PRIM TEST ESUAT CU INTERCEPTORII SCUTULUI AMERICAN ANTI-RACHETA. Despre ILUZIA PROTECTIEI oferita de scut: nu poate proteja populatia civila, ci doar bazele militare!
- Hotnews: Primul test cu interceptorul SM-3 a esuat: Racheta nu si-a atins tinta deasupra Oceanului Pacific
O racheta de tip Standard Missile-3 Block IB, lansata de un interceptor produs de Rayhteon Co., nu a reusit sa-si loveasca tinta intr-un test desfasurat joi deasupra Oceanului Pacific, a anuntat Missile Defense Agency din cadrul Pentagonului american, preluata de Bloomberg. In primavara acestui an, Departamentul american al Apararii anunta ca in Romania vor fi functionale pana in 2015 rachete de tip Standard Missile-3 Block IB – varianta terestra.
Standard Missile 3 (SM-3) Block 1B, parte a sistemului Aegis Ballistic Missile Defense, a fost lansata de pe crucisatorul USS Lake Erie, la 90 de secunde dupa ce o racheta fuseses lansata de pe un poligon din Kauai, statul american Hawaii. “Interceptarea tintei nu a fost realizata”, a precizat Missile Defense Agency, adaugand ca va realiza “o ancheta extinsa” pentru a determina cauza esecului lansarii. Potrivit Bloomberg, lansarea de joi a fost primul zbor test pentru racheta SM-3 Block IB.
Incepand din 2002, de la realizarea primelor teste Aegis Ballistic Missile Defense, armata americana a realizat 27 de teste deasupra marii, 22 dintre ele fiind reusite. Un purtator de cuvant al Missile Defense Agency, Rick Lehner, a afirmat ca este prea devreme sa spuna daca testul esuat va duce la intarzierea programului SM-3. Lehner a adaugat ca Pentagonul intentioneaza sa cumpere peste 300 de rachete SM-3 Block IB in urmatorii cinci ani, costul unei rachete fiind de 12-15 milioane de dolari. John Paterson, un purtator de cuvant al companiei Raytheon Missile Systems, a refuzat sa comenteze testul esuat din Pacific.
Potrivit Pentagonului, in Romania vor fi functionale pana in 2015 rachete de tip Standard Missile-3 Block IB – varianta terestra. Acestea au 350 mm in diametru, lungime de 6,6 m si cantaresc peste o tona si jumatate fiecare. Raza lor de actiune este de 600 km.
Citeste mai multe despre SM-3 pe site-ul GlobalSecurity.org. (…)
- Foreign Policy (Pavel Podvig): Mitul scutului antirachetă
(…) Iluzia protecţiei. Apărarea antirachetă nu va face niciodată diferenţa atunci când vorbim de misiunea sa principală – protejarea unui stat de ameninţarea unui atac nuclear balistic. Dacă tu ai rachete şi eu dispun de un sistem de apărare antibalistică, tu tot ai avea o şansă rezonabilă de a lovi cu succes teritoriul meu cu un focos nuclear. Faptul că am un sistem de apărare antibalistică nu schimbă cu nimic calculul adversarului. Aşadar, dacă încerci să oferi protecţie populaţiei, în esenţă raţiunea primă a scutului, atunci acest instrument este irelevant; nu te ajută efectiv nici să-ţi protejezi populaţia, nici să elimini probabilitatea unui eventual şantaj. În plus, toată concepţia noastră despre cum funcţionează scutul este desprinsă dintr-un raţionament din vremea Războiului Rece, bazat pe estimarea capacităţii de distrugere (când un anumit procent era de la sine înţeles, tolerabil) pe care o poate dezlănţui adversarul. Dar din perspectiva protecţiei populaţiei efectul scutului este minim, câtă vreme adversarul îşi conservă potenţialul de şantaj şi intimidare.
Ce poate scutul. Actualele sisteme antibalistice de tipul Patriot, THAAD, Aegis oferă un anumit tip de capabilitate în protejarea unor elemente de infrastructură militară (al apărării antiaeriene, spre exemplu). Din perspectiva capabilităţilor actuale sau din viitorul apropiat, aceasta este o misiune rezonabilă. Dacă vrei însă să securizezi teritorii şi populaţii, atunci problema se pune cu totul altfel. Apărarea trebuie să fie absolută, pentru a fi un instrument eficient în descurajarea unui şantaj balistic. Iar protecţia absolută este o iluzie. Dacă din start consideri că o umbrelă imperfectă e şi ea un avantaj în sine, atunci un scut antirachetă te va ajuta cel mult să reduci numărul victimelor, dar nu poate în sine descuraja un şantaj balistic nuclear. (…)
Iata, asadar, un verdict venit din partea unui specialist in armament nuclear: scutul antiracheta nu protejeaza teritoriul unei tari, nu protejeaza populatia, ci, in cel mai bun caz, el va proteja puncte strategice ale infrastructurii militare.
Asadar, nu doar ca scutul de la Deveselu nu ne protejeaza, ci el denota o conceptie cinica a americanilor preluata cu brio si zel de autoritatile romanesti: in cazul unui conflict cu Rusia, populatia poate sa piara, dar sa se pastreze amplasamentele militare ale SUA in regiune, pentru a pastra un avantaj geopolitic.
Daca punem acest adevar tactic langa propaganda actualului regim romanesc, conform careia prin intrarea in (pe?) scutul american avem garantata securitatea nationala, obtinem inca o imagine a falsurilor grosolane perpetuate de trompetele diverse care s-au pus in serviciul unor agende anti-nationale.
A se revedea si analiza lui Friedman de la STRATFOR de mai jos:
Legaturi:
- Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, critica iar scutul de la Deveselu
- SCANDALUL DIPLOMATIC ROMANIA-RUSIA: Dmitri Medvedev l-ar fi criticat dur pe Traian Basescu
- RUSIA MARAIE LA NATO SI LA ROMANIA. Pravda scrie ca Traian Basescu are protectie politica si nu poate fi inlaturat
- (Video) Interviu hotnews.ro cu ambasadorul Iranului la Bucuresti: SCUTUL ANTIRACHETA AMERICAN E INDREPTAT, DE FAPT, IMPOTRIVA RUSIEI
- Acum si China protesteaza fata de scutul antiracheta american
- RAZBOI RECE SI CURSA A INARMARILOR: reactiile amenintatoare ale Rusiei fata de scutul american de la Deveselu continua la cel mai inalt nivel – presedintele Dmitri Medvedev
- Scutul american anti-racheta: oficialii rusi iau in calcul “cel mai rau scenariu posibil”. BACONSCHI NE ANUNTA CA “NU EXISTA RAZBOI FARA PAGUBE”
- Traian Basescu, profetind fara de voie pe marginea filmului ”They killed Osama”: “E INCEPUTUL SFARSITULUI”. In plus: ROMANIA, IMPLICATA IN FARSA URMARIRII LUI BIN-LADEN si oferind baza militara pentru scutul anti-racheta american
- Cum se leagana elefantii SUA si Rusia pe panza de paianjen a NATO
***
- Stratfor: Geopolitical Journey, Part 3: Romania
Rezumat si comentarii: Foarte interesant este faptul ca insusi editorul principal al think-thankului Stratfor, George Friedman, a dedicat un material despre semnificatia si pozitia geopolitica a Romaniei.
Autorul incepe prin a pune in evidenta mentalitatea fatalista ce ar caracteriza, dupa el, poporul nostru, niciodata stapan pe sine si pe istoria sa, ci intotdeauna tras incolo si incoace de vanturile istoriei. Chiar daca in prezent Romania crede cumva ca se ascunde in Europa de tavalugul imperiilor, e foarte posibil ca “istoria sa o ajunga din nou din urma”, G. Friedman referindu-se la importanta geopolitica recapatata de tara noastra in urma jocurilor de putere internationale. Prin insasi asezarea sa geografica, Romania ar fi o natiune supusa divizarii, arcul carpatic impartind-o in trei provincii principale, aflate fiecare, in trecut, sub dominatia unui imperiu diferit. Dupa un scurt excurs istoric, ce aminteste si independenta comunista autohtona fata de Moscova obtinuta insa cu pretul unui regim rigid si agresiv in interior, autorul considera ca, impinsa de inertia unui “prizonier institutionalizat” (termen care in SUA desemneaza acea persoana care din cauza stagiului petrecut in inchisoare nu isi mai poate duce viata fara a i se spune ce si cum sa faca de catre cineva) Romania a cautat sa se subordoneze in NATO si UE, pentru a isi gasi siguranta. Problema este ca aceste super-institutii sunt niste iluzii pentru siguranta nationala a tarii noastre, dupa Friedman:
“NATO este o iluzie care da confort Romanilor, dar doar daca acestia nu se uita mai atenti. Romanii par ca prefera insa iluzia confortabila”.
Cat priveste Uniunea Europeana, aceasta este dominata de economia Germaniei, axata pe exporturi. Atata timp cat UE ramane o zona axata ea insasi pe exporturi, Romania nu se poate dezvolta, deoarece productia interna ii este sufocata de importurile impuse de piata europeana. In plus, Romania, ce ar trebui sa fie o tara de mici intreprinzatori, este sufocata de regulamentele europene. Daca aceste regulamente s-ar fi aplicat Germaniei, de pilda, in 1955, nu ar fi existat traseul de dezvoltare care a dus-o acolo unde se afla acum. Mai mult, panza de reglementari europene este de fapt cauza care face ca comportamentul corupt sa fie SINGURA alegere rationala lasata la indemana antrepenorului ce lupta sa supravietuiasca economic. Concluzia este ca apartenenta NATO si UE nu au adus niciun beneficiu practic Romaniei. Singurul beneficiu, tot psihologic, ar fi ca aceste apartenente ar tine “demonii antidemocratici” afara din sufletul Romaniei. Prilej pentru Friedman de a remarca:
“Nu sunt roman, deci nu pot simti credinta lor inefabila in Bruxelles”.
Autorul observa faptul ca strategia militara a Romaniei este similara cu cea a NATO – multe planificari, insa nimic solid in ceea ce priveste cerintele de baza ale sigurantei nationale si ale capacitatilor reale de aparare militara a tarii.
“Ceea ce nu se potriveste Romaniei este singularizarea sistemului NATO/UE.”
Romania trebuie sa depaseasca confortul psihologic al apartenentelor respective si sa adopte o abordare rationala, strategica, ce intelege contextul in care se afla (un context, de pilda, in care Rusia nu este dusmanul nr. 1 pentru europenii vestici, asa cum au nostalgia est-europenii). Sa vedem insa cum isi incheie Friedman analiza despre tara noastra:
“Pentru Romania, solutiile iluzorii la amintiri ce o bantuie capata sens. Dar capata sens doar pana vine razboiul, si in aceasta parte din lume, venirea razboiului este o certitudine de la Romani incoace. Este doar o chestiune de CAND, cu CINE si CE se va alege din soarta atunci cand [razboiul] va sosi. Romanii cred cu o fervoare religioasa ca aceste lucruri vor fi lasate la o parte daca vor deveni membrii ai Europei. Eu sunt mai sceptic. Am gandit ca problema Romaniei este ca face parte din Europa, o putere slaba inconjurata de altele mai puternice. […] Am lasat Romania confuz. Romanii aud lucruri la care eu sunt surd. Nici macar partea ungara din mine nu le poate auzi. Plec spre alta natiune, Moldova, care a fost mai expusa istoriei, intr-un mod mai brutal, decat Romania.”
Comentariu: Interesanta analiza lui Friedman, insa incompleta. Lipseste total din peisaj rolul jucat de SUA in jocurile geopolitice ale zonei si e absolut de neinteles de ce a ignorat evenimentul major al ultimei perioade, ce include si relatiile cu Rusia, anume scutul anti-racheta. Pentru ca problema Romaniei nu este doar atasamentul cvasi-religios fata de Bruxelles si fata de NATO, ci si fata de Washington. Aceasta cecitate fata de rolul jucat de americani este ciudata… In schimb, ce mai putem spune daca si principalul editor al Stratfor remarca faptul ca NATO si UE sunt solutii ILUZORII pentru Romania?! Cat de groaznica va fi confruntarea cu realitatea cand Romania se va trezi din somnul ratiunii si din iluzia in care a trait acesti ani, asa cum sugereaza chiar Stratfor ca se va intampla odata cu izbucnirea razboiului?
(…) Ce relevanta are aceasta decizie pentru noi? Raspunsul il gasim tot in analiza STRATFOR (Defensive buildup):
Washington can simply defend its allies, letting them absorb the risk and then the first strike before the United States counterstrikes rather than rely on its intelligence and offensive forces in a pre-emptive strike. This defensive posture on Iran fits American grand strategy, which is always to shift such risk to partners in exchange for technology and long-term guarantees.
Adica:
Washington poate pur si simplu sa-si apere aliatii, lasandu-i pe ei sa absoarba riscul primei lovituri (cele potential nucleare sau cu rachetele din dotarea Iranului existente la ora actuala – care pot atinge Romania, reamintim – n.n.) inainte ca SUA sa contra-atace, in loc sa se bazeze pe fortele sale ofensive si de spionaj pentru a da o lovitura preventiva. Aceasta pozitionare defensiva fata de Iran se potiveste strategiei largi americane, care consta in a transfera riscul (unei lovituri militare incasate – n.n.) asupra partenerilor in schimbul oferirii de garantii si tehnologie pe termen lung.
Cu alte cuvinte – SUA transfera riscul de a fi lovita militar de Iran (de fapt, de adversarul sau, oricare ar fi) aliatilor, deci Romaniei, in schimbul (de fapt, in realitate, din cauza) oferirii “protectiei” tehnologice (in cazul nostru – reteaua balistica antiracheta). Iata, asadar, miezul si miza acestei decizii politice. Romania, din acest moment, intra in randurile aliatilor din prima linie a SUA, a “veleitarilor”, a celor care sunt impinsi in fata ca sa ia loviturile mortale, ca cei din spate sa poata contra-ataca ulterior.
15 Commentarii la “PRIM TEST ESUAT CU INTERCEPTORII SCUTULUI AMERICAN ANTI-RACHETA. Despre ILUZIA PROTECTIEI oferita de scut: nu poate proteja populatia civila, ci doar bazele militare!”