Cu Wesley Clark si FMI de-a dreapta si de-a stanga, vazandu-se in caruta cu sacii uriasi ai voturilor poporului, PONTA NE AMENINTA ACUM CU REFORME NEPOPULARE SI DUREROASE IN 2013! “Vom supara oameni!”

• Adevarul: Victor Ponta: Următorul an va fi unul dificil, în care Guvernul va lua şi măsuri nepopulare

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, la Târgu Jiu, că anul 2013 va fi unul dificil, în care Guvernul va face şi reforme necesare, însă ale căror măsuri vor fi nepopulare printre alegători. Ponta a menţionat că este dispus să îşi asume riscurile pe care le presupun reformele preconizate pentru anul viitor, precizând că se bazează pe majoritatea stabilă din Parlament.

„În mod sigur anul viitor este un an dificil, dar, din fericire, avem stabilitate şi putem gândi lucrurile nu pentru o lună sau două, ci pentru patru ani. Asta înseamnă că vor fi decizii care nu ne vor atrage laude, prin care vom supăra oameni. Important este să avem o linie foarte clară şi să luăm toate deciziile, unele mai dureroase, altele mai puţin dureroase, pentru ca judeţul Gorj, dar şi toată ţara, să meargă în direcţia cea bună”, a menţionat Ponta. Ponta a arătat că problemele economice ale României, provin, dincolo de datoriile ce trebuie plătite FMI pentru împrumuturile acordate, şi din procesele pierdute de Executiv în faţa bugetarilor şi cele pierdute din cauza nerestituirii la timp a proprietăţilor.

Ponta a spus că, joi, la ultima şedinţă de Guvern, le-a cerut colegilor săi din cabinet să iasă din „logica de campanie electorală”, el declarând că succesul din alegeri trebuie valorificat în 2013 pentru aplicarea unor reforme necesare în ţară. „Ar fi păcat o aşa victorie să n-o folosim, în sensul de a face şi lucruri care nu sunt plăcute electoratului, dar care trebuie făcute. 2013 e un an de decizii. Acum nu mai avem nicio scuză, iar eu sunt dispus să îmi asum responsabilitatea pentru toate deciziile de care România are nevoie”, a declarat Ponta.

Premierul a dat ca exemplu de măsuri care nu sunt pe placul electoratului nemajorarea salariilor cu mai mult decât a fost în 2012, neplata celor care „s-au trezit” revoluţionari după ce s-a terminat Revoluţia, restructurarea ministerelor şi a companiilor de stat. „Sunt dispus acum să iau deciziile care nu s-au mai luat din 2004 încoace. Sunt decizii importante de restructurare a ceea ce înseamnă administraţia românească, modul de cheltuire a banilor publici, modul de colectare a banilor. Vor fi destui oameni nemulţumiţi, dar important este dacă luăm deciziile corecte pentru cei mai mulţi dintre români”, a spus Ponta.

Premierul a venit, joi după-amiază, la Târgu Jiu, pentru a participa la o petrecere organizată de USL Gorj, ocazie cu care Ponta urma să le mulţumească celor care l-au susţinut în campania electorală din colegiul 6 din judeţ la Camera Deputaţilor.

• Voxpublica: 

Mihai Gotiu: Arată-i degetul lui Ponta. Și parlamentarilor. Etapele ante-Molotov

(…) Conform aceleiași surse, Ponta a menţionat că este dispus să îşi asume riscurile pe care le presupun reformele preconizate pentru anul viitor, precizând că se bazează pe majoritatea stabilă din Parlament.

Totul sună, aparent, logic. Uneori, o țară are nevoie și de măsuri mai puțin populare. Dar acestea țin de stări de excepționalitate. Așa-zisa ”lipsă de popularitate” a reformelor reprezintă, însă un non-sens. Reformele trebuie să fie populare. Chiar și atunci când sunt dure, acestea trebuie asumate la nivel popular, nu doar la nivelul unui grup restrâns de atoatecunoscători. Lipsa de popularitate o au doar măsurile injuste, nu cele dure. Cele care restrâng sau încalcă drepturi și libertăți cetățenești (de toate felurile, de la cele de proprietate, la cele privitoare la accesul la justiție, la dreptul de a fi recompensat echitabil pentru munca și efortul depus, drepturi sociale, drepturi și libertăți civice, dreptul a beneficia și de a dispune de resursele unei țări etc.). Anumite reforme sunt nepopulare nu pentru sunt dure iar cetățenii nu sunt dispuși să le înțeleagă și să le accepte, ci pentru că cetățenii realizează că atentează la interesele lor pentru a le favoriza pe ale altora. Ale celor care știu cum să deschidă ușa miștrilor și parlamentarilor ”cu capul” (mâinile fiindu-le ”ocupate”).

Nu există nicio rațiune superioară care să acorde unui grup restrâns de persoane dreptul de a decide în numele tuturor. Desigur, din motive practice, cetățenii unei țări nu pot decide de fiecare dată (prin exprimare directă) acceptul sau refuzul unei măsuri. De-asta s-a inventat, la noi și peste tot în lume, reprezentativitatea. Din acest punct de vedere, Victor Ponta are dreptate: cel puțin în teorie, parlamentarii îi reprezintă pe cetățeni. Și ar trebui să voteze conform voinței acestora, nu după cum dictează partidul și interesele celor din partid și din jurul liderilor grupărilor politice.

Se știe însă, prea bine, cum se votează în Parlamentul României. După deget. Degetul șefului de grup. De mult prea multe ori parlamentarii habar nu au ce conține legea pe care o adoptă sau pe care o resping. Dacă s-a ajuns aici, de vină nu sunt însă, doar politicienii. Ci și cei care i-au trimis în Parlament: alegătorii. Care s-au obșinuit să-i lase în pace. Să doarmă visând cum să-și cheltuiască onorariile. Dacă unii sau alții s-au obișnuit să deschidă ușa vreunui deputat sau senator au făcut-o, aproape în exclusivitate, cu probleme individuale.

Există și excepții, extrem de rare, când diferite grupuri civice s-au mobilizat și au reușit să blocheze proiecte legislative aberante sau au promovat propriile inițiative. Practica acestor intervenții civice arată că, totuși, nu sunt lipsite de efect. Că atunci când îți faci timp să stai de vorbă cu parlamentarii, să le explici ce nu e în regulă cu un proiect de lege, de ce ar trebui schimbată o normă sau alta, mai sunt unii care înțeleg și mai sunt și alții care, chiar dacă nu înțeleg, se conformează cererilor primite pentru ”a da bine” sau pentru ”a nu se pune rău” cu alegătorii. Sunt breșe care trebuie încercate de fiecare dată când se anunță reforme mai puțin populare.

De aceea e esențial să ne obișnuim să le arătăm degetul propriilor parlamentari (fiecare pentru cei din propriul colegiu). Mai întâi arătătorul, fluturându-l ușor, a atenționare. Direct la birourile din teritoriu, în audiențe, sau telefonic, prin poștă sau pe adresa electronică. Să ne obișnuim să fim lobby-iștii propriilor noastre interese (că de cei aflați pe statele de plată ale altora duduie coridoarele Casei Poporului). Să vadă și degetele noastre (nu doar ale șefilor de grup parlamentar). Să știe că suntem cu ochii pe ei, că știm cum votează și să ne asigurăm că știu ce votează.  (…)

Mihai Gotiu: WC si FMI vs. ciumpalaci şi mahalale inepte. Cu Ponta la mijloc. Lupta anului 2013

(…) Anul 2012 a arătat că, într-adevăr, românii încep să înțeleagă cum stă treaba cu democrația. Să priceapă că politica, economia și democrația sunt lucruri diferite, care nu sunt livrate ”la pachet” și ”en-gros”, că, în ciuda distincției, sunt domenii interconectate și, mai ales, că democrația le oferă instrumente pentru a controla politicul și economicul.

Revoltele de la începutul anului ar fi trebuit să-i facă și pe politicieni să-și dea seama că România a ieșit din faza în care putea fi condusă cu propagandă. PDL și Băsescu n-au înțeles o iotă din protestele de stradă. Și au continuat să-i trateze pe români ca o imensă masă de ”ciumpalaci” și ”mahalale inepte”. Cu cosecințele de rigoare, atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare. Nici PSD și PNL, cu Victor Ponta și Crin Antonescu în frunte, nu sunt departe de această perspectivă. Ambii se iluzionează dacă își închipuie că ciumpalacii și mahalale inepte le vor accepta măsurile și politicile pe care nu le-au acceptat venind de la PDL și Traian Băsescu.

În 2013, noul Guvern Ponta intră cu doi imenși bolovani legați de gât: Wesley Clark (WC) și Fondul Monetar Internațional (FMI). Adică lobby-ul marilor corporații internaționale, respectiv instrumentul financiar al cărui scop este să garanteze interesele creditorilor României (indiferent de costurile sociale implicite). Cu astfel de ”susținători”, nu e nicio mirare, cel puțin nu pentru ciumpalaci și mahalalele inepte, că marile probleme ale fostelor guvernări au rămas aceleași și la Ponta 2: privatizările fără cap (Oltchim, Poșta, energia, CupruMin etc.), externalizarea uriașelor costuri sociale și de mediu (către bugetul public) a marilor proiecte de exploatare a resurselor naturale (aur, gaze de șist, petrol), privatizarea sănătății, comasarea accelerată și necontrolată a terenurilor agricole în favoarea unui grup restrâns de proprietari (români și/sau străini).

Ciumpalacii și mahalalele inepte vor începe, însă, anul 2013 mult mai bine organizate, cu o înțelegere mult mai bună a instrumentelor pe care le au la dispoziție, cu o rețea de comunicare mult mai eficientă (chiar dacă aflată încă la început). Înfruntarea va fi una dură și de durată, departe de a se finaliza într-un singur an. Încă nu există un echilibru între cele două tabere, dar diferențele s-au redus considerabil. Dacă WC și FMI își închipuie că simpla transpunere a intereselor lor în programul Guvernului Ponta 2 le asigură succesul, nu pot decât să mă bucur de faptul că sunt atât de rupți de realitate. Surprizele de care vor avea parte vor fi cel puțin la fel de mari ca a marilor miliardari de pe Wall Street care și-au băgat banii în proiectul de la Roșia Montană și care au destupat sticlele de șampanie mai devreme decât era cazul.

Vor mai fi înfrângeri pentru cimpalaci și mahalalele inepte, dar trendul este, zic eu, previzibil. Paradoxal (și un pic cinic), criza a avut și un efect bun. Din imensa masă de oameni rămași fără un serviciu care să le ocupe tot timpul, au mai fost unii care au avut vreme să mai citească o carte esențială, să mai vadă un documentar problematic, să se mai întâlnescă cu prietenii și cunoscuții și să le discute.  Să înțeleagă mecanismele de funcționare ale unei societăți și modurile în care se pot implica pentru a le influența/schimba.

Cum spuneam, această înțelegere e doar la început. O etapă care trebuia parcursă. Cu greutate și cu întârziere s-a trecut peste ea (o întârziere din perspectiva fiecărui individ în parte și a vieții lui, pentru că, la nivel de istorie și de societate, două decenii nu reprezintă, totuși, un interval exagerat de mare).

Pentru 2013 e imposibil de anticipat un rezultat al luptei dintre WC și FMI cu ciumpalacii și mahalalele inepte. Cel mai probabil Ponta va încheia un nou acord cu FMI, dar am mari dubii că va putea să și îndeplinească sarcinile pe care și le va asuma în acord. WC își va vedea interesele pe masa de lucru a Guvernului și a Parlamentului, dar fără a face pași decisivi în rezolvarea lor. Ponta va continua să joace la două capete – o atitudine, zic eu, pierdantă, pentru că îi va nemulțumi și pe unii și pe alții. În cele din urmă (puțin probabil însă că în 2013), va trebui să ia o decizie: trece cu arme și bagaje în tabăra WC și a FMI (respectiv a intereselor reprezentate de WC și FMI) sau va face pasul în lateral, către ciumpalaci și mahalale. Înclin să cred că opțiune lui va fi către WC și FMI (soluția facilă pentru el și baronii PSD-ului). Nu va fi însă o alegere care să-i demoralizeze ori să-i ia prin surprindere pe ciumpalaci.

Legaturi: