PONTA ameninta cu o CATASTROFA daca Parlamentul va RESPINGE proiectul RMGC/ Mihai Gotiu despre starea de spirit a protestelor pentru ROSIA MONTANA si votul in alb/ PROTESTE LA CAMPENI

• Gandul: Victor Ponta: Respingerea proiectului Roşia Montană ar fi o “catastrofă” pentru România

Respingerea de către Parlamentul României a proiectului Roşia Montană ar fi o “catastrofă” pentru România, pentru că ar fi un “mesaj împotriva investitorilor străini”, a declarat premierul Victor Ponta la un seminar organizat de Reuters. “Dacă Parlamentul va decide să nu se facă acest proiect, nu va fi o mare problemă (din punct de vedere economic), dar dacă România oferă mesajul că suntem împotriva investitorilor străini, împotriva exploatării potenţialului nostru, acest lucru ar fi o catastrofă pentru România”, a declarat Ponta, în engleză, cu ocazia Summitului pentru Investiţii în Europa de Est, organizat de Reuters. “Roşia Montană este un proiect foarte important ca simbol, nu în primul rând din punct de vedere economic”, a subliniat Ponta. “Trebuie să profităm de resursele noastre naturale, bineînţeles respectând toate standardele de mediu, dar, dacă acestea se respectă, ar trebui să fim în favoarea explorării”, a precizat Ponta. Premierul României a recunoscut că proiectul Roşia Montană este unul controversat, de aceea este corect să existe o dezbatere publică pe această temă. Însă Ponta i-a îndemnat pe susţinătorii săi din Parlament “să demonstreze încă o dată că România nu îşi neagă propriul drept la dezvoltare”. “Este vorba de dreptul nostru la dezvoltare şi voi continua să lupt pentru asta”, a adăugat Ponta. “Lipsa de curaj a guvernelor anterioare de a aborda proiecte controversate – cred că a fost o greşeală”, a completat Ponta. În altă ordine de idei, Ponta a declarat că nu va permite nicio relaxare a disciplinei fiscale în următorii trei ani, în pofida probabilelor presiuni politice legate de scrutinul prezidenţial din 2014. “Vom opune rezistenţă oricăror tipuri de abordări populiste. Guvernul nostru va fi foarte stabil şi rigid”, a insistat premierul, apreciind că orice tensiuni care ar apărea între partidul său (PSD) şi partenerii din coaliţie nu vor afecta stabilitatea Guvernului.

• Voxpublica: Mihai Gotiu: Saramago a scris despre Roșia Montană. Despe asediul Puterii asupra propriilor cetățeni

Unul dintre cele mai ”ciudate” drepturi democratice e votul în alb. E un concept extrem de abstract (și puțin dezbătut în România), diferit fundamental de votul anulat. Votul în alb este un vot valid care exprimă o nemulțumire civică majoră, un protest cetățenesc împotriva unui sistem politic incapabil să ofere o alternativă cât de cât digerabilă pentru a merita susținerea publică. În urmă cu aproape un deceniu, regretatul scriitor lusitan Jose Saramago a construit o distopie (în ”Eseu despre luciditate”) pornind de la acest concept. Trei sferturi din populația unui oraș (o capitală) votează în ab. Alegerile se repetă, dar numărul de voturi în alb crește la peste 80%. Puse în imposibilitatea de a valida scrutinul, autoritățile trec la represalii. Ca măsură extremă, după declararea stării de urgență, autoritățile decid să abandoneze capitala și să o… asedieze. Pentru a le demonstra oamenilor câtă nevoie ar avea de ”conducere”. Doar că ceea ce se întâmplă depășește așteptările autorităților. În lipsa poliției, hoții și vandalii renunță la activitățile lor, în lipsa serviciilor de salubritate, localnicii ies din case și își curăță singuri trotuarele… Vi se pare că totul e doar un exercițiu de imaginație? O ficțiune? Priviți la ce se întâmplă în ultimele săptămâni în România. La zecile de mii de oameni care ies pe străzi în București, Cluj și alte orașe. Vi se pare că e nevoie de Poliție și Jandarmerie pentru a păstra ordinea? Ați auzit de reclamații privind dispariția unor bunuri (deși genul acesta de adunări ar fi ”raiul” hoților de buzunare)? I-ați văzut pe tinerii care, la finalul protestelor, adună mucurile țigărilor ajunse pe jos? Pentru a nu mai vorbi de concertele oferite ”la liber” în piață (oferirea de servicii culturale reprezintă o altă obligație a ”autorităților”). Protestele din România nu s-au inspirat din cartea lui Saramago. Cel mai probabil, cei mai mulți dintre protestatari nu au citit ”Eseu despre luciditate” (altfel, romanul ar fi trebuit să fie un best-seller cu zeci de mii de exemplare vândute, ceea ce nu e cazul). Dar semnificația gesturilor și protestelor este aceeași: un uriaș vot în alb acordat unei clase politice și unui sistem în ansamblul lui. Obișnuiți să trăiască din dihotomii (și ”în cutie”), politicieni și analiști deopotrivă, caută explicații marginale. Fac calcule (cine ar putea câștiga electoral), emit previziuni (cum s-ar putea transforma o mișcare civică într-o mișcare politică), caută cu disperare ”lideri” (pentru a-i putea ataca, decredibiliza și, implicit, pentru a diviza protestatarii), speculează pe marginea timpului probabil (a stării vremii).  Tergiversează în speranța că ploaia sau zăpada i-ar putea salva. Și, într-un final, refuză realitatea.

***

Urmăresc situația de la Roșia Montană de mai bine de zece ani. Atât aspectele legate de uriașa mizerie generată de corupție, cât și modul de formare și de dezvoltare a opoziției civice. Încă din 2007 mi-am permis să estimez că ne aflăm în fața unui caz de mobilizare civică fără precedent și corespondent în România ultimelor decenii. Din toamna lui 2011 (de la ocuparea clădirii fostului Hotel Continental din Cluj și săptămâna de proteste care a urmat la Cluj și București) am afirmat că s-a depășit o limită de suportabilitate socială și că protestele de amploare nu vor mai avea mult timp de așteptat. La începutul acestui an am anunțat intenția Guvernului de a apela la o lege specială pentru a ”rezolva” afacerea (fără a cunoaște în acel moment și forma legii). Încă din vară, când proiectul legii speciale exista doar la nivel declarativ, am avansat și momentul în care va avea lor explozia.”Confruntarea care se va da în toamnă are o miză mult mai mare decât Roşia Montană. Ea va oferi şi o imagine a raportului de forţe, după mai bine de două decenii de “democraţie”, între un stat ale cărui instituţii au fost acaparate de diferite grupări oligarhice (care îşi dispută între ele doar cota parte din profit, având grijă să nu atenteze însă la “funcţionarea” sistemului) şi societatea civilă”, scriam, pe 11 iulie, în articolul intitulat ”Marea bătălie pentru Roșia Montană se dă la toamnă”. Nu era vorba de ”profeții”, ci de previzionarea unor efecte de așteptat, ținând cont de acumularea progresivă a unei stări de iritare și revoltă, care putea fi constatată ”pe viu” de cei care chiar vroiau să înțeleagă fenomenul la nivelul ierbii și al străzii, nu doar cum apărea filtrat și manipulativ prezentat și comentat în mass-media. Astfel, analizele și comentariile recente (chiar și cele făcute cu bună-credință) mă fac adeseori să zâmbesc. Și nu e vorba de concluzii, ci de premisele false de la care pornesc (s-ar putea ca unele dintre concluzii să se îndeplinească, dar acesta e un lucru care ține mai degrabă de hazard, nu de o fundamentare reală). Abordarea (ideologică) ”de stânga” ignoră o realitate: întreaga mișcare legată de Roșia Montană are la bază apărarea drepturilor localnicilor la proprietate (Alburnus Maior – asociația proprietarilor din Roșia Montană s-a constituit în anul 2000, organizațiile ecologiste intrând în război doi ani mai târziu; ulterior, acestora li s-au adăugat organizații și persoane cu cele mai diferite profesii și ideologii, provenind din cele mai diferite categorii sociale). Alternativele de dezvoltare a Roșiei Montana și a întregii zone a Munților Apuseni țin de valorificarea micii proprietăți private (îndeosebi a proprietății asupra pământului), în mod individual și/sau asociativ, și de afacerile autohtone mici și mijlocii (conceptul de ”economie locală” merită, însă, o dezvoltare mai amănunțită). Abordarea ”de dreapta” încearcă să ascundă sub preș faptul că Afacerea Roșia Montană nu este o ”excepție”, și nici măcar o mostră a capitalismului și corporatismului ”greșit aplicat în România”. E un model importat din corporatismul occidental, o rețetă testată cu succes pe întreg mapamondul (de la mecanismele de lobby angajate, la dereglementările și privilegiile care favorizează corporațiile, la modul în care se obțin – prin corupție instituțională strălucitor ambalată – aceste dereglementări și privilegii). Afacerea Roșia Montană este un caz de corupție, dar o corupție generată de un sistem greșit, nu un caz izolat ori un ”accident”. În privința dezvoltării alternative (de care am amintit mai sus) e nevoie de intervenția statului (în dezvoltarea infrastructurii, în susținerea și protejarea micilor afaceri, în creșterea calității vieții în mediul rural și semi-urban, prin susținerea serviciilor de educație, sănătate și oferte culturale). Abordarea apolitică nu stă în picioare (refuzarea partidismului nu e echivalentă cu apoliticul, revendicările sunt cât se poate de politice – de la demisia unor miniștri până la stoparea unei legi și adoptarea alteia – legea anticianură). Cea mai hilară rămâne abordarea conform căreia cei aflați pe străzi sunt persoane care ”nu merg la vot” (de unde și ideea implicită că politicienii pot ignora revendicările străzii, pentru că, oricum, nu vor fi afectați electoral). Afirmația e cât se poate de fantezistă (ținând cont de caracterul extrem de eterogen al mișcării) și nu ține cont exact de opțiunea de care vorbeam la început: votul în alb. Sancțiunea democratică extremă care nu are cum să fie ignorată (chiar și atunci când e exprimată simbolic, prin proteste în stradă, și nu la urne). Efectul unui vot în alb e de-legitimarea oricărei Puteri politice. Cu eticheta ”ilegitim” nu poți guverna (chiar dacă, teoretic, câștigi alegerile). E un fapt. Desigur, precum în ”Eseu despre luciditate” poți să-ți supui cetățenii unei stări de asediu. Cu un singur efect – conștientizarea de către societatea civilă a impotenței puterii politice* . A faptului că puterea politică nu e necesară și că absența ei nu generează (așa cum le e frică multora) haos. Dimpotrivă, după cum se poate observa la marșurile și protestele din ultimele săptămâni, cu o minimă organizare și cu respectarea unor reguli sociale elementare se poate trăi și fără ”autoritate”. Pentru început, câteva ore pe săptămână. Câteva săptămâni la rând. Apoi luni. Până îți învingi temerile , ți se face poftă de mai mult și începi să te obișnuiești cu asta. Pe termen scurt (și imediat) obiectivul e cât se poate de clar: stoparea proiectului distructiv de la Roșia Montană (respingerea legii speciale e doar un pas în acest război). Pe termen lung, miza e mult mai mare: înțelegerea și conștientizarea faptului că oamenii nu sunt dependenți de puterea politică, ci taman pe dos: puterea politică e dependentă de cetățeni.

• Voxpublica: Costi Rogozanu: Un platouaş PARANOIA: SIE, fascişti închipuiţi. Joburi pentru artişti. Cînd TVR e ok

Gluma cu personalităţi multiple ” eu în calitate de deputat etc.” a obosit. Să observăm că zilele astea se întîmplă ceva mai mari oscilaţii pe o scară a stabilităţii psihice publice. De exemplu, SIE sugerează ferm prin comisiile care-i audiază că sînt forţe străine care vor să influenţeze mişcarea anti-exploatare. Meleşcanu a ieşit de la comisia Roşia Montană cu un mesaj clar menit plasării publice: există ţări prietene care au interese anti-exploatare. În rest, explicat 10 minute că nu poate de fapt să spună nimic, pentru că-s informaţii secrete. A mai anunţat că comisia lui peşte prăjit nici nu l-a întrebat de tranzacţii bursiere, dacă sînt măcar vizate. Nici politicienii români nu sînt implicaţi. O audiere de formă cu un mesaj clar. Totul e secret cu o excepţie: că ungurii ne sapă din Vest şi ruşii din Est. Apoi, interesant mesajul transmis de Ilie Sârbu. Tot din gama paranoidă, des întîlnită în critica mişcărilor de stradă din Balcani: “extremiştii!”:

Oamenii nu asta aşteaptă de la noi. Mâine poate să apară o grupare fascistă cu 500.000 de oameni şi atunci ce facem devenim fascişti sau comunişti. Noi trebuie să fim lucizi că avem în spate această forţă imensă, nu o are nicio instituţie a ţării”, a precizat pesedistul.

Pe forţa aia imensă nu v-aţi bazat nici o clipă, n-aţi fost în stare să vă asumaţi voturile primite. Iar dacă vă durea de fascişti, vă uitaţi ce de declaraţii cu coloratură fascistă au ieşit din parlamentul ăla de-a lungul timpului. Cît despre schema cu “cele două extreme”… e fumată.

• Gandul/ CTP: Eutanasierea cetăţenilor

Traian Băsescu a susţinut dintotdeauna eutanasierea câinilor sălbatici de pe străzi. Traian Băsescu a susţinut dintotdeauna exploatarea aurului de la Roşia Montană de către golzii corporaţi. Le susţinea şi acum un an, când Curtea Constituţională a hotărât că dl. Băsescu se poate şterge cu voturile a 7,4 milioane de români. A existat cine n-a votat. Unde erau atunci toţi câinofilii care acum zbiară şi se dau cu curul de pământ la uşa CCR că nu sunt luaţi în seamă, în vreme ce acelaşi preşedinte Zegrean de anul trecut face bancuri? Dar cei care ies acum în Piaţa Universităţii pentru ca voturile lor în favoarea salvării Roşiei Montane să conteze? Câinii şi cianura înseamnă mai mult decât eutanasierea a milioane de români în calitatea lor de cetăţeni?

• Hotnews: Parlamentarii din Comisia Rosia Montana, blocati pentru scurt timp intr-un restaurant din Campeni de 1.000 de oameni care se impotrivesc proiectului: “Hotii”, “Uniti, salvam Muntii Apuseni”

Peste 1.000 de persoane s-au strans, miercuri seara, la un restaurant din Campeni unde membrii Comisiei parlamentare au o intalnire cu opozantii proiectului de la Rosia Montana si au blocat iesirea parlamentarilor, strigand “Hotii” si “Uniti, salvam Muntii Apuseni”, in zona fiind mobilizati jandarmi, anunta corespondentul Mediafax. Membrii Comisiei parlamentare Rosia Montana s-au intalnit, miercuri seara, la un restaurant din Campeni, cu opozantii proiectului, respectiv cu reprezentanti ai unor ONG-uri, societati comerciale si asociatii profesionale. In momentul in care au incercat sa iasa din restaurant, cei 13 parlamentari au fost impiedicati, iesirea fiind blocata de alte o mie de persoane care se opun proiectului minier. Oamenii au incercat sa forteze cordoanele de jandarmi, strigand “Hotii” si “Uniti, salvam Muntii Apuseni”. Dupa ce parlamentarii au stat circa 15 minute in curtea restaurantului, jandarmii au reusit sa elibereze drumul, astfel ca acestia au putut pleca, protestatarii reusind sa loveasca de cateva ori microbuzul in care se aflau acestia. In curtea restaurantului, la ora transmiterii acestei stiri se afla ziaristi care nu reusesc sa iasa din cauza multimii, protestele continuand. La intalnirea care se desfasoara intr-un restaurant din Campeni participa membrii Comisiei speciale parlamentare Rosia Montana, reprezentanti ai unor ONG-uri care se opun proiectului minier, ai unor societati comerciale din zona, reprezentanti ai comunitatii, precum medici, un preot si un notar public, dar si ai unor asociatii profesionale si ai crescatorilor de animale. Participantii la intalnire i-au informat pe membrii Comisiei speciale parlamentare Rosia Montana ca se opun proiectului minier deoarece il considera periculos, iar pe de alta parte afacerile si vietile lor ar fi afectate daca ar incepe exploatarile. Reprezentantul unei societati comerciale care produce mobilier a declarat ca afacerea sa va intra in faliment. “Simpla suspiciune ca produsele noastre au lemn dintr-zona contaminata i-ar determina pe clienti sa nu le mai cumpere”, a spus acesta, adaugand ca Ucraina nu are o industrie de prelucrare a lemnului din cauza accidentului de la Cernobil. “Cine isi va asuma desfiintarea unor locuri de munca in fabricile noastre? Afacerile noastre nu inseamna dezvoltare durabila?”, a intrebat reprezentantul societatii comerciale care produce mobilier. La randul sau, presedintele Federatiei Micilor Fermieri, Aurel Stan, a afirmat ca agricultura reprezinta “o indeletnicire importanta” a localnicilor, insa dezvoltarea exploatarii miniere ar insemna ca agricultura din Muntii Apuseni sa se opreasca din dezvoltare, iar produsele sa fie contaminte cu cianuri si cu praf de metale grele. Reprezentantul unui ONG ecologist, Ioan Utiu, a afirmat ca, in cazul in care proiectul ar porni, dispersia prafului de metale grele s-ar face pe o suprafata de 300 de kilometri. “O exploatare de genul acesta nu ar trebui sa aiba loc intr-o zona locuita cum este cea a Muntilor Apuseni. Exista problema folosirii cianurii, dar ingrijorarea mea este legata si de praful cu metale grele, iar dispersia acestuia s-ar face pe o suprafata de 300 de kilometri. Haideti sa facem o afacere impreuna: luam apa care iese din iaz, o imbuteliem si o servim la Parlament. Dumneavoastra ati bea din ea? Va spun eu ca nu”, le-a spus Utiu parlamentarilor. In paralel, la poarta restaurantului s-au adunat cateva sute de protestatari care scandeaza lozinci impotriva proiectului minier: “Nu ne tratati cu cianura”, “Vrem natura, nu cianura” si “Apusenii nu gusta cianura”. Printre protestatari se afla si cateva mame cu copii in carucioare, pe care au amplasat afise cu mesaje precum: “Vreau sa cresc fara cianura”. Miercuri, la Rosia Montana se afla 13 din cei 19 parlamentari din Comisia speciala parlamentara. Senatorul Darius Valcov, presedintele Comisiei speciale parlamentare pentru Rosia Montana, spunea, dupa ce a vizitat o parte din obiectivele din zona, ca va fi o decizie foarte greu de luat pentru ca, indiferent care va fi aceasta, vor exista suparari.