

    Impreuna-rugaciunile ortodocsilor cu papistasii sunt astazi o practica obisnuita in cadrul intalnirilor bilaterale.

    Insa Sfintele Canoane ale Bisericii interzic cu asprime, sub pedeapsa caterisirii si afurisirii, rugaciunile impreuna cu ereticii.

    Si acesta pentru ca, asa cum explica Sf.Nicodim Aghioritul, rugaciunile impreuna dovedesc ca ortodocsii accepta credinta eretica si nu au ravna sa-i elibereze pe eretici de erezia lor.

    Din pacate, simplele rugaciuni comune ale Dialogului s-au preschimbat cu timpul in rugaciuni liturgice. In acest sens mentinam mai ales participarea reciproca anuala a ortodocsilor si papistasilor la sarbatoririle Scaunului Romei si respectiv al Constantinopolului, pentru ca acesta, dupa s-a precizat oficial, „nu este o regula protocolara lumeasca, ci este sarbatoare bisericeasca”. La aceste sarbatoriri se consacra anumite practici liturgice care dau o falsa impresie de unitate si creeaza confuzie si sminteala in sufletele simple.

    De pilda, in anul 2006, papa a fost primit la Patriarhia ecumenica cu cinstiri bisericesti, ca la un intai-ierarh ortodox, si a participat la Dumnezeiasca Liturghie purtand omofor, rostind „Tatal nostru”, imbratisandu-se cu patriarhul la „Sa ne iubim unii pe altii…” si binecuvantand pe ortodocsii din biserica. Insa aceste practici sunt nemaiintalnite in traditia noastra apostolica, patristica si sinodala.

    Print acest tip de alcatuiri liturgice Vaticanul este recunoscut in practica, de catre reprezentantii de frunte ai Ortodoxiei, drept Biserica canonica, iar ereziarhul papa drept episcop canonic al Romei, numit fiind de catre aceia „primul episcop al Crestinatatii din toata lumea”.

    Adica se da impresia ca ortodoxia abdica de la adevarul ei si se identifica cu erezia!

    Unii conducatori bisericesti ortodocsi sustin cu inflacarare teoria tulbure a Bisericilor surori. Conform ei, „Biserica” Latina, cu toate ereziile ei, este biserica deplina si adevarata, cu preotie canonica si taine valide, de aceea este considerata sora a Bisericii Ortodoxe.

    Aceste puncte de vedere indraznete au fost formulate in 1993 in Documentul comun pe care l-au semnat ortodocsii si latinii la a VII-a Intrunire a Comisiei mixte de Dialog oficial (Balamand, Liban).

    Putin mai tarziu, in 1995, patriarhul ecumenic si papa, in Comunicatul Comun, se refera la Documentul de la Balamand si afirma: „Ii imploram pe credinciosii nostri, catolici si ortodocsi, sa intareasca duhul fratietatii, care provine din unicul Botez si din participarea la viata sacramentala”.

    Dar potrivit ecclesiologiei ortodoxe, „toti cei car nu au fost renascuti din dumnezeiescul Har – (Har) care lucreaza numai in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca – nu constituie vreo Biserica, nici vazuta, nici nevazuta” (Sf.Nectarie al Pentapolei).

    Bisericile Rasaritului si Apusului au fost Biserici surori inainte de Schisma, cand aveau aceeasi credinta. Dupa Schisma, aceasta fratietate s-a rupt. Papistasii si ortodocsii continua desigur sa fie frati ca fapturi insufletite ale aceluiasi Dumnezeu, nu insa si frati „in credinta”.

    Dupa Schisma, Biserici surori sunt numai Bisericile ortodoxe locale. De aceea, „recunoasterea unor comunitati bisericesti separate drept <> este un fapt care duce in eroare. Nu promoveaza, ci submineaza unitatea credinciosilor”.

    Un exemplu specific de lipsa de curaj, de mentalitate inclinata spre compromisuri si de cedare in fata pretentiilor Vaticanului, il constituie pozitia intaistatatorilor si teologilor ortodocsi fata de problema Uniatiei.
    Ortodocsii pusesera ca o conditie absolut necesara pentru inceperea Dialogului desfiintarea „Bisericilor” Uniate si integrarea membrilor lor, in urma unei alegeri libere, fie in Biserica Ortodoxa, fie in cea latina.

    „Uniatia si Dialogul sunt imcompatibile simultan”, s-a accentuat in mod categoric la a III-a Conferinta Panortodoxa de la Rodos (1964). Totusi, desi Uniatia nu numai ca nu a fost desfiintata, ci chiar intarita in felurite chipuri, ortodocsii, prin temerarii pasi ai patriarhului Atenagora, s-au tarat catre Dialogul dragostei. Si l-au continuat fara sa protesteze cand in 1968 unitii din Cehoslovacia au dezlantuit impotriva ortodocsilor „o prigoana in fata careia paleste prigoana lui Deciu”.

    Cand in 1980 a inceput iarasi Dialogul Teologic, ortodocsii au cerut Romei sa nu includa unitii printre reprezentantii ei. Insa Vaticanul, intre cei 28 de reprezentanti ai lui, a inclus 8 uniti. Si ortodocsii au acceptat….

    In 1993, in ciuda actelor de violenta ale uniatilor din Europa Rasariteana, reprezentantii Bisericilor Ortodoxe la Dialog si-au pus semnatura pe Documentul de la Balamand. In acest document ultracriticat, printre altele, se justifica si se recunoaste in mod solemn existenta si activiatatea „Bisericilor” Unite…In 2000 dialogul a fost intrerupt din cauza unitilor si s-a convenit ca problema Uniatiei sa fie primul si singurul subiect de discutie la o eventuala reincepere a acestuia.

    In 2006 Dialogul a inceput din nou, evitand insa problema Uniatiei si urmand o tematica diferita. Aceasta cedare inadmisibila si nedemna pentru ortodcsi dovedeste ca linia pe care o urmeaza Dialogul este trasata de Vatican, potrivit cu ecumenismul sau papocentrist, iar ortodocsii doar o urmeaza…

    Criza multipla in care se zbate actualul Dialog dintre Ortodoxie si Papism este deja o constatare generala. Participarea Bisericii noastre la aceasta are sens numai daca ortodocsii expun in mod autentic adevarul Credintei noatre si daca papistasii doresc sa se intoarca la aceasta Credinta, care pana la Schisma era si a lor. Insa, din pacate, nici marturie autentica si suficienta nu se da intotdeauna si nici Roma nu este dispusa lepede ratacirile ei.
    Prin dialog, Vaticanul nu vizeaza unitatea in Credinta cea adevarata, ci recunoasterea lui de catre ortodocsi ca biserica adevarata. Iar aceasta se izbuteste datorita diplomatiei papale si din pricina cedarii a ortodocsilor. Fara criterii curat teologice si fara sinceritate, Dialogul induce in eroare si se dovedeste vatamator pentru toti ortodocsii (pleroma ortodoxa), in timp ce, dimpotriva, pentru falimentarul Vatican el constituie cea mai buna proptea.

    Semnificativa pentru criza prin care trece dialogul este si demisia conducatorului partii ortodoxe si co-presedintele Comisiei Internationale a Dialogului, IPS-tul Stelian al Australiei. „Dupa 20 de ani de presedintie laborioasa in <>, dintre ortodocsi si romano-catolici, demisionez de buna voie ca sa nu mai am nici o legatura cu un astfel de <>, a declarat el in 2007.

    Si ca un bun cunoscator al celor ce se petrec in culisele Vaticanului, a completat: „Dupa cu totul neasteptata escaladare de catre Benedict al XVI-lea a provocarilor Vaticanului fata de ceilalti crestini (in mod deosebit fata de ortodocsi), se vede mai clar ca lumina soarelui ca, din pacate, am intrat intr-o perioada de totala incertitudine, ca sa nu spunem fara ocolisuri ca este evident ca s-a impus intru totul linia cardinalilor inflexibili ai Curiei Papale, care de fapt defineste Papismul – nu ca un primat al unui episcop, ci ca o ideologie a insuportabilului totalitarism – cu adevarat PIEDICA DE NETRECUT – mai intai in perspectiva reunirii crestinilor dezbinati, apoi pentru simpla unitate de pace dintre ei, si cu atat mai mult (pentru convietuirea pasnica a acestora) cu necrestinii sau ateii”.

    Si aici, ma opresc….

  11. “cine sunt eu sa judec”?? oare papa nu se considera “inlocuitorul lui Hristos pe pamant”?? si atunci de unde asta cu cine-i el ca sa judece?!!! se incurca in detalii si din “lider spiritual” cum vrea sa pozeze, risca sa se faca de ras.

  12. Declaratia suveranului pontif “se vrea” sa rezolve scandalul din biserica catolica in ceea ce-i priveste pe preotii gay. A uitat insa sa adauge “daca se pocaiesc”. Mie mi se pare insa ca se implineste profetia acelui parinte grec misionar in Africa despre noul papa ca fiind “profetul mincinos” ce-i precede lui Antihrist, tocmai din cauza popularitatii de care se bucura acest papa.

    Este insa si mai dureros ca chiar si la noi ortodocsii (cu putine exceptii) si mai ales in bisericile de parohii (de oriunde) se tace mult (si a tacea nu ne pune intr-o pozitie mai favorabila inaintea lui Dumnezeu), iar subiecte ca pacatul homosexualitatii, avortului, concubinajului, etc, au devenit tabu pt. multi pastori. Traim vremurile despre care vorbea sf pr Paisie Aghioriltul cand majoritatea clerului nu vrea sa vorbeasca despre orice subiect care poate “deranja” adunarea credinciosilor….

  13. “Cine sunt eu ca să judec preoții homosexuali”

    Acest pontif este de o viclenie diabolică. Nu cred că poate fi găsită o altă interpretare mai plină de putere în apărarea păcatului sodomic, (prin folosirea cuvintelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos), decât aceasta. Oare există o poziție mai nemerită decât aceasta (acum când s’a atins momentul de vârf al IMPLEMENTĂRII politicii de legalizare a sodomiei mondiale), , ori o altă formă de a da cale liberă “nediscriminării”, ce va instaura cea mai demonică discriminare Hristică ?.
    Nimic nu poate fi mai demonic decât anularea luptei cu păcatul prin cuvintele evangheliei. Practic, orice atitudine faţă de acest păcat este inerzisă prin aceste cuvinte. Cred că vor urma și alte asemenea viclenii (şi mai şi) menite să susțină politicile anti-Hristos.

  14. “Nimic nu poate fi mai demonic decât anularea luptei cu păcatul prin cuvintele Evangheliei.”
    Bine aţi grăit, frate Nicolae!

  15. @Claudia Stan:

    Am observat si noi aceste lucruri. Papa Francisc este unic – poate il ajuta educatia iezuita – in a formula lucruri scandaloase care nu incalca, in litera, nimic din regulile catolicismului. Am si zis-o in comentariu. Insa nu despre asta e vorba, ci despre CUM si CAND emite astfel de afirmatii, si cat de perfect constient este Papa asupra modului in care nu presa tabloida, ci presa mainstream all over the world ii va prelua cuvintele – respectiv, in acest caz, ca “o mana intinsa” catre homosexuali (ca homosexuali, nu ca oameni pacatosi ce incearca sa renunte la pacat). Asadar, o alta stratagema de PR prin care sa-si consolideze imaginea de om charismatic (ca tot ii plac penticostalii si miscarile harismatice, cum a zis in acelasi context), reformator, si mai ales popular. E o demagogie fara seaman, pana la urma.

  16. “This is not your typical pope”
    http://qz.com/108955/this-is-not-your-typical-pope/

    nici eu n-as fi putut s-o zic mai bine. si, mai jos, live din aeroplanul papal:

    http://ncronline.org/blogs/ncr-today/pope-homosexuals-who-am-i-judge

    “The Jesuits have a vow to obey the pope, but if the pope is a Jesuit, maybe he should have a vow to obey the superior general … I feel like I’m still a Jesuit in terms of my spirituality, what I have in my heart. In three days, I’ll go to celebrate the feast of St. Ignatius. Also, I think like a Jesuit.”

  17. Papa ăsta iezuit strânge, strânge, strânge! Nu se încurcă. Ştie că are de strâns acum cât mai mulţi credincioşi (inclusiv atei şi homosexuali) sub poala sa şi o face, văd, cu timp şi fără timp. Probabil că după ce va fi strâns tot ce se poată strânge, va veni prigoana împotriva celorlalţi care nu se lasă fermecaţi şi nu se vor închina antichristului.
    Iar, contrar conducătorilor lumeşti din guverne, instituţii mondiale etc., valoarea lui de PR nu se erodează, ci creşte, creşte, creşte. Dovadă că lumea devine tot mai oarbă duhovniceşte. Mai are cineva dubii încotro ne îndreptăm???

  18. Bate vantul iubirii dinspre Vatican. Nu cred ca-i va trebui prea mult sa ajunga pana la noi.

  19. Citind profetiile staretului Antonie despre vremurile pe care le traim,
    ma intrebam cum de i-a spus Dumnezeu despre New-York ca este sodoma si despre Los Angeles ca este Gomora,de ce tocmai aceste orase ?

    “Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul.”

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/09/a-doua-viziune-a-staretului-antonie-invataturi/

    Si uitati un pre raspuns:

    http://translate.google.ca/translate?sl=en&tl=ro&js=n&prev=_t&hl=en&ie=UTF-8&u=http%3A%2F%2Fenglish.ruvr.ru%2F2013_07_30%2FVodka-boycott-in-West-Hollywood-bars-to-protest-Russia-s-anti-gay-laws-9319%2F

    http://english.ruvr.ru/2013_07_30/Vodka-boycott-in-West-Hollywood-bars-to-protest-Russia-s-anti-gay-laws-9319/

    Orasul West Hollywood,parte a Los Angeles,boicoteaza vodca ruseasca in barurile lor,ca raspuns la legile rusesti de interzicere a propagandei homsexuale si adoptiilor de copii de cuplurile gay.
    40 la suta din populatia acestui oras sint homosexuali.Te ia cu ameteala…

    https://en.wikipedia.org/wiki/West_Hollywood,_California

  20. Iata CUM paruta “smerita” parere a Papei Francisc si afirmatia sa ca “cine este el sa judece pe homosexuali”, intra in FLAGRANTA CONTRADICTIE cu CUVINTELE Apostolilor Lui Hristos si ESTE CONTRARA Invataturii Apostolilor lui Hristos despre DESFRANARE si orice NECURATIE:

    I.
    “1.Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi,
    2.Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă.
    3.Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor;
    4.Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.
    5.Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
    6.Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
    7.Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei.
    8.Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!
    9.Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.
    10.Încercând ce este bineplăcut Domnului.
    11.Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă.
    12.Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi.
    13.Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,
    14.Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: “Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos”.
    15.Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,
    16.Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.
    17.Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. ” (citat din Epistola Sf. Ap. Pavel catre CRESTINII Efeseni, cap.5, vers.1-17).

    Afirmatia Papei Francisc INTRA IN FLAGRANT CONFLICT cu versetul 11, respectiv cu aceste DE DUMNEZEU INSUFLATE Cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel: “NU FITI PARTASI LA FAPTELE CELE FARA ROADA ALE INTUNERICULUI, CI MAI DEGRABA OSANDITI-LE PE FATA!”

    Chiar “literal” daca am interpreta aceste cuvinte am INTELEGE ca relatiile intime dintre homosexuali, SUNT FARA ROADA, fiindca nu pot “procrea”!…

    II.

    ” 8.Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
    9.Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!
    10.Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.” (Citat din Epistola Sf. Ap. Pavel catre CRESTINII Galateni cap.1, vers.8-10).

    Cat de CLAR il vadeste ULTIMUL verset din citatul de mai sus, pe acest Papa, care CAUTA SA PLACA OAMENILOR, si prin aceasta a ajuns SA NU MAI FIE ROBUL LUI HRISTOS!

    III. Afirmatia Papei este o CONTESTARE CLARA a ADEVARULUI Doctrinei celei Adevarate a Lui Hristos care a fost PREDAT Biserici Sale celei Adevarate, si SE INSCRIE perfect in DESCRIEREA FALSULUI Crestinism si a FALSILOR CRESTINI si mai ales lideri si INVATATORI asa-zisi “crestini” care vor fi in vremurile din urma.
    Depsre acesti FALSI “crestini” care vor avea o FALSA CREDINTA Crestina si cu deosebire APOSTATA, Sf. Pavel ii scrie ucenicului sau iubit, Sfantului Apostol Timotei, in a daoua epsitola catre acesta asa:

    1.Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
    2.Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
    3.Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
    4.Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
    5.Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.

    SA LUAM AMINTE la astfel de atentionari ale ADEVARATILOR Slujitori ai lui Hristos si PROPOVADUIITORI ai ADEVARATULUI CRESTINISM si mai ales sa implinim ultimile cuvinte ale versetului 5 de mai sus, respectiv: SA NE DEPARTAM DE ACESTIA!

    Faca Bunul Dumnezeu ca CEI DINTAI SA SE DEPARTEZE de astfel de amagitori inselati de demoni si apostati si falsi crestini tocmai IERARHII nostri ORTODOCSI, ai apoi toata turma DREPSLAVITOARE pe care ei o pastoresc…!

    AMIN!

  21. @ Claudia Stan

    Admin. v-a dat un răspuns, care pentru un ortodox trăitor este mai mult decât îndestulător. Nu știu dacă și ptr. d-voastră.
    Ce spuneți în apărarea Papei (acolo unde trimite-ţi ), este de înţeles (pentru o bună catolică) însă eu î-mi susţin cele afirmate în comentariu.
    Oare Papa nu ştie cine este? .
    Afirmaţia aparține celui ce este întâiul-stătător al acelei instituții clericale, ales în acea înaltă funcție tocmai pentru a judeca, (ce este de judecat, potrivit dogmelor creştine), îndrepta ce este de îndreptat, lumina ce este de luminat, (soborniceşte și apostoleşte)…, ori a catolicului de pe poziția cea mai de jos, (căruia nu-i s’ a atribuit decât grija propriei persoane, care nu are hirotonie, nu răspunde de vre-o turmă oarecare etc…) ?
    Creștinismul încă de la începuturile sale s’a confruntat cu probleme care au cerut (şi cer), judecare.
    Ereziile, spre exemplu, au fost judecate. (Şi condamnate. Inclusiv catolicismul).
    Biserica dacă nu judecă nu este luptătoare.
    Așa au fost instituite dogmele.A devenit lucrătoare preoţia duhovniceasca. Judecata o face Dumnezeu prin Duhul Sfânt în soborul sinodal. Duhovnicul judecă .(Spre vindecare nu spre osândă).
    D-voastră, de pe poziția d-voastră, eraţi (și sunteţi), îndreptaţită să spuneți ce a spus Papa. Nu şi domnia sa.
    Cel ce este preot, cel ce are o turmă (de care va da socoteală), nu se smerşte adoptând poziția celui ce nu are asemenea responsabilități.
    Nu judeca pentru a nu fi judecat, este foarte greşit înțeles adesea. De cele mai multe ori justifică indiferența, lipsa dragostei crestine, autosuficieţa. Atitudinea faţă de păcat este una, atitudinea faţă de pacatos este alta.
    Ortodoxia este condamnată ca fiind cea mai radicală, mai rigida și mai închisă, pentru că practică osândirea păcatului PE FAŢĂ, (după îndemnul sf.ap.Pavel).
    Ortodoxia nu exclude pe cei căzuţi în sodomie, care-şi recunosc pacatul se leapădă de el și se pocăiesc.
    Cele afirmate de părintele Savatie, tocmai asta spun. Atitudinea ortodoxului nu poate fi alta. Dacă cineva, ortodox fiind lovește (fizic vorbind) un homosexual, pentru al pedepsi din acest motiv, atunci sunteți îndreptățită să spuneți ce a-ţi spus despre tendenţioşi… despre încălcarea celor afirmate de Părintele Savatie, etc, etc… .
    “Cine este fără de păcat să lovească cu piatra” a fost spus de Domnul pentru a opri uciderea celor prinşi în păcat, nu pentru a ne spăla noi pe mâini (în faţa întregii lumi), de o responsabilitate veşnică și zdrobitoare.
    Iertare pentru îndrăzneală.

  22. Pingback: Pr. Vasile Mihoc catre tineri: E NEVOIE DE SERIOZITATE SI LUPTA CU “CEL VICLEAN”, HRISTOS NU E “NICE”. Lumea de azi ii fragilizeaza programatic pe tineri si proclama NORMALE si patimile impotriva firii (VIDEO) -
  23. Ca sa fie inca odata clar cum a fost preluat mesajul papei: http://www.presseurop.eu/ro/content/cartoon/4016061-preot-binevoitor-cu-homosexualii

  24. Iar aici, desi autorul incearca sa demonstreze ca Papa Francisc nu face altceva decat sa reia invatatura catolicismului, prin citarea Papei Benedict scoate, de fapt, si mai mult in evidenta diferentele uriase de atitudine ale celor doi:

    http://www.firstthings.com/blogs/firstthoughts/2013/07/29/pope-francis-and-gay-priests/

    http://www.firstthings.com/blogs/firstthoughts/2013/07/29/pope-francis-and-gay-priests/comment-page-1/#comment-110162

    There is a huge difference between Pope Francis and Pope Benedict on the gay tendency issue:

    1. Pope Francis:

    When I meet a gay person, I have to distinguish between their being gay and being part of a lobby. If they accept the Lord and have goodwill, who am I to judge them? They shouldn’t be marginalized. The tendency [to homosexuality] is not the problem … they’re our brothers.” (nationalcatholic).

    2. Pope Benedict, quoted above:

    (…) “the Congregation for Divine Worship and the Discipline of the Sacraments, believes it necessary to state clearly that the Church, while profoundly respecting the persons in question, cannot admit to the seminary or to holy orders those who practise homosexuality, present deep-seated homosexual tendencies or support the so-called “gay culture.”

    Benedict XVI stated in an interview, “The greatest attention is needed here in order to prevent the intrusion of this kind of ambiguity and to head off a situation where the celibacy of priests would practically end up being identified with the tendency to homosexuality.”

    In timpul Papei Benedict se condamna si tendinta catre homosexualitate si acesta avertiza impotriva oricarei ambiguitati; or Papa Francisc spune clar ca tendinta nu e o problema.

  25. Da. Am văzut. În această situație, eu sunt cel vinovat, (cu ambele comentarii). D-na Claudia se poate bizui pe cele afirmate de suveranul Pontif, pentru că nu sunt înafara învăţăturii creştine şi are tot dreptul să mă osândească. Dreptatea lui Dumnezeu mă acuză și conştiinţa mă înfierează. Suntem în post și aceasta ma face şi mai vinovat.
    Sfinţii părinţi (și desigur și înalţii păstori ortodocși ar fi arătat care este poziția bisericii în situația dată și nu ar fi ajuns la acel “cine sunt eu” pentru că marii părinţi ai pustiei spun că nu te poți smeri mai mult decât ceia ce ești și pe treapta pe care ești. Cu alte cuvinte, dacă biserica te’a pus să judeci, (potrivit treptei pe care ești), apoi nu te mai întrebi cine ești, pentru a o face.
    Sunt clerici care se fac vinovați de abateri grave ce trebuiesc caterisiţi, opriţi de la slujire etc, etc. Cele spuse nu mă absolvă de vină. Cer iertare lui Dumnezeu și tuturor.

  26. @nicolae mirean:

    D-na Claudia se poate bizui pe cele afirmate de suveranul Pontif, pentru că nu sunt înafara învăţăturii creştine şi are tot dreptul să mă osândească.

    Dimpotriva! Tocmai aratam mai sus ca, inclusiv pe teren catolic, Papa Francisc deraiaza mult de la pozitia antecesorului sau, deci nu e doar truc de PR! Nadajduim sa nu fi fost intelesi gresit in comentariul de mai sus, nu era nicidecum vreo critica sau aluzie la fratia ta.

  27. (http://www.rtv.net/hit-la-vatican-ce-cantec-ii-place-papei-francisc-video_91695.html

    Initial nu am dat mare importanta, Papa e si el om si are dreptul la propriile pareri. Insa am vazut in treacat in videoclip tineri de mai multe nationalitati, ba chiar si un preot catolic sau un misionar, la un moment dat. Finalul a fost peste asteptari: primul semn inscris cu graffiti este semiluna iar ultimul, crucea!? Am luat-o eu razna sau cum?)

  28. Nu vazusem ultimul comentariu frate admin, când am trimis comentariu. Am spus că am văzut textul unde m’a dus trimiterea fraţiei voastre, text care (după cum a-ţi spus) se conformeaza literei. Greşela și păcatul meu, este că m’am repezit cu cele două comentarii, bazându-mă pe ce am înțeles (fără o cercetare mai atentă).Ori adresându-mă d’nei Claudia, (care este catolică), în felul în care am făcut-o, îi susţin și îi întaresc spusele şi (nu în ultimul rând), îi măresc aversiunea faţă de ortodoxie, ceia ce este un mare păcat. Deci nici vorbă de a vedea vre’o aluzie în ce a-ţi spus. Incă o dată cer iertare tuturor.

  29. Bun, dar daca cineva are “tendinte” homosexuale si vrea sa se mantuiasca, si se decide sa traiasca in curatie in acest scop – ce faci? Ii inchizi usa Bisericii? Nu il accepti la slujba?

    Sau daca a si dat frau liber “tendintei”, dar vrea sa se pocaiasca, sau incearca – sincer – sa se cenzureze, si nu reuseste, si cere sfat duhovnicului, si lupta, si se spovedeste…ce faci? Nu il lasi la Liturghie?

    Nu ma refer aici la ce-a zis Papa si la planurile lui mai mult sau mai putin ascunse, ci propun o dezbatere de principiu.

  30. @doroteea:

    Osandirea pacatului inseamna si osandirea tendintei catre pacat. 🙂 E simplu. Iar osandirea pacatului nu este echivalenta cu osandirea pacatosului, ci cu dragostea pastorala pentru acesta.

    E important si la nivel psihologic. Vinovatia pentru “tendinta” catre femeia altuia este esentiala in procesul pocaintei, de pilda. Asa si vinovatia catre homosexualitate trebuie sa fie. Inocentarea pornirii catre pacat inseamna a nu te simti vinovat ca ravnesti la tot felul de rele. Si contrazice flagrant Evanghelia, pe Insusi Mantuitorul, cand Acesta cere nu doar sa nu facem adulter, de pilda, ci sa nu poftim in inima noastra catre alta femeie, sau cand cere nu doar sa nu dusmanesti vrajmasul, ci sa-l si iubesti.

  31. In pincipiu, de acord. Oamenii astia au o cruce grea daca se decid sa o apuce pe calea cea dreapta.

    Eu am intrat odata pe un forum al homosexualilor care si-au “biruit” tentatia. Fiecare, cu povestea lui. Era intr-adevar f impresionant. De ex, in cazul celor mai multi era vorba de un incident de violenta sexuala sistematica din copilarie, care ii facea sa nu se simta demni, sa aiba o imagine disproportionata a prototipului masculin si sa simta mereu nevoia sa le faca pe plac. Erau si alte situatii, uneori f greu controlabile, care mai de care mai complexa.

    Si eu sunt de acord ca definitiile si diagnosticarea adecvata – homosexualitatea chiar e o BOALA, daca nu ar fi si am fi toti “sanatosi”, specia umana ar disparea sau ar deveni o specie de laborator – sunt esentiale. Cat despre propaganda, casatorii, adoptii etc. – astea sunt evident excluse.

    De aici incolo, insa, intr-adevar tr sa ne deschidem inimile si sa intelegem ca, intr-adevar, crucea lor nu e usoara. Daca nu facem asta, le inchidem usa Bisericii si asta nu e bine deloc.

  32. Oricine poate spune unui copil de exemplu, ca ceea ce fac acesti bolnavi si rauvoitori homosexuali este ingrozitor de urat, ca este un pacat f mare, iar de locul de pedeapsa unde ajung acestia, se ingrozesc si diavolii care i-au ispitit.
    Trebuie sa spui unei persoane cu care stai de vorba care este invatatura bisericii despre aceasta grava degenerare, anume ca este unul dintre cele mai grave pacate. Oare judeci pe cineva? Daca spui ca este trecut in indreptarul de spovedanie ca ceva f rau, este o judecata aceasta… sau un sfat
    Daca citesti si spui felul in care Dumnezeu a pedepsit cetatile nelegiuite prin foc, si aduci aminte acest lucru, in ce se incadreaza. Si aici e intrebarea, daca zici ca faptele unora de azi sunt ca ale celor din cetatile nelegiuite, asta inseamna judecata? Cred ca toti trebuie sa INFORMAM pe aproapele nostru CA ACEASTA E O GRESEALA FOARTE MARE!!! A informa nu este egal cu a judeca.
    SI IATA CUM POTI DA UN RASPUNS DESPRE ACESTI STRICATI DACA CINEVA TE INTREABA DE EI.
    Dar a evita raspunsul si a A FACE PE PROSTUL ZICAND CA “VAI” AIA SE POCAIESC SI CAUTA IESIREA DIN ACEASTA PATIMA si pentru asta sa zici ca nu ii judeci… te dovedesti a fi de fapt naiv. Dar daca esti de fapt mincinos? cautand sa nu ii superi pe altii… vorbesti ca un prefacut ca nu judeci dar de fapt NU AI CURAJ SA SPUI IN PUBLIC cat de mare e pacatul acesta asa cum e mentionat si in cartile de invatatura. Pretinzi ca ei tocmai se pocaiesc… fara a stii ceva… DAR VREI SA NU TE JUDECE PE TINE ALTII CA II DISCRIMINEZI.. Poti raspunde simplu…invatatura noastra spune despre aceste fapte ca sunt un pacat. Nu vreau sa judec pe papa ci doar am sugerat un mod de a raspunde.

  33. Cititi cat de grava e aceasta fapta, nu te mai poti juca cu cuvintele, pentru ca poti cadea chiar tu sub judecata, nespunand clar ca e vorba de ceva complet gresit si sa fii gasit ca un complice al acestor pacatosi.
    A nu spune ca ceva e rau, este ca si cum l-ai apara, ca si cum ai fi de acord cu el. Deci nu e de joaca. Sa nu fie gasit cineva ca nu a spus clar ca o fapta e pacatoasa,

  34. Doroteea, nu se stie ce ganduri au cei care vin la Liturghie, deci nu le va inchide nimeni usa, nici celor care au diferite pacate. Trebuie insa sa le spui, pt ca altfel poti fi tu judecat.
    Oare cei care vin la marsul rusinii se pocaiesc oare… ar mai fi venit intr-un asa loc daca era o incercare de pocainta…
    se pare ca vor sa ii considere bolnavi pe cei care nu accepta acest pacat al lor.
    Vor sa ii bage in puscarie pe cei care “discrimineaza” neacceptand pacatul lor,
    vor sa se dea legi de obligativitate ca copii sa fie pervertiti de la varste fragede cu invataturi gresite chiar in scoala.
    Ar dori sa ii vada arestati sau sa se dea amenzi celor care nu le accepta stricaciunea.
    De fapt sunt niste monstrii, de o mare rautate. Au impanzit in toata lumea aceasta cumplita faradelege culminand cu dorinta de a se scadea varsta consimtamantului sexual pentru a nu fi acuzati de pedofilie, vor ca doi scarbosi sa adopte un copil pentru a profita de el asa cum este relatat un caz. Tocmai pe astia ii compatimesti… crezi ca ei cer sfat duhovnicului… se lupta… da, poate cu cei care nu sunt stricati ca ei, cautand sa le faca rau pentru a se speria si altii.

  35. Nu pe astia ii compatimesc, si nu de astia vorbesc, Constantin.

    Nu toti sunt asa. Crede-ma, stiu mai bine. Am intalnit.

    Nu cadea in ispita de a-i baga pe toti in aceeasi oala. Oamenii astia au, de regula, biografii f complicate. De multe ori se simt neintelesi si devin ostentativi.

    Daca ii urasti, ei chiar vor reactiona la ura ta asa cum spui. Eu iti zic ceva: exista un lobby homosexual si pedofil f puternic, dar asta nu inseamna ca toti homosexualii sunt fericiti asa cum sunt, si ca toti homosexualii sunt pedofili.

    Crede-ma pe cuvant, viata e mult mai complicata decat pare, iar cu ura nu rezolvi nimic. Cand spui “urasc pacatul, dar nu si pe pacatos”, chiar sa aplici asta! Ori daca vrei sa nu urasti pacatosul, tr sa intri in pielea lui, sa intelegi ce l-a adus aici. Ei, odaata ajuns aici, o sa vezi ca lucrurile nu sunt asa de simple…

  36. Frate Constantin, frica de a nu judeca ne poate duce la “”s’au temut de frică, acolo unde nu era frică” cum spune Duhul Sfânt în psalmii lui David. Cuvântul are cel puțin două înţelesuri. Poţi fi judecătorul tău dau al altcuiva, poţi fi un om cu (sau fără judecată)… A nu judeca pe nimeni este aproape cu neputinţă în sensul duhovnicesc, pentru aceasta este o stare foarte foarte înaltă, o stare ce pretinde un foarte fin discernământ și o cunoaștere de sine de mare adâncime. Ferice celui ce nu judecă pe nimeni, pentru că nu vede pe nimeni vinovat (în afară de sine), că prin starea sa (de mare sfinţenie) îi face pe ceilalți să sa judece înlăuntru lor, că este vas sl Duhului Sfânt. Pentru noi cei căzuţi socot că de cere mai întâi să ne cunoaștem bine neputința, și să stim bine ce înseamnă a judeca (din starea în care suntem, ex: mirean, preot…).Judecata presupune cel puțin autoritate ( împuternicită să o facă) un cod de legi și cel puțin un vinovat dovedit (prin probe zdrobitoare). Judecata, (dacă este dreapta, poate osândi sau… nu o poate face din lipsă de dovezi suficiente de vinovăție. Păcatul de a judeca semenii trebuieste înțeles foarte bine (dacă nu vrem să-l facem).Judecata odată înfăptuită, pronunţă o sentința și-l scoate pe vinovat din cinstea cetătenească și din drepturi, potrivit cu vinovația sa. A te face judecătorul cuva înseamnă a parcurge toate acestea înlăuntru tău (fără a avea împuternicirea nimănui), și al scoate (în inima ta, înlăuntru tău), din cinste și derpturi pe cel, judecat și al categorisi (potrivit judecaţii tale, “drepte” sau…mai bine zis potrivit poziție tale față de dreptatea lui Dumnezeu). A stabili noi (spre exemplu), că celălalt judecă semenul sau ne judecă chiar pe noi este tot judecare până la urmă. Totul se petrece în inimă. Pot fi oameni plini de iubirea câștigată (prin grele nevoințe) de la Dumnezeu care să mustre păcatul fără a judeca, fără al osândi pe păcătos, fără a se substitui judecătorului și al scoate din rândul celorlalți (în inima sa), pe păcatos. Dar acest lucru nu-l poate face oricine. Ochiul nostru interor, judeca (prin ne-lepădarea de sine), inina ne separă de cei… vinovați etc. Dacă greșesc in cele ce spun rog să fiu îndreptat. Lupta noastră (ca ortodocși), , în a nu judeca, nu înseamnă a nu mustra păcatul, a nu trezi și avertiza pe fratele aflat în păcat și în primejdia pierderii mântuirii, ci paza de a nu osândi (în inimă, a nu categorisi, a nu scoate din cinste, etc), pe cel pe care-l vedem pacatuind, pe cel care-l avertizăm etc. Iertare, pentru îndrăzneala intervenției mele.Într-un comentariu mai sus am făcut câteva referiri la judecarea aproapelui și m’am bucurat de prilejul oferit de frăția ta, de a detalia puțin ceia ce cred și văd in această problemă.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare