Parintele Savatie Bastovoi (interviu Formula As): E O VREME DE SFARSIT, S-AU RASTURNAT LUCRURILE/ Viata in virtual e o mare MINCIUNA
“Alunecăm pe o pantă greşită în mod organizat şi, dacă nu ne vom opri, peste 30-40 de ani Biserica va fi doar a celor aleşi, în rest muzee şi spectacole de iarnă”
Vezi si:
***
- Formula As: Ieromonah Savatie Baştovoi – “Eu nu am cunoscut o treaptă mai înaltă, mai frumoasă, mai luminoasă şi mai dulce, decât aceea a monahului care iubeşte şi este iubit” (interviu realizat de C. Tarziu – fragmente)
(…)
“Monahismul trebuie să fie închis. Misionarismul nu e al călugărilor”
– Care credeţi că e postura naturală a monahismului: cea a închiderii în faţa lumii, a izolării şi rugăciunii intense, sau cea misionară, de prezenţă activă în lume?
– Monahismul trebuie să fie închis. Misionarismul nu e al călugărilor. Deşi trăim o vreme când misiunea a ajuns pe capul călugărilor. Asta arată că e o vreme de sfârşit, că lucrurile s-au răsturnat. Sfântul Simeon Noul Teolog judeca, în vremea sa, cum că harul duhovniciei a trecut de la arhierei mai întâi la preoţi şi mai apoi la călugări, din cauza slăbirii duhovniceşti. E cumplită vremea. Eu când mă gândesc că Dumnezeu a ajuns să fie propovăduit şi de unul ca mine mă ia cu fiori, cu deznădejde. Deşi, pe de altă parte, mă minunez de dragostea şi smerenia cea mare a lui Dumnezeu, care nu face deosebire între oameni: primeşte slavă şi de la unul curat, dar îl ascultă şi pe un păcătos, dacă are inima înfrântă. Să ştiţi că eu mă prihănesc pentru ieşirile mele şi nu le consider nici o clipă lucrări călugăreşti. De aceea am şi zis la început că nu sunt un model şi nici nu vreau să fiu. Numai eu şi Dumnezeu ştim ce e în sufletul meu şi de ce ajung să fac anumite lucruri. Monahul trebuie să fie monah şi eu nu am cunoscut o treaptă mai înaltă, mai frumoasă, mai luminoasă şi mai dulce decât aceea a monahului care iubeşte şi este iubit.
În ce priveşte Biserica, dacă se va continua aşa, cu televiziune, cu pelerinaje, concerte pascale şi buticuri cu tămâie şi agheasmă în mall-uri, vom pierde teren în faţa lumii. Care-s preoţii cei mai bogaţi, mânăstirile cele mai bogate? Aceia care au butic în mall sau aceia care se roagă? Vă asigur că aceia care se roagă, că vine lumea din toate cele patru vânturi, cu daruri şi nădejde şi nu au lipsă de nimic. Însuşi Dumnezeu aşa lucrează: “Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate celelalte se vor adăuga vouă”.
Alunecăm pe o pantă greşită în mod organizat şi, dacă nu ne vom opri, peste 30-40 de ani Biserica va fi doar a celor aleşi, în rest muzee şi spectacole de iarnă.
“Cea mai mare problemă a tinerilor români este dezorientarea. Nu ştiu încotro s-o apuce”
– Spuneam la începutul dialogului nostru că aveţi o mare trecere la tineret. Simţiţi că aveţi o responsabilitate specială faţă de aceşti tineri?
– Totuşi, o anume responsabilitate v-a determinat şi să înfiinţaţi editura Cathisma. Ce vă propuneţi cu ea şi ce aţi realizat deja?
– Cu editura Cathisma mi-am propus să “hrănesc” spiritual tocmai segmentul acesta al tinerilor şi, în general, al oamenilor mai mult sau mai puţin zbuciumaţi, nemulţumiţi, pe undeva revoltaţi, şi care nu acceptă imediat o explicaţie, ci preferă să ajungă singuri la nişte concluzii. Cathisma este pauza de şedere în timpul slujbei din biserică, în timpul citirii psalmilor, când rugătorii, osteniţi de atâta stat în picioare, au dreptul să se aşeze şi să asculte cuvintele sfinte într-o stare de odihnă. Cele peste douăzeci de titluri editate, care au avut cel puţin câte două ediţii, mă conving că am reuşit să facem o legătură de suflet cu cititorii, iar ăsta e un semn că setea de spiritualitate e vie în România şi că doar trebuie alese bine vasele pentru a o servi.
– Care credeţi că sunt cele mai importante probleme ale tineretului român ortodox de astăzi?
– Cea mai mare problemă a tinerilor români este dezorientarea. Nu ştiu încotro s-o apuce. N-au tărie, sunt ca florile care nu se prind. Acest fapt se datorează mai întâi de toate politicii mondiale de handicapatizare a tinereţii. În Imperiul Roman, tânărul era matur la 21 de ani şi, prin urmare, apt pentru a sluji cetatea. Acum, tânărul învaţă până la 35, 40 de ani, când îşi ia doctoratele şi termină cu bursele în străinătate, adică e un învăţăcel care tremură după note, în loc să zidească ceva. Între timp, face toate păcatele posibile şi-şi pierde credinţa în dragoste. Când îşi dă seama că nu mai este tânăr şi că nu a împlinit nimic vrednic în viaţă, vrea să întemeieze o familie, dar e nemulţumit de alegerile ce-i stau la îndemână, pentru că are de ales dintr-o lume ca el. Şi aşa, viaţa se transformă într-un nesfârşit cerc al lui “ce să fac?”. Numai iubirea ne poate scoate din această încurcătură, iubirea care este jertfă şi iertare. Căci, nu-i aşa?, a iubi înseamnă a ierta – cum este şi titlul unei cărţi pe care am scris-o.
– Credeţi că tendinţa generaţiilor noi de a trăi tot mai mult în virtual, pe internet, slăbeşte credinţa, sau dimpotrivă e o oportunitate pentru misionarismul Bisericii?
– Toată “prietenia” pe reţelele sociale online şi folosirea în exces a internetului slăbesc comunicarea şi dragostea. Viaţa în virtual e o mare minciună. Este ca amorul prin telefon.
– Părinte, sunteţi un “navetist” neobosit între România şi Basarabia. Există diferenţe în trăirea credinţei între tinerii de dincoace şi cei de dincolo de Prut?
– Eu nu mai văd o mare diferenţă între tinerii de dincolo şi de dincoace de Prut. Televizorul îi face pe toţi la fel. Mulţi tineri basarabeni care nu erau credincioşi – din pricina sistemului în care s-au născut şi au trăit – se întorc credincioşi după studiile în România. În România tineretul merge la biserică şi asta face din România o ţară frumoasă. Preluarea acestei frumuseţi este, fără îndoială, cel mai de preţ câştig al miilor de basarabeni care au studiat în România.
(…)
Integral AICI
Legaturi:
- Parintele Savatie Bastovoi: TRAIM INTR-O MARE PESTERA DIGITALA
- Parintele Savatie: SUNTEM ADEVARATI NUMAI CAND PLANGEM/ Sa aparam ortodoxia de… noi. “Nebunul” Anatoli si lepadarea de falsele noastre “ortodoxii”
- PARINTELE SAVATIE DESPRE TRUFIA CARE NE DEZBINA
- Parintele Savatie Bastovoi despre sfarsitul libertatii de exprimare si inchiderea emisiunii “PIETRELE VORBESC”: DE ACUM INAINTE NU VOM PRIMI DECAT LOVITURI!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
In acelasi numar al revistei Formula As este si un articol interesant despre autorul lucrarii “Inteligenta materiei”. Pozitia sa este crestina chiar daca nu pur ortodoxa.
@elena madalina:
Nu eram niciunul disponibili pentru site, comentariile dvs abia acum au fost aprobate…
“Sa ne iubim cu adevarat unii pe altii.
Sa incercam sa iubim pe toata lumea si pe aceea care se zice ca e rea.
Sa iubim si sa iubim mult,si sa iubim frumos,sa iubim rana si pe cel care ne_a facut rana.
Sa stim sa furam pe Hristos de la dusmanii nostri.El sta ascuns la cei care ne sunt dusmani.
Nu poti fi gazda lui Hristos daca nu_ti sunt dragi cei care te urasc si daca inima ta nu este un mic cer al iubirii.”
P.Arsenie Papacioc
–
@soram
Este adevarat ce spuneti dar este masura celor mari. Tot pr. Savatie Bastovoi spune intr-o conferinta (intitulata Riscurile iubirii) ca unul dintre cei care a indurat chinurile inchisorii alaturi de pr.Arsenie Papacioc spune ca acesta (pr. Arsenie) le spunea: Destul pentru noi sa ne suportam, sa nu ne uram. Si acel parinte marturisea ca doar atunci, la cei 80 de ani, a inteles ce a vrut sa spuna parintele Arsenie Papacioc atunci in inchisoare.
Chestia cu íubitul numai sta in picioare…decat la cei care sunt indumnezeiti…restul – macar sa nu-i urasti si sa-i suporti (cum spune Sanziana) si deajuns ti-e tie fiindca, ”in rabdare va ve-ti castiga sufletele voastre” voi! cei de pe urma…
In privinta nebuniei din zilele noastre privind titularizarile, doctoratele…prin asumarea riscului de a-si se jertfi viata pe altarul stiintei – in detrimentul trairii ei, luciditatea TREZIRII si a parerii de rau (tardive) te obliga sa te vezi asa cum esti: intr-o stare de (in)singurare care te poate face s-o iei razna – de-aici, cautarea febrila si fuga nerationala (la unii) care doresc – arzand etapele firesti si nebagand in seama bagajul fiziolgic care a imbatranit o data cu ei – ca se-apuca sa faca lucruri pe care nu le-au facut cand trebuia, dand CHIX! – adica….sa sara parleazul direct in prapastie!
E trista etapa asta de handicapatizare a tinerilor – de fortare a limitelor omenesti prin acumularea excesiva de stiinta – cat mai multa! si pentru ce?! pentru o parlita de diploma care nu te bucura decat pe moment si nu te-ajuta DINCOLO in vreun fel…cel mult, daca ai un simt al umorului macabru, iti poti pune pe crucea de la mormant – ca in cimitirul de la Sapanta – insiruirea de titluri onorifice spre uimirea babei care-ti aprinde tamaie si o lumanare ori a groparului care mai jumuleste balariile de pe mormantul tau…e caraghios!
“Nu te lasa biruit de rau(de cel al semenilor),ci biruieste raul cu binele(Romani12,21)Sa nu ne razbunam pe nimeni,nici macar cu gandul sau intentia rea,sa lasam razbunarea pe seama lui Dumnezeu.Sa-i iubim si pe vrajmasii nostrii.Pe ei ii invata si ii atata diavolul(Viata mea in Hristos-Sf. Ioan de K).”Suferinta multa
dar si mila multa din partea lui Dumnezeu.
“Durere multa dar si iubire multa de la Dumnezeu.
Patimire multa,dar inlauntrul acesteia
Dumnezeu te indruma exact acolo,in locul adinc pe care sufletul tau atat de mult il doreste,atat de mult il pofteste.
Dumnezeu stapaneste lumea,El ingaduie un lucru sau altul si noi trebuie sa intelegem din voia Lui adevarul si sa ne supunem.
Ca neam,ca natiune sa nu privim lucrurile care vin peste noi la intamplare,sa intelegem ca pe toate le guverneaza Dumnezeu,le randuieste spre folosul nostru.Uneori ne folosim mult,este in interesul nostru sa patimim,caci asa ni se deschid ochii,ni se curateste sufletul.Alteori,tocmai pentru ca ne semetim,nu suntem dupa voia Lui,nu suntem asa cum ne vrea Dumnezeu,de aceea ne loveste.”(Taina suferintei)
“A rabda nu sta in puterea noastra.Caci cum ar putea vasu
l de lut sa tina apa curgatoare,daca nu l-ar intari focul dumnezeesc?
Toate le vom lua in Hristos Iisus,Domnul nostru,de I ne vom supune,cerandu-le intru smerenie,cu o dorinta neancetata.”(Sf.Isaac Sirul)
Vorbe!
Teoretizari…
La teorie toti suntem mesteri, practica – ne omoara!
M-a pus la punct un preot odata, spunandu-mi franc: ”tu DOAR vrbesti despre Dumnezeu, in schimb – nu-L cunosti” – facand aluzie la traire!
Spunea Pr.Paisie Aghioritul referitor la vremurile aste grele, ca putini vor ramane de partea lui Hristos TOCMAI datorita incercarilor aproape insuportabile care duc/conduc la racirea dragostei dintre oameni (ce cuvant mare DRAGOSTEA asta…si cat de usor si inconstient il manevram de parca si suntem plini de asa ceva, dand pe dinafara si altora….poate d-aia si arata fata lumii asteia ASA!)
@Magda
Tot primind sfaturi de la duhovnici,citind kilometrii de pagini de carti duhovnicesti,poate ne rusinam si noi si nu ramanem la kilometrii de vorbe,ci incercam sa punem in practica ceva,candva…
Doamne ajuta!
Iertare!
Cat si cum traieste fiecare dintre cei care mai si vorbesc, stie Dumnezeu. In parte stie si duhovnicul fiecaruia dintre noi. O cunosc pe “soram” de mai bine de zece ani si va spun ca este o bucurie pentru mine orice intalnire cu ea.
Dumnezeu sa ne dea tuturor sa avem prieteni buni asa cum este sora m. in realitate, chiar daca in virtual nu se vede.
Dumnezeu sa te ajute draga m., si roaga-te si pentru mine!
“O,om!Ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii dai,
caci ea,mereu,spre iad sau rai
pe multi o sa indrume.
ce grija trebuie sa pui
in viata ta in toata,
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus…in veci nu-l mai aduni,
si vei culege roada lui
ori viu,ori mort odata.
……………..
Deci nu uita!…Fii credincios
cu grija si cu teama
sa lasi in urma luminos,
un semn,un gand,un drum frumos,
caci pentru toate,neandoios,
odata vei da seama.”
(TRAIA Dorz)
Eu nu-s decat o ANONIMA,mai ales in virtual,de aceea nici nu scriu aici vorbele mele,doar citate,dar caile Domnului sunt tainice.
Dumnezeu sa-i ajute pe toti “cititorii”acestui site mangaitor de suflete.
admin-
rectific”TRAIAN DORZ”
@ Magda si soram
Putem sa privim iubirea (de vrasmasi) ca avand mai multe trepte. Jean-Claude Larchet aminteste de ele in cartea sa “Iubirea Crestina”, de unde voi enumera urmatoarele: sa nu rasplatim raul cu unul de aceeasi masura, sa nu te razbuni, sa nu te impotrivesti, sa nu te manii, sa nu te intristezi, sa socotesti ocarile binefacere, sa te lasi de bunavoie prada ocarilor, sa doresti sa ai parte de si mai multa necajire, sa nu urasti pe cei ce-ti pricinuiesc suferinta, sa nu tii minte raul, sa nu invinuim vrasmasii, sa nu ne scarbim de ei, gandul la relele facute de vrasmasi sa nu trezeasca nici cea mai mica amaraciune sau tristete, sa nu-i judecam, sa-i iertam din toata inima, sa ne dam toata silinta de impacare cu cei care ne vrajmasesc, sa avem mila si sa impreuna-patimim cu ei, sa ne rugam ca Dumnezeu sa nu-i pedepseasca, sa ne rugam lui Dumnezeu pentru ei, sa-i iubim din suflet, sa le dorim si sa le facem binele, sa-i socotim pe cei care ne fac rau deopotriva cu cei care ne fac bine si sa le aratam aceeasi iubire, sa ne puratam cu vrajmasii ca si cu niste prieteni de-ai nostri, sa-i iubim pe vrajmasi mai mult chiar decat ne iubim pe noi insine.
Mai departe spune: “Treptele acestea nu sunt fireste, intepenite in randuiala lor. Fiecare dintre aceste purtari iubitoare poate sta pe orice treapta si are in ea, putin ori mai mult, ceva din celelalte. Pana la urma iubirea cu multele ei chipuri e una si nedespartita”.
Asadar sa nu avem tendinta de a privi iubirea reductionist, ori ca fiind ceva ce se gaseste doar la sfinti, atintindu-ne privirea doar spre ultima ei treapta, si in acelasi timp sa ajungem sa credem ca noua, oameni de rand, ne este cu neputinta sa o avem. Sa nu uitam ca, in fapt, zi de zi trebuie sa lucram aceste chipuri ale iubirii si sa nu asteptam sa ne pice asa peste noi o astfel de iubire sfanta precum o para malaiata.
PS: 1. Magda, groparul care jumuleste buruieni de la mormant cred ca tine deja de domeniul trecutului. Acuma si pe campuri se da cu ierbicid… Si moartea o sa fie tehnologizata si institutionalizata.
“Viata in virtual e o mare minciuna”.
O sa-mi permit aici sa-l contrazic pe parintele Savatie, caci eu m-am folosit mult de forumul pe care l-a avut sfintia sa acum vreo 11 ani si care pentru mine a fost o mare bucurie, caci m-am intalnit acolo cu frati si surori, cu care si astazi am ramas in legatura, desi traim in locuri diferite.
Forumul parintelui Savatie era deosebit, pentru ca era multa dragoste acolo, era multa rabdare, erau discutii in care nu-si aveau loc decat dezbateri religioase si in care parintele intervenea intotdeauna cu multa finete si discretie, astfel incat si daca ne certa, noi eram bucurosi, caci “cearta” sfintiei sale, era invatatura.
Din pacate,la un moment dat, plecand in “drumuri” calugaresti care nu-i mai permiteau monitorizarea forumului, acesta a fost inchis.
Dar, parinte Savatie, ceea ce sfintia voastra ne-a “construit” in suflete cu acel forum, si cu site-ul pe care-l aveati acum 10-11 ani, sa stiti ca nu a fost minciuna, ci multi ne-am intors la Dumnezeu si am inteles ca Dumnezeu lucreaza si in virtual, caci cu voia Lui, virtualul exista.
Sigur ca in virtual exista multe pericole, dar oare in viata reala nu exista ?
Si in virtual, ca si in real, liberul arbitru trebuie sa lucreze, si pana la urma este alegerea fiecaruia daca in virtual merge tot cu Dumnezeu, ca si in real, sau in virtual il huleste pe Dumnezeu, si atunci e sigur ca asta face si in real…
Domnul sa va aibva in paza, parinte Savatie, si rugati-va pentru noi cei slabi….
@Hrisanti:
cred ca pierdeti din vedere intelesul frazei spuse de parinte, pentru ca o citati trunchiat. E vorba de “viata in virtual” care e cu totul altceva decat “virtualul” in sine.
E un exces aici, trairea vietii in virtual cu tot ce presupune asta, socializare, transferul relatiilor inter-umane in capcana bitzilor, asa zisa “pretenie virtuala” – nu de folosirea virtualului pentru ceea ce ar fi util si limitarea la atat.
@ Alin-7
Frate, o frantura de “viata in virtual” este si acest blog…Eu zic ca e bun, si ca cei care aleg sa-l frecventeze folosesc “viata in virtual” spre binele lor.
Cei care aleg partea rea a virtualului, asta fac si in viata reala…Asta vroiam sa spun.
O sa razi, dar tinand cont de cum se misca lumea, societatea moderna, s-ar putea ca uneori “viata in virtual”, pe site-uri de folos, sa fie chiar mai buna si mai de recomandat decat viata in real, care devine din ce in ce mai insuportabila, tinand cont de ceea ce ni se impune tot mai intens, noua crestinilor, sa suportam, sa acceptam…
Lucrurile nu se pot imparti numai in alb si negru, exista zeci de nuante.
Nu mi se pare ,nin virtual.Daca te gandesti cati mai merg pe la biserica, sau citesc despre Cele Sfinte.Este printre putinele lucruri intalnite pe internet.Chiar sunt lucruri de actualitate pe care nu le afli la tv.
Printre putinele lucruri bune.