Parintele Savatie Bastovoi despre ORGOLIUL LUCIFERIC AL SOCIETATII DE CONSUM si despre PSIHOLOGIA DE PROPAGANDA A EMOTIILOR NEGATIVE: “Singura logica este castrarea discernamantului si cultivarea unei EXALTARI ISTERICE care impinge o generatie intreaga spre granita sanatatii psihice”
sursa foto: facebook.com
- Savatie Bastovoi (Facebook)
“Omul a înaintat atît de mult în dorinţele sale, încît a ajuns să zboare ca păsările, să se cufunde în apele mărilor ca peştii şi chiar să ajungă pe lună. Toate acestea sînt aspiraţii ale orgoliului uman, un orgoliu care depăşeşte necesităţile naturale. Iată de ce putem spune că civilizaţia pe care o avem este o civilizaţie luciferică! De la Turnul Babel şi pînă la încercările de clonare a fiinţei umane a fost un pas. Unii consideră acest pas ca fiind o evoluţie. Totuşi, dacă ar trebui să spunem că ceva a evoluat la scară istorică, în nici un caz nu a evoluat omul, ci doar orgoliul lui.
Citită în cheie luciferică, omenirea a evoluat, pentru că evoluţia însăşi este o idee luciferică. A gîndi evoluţionist înseamnă a plăti tribut celui care dintru început i‐a spus omului: „Gustă şi vei fi ca dumnezeu!”
*
”Societatea de consum a educat generația în care persoana se poate eschiva de la responsabilitate și poate comite orice faptă dacă are pentru aceasta o hîrtie: un contract, un regulament al firmei sau al companiei, un vinovat pe care să dea vina. Totuși viața nu este făcută doar din muncă și contracte. Viața e un tumult de sentimente, de legături și sfîșieri cărora trebuie să le faci față. Uneori o hîrtie de divorț nu te eliberează de omul pe care l-ai iubit, după cum nici un certificat de căsătorie nu te face să iubești și să fii iubit.
Ce să faci cu tine în viața de dincolo de hîrtii, acolo unde nici un argument nu-ți poate împăca îndoiala, unde regretele te pot distruge și unde o alegere care, formal, este un succes îți poate aduce prăbușirea?”
[…]————————–
- Chisinau Cultural/ Savatie Bastovoi:
Despre așa-zisele emoții pozitive și emoții negative
Ați auzit, desigur, la televizor, sau ați citit pe net, despre emoțiile negative și emoțiile pozitive. Nu-i așa că, de la început, vi s-a părut că știți despre ce e vorba, că e simplu să împarți lucrurile în pozitive și negative și că, în orice caz, riști să pari prost dacă întrebi ”ce-i aia”?
Eu am îndrăznit și m-am întrebat: ”ce-i aia emoții negative și emoții pozitive”? Credeți că răspunsul l-am găsit la Freud, Jung sau alții? Nu. Pentru că e mult mai ”simplu”, răspunsul e peste tot! Tot internetul știe ce sînt emoțiile pozitive și emoțiile negative. Unii chiar au tipărit cartonașe pentru copii cu ”cele 16 emoții” pozitive și negative.
Dar haideți să nu fim negativi și să o luăm ușor. Ar fi prea negativ să spunem că această teorie nu are nimic științific în ea, că e o unealtă brutală de manipulare.
În scrierile sale despre artă, Sigmund Freud judecă despre emoțiile umane care stau la baza tragediei grecești.De atunci se pare că nu s-a schimbat nimic: toate filmele ne solicită emoțiile legate de sexualitate, agresivitate și milă.
Îndeobște, emoțiile sînt manifestări ale instinctelor de bază și este impropriu să numim un instinct mai pozitiv decît altul, ca să nu zic mai negativ. Din acest punct de vedere, a împărți emoțiile în pozitive și negative e un lucru care vine în contradicție cu alcătuirea umană, deoarece toate emoțiile exprimă sau satisfac un instinct, iar instinctele sînt indispensabile firii umane așa cum indispensabile îi sînt mîinile, picioarele, capul și toate mădularele. A spune că unele emoții sînt negative sau pozitive, e ca și cum ai spune că mîinile, urechile și părul sînt pozitive, iar picioarele, gura și unghiile sînt negative.
Există și emoții rele în sine, cum ar fi invidia. Tocmai de aceea Sfinții Părinți spun că invidia este o emoție împotriva firii, deoarece ea nu slujește nici un instinct uman, ea fiind o lucrare întru totul demonică.
Cu alte cuvinte, e un lucru foarte negativ să consideri unele emoții mai negative decît altele și nici cea mai pozitivă intenție nu-i șterge din negativitate.
Să luăm, de pildă, una din emoțiile considerate de psihologia de propagandă ca fiind ”negativă”: mînia. Dacă vom judeca mînia doar în manifestările ei rele, atunci cînd cineva este ucis sau lovit fără milă, mînia este o patimă și o manifestare a răutății. Dacă însă vom judeca mînia ca forță care întoarce sufletul împotriva a tot ce e rău, căci tot o lucrare a mîniei este și lupta cu care ne ridicăm împotriva păcatului, a lașității, a fricii, atunci vom vedea că mînia poate fi bună. Moise însuși a stricat tablele Dumnezeiești mișcat fiind de o ”mînie sfîntă” împotriva trădării comise de poporul său, iar Hristos a răsturnat mesele tîrgoveților în Templu și i-a scos pe cei nelegiuiți afară cu biciul.
Dar ce să spunem despre rușine și vinovăție, care sînt catalogate și ele ca emoții ”negative”. Oare ce fel de monstru trebuie să fie cineva care nu mai are sentimentul rușinii și a vinovăției, dacă pînă și animalele îl au?
Aici ne întoarcem la discuția despre educație, că totul este făcut din convenții și necesități. Dacă industria TV cere oameni ”pozitivi” care își amputează simțul critic și discernămîntul de frică de a nu deveni ”negativi”, ea îi produce. Partea rea este că și școala și grădinița ajung să opereze cu aceste unelte false, distrugînd însăși firea copiilor, care încep să judece lumea după niște criterii induse a căror singură logică este castrarea discernămîntului și cultivarea unei exaltări isterice care împinge o generație întreagă spre granița sănătății psihice.
Emoțiile, ca și organele, nu pot fi judecate în categorii valorice. Nu poți spune că stomacul e mai bun decît urechea. Însăși antiteza valorică dintre negativ și pozitiv indică asupra faptului că nu avem de a face cu o tratare științifică detașată, ci cu un atac de ordin emoțional capabil să ne inducă judecăți de ordin subiectiv cu referire la ceea ce este și ce ar trebui să facă omul.
Unul din criteriile de clasificare pe care le-am propus este acela al instinctelor. Am putea, de pildă, grupa emoțiile ce țin de instinctul conservării. Aici ar trebui să numim frica, mînia, frigul, foamea, setea etc. Dacă frica este o emoție negativă, așa cum susțin psihologii de propagandă, noi le spunem că dacă omul nu ar simți frica, l-ar mînca lupul sau l-ar călca mașina, adică i s-ar întîmpla cel mai negativ lucru cu putință – ar muri. Prin urmare, frica e o emoție pozitivă deoarece ne salvează viața.
Corect ar fi să numit pozitiv tot ce ne ajută, ne protejează, ne salvează și negativ tot ce ne face rău, ne pune în pericol, ne ucide. Din acest punct de vedere clasificăm cele cu referință la om și orice altă clasificare impusă trebuie să o declarăm falsă sau rău intenționată.
Clasificarea clasică a patimimilor, întîlnită încă în secolul patru (Evagrie Ponticul, Ioan Casian Romanul), enumeră 7 porniri rele care lucrează în om. Acestea sînt: Lenea sau Melancolia (Akedia gr.), Deznădejdea, Trufia, Îmbuibarea, Mînia, Desfrînarea, Iubirea de arginți sau Avaria. Toate acestea nasc emoții conforme, la fel cum și virtuțile opuse fiecărei patimi nasc emoții sau mai bine zis reacții lăuntrice pe măsură. Astfel, avarul se bucură că a cîștigat bani, iar milostivul se bucură că a putut ajuta pe cineva – aceeași emoție, a bucuriei, prima dată e rea, negativă dacă vreți, iar a doua oară e bună, pozitivă. La fel e cu toate emoțiile care se nasc din patimi sau virtuți, toate avînd oglinda lor bună și oglinda lor rea.
În concluzie, a clasifica emoțiile în bune și rele este greșit. Această greșeală se face cu bună știință și are doar scop de manipulare. Pentru a ști ce se întîmplă în noi nu trebuie să judecăm efectele, adică emoțiile, ci cauza, adică patimile sau virtuțile, acolo unde este cazul.
Da și nu uitați să judecați pozitiv acest articol.
Oamenii ne intră în viață diferit. Unii ca o pasăre, alții ca o frunză. Unii ca un animal bătut care se ascunde, alții ca o piatră care te lovește în față.
De aceea viața e uneori zbor, alteori plutire, uneori suspin, alteori durere.
Viața noastră e ceva atît de greu de numit. Uneori s-ar părea că sîntem purtați prin lume de toți cei care ne-au iubit. Unii ne poartă ca pe o haină, alții ca pe o coroană. Unii sîngerează, alții cîntă. Pentru unii poate sîntem ca o bucată de pîine dezgolită pe o masă, sau poate o cană cu vin.
Nu descoperi fața ta pentru că va veni cineva să-ți pună o coroană. O pasăre se va așeza pe ea, apoi va cădea o frunză. Apoi vîntul le va lua pe toate și le va duce departe, acolo unde tu nu vei putea ajunge niciodată.
- “SCUFITA ROSIE CU DECOR ORTODOX” – De la eutanasierea copiilor la uciderea mediatica a credintei si a bunului-simt. “LUPUL”- DUHOVNIC si “VANATORUL” – PSIHOLOG sau CULTURA URII SI A CRIMEI “PENTRU BINELE OMULUI”
- CRESTINII DE AZI – APARATORI AI TIRANILOR si lepadatori sau chiar ucigasi ai celor slabi si ai celor nedreptatiti? CINE II MAI CERCETEAZA SI II MAI APARA PE CEI CAZUTI IN DIZGRATIA CELOR PUTERNICI?
- Parintele Savatie despre DIAVOLUL ELITISM si CUM PUTEM SA NU NE DEOSEBIM DE CEI CARE NE VAND
- PARINTELE SAVATIE BASTOVOI la Libraria Sophia (2013) despre NOBLETEA DUHOVNICEASCA si “Romania ingerilor” (VIDEO integral)
- Parintele Savatie Bastovoi (interviu Formula As): E O VREME DE SFARSIT, S-AU RASTURNAT LUCRURILE/ Viata in virtual e o mare MINCIUNA
- PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA despre “desteptaciune”, (i)responsabilitatea cuvintelor, provocarile de pe internet si stricarea dragostei: “SUNTEM IN FAZA DE BUIMACEALA. VOR CA TOTI SA DEVENIM OBRAZNICI SI MANDRI” (video)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Foarte interesanta distinctia pe care o face parintele Savatie cu referire la emotii si patimile sau virtutile generatoare.
“În concluzie, a clasifica emoțiile în bune și rele este greșit. (…)Pentru a ști ce se întîmplă în noi nu trebuie să judecăm efectele, adică emoțiile, ci cauza, adică patimile sau virtuțile, acolo unde este cazul.”
O contrapondere sanatoasa, din perspectiva ortodoxa, la inselarea care se practica azi pe scara larga a ceea ce se numeste “positive thinking”.
Azi suntem indemnati sa credem ca frica si vina sunt niste sentimente negative de care ar trebui sa scapam. In schimb, oamenii ar trebui sa-si canalizeze toate eforturile in directia realizarii tuturor dorintelor, sa-si puna sinele si placerile mai presus de orice; suntem invatati sa credem ca orice limitare, orice norma sociala care se opune dorintelor noastre este rea si trebuie inlocuita cu increderea nestavilita in propriile noastre puteri si “energii” pozitive.
In esenta nu este altceva decat aceeasi veche voce a ispititorului care incearca sa ne faca sa credem ca putem trai departe de Dumnezeu.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/12/06/vindecare-femeia-garbova-predici-video-explozive-actuale-preot-claudiu-melean-europa-omenire-popor-garbovit-manipulare-falsa-libertate-verticalitate-ce-vedem-dorirea-cerului/
Nu stiu de ce dar parintele Bastovoi nu reuseste sa ma convinga. Ca, de altfel, multi actuali parinti din Basarabia. Faptul ca au trecut peste ei trei generatii fara religie lasa urme greu de sters. E adevarat, Dumnezeu poate lucra oriunde, dar…
Nu zice rau ceea ce zice, dar nu convinge!
@ Menumorut
Sa stiti ca daca ati spus un lucru bun: “Dumnezeu poate lucra oriunde”, punand mai apoi virgula si DAR anulati ce ati zis mai inainte. Acest DAR e de multe ori de la diavol. Exemplu: Te iert, DAR… Semantic vorbind conjunctia DAR, care echivaleaza cu INSA, pune in contradictie termenul aflat in stanga cu cel aflat on dreapta sa. Asta daca nu spunem cumva ceva de genul il caut pe Dumnezeu, dar nu cred ca am depus destul efort in sensul acesta. Adica daca urmeaza o autocritica, si nu ceva care anuleaza sensul pozitiv din propozitia anterioara, ci il potenteaza, atunci DAR e folosit in sens bun. Mie mie mi-a atras atentia un parinte si de foarte multe ori reusesc sa nu-mi mai dau cu stangu-n dreptu’. Imi cer anticipat iertare.
Ma intreb unde si in ce clasificare intra curiozitatea, la a carei baza am citit ca sta cautarea Lui Dumnezeu, dar care, mai ales astazi, sub inrauriri nefaste, ia forme urate pana sa ajungem ajutati de ea pe calea cea dreapta?
@menumorut:
La ce te referi, mai exact?
@ Ileana, admin
Am sa incerc sa raspund concomitent amandurora. Sper sa reusesc!
Este mai greu de explicat in scris, e genul de discutie car ar trebui purtata fata in fata. Ma rog… Cred ca lucrurile ar trebui privite intr-un cadru mai larg.
Nu stiu, de exemplu, cati basarabeni cunoasteti dvs. si din ce clase sociale. Eu stiu destul de multi – de toate varstele, profesiile, gradele de pregatire etc. – atfel incat zic eu ca a material statistico-sociologic suficient. I-am cunoscut pe basarabeni aici si la ei acasa, in diferite imprejurari. Am prieteni si rude dincolo de Prut.
Veti spune ca e gresit sa generalizam – si asa este – dar o anume impresie ramane orisicui, in orice situatie.
Mie mi-a lasat tot timpul impresia ca societatea de peste Prut este una grav traumatizata. Ca practic nu a avut inca timpul social sa-si revina din socul indelungat pe care l-a suferit. De asta era ”dar”-ul acela, Ileana – nu as fi vrut neaparat sa formulez aceasta idee; a fost o forma de eschiva, chiar daca, semantic, fireste ca ai dreptate!
Nu vreau sa fiu gresit inteles si sper sa ma exprim in cuvinte putine ca mai bine. Iubesc Basarabia si basarabenii, insa (vezi, Ileana?!) nu ma pot impiedica sa nu observ anumite lucruri, nu neaparat convenabile lor. Nu este cazul sa intru in amanunte, dar cred ca aceste deficiente sociale sunt legate tocmai secularismul mai dur si mai indelungat pe care au fost obligati sa il suporte. Si care a intrat in firea multora dintre ei, exact cum se intampla acum la noi, dar in alt mod. Ateismul in Basarabia e un fenomen manifest, fara sa fie vina lor, e prezent pe o scara mult mai mare ca la noi si la toate varstele. Acelasi lucru se mai observa, din fosta URSS, in Rusia, Ucraina, Belarus si Estonia; in restul fostelor republici rezistenta la secularizare a fost mai mare.
In mod evident preotii care provin dintr-o astfel de societate poarta – vrei nu vrei – tarele acesteia (iarasi – la fel cum se intampla si la noi). Iar Dumnezeu poate lucra oriunde DAR, totusi, o face cu ”materialul clientului”, nu?
Concluzionand, cred ca basarabenii mai au de facut anumiti pasi pentru a sterge aceste urme, este perfect posibil asta.
Iertati-ma!
@menumorut:
Hmmm… 🙂 Nu stiu, e ceva destul de subiectiv aici. Impresia lasata de basarabenii, nu prea multi, cunoscuti, a fost mai degraba ca sunt mai vii decat romanii. Nu zic ca mai buni sau mai morali, nici mai crestini, ci mai vii.
Insa deja e o discutie generala si chiar nu vedem legatura cu pr. Savatie.
@menumorut:
sa-ti spun sincer, si eu am avut la un mom dat o anumita reticenta – dar nu legata de origine, ci de ‘stilul’ oarecum excentric pt un calugar :).
L-am ascultat insa cu mare atentie si a inceput sa-mi placa enorm. Are mare priza la tineri (am in grup cativa), si in sensul cel mai bun. Pana la urma, pomul dupa roade se cunoaste. Predicile lui au calitatea de a fi foarte practice, f. aplicate.
Cat priveste basarabenii(am cunoscut si eu cativa), da, sigur ca sunt o societate traumatizata. Ca si noi de altfel :). Sigur ca se simte o diferenta de ‘stil’. Dar nu neaparat in rau. Si, in plus, la o analiza cu adevarat atenta, variaza foarte mult de la om la om…
Pe unii nu reuseste sa-i convinga nici chiar Dumnezeu…
Ideea aceasta cu persoana care se ascunde in spatele unei hartii, imi aduc aminte ca am mai intalnit-o si la Soljenitan. Si el zice ca ticalosul se ascunde in spatele unei ideologii. O singura “observatie” la spusa parintelui: nu persoana, ci individul face acest lucru – daca e sa ne raportam la ce spune Parintele Sofronie Saharov despre persoana si individ.
Nu uitati:
atit basarabenii cit si ardelenii sunt romani cu cicatrice pe suflet (ca sa nu zic mutilati) primite “in dar de la straini”.
Basarabenii au suferit sub tortura comunistilor(poate si a rusilor, dar cred ca mai putin). Ardelenii au suferit prin inselarea UNIATIEI (si terorizarea celor ce nu s-au lasat inselati), prin poilitica de discriminare sociala impusa de Viena, prin politica de maghiarizare(pe linga discriminarea sociala) impusa de Budapesta.
Unii oameni ne intră în viaţă ca aurul, smirna şi tămîia.
@ menumorut
Se zice ca parintele Savatie L-a vazut pe Dumnezeu,daca aceasta te poate convinge.Am citit mai toate cartile dinsului,are si un simt al viitorului( ca sa nu zic prooroc ),daca iti amintesti de Adio URSS,bun venit UE,printre altele:
http://savatie.wordpress.com/2011/01/18/adio-urss-bun-venit-ue/
…pe vremea aceea putini,daca chiar erau unii sa inteleaga ce vrea sa ne spuna dinsul.Chiar si astazi,cind lucrurile s-au mai limpezit,unora le este imposibil sa inteleaga prezentul,dar cele ce vor veni.
Cinta si f frumos:
http://savatie.wordpress.com/2010/05/28/cum-m-a-scos-marius-ianus-la-lumina/
Am invatat multe de la dinsul,multumiri.
@menumorut:Iarta-ma te rog, DAR…cred ca,probabil, n-ai trait cat de cat suferinta in viata ta la fel ca…basarabenii…
“In zadar in colbul scolii
Prin autori mancati de molii
Cauti rostul frumusetii
Si indemnurile vietii
Si pe foile lor unse
Cauti taine nepatrunse
Si cu slovele lor strambe
Ai vrea lumea sa se schimbe
Nu e carte sa inveti
Ca viata sa aiba pret
Tu traieste,chinuieste
Si de toate patimeste
Si-ai s-auzi cum iarba creste.”
Mihai Eminescu,Poezii(postume)
Deoarece a trecut printr-o teribila suferinta sufleteasca,parintele Savatie
“aude cum iarba creste”.In plus,dragostea deosebita pentru neamul sau(romanesc) si nu numai,ci si pentru tot sufletul”necajit si intristat” il face impreuna patimitor cu noi toti, atat prin rugaciunile sfintiei sale cat si prin ceea ce scrie.
Iarta-ma,dar nu cred ca parintele e de vina ca nu esti convins de ceea ce a scris mai sus…Amin si Doamne ajuta
@Tuturor
Stiam eu ca exista riscul sa nu reusesc sa explic prea bine ceea ce vreau sa spun sau sa nu fiu inteles intocmai. Este ceea ce ii spuneam admin-ului intr-unul dintre comentariile anterioare.
De ce spun ca parintele Savatie nu mi se pare convingator (opinie absolut subiectiva, de altfel – si poate chiar gresita)?
Iata cum incepe unul dintre textele parintelui:
”Ați auzit, desigur, la televizor, sau ați citit pe net, despre emoțiile negative și emoțiile pozitive. Nu-i așa că, de la început, vi s-a părut că știți despre ce e vorba, că e simplu să împarți lucrurile în pozitive și negative și că, în orice caz, riști să pari prost dacă întrebi ”ce-i aia”?”
Dupa care, in alineatul imediat urmator, raspunde cu exact aceleasi supozitii din paragraful anterior:
”Eu am îndrăznit și m-am întrebat: ”ce-i aia emoții negative și emoții pozitive”? Credeți că răspunsul l-am găsit la Freud, Jung sau alții? Nu. Pentru că e mult mai ”simplu”, răspunsul e peste tot! Tot internetul știe ce sînt emoțiile pozitive și emoțiile negative.”
Unde este logica?
O sa spuneti ca sunt prea scortos, dar eu astfel de formulari nu am gasit la parintele Iustin, la parintele Cleopa sau la altii ca ei, care nu aveau neaparat prea multa scoala!
Apoi, numeste invidia si mania drept emotii, cand este stiut ca ele sunt sentimente! Cu iertare, dar un astfel de mesaj, indiferent daca vine din partea unui preot sau a unui laic, nu are cum sa convinga!
@ menumorut:
Nu e cel mai reprezentativ text pentru Parintele Savatie, dar chiar are multe altele (si deja carti intregi) chiar foarte convingatoare, fie si nu neaparat prin “logica”, ci prin “seductie” (dar nu prin manipulare). Nu inseamna ca are intotdeauna dreptate, nu inseamna ca nu greseste si el, dar de multe ori, totusi, sensibilitatea si talentul sau deosebit l-au facut sa prinda efectiv miezul, esenta din anumite fenomene in putine si bine alese cuvinte, cu care, macar pe… unii (destul de multi, se pare) i-a atins, i-a convins sau macar i-a “invins” 🙂
Nu cred ca e nimerita comparatia cu Parintii Iustin si Cleopa, nu e din aceeasi zona si nu se pot compara mere cu… rosii, sa zicem. Si inca din generatii atat de diferite, deja aproape niste lumi paralele. Fiecare este bun si folositor in alta “nisa”, fiecare cu talantii sai, cu formarea sa omeneasca si cu “targetul” sau. In general nu sunt bune comparatiile.
Acuma, intrand si pe continut putin: totusi, invidia si mania chiar sunt patimi, iar dupa psihologie sunt totusi emotii, in sensul larg, de stari afective. Mania/Furia e chiar emotie si in sensul restrans – e o traire de scurta durata, instabila, exploziva. Dar nu asta ni se pare important. Logica demonstratiei Parintelui era cu totul alta si suntem convinsi ca ai inteles-o totusi.
@admin
Sigur ca am inteles logica! Va multumesc dvs. si celorlalti pentru sugestii, sfaturi si pentru rabdarea de a ma fi ascultat/citit!
Doamne ajuta!
@menumorut,
Mie cele doua paragrafe mi se pare ca au sens, logica nu e deloc complicata. Spune initial ca putini sunt cei care astazi si-ar mai pune problema emotiilor negative si pozitive, pt. ca am putea crede ca e simplu de facut diferenta. Iar in al doile paragraf, cand spune “Eu am îndrăznit și m-am întrebat […] răspunsul e peste tot! Tot internetul știe ce sînt emoțiile pozitive și emoțiile negative”, aici este evident o ironie, sensul este ca tot internetul crede ca stie, dar defapt clasificarea emotiilor in sine, asa cum se practica in teoria gandirii pozitive foarte raspandita astazi, este gresita, caci nu emotiile ar trebui clasificate, ci cauza care le produce. Frica, de exemplu, considerata a fi emotie negativa, uneori poate fi de bun augur, caci fara frica nu am avea simtul conservarii. Exista si manie sfanta (adica justificata), exista o rusine care este de bun simt si de dorit, invidie buna (atunci cand invidiem dar nu dorim raul, ci sa fim si noi la fel ca cel pe care il invidiem, mai ales daca e vorba de virtutii care ne lipsesc) s.a.m.d. Adica e absurd sa clasificam din start emotiile (intelese ca stari de moment) ca fiind bune sau rele, ci trebuie analizat contextul, cauza.
Sunt totusi destule scrieri sau luare de pozitie ale parintelui, care reflecta un mod foarte intelept de a vedea lucrurile, o viziune duhovniceasca deosebita. Cred ca nu prea l-ai urmarit, altfel nu trageai aceste concluzii. Urmareste si ce spune aici parintele, nu doar ce scrie. Spre exemplu la aceasta lansare de carte (link-ul de mai jos), si e doar un exemplu. Poate poate totusi o sa iti schimbi parerea. (Te asigur ca o sa merite, mie mi-a placut foarte mult tot ce a spus.)
Aici sunt ambele parti video:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/05/07/parintele-savatie-bastovoi-sophia-2013-noblete-romania-ingerilor-video/
@ menumorut 3.
Si peste Romania ca si peste Basarabia a trecut acelasi numar de generatii fara religie. Cred ca diferenta consta in faptul ca Basarabia a avut o influenta sovietica mult mai dura decat Romania. Deportarea masiva a romanilor basarabeni, si inlocuirea lor tot masiva cu alogeni rusi, a facut ca echilibrul etnic sa se schimbe sensibil. Romanii basarabeni au fost nevoiti sa se adapteze din mers. Traumele au fost considerabile. Plus sentimentul de abandonare pe care l-au trait …