RAZBOIUL IMPOTRIVA CASATORIEI TINTESTE CONTROLUL COPIILOR/ Fiica de doar 12 ani a Angelinei Jolie face TRATAMENT DE SCHIMBARE A SEXULUI/ Studiu care arata ORIGINILE SOCIALE ale conditiei de TRANSGENDER, interzis in urma PRESIUNILOR ACTIVISTILOR LGBT

• Contramundum:

RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA CĂSĂTORIEI ȚINTEȘTE CONTROLUL COPIILOR

Peter Hitchens

De ce urăsc atât de tare elitele noastre mariajul de-o viață? De ce brațul legal al acestei elite, Curtea Supremă, le-a acordat ce a mai rămas din privilegiile căsătoriei celor care nu se vor căsători, cum a făcut joi cu alocațiile părinților văduvi?

De ce divizia de propaganda a clasei noastre conducătoare, BBC, promovează un serial numit „Wanderlust” a cărui reclamă, chiar în cuvintele BBC, se „întreabă dacă monogamia de-o viață este posibilă – sau chiar dezirabilă.” Știți la fel de bine ca și mine că în realitate ei nu întreabă.

O spun explicit, printre nenumărate scene de alcov, obositoare și jenante, că nu este nici posibilă nici dezirabilă. Aceasta este o minciună, după cum au dovedit-o milioane de bărbați și femei cinstiți, generoși și buni, în generațiile mai bune de dinaintea acesteia.

Clasa superioară modernă detestă căsnicia deoarece este o fortăreață a vieții private.O urăsc mai presus de toate pentru că nu o pot controla, pentru că este locul unde următoarea generație învață cum să fie o generație de indivizi distincți, gânditori, în loc să fie niște roboți conformiști.

Acolo descoperă adevărul despre trecut, istoria neamului, tradițiile și credințele care ne fac să fim ceea ce suntem. Este locul în care devin capabili să fie liberi.

Dar noii noștri conducători nu doresc acest lucru. Nu doresc oameni deplini care știu cine sunt și de unde vin. Ei vor consumatori obedienți și cuminți, prăbușiți cu gura larg deschisă în fața ecranelor, fleșcăiți de droguri (legale sau ilegale, guvernului oricum nu-i pasă), robind toată ziua pe salarii de nimic, într-o economie suprataxată, pe care se străduiesc atât de tare să o creeze.

E mult mai bine dacă nu au auzit de perioada de aur a istoriei și literaturii naționale, astfel încât să nu știe ce pierd și să nu le pese.

Ar prefera ca tinerii să fie crescuți într-un soi de echivalent moral al unui parc auto, fără să știe nimic cu excepția lucrurilor care le sunt spuse de autorități și industria publicității. În această minunată lume nouă, sexul este un spectacol și un sport, jurămintele solemne nu reprezintă nimic, iar datoria este o glumă.

Din acest punct de vedere, se aseamănă cu sovieticii, care au făcut în mod deliberat divorțul la fel de accesibil ca traversatul străzii, și s-au asigurat pe deplin că niciunul dintre părinți nu are cum să stea acasă să își crească liniștit copiii.

Nu au mers chiar atât de departe precum comuniștii – copiii sovietici erau încurajați să-l slăvească pe martirul cvasi mitic Pavlik Morozov, un copil despre care se presupune că a fost ucis de bunicul său după ce și-a turnat părinții la securitate. Prietenii mei ruși crescuți în acest cult malefic tresăreau când își aduceau aminte. Dar dacă veți fi atenți, veți vedea cum crește în mijlocul nostru o umbră sinistră a acestei culturi a denunțului. Și, pe măsură ce uităm lunga noastră istorie a libertății și dreptății, va fi mult mai ușor ca astfel de lucruri să se întâmple.

La urma urmelor, am fos obișnuiți cu mult timp înainte să vedem la televizor cum polițiștii sparg uși sau fac raiduri în zorii zilei, așa că vom aproba.

Casa englezului nu este castelul său. Iar viața sa nu îi aparține. Aceasta este și va fi semnificația a ceea ce se întâmplă. Printre gemetele și scârțâiturile arcurilor de pat, printre frazele pompoase ale judecătorilor, ascultați cu atenție și îi veți putea auzi cum flutură lințoliul Marii Britanii.

• Anghel Buturuga:

Justitia sociala…

…ca multe alte concepte ale noii stangi/noului liberalism, este un plagiat dupa conceptul crestin.

Justitie sociala insemna ca omul are anumite DATORII. Ca omul traieste intr-o societate, iar aceasta societate nu este nici lumea atomizata, individualizata, a capitalismului, nici colectivul gregar si uniformizator al comunismului. A face parte din societate inseamna ca intre stat si individ exista societate – societatea civila.

Originar, societatea civila era orice forma sociala anterioara statului, asupra careia acesta nu avea drepturi discretionare. Corpurile intermediare – in primul rand, cele religioase, comunitare, dar si cele de la “baza” – cum ar fi familia. Asupra acestora statul nu putea exercita actiuni de reinventare sau modificare. Statul nu putea decide ce este societatea civila, nici sa reorganizeze sau redefineasca elementele sale de baza: familia, biserica. Iar asta era bine, pentru ca asta insemna ca puterea statului avea limite clare.

Or, justitia sociala, in sensul sau nepervertit, insemna ca, tocmai pentru ca traieste imbricat in societate, parte a mai multor corpuri sociale intermediare intre individ si stat, omul are datorii fata de aceste societati de apartenenta. Are datoria de a-si proteja familia, de a munci, de a fi respectuos fata de comandamentele comunitatii religioase.

Aplicat, de pilda, in chestiunea educatiei, acest principiu arata astfel: daca liberalii si noua stanga considera ca justitia sociala inseamna ca statul trebuie sa-si asume rol exclusiv de educator, prin scoala publica, conservatorul considera ca, daca e adevarat ca scoala este o chestiune de interes public, justitia sociala cere ca drepturile parintilor sa fie respectate, iar acestia nu trebuie inlocuiti sau dati la o parte din acest proces. Pentru ca, daca aceste drepturi nu le sunt respectate, parintii nu isi mai pot indeplini datoriile pe care le au fata de proprii lor copii.

• Stiripentruviata:

Activiștii gender din Republica Moldova propun reducerea concediului maternal pentru femei

Până acum, societatea recunoștea nevoia mamelor de a fi alături de copiii lor în primii ani de viață, când aceștia au cea mai mare nevoie de ele. Această recunoaștere s-a materializat dintotdeauna în acordarea de concediu plătit mamelor pentru creșterea copilului. Perioadele acordate diferă de la o țară la alta. Republica Moldova are unul din cele mai lungi astfel de concedii plătite pentru mame, ceea ce nu pare a fi pe placul activiștilor gender din această țară.

Astfel, documentul Agenda Egalităţii de Gen. Propuneri pentru programul de guvernare în domeniul promovării egalităţii de gen pentru perioada 2014-2018 vine, printre altele, cu următoarea propunere de politici publice:

• introducerea concediului paternal (pentru taţi) de 14 zile, în primele 100 de zile de la nașterea copilului, achitat din fonduri publice, în proporţie de 100% comparativ cu salariul.
• excluderea concediului suplimentar neplătit de îngrijire a copilului de la 3 la 6 ani,
• rezervarea a minim 2 luni din concediul plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani pentru tați / dacă familia nu utilizează acele 2 luni, ele se pierd;
• analiza opțiunii de micșorare a perioadei concediului plătit de îngrijire a copilului, care la moment este până la vârsta de 3 ani
• modificarea plăţilor în perioada concediului de îngrijire a copilului în următorul fel: pentru femei în descreştere – pentru a le motiva să revină mai rapid pe piaţa muncii,
• pentru bărbaţi în creştere pentru a-i motiva să beneficieze cît mai mult de concediul de îngrijire a copilului.

Susținătorii acestor propuneri, care datează de acum patru ani, sunt:

• Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”
• Centrul de Drept al Femeilor
• Asociaţia Femeilor Antreprenoare
• Clubul Politic 50 la 50
• Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare
• Fundaţia Est Europeană
• Centrul de Resurse Juridice din Moldova
• Centrul de Resurse pentru Drepturilor Omului
• Centrul pentru Educație Antreprenoriala si Asistenta in Afaceri
• Gender-Centru (organizație finanțată de Soros Foundation, entități ONU și Ambasada SUA – website-ul a devenit inaccesibil, dar vă punem la dispoziție un *pdf salvat de curând)

De curând, câțiva politicieni moldoveni au propus majorarea indemnizației pentru creșterea copilului proporțional cu reducerea perioadei concediului de îngrijire acordat mamelor. Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, una din organizațiile de pe lista menționată, s-a grăbit să le retrimită parlamentarilor propunerile de mai sus.

Ce înțelegem din aceste propuneri? Că tatăl ar trebui obligat să se ocupe de îngrijirea copilului de până la trei ani, activitate în mod tradițional și naturală rezervată mamelor. Și că femeile ar trebui obligate să revină la muncă chiar și atunci când își doresc să stea acasă cu copilul fără plată.

Prin aceasta activiștii gender afirmă că creșterea copiilor mici nu trebuie să fie o ocupație tipic  feminină, ci și bărbații sunt cel puțin la fel de apți să o facă. Și că nu este normal ca maternitatea să țină femeia mai mult legată de casă decât de „mijloacele de producție”.

Activiștii gender ar vrea ca femeia să nască și apoi să devină cât mai curând „productivă” în câmpul muncii. Iar tații să iasă din câmpul muncii și să se concentreze mai mult pe creșterea copiilor.

Probabil că așa se poate realiza noțiunea de egalitate gender, cea în care ambele sexe joacă aceleași roluri și le schimbă între ele după bunul plac.

Scopul ultim ar fi ca însăși identitatea de gen bărbătesc, respectiv femeiesc, să devină interșanjabile, indiferent de datele biologice ale persoanelor.

• Anghel Buturuga:

Inca un copil ale carui drepturi sunt calcate in picioare

Fiica Angelinei Jolie ar face un “tratament dificil” de schimbare a sexului pentru ca dintotdeauna s-ar fi simtit baiat.

Are doar 12 ani.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

6 septembrie 2018

VAGABONZII INTERNETULUI SI ADEVARUL DESPRE TRANSGENDERISM

Familiile netraditionale si internetul sunt cauzele principale pentru care adolescentii se declara transgender. Acestea sunt doua concluzii majore ale unui studiu publicat in august privind cauzalitatea disforiei sexuale si pe care il discutam astazi. Intre timp, studiul a fost banat.

Ereziile ideologiei de gen

Acum aproape 3000 de ani profetul Isaia rostea in ulitele Ierusalimului cuvintele lui Dumnezeu. Printre ele era si atentionarea “vai de cei ce socotesc raul bine si binele rau”! Aceste cuvinte, pastrate pentru noi in Isaia 5:20, au fost scrise nu numai pentru generatiile de atunci dar si pentru cele de azi. Nu e greu de priceput ca vremurile in care traim sunt astfel de vremuri in care lumina e numita intuneric si intunerecul lumina. La cuvintele lui Isaia, insa, putem adauga si cuvintele, la fel de valabile azi, “vai de cei ce numesc adevarul minciuna si miciuna adevar”!

Poate in nici un alt domeniu aceste cuvinte nu sunt mai valabile azi ca acela al revolutiei sexuale dar mai ales al transgenderismului si ideologiei de gen. Despre transgenderism scriem de citeva ori pe an in comentariile de joi si de mai multe ori in fiecare buletin informativ AFR de marti. E greu de aflat pe planeta o persoana care in zilele noastre sa nu fi auzit de transgenderism ori ideologia de gen. E o doctrina periculoasa, in primul rind pentru ca e falsa, dar care e predata tot mai extensiv si de la o virsta tot mai frageda in scolile occidentale si care pretinde ca sexul biologic nu da fiintei umane identitatea ei sexuala. Barbatii nu sunt barbati pentru ca prin nastere apartin sexului masculin iar femeile nu sunt femei pentru ca prin nastere apartin sexului feminin. Conform ideologiei de gen, sexul biologic ori anatomic, e irelevant in definirea identitatii sexuale a fiintei umane. Dimpotriva, baietii apartin sexului masculin pentru ca societatea i-a socializat si crescut sa se identifice ca apartinind sexului masculin iar fetele apartin sexului feminin pentru ca societatea le-a socializat si crescut sa se identifice ca apartinind sexului feminin. Natura a gresit cind a dat nastere la doua sexe biologice diferite. La fel si Dumnezeu.

Ideologii ideologiei de gen impun societatii moderne rectificarea acestei presupuse anomalii a naturii, dind oamenilor zilelor noastre optiunea sa-si aleaga sexul, barbatii pe cel feminin iar femeile pe cel masculin. In plus, se propaga ideea ca exista mai mult de doua sexe, Germania recent decretind prin lege ceea ce natura neaga si respinge, si anume ca exista trei sexe ori genuri diferite, nu doua. De acum inainte germanii au dreptul sa-si aleaga sexul si identitatea sexuala pe care si le doresc iar procedurile chirurgicale le sunt puse la dispozitie pentru transformarea unui sex anatomic in altul. Natural, interventiile chirurgicale sunt platite din fondurile publice.

Oamenii cu minte si ratiune cred ca aceste aberatii sunt falsitati care nu trebuie acceptate ori incurajate ci dimpotriva descurajate si interzise. Dar se izbesc de aceleasi obstacole cu care s-au confruntat incepind din anii 50 cind revolutia sexuala, atunci inca in fazele ei incipiente, cauta sa convinga societatea de normalitatea homosexualitatii si ca oamenii se nasc homosexuali. Miscarea transsexuala spune oamenilor cu ratiune ca persoanele transgender se nasc asa si societatea trebuie sa accepte transgenderismul ca adevar imuabil care nu poate fi pus la indoiala. Crezul aceasta cere si tinde spre institutionalizare. Conventia de la Istanbul, adoptata prin Consiliul Europei cu mai multi ani in urma, deja contine o definitie a identitatii sexuale propusa de miscarea transgenderista pe care ea cauta sa o impuna statelor care alcatuiesc Consiliul Europei. Curtea Constitutionala a Bulgariei, insa, a declarat Conventia de la Istanbul neconstitutionala si fara efect in Bulgaria tocmai din acest motiv. Paraguay si Peru au interzis prin lege ideologia de gen si recent Guatemala a introdus un proiect de lege care urmareste acelasi scop.

Se nasc fiintele umane transgender? Ne nastem noi cu confuzie sexuala in persoana noastra? In creierul nostru? Face confuzia sexuala parte din personalitatea noastra inca de la nastere? Ideologii ideologiei de gen ne spun ca asa ne nastem. Sa fie oare asa? Astfel de afirmatii si ideologii sunt falsitati care transforma adevarul in minciuna si minciuna in adevar. Iar cei care refuza sa imbratiseze minciunile ideologiei de gen ca adevar sunt pasibili sa fie penalizati. Nimic nou cu asta. Cei care se opuneau normalizarii homosexualitatii au fost si ei pedepsiti si continua sa fie pedepsiti. Din nefericire, penalizarea celor care dezagreaza cu transgenderismul devine la moda, si nu doar in Occident dar si in Romania. In Romania, Consilui National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), a lansat anul acesta actiuni penalizante impotriva unor parinti, preoti si episcopi care se opun promovarii ideologiei de gen in scolile Romaniei. [Articol: https://romanialibera.ro/social/combaterea-discriminarii-sau-combaterea-societatii-civile-conservatoare-750359]

Studiul lui Littman privind cauzalitatea disforiei sexuale

Un caz similar s-a intimplat in Statele Unite in ultimele doua saptamini din august si priveste un sociolog care au publicat un studiu care respinge notiunea ca transgenderismul e ceva cu care ne nastem. Studiul discuta cauzalitatea transgenderismului, adica ce ii determina pe unii dintre noi, si mai ales adolescentii, sa se identifice ca fiind transgender si sa creada ca apartin sexului opus ori diferit de sexul biologic cu care se nasc. Studiile privind etiologia transgenderismului sunt rare, iar cel publicat in august e probabil cel mai important studiu de acest fel publicat pina acum. A fost motivat de explozia disforiei sexuale la adolescentii Americii, un fenomen care inca cu putini ani in urma era o raritate si usor de tratat. In ani recenti tot mai multi parinti americani sunt confruntati de copiii lor adolescenti care sa pling ca nu se simt comfortabili cu sexul lor biologic si vor sa-l schimbe. La nivel medical, diagnoza aceasta e numita disforie sexuala. Alarmati, parintii nedumeriti se intreaba care sunt cauzele acestei epidemii care pe vremea cind ei erau copii era mai in intregime necunoscuta.

Acestei intrebari a cautat sa-i dea un raspuns Lisa Littman, Profesor Asistent de Stiinte Sociale si Comportament la Universitatea Brown din Statele Unite. Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria in Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports (“Dezvoltarea rapida a disforiei de gen in adolescenti si tinerii adulti: un studiu al declaratiilor parintilor”), studiul a fost publicat pe 16 august dar a fost retras din circulatie de catre Universitate pe 27 august, cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii vicioase a grupurilor homosexuale si transgenderiste din America impotriva autoarei.

Studiul profesoarei Littman era cladit pe raspunsurile date la un chestionar de 250 de parinti cu copii si adolescenti intre 11 si 21 de ani care cereau parintilor sa le permita sa-si schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv si cuprinzator si acoperea 90 de intrebari. Concluziile la care Littman a ajuns dupa procesarea acestui volum imens de date sunt socante: (1) 62,5% dintre adolescentii care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticati, inainte de a solicita schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice; (2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizati intr-un fel sau altul in trecut; (3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au incercat sa se mutileze inainte de a solicita schimbarea sexului; si (4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emotional. In plus, majoritatea covirsitoare a adolescentilor care declarau neconformitate de gen erau fete. De ce exact nu se stie.

Dar parintii? Cititi cu atentie: 85,9% din parintii ai caror adolescenti se confruntau cu probleme de confuzie sexula erau suporteri ai casatoriilor intre persoane de acelasi sex si a drepturilor persoanelor transgender. Dintre acestia, majoritatea covirsitoare erau lesbiene care fie ca traiau cu alte femei, ori, in tinerete, s-au identificat ca fiind lesbiene.

Fetele care au fost incluse in studiului lui Littman sufereau si de confuzie de orientare sexuala: 8,5% se identificau ca fiind asexuale; 36,8% bisexuale ori pansexuale; 27,4% lesbiene; 35,4% heterosexuale; si 26,9% fara o orientare sexuala specifica. Dintre baieti, 9,1% se identificau ca fiind asexuali; 11,4% bisexuali ori pansexuali; 11,4% homosexuali; 56,8% heterosexuali; si 25% fara o orientare sexuala specifica.

Littman a dat si peste alte detalii privind acesti tineri care nu sunt cunoscute publicului ori nu sunt facute public in mod intentionat: 21% dintre parintii chestionati au dezvaluit ca inainte ca proprii copii sa se identifice ca fiind transgender, copiii lor aveau prieteni ori cunostinte apropiate care deja se identificau ca fiind transgender ori si-au schimbat sexul anatomic; 20% dintre parinti au observat ca in preajma periodei cind copiii s-au identificat ca fiind transgender copii urmareau online, indeaproape si cu multa curiozitate, materiale si informatii despre transgenderism si persoane care si-au schimbat sexul anatomic. Concluzia logica a lui Littman a fost ca mediul din familie si asocierea copiilor cu persoane care deja si-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat sa imbratiseze o identitate sexuala transgender. Acesti copii si adolescenti sunt influentati sa gindeasca ca singura cale pentru a confrunta problemele psihice cu care se confrunta, eliminarea stresului, si, cel mai important, dobindirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credinta, o convingere, o ideologie, “a belief” in propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netraditionale si se declara transgender e de 70 de ori mai mare ca al copiilor si adolescentilor care se identifica ca fiind transgender dar provin din familii traditionale.

Vagabonzii internetului

Traiectoria spre transgenderism, in opinia lui Littman, e identica pentru toti copiii si adolescentii inclusi in studiul ei: “parents have observed first hand their teenagers suddenly developing a ‘trans identity’ and the testimonials we receive by email follow a similar pattern: a daughter who has previously come out as lesbian, or has ASD or a history of mental / psychological health problems, or is bullied / isolated, susceptible to peer pressure, or has experienced previous trauma and has discovered that she is ‘trans’ from immersion in Tumblr or YouTube transition videos. Almost 100% of the sons of parents who contact us are ASD/OCD. None of these children showed any evidence of gender confusion before adolescence”. (“parintii au observat in mod direct cum copiii lor adolescenti acapareaza o identitate trans-sexuala iar marturiile pe care le primim prin email au o traiectorie similara: o fiica care se declara lesbiana, ori sufere de ASD, de probleme mintale ori psihice, ori e hartuita ori izolata, ori e influentata de presiunea de grup, ori a fost traumatizata in trecut si descopere ca e trans-sexuala dupa ce urmareste materiale video pe Tumblr si YouTube a persoanelor care si-au schimbat sexul. Aproape 100% dintre fiii parintilor care ne-au contactat sufere de ASD/OCD, adica disforie sexuala. Nici unul din acesti copii nu au dat nici un semn de confuzie sexuala inainte de anii adolescentei”)

Am putea spune deci ca acesti copii si adolescenti sunt vagabonzi ai internetului, nesupraveghiati de parinti, care ratacesc si se pierd in labirinturile tenebroase ale spatiului virtual.

Atacurile impotriva lui Littman

Imediat dupa publicarea studiului, organizatiile homosexuale si pro-transgenderiste din America au lansat atacuri psihologice la adresa lui Littman si a Universitatii. Stigatele stridente au fost cele cu care deja suntem bine obisnuiti: transgenderismul e ceva cu care ne nastem; Littman e “transfoba”; studiul ei incita la ura (“hate speech”) impotriva persoanelor transgender; Littman face parte dintr-o “conspiratie” de extrema-dreapta care urmareste penalizarea persoanelor care isi schimba sexul anatomic. Atacurile au fost agresive si constante.

Pe 27 august Universitatea Brown a denuntat studiul lui Littman insinuind ca nu a fost formulat conform rigorile stiintifice. Am putea fi tentati sa credem ca Universitatea ar avea dreptate, dar asta e indoielnic. Concluzia cea mai credibila, insa, este ca ne confruntam cu hartuirea intentionata a oamenilor de stiinta cu integritate intelectuala care refuza sa capituleze in fata asalturilor grupurilor transgender. De altfel, cazul lui Littman nu e izolat. Sociologi si psihologi care au studiat persoanele care si-au regretat tranzitia de la un sex la altul nu pot sa-si publice studiile si concluziile. Aceasta categorie de cercetari e marginalizata si fonduri pentru acest tip de cercetari sunt greu de obtinut. Nu cu mult timp in urma, de exemplu, Universitatea Bath Spa din Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care isi regreta schimbarea sexului. In Marea Britanie atacurile sunt identice. Un ultim exemplu parvine tot din ultima saptamina din august. Grupuri homosexuale si transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, Ministrul Femeilor, pentru ca, intr-un interviu cu publicatia Telegraph, si-a exprimat ingrijorarea privind explozia numarului copiilor si adolescentilor britanici care se identifica ca fiind transgender si cer modificarea sexului anatomic. Consecintele, zicea ea, tin “toata viata” si deciziile de schimbare a sexului nu trebuie luate pripit. Pe scurt, punctul esential al comentariului de astazi este ca parintii sunt primii si cei mai importanti factori pentru prevenirea confuziei sexuale in copiii lor. Familia naturala formata din barbat si femeie, evitarea divortului, evitarea experimentelor cu stiluri de viata sexuale promiscue, evitarea adoptarii de stiluri de viata sexuala imorale, prevenirea vizualizarii de catre copii a materialelor sexuale online, si prevenirea prieteniilor lor cu adolescenti ori adulti care deja si-au schimbat sexul, sunt garantii dovedite care pot preveni disforia sexuala si transgenderismul in copii si adolescenti.