REVOLUTIA GENDER la aniversara: cum s-a transformat utopia “libertatii de a fi” intr-un PLAN REPRESIV

13-03-2014 4 minute Sublinieri

freetobe

Libertatea de a fi barbat sau femeie: Au trecut 40 de ani de la esecul Revolutiei sexelor

Autor: Christina Hoff Sommers

Sursa online: Time.com

Pare ca a trecut o eternitate de la campania anului 1974 intitulata “Liber sa fii… Tu si Eu”. Si, surprinzator, adultii si copiii inca mai au multe lucruri de schimbat pentru a deveni persoane fara gen si sa se respecte reciproc.

Saptamana aceasta se implinesc 40 de ani de la un eveniment foarte apropiat de inimile activistilor de gen de pretutindeni. In anul 1974, pe 11 martie, televiziunea ABC a difuzat programul lui Marlo Thomas intitulat “Libertatea de a fi…Tu si Eu”un program muzical ce preamarea libertatea de gen in randul copiilor. Thomas si colegii ei si-au imaginat o lume in care nu exista diferente de sex. In loc de “barbati” si “femei” ar exista doar persoane fara gen care s-ar respecta reciproc. Proiectul a avut mare succes si a castigat discul de platina, o carte best-seller si un premium Emmy. Mai mult, ideea libertatii de gen a fost foarte apreciata si s-a dezvoltat intr-un zeitgeist (spirit) national. Parintii de pretutindeni au inceput sa le oferte fetitelor camioane iar baietilor papusi. Ca majoritatea corabiilor visatoare plutitoare de pe marea utopiei, si aceasta s-a prabusit si s-a scufundat in momentul in care s-a lovit de stancile realitatii.

Intr-unul din cantecele “Libertatea de a fi”, doi copii discuta despre obiectivele lor in viata: fetita vrea sa ajunga pompier, baiatul vrea sa devina o chelnerita. Intr-o alta melodie se povesteste despre o fata care spune “Doamnele primele” doar in situatia cand ar urma sa fie devorata prima de tigri. Aceste cantece vor sa ne inoculeze ideea ca toti suntem fiinte androgine constranse pe nedrept de stereotipuri sociale. “Papusa lui William” este un cantec memorabil. William spune “Imi doresc o papusa. Sa o ingrijesc, sa o imbrac si sa-i dau de mancare.” In cele din urma bunica lui, binevoitoare ii cumpara baiatului jucaria mult ravnita.

Acum cateva luni m-am trezit intr-un loc pe care William l-ar adora pur si simplu: palatul papusilor pentru fetite din America, orasul New York. Dar aproape toti copiii de acolo erau fetite. Si fetita de sapte ani care ma insotea a exlamat: “Cu siguranta aici oamenii stiu ce-si doresc fetitele”. Stateam in fata unui salon de de papusi, unde puteai sa faci o programare la servicii de cosmetica si coafura pentru papusa ta. Sutele de fetite care se aflau in acel magazin aveau o consecventa si un sens de bunastare pe care nu-l mai intalnisem din vara trecuta, cand am vizitat in New York, Baseball Hall of Fame din Cooperstown. Doar in Cooperstown erau baieti atat de captivati de ceea ce vad. Sute din ei au umplut magazinele si examinau cu atentie un numar impresionant de carduri cu poze si informatii despre eroii de baseball. Imi dau seama ca sunt baieti care ar fi incantati sa mearga in magazinele din Palatul american al papusilor pentru fetite si de aemenea ca exista fete care isi doresc nespus sa viziteze Museul de Baseball, insa acestea sunt exceptii. Vreau sa vorbim despre majoritate. Si privind din aceasta perspectiva, micutul William din aceasta lume nu-si doreste o papusa.

Un alt cantecel legat de “Libertatea de a fi” este “Nu-ti imbraca pisica in sort” unde se spune ca: “Un om ar trebui sa faca ceea ce-i place, un om este om in acest fel” . Da, in regula, poate ca uneori se aplica acest lucru. Dar, dupa 40 de ani in care a fost propagat activismul de gen, baietii si fetele nu par sa aiba aceleasi preocupari si nu le plac aceleasi lucruri. De la cea mai frageda varsta, baietii arata o preferinta specifica pentru jocul in aer liber, cu o predilectie puternica pentru jocuri de contact corporal, conflicte si jocuri cu diferentiere clara intre invingatori si invinsi. Fetele, de asemenea, alearga in aer liber cu placere, insa aceasta nu reprezinta una din activitatile lor preferate. Fetele, de obicei, sunt mai atrase de jocuri dramatice de imaginatie – jocul in casa sau la scoala, precum si de a-si face confidente cu cea mai buna prietena.

Pe langa faptul ca se distreaza, baietii care joaca fotbal in curtea scolii leaga prietenii cu alti baieti in moduri extrem de importante petnru socializarea lor sanatoasa. In mod similar, fetele care petrec ore bune de discutie cu alte fete sau interpreteaza personaje in jocuri de teatru sunt fericite si isi definitiveaza abilitatile sociale. Acesti copiii se distreaza dar in acelesi timp se dezvolta ca persoane sociale.

A trecut ceva vreme de la 1974. Era epoca Varsatorului iar Marlo Thomas si prietenii sai pot sa uite ca exista posibilitatea ca viziunea lor de neutralitate intre genuri sa fie viabila si dorita. Dar, intr-un interviu recent, Thomas, in varsta acum de 76 de ani a declarat ca inca are incredere in proiectul “Libertatii de a fi”. Copiii, spune ea, “trebuie sa inteleaga ca …a fi baiat sau fata e cam acelasi lucru cu exceptia unui detaliu din pantaloni”. Doar ca ei nu sunt la fel.

In 2009, David Geary, psiholog la Universitatea din Missouri, a publicat a doua edite a cartii Barbat, Femeie: Evolutia diferentelor de sex. Acest studiu aprofundat, impartial si cuprinzator al literaturii cuprinde peste 50 de pagini de note de subsol care citeaza studii de neurologi, endocrinologi, geneticieni, antropologi, psihologi care prezinta o baza biologica semnificativa pentru multe diferente de sex. Si, asa cum Geary mi-a spus de curand: “Unul din cele mai mari si mai semnificative si persistente diferente dintre sexe il reprezinta preferinta copiilor pentru joc.”

Preferinta de gen feminin pentru jocurile de crestere si educatie si respectiv inclinatia de sex masculin pentru jocurile mai dure si de putere persista de-a lungul culturii si de-a lungul speciei. De exemplu, cercetatorii au descoperit ca maimutele vervet prefera sa se joace cu papusile in timp ce fratii lor prefera mingiile si masinile de jucarie. Nu putem sa nu tinem cont de realitatea umana. In toate socientatile cunoscute, femeile tind sa se ocupe de hranire iar barbatii sa fie luptatori. Psihologul de la Harvard Steven Pinker subliniaza absurditatea de a atribui aceste diferente universale socializarii: “Ar fi o coincidenta incredibila ca fiecare fateta a monezii, din fiecare societate, atribuita fiecarui sex pentru un set de roluri, sa “aterizeze” in acelasi mod.”

Bineinteles, putem atenua si modela aceste roluri, si asta a fost in fiecare epoca lucrarea civilizatiei. Dar civilizatia nu poate lucra impotriva naturii umane si incercarile noastre zadarnice de a face acest lucru pot doar sa fie un pericol pentru copiii nostri care sunt doar subiecti ai experimentului. Desi putini oameni ar fi de acord ca parintii si profesorii ar trebui sa ii expuna pe copii la o varietate cat mai mare de jucarii si activitati, aproape orice parinte va confirma faptul ca majoritatea fetitelor nu se joaca cu camioane si sunt putini baieti interesati de setul de ceai Hello Kitty. “Libertarea de a fi” pretinde sa fie un imn al libertatii, dar a da frau liber copiilor sa-si exprime altfel genul presupune ordine severa din partea parintilor, monitorizare, corectare si rusine. Opiniile pertinente ne indeamna sa nu procedam in acest mod cu copiii care nu sunt in parametrii genului normal. Dar cu siguranta este la fel de eronat sa facem la fel cu copiii care se conformeaza conventiilor de sex.

Scriitorul Andrew Sullivan are dreptate cand descrie diferenta de sex ca fiind “atat de evidenta incat nimeni nu se indoia de ea pana de curand, cand a aparut stanga tabulei rasa ce combina indreptatirea de sine cu iluzia empirica.” [“so obvious no one really doubted it until very recently, when the blank-slate left emerged, merging self-righteousness with empirical delusion.”] Aceasta iluzie a inceput in 1974 o data cu campania “Libertatea de a fi…Tu si eu”. Azi, o multime de activisti si oameni de stiinta in domeniu incep sa faca propaganda pentru sprijinirea idealului de a nu mai exista diferente de gen. Dar aceste persoane nu au in vedere ca ignorarea diferentelor dintre baieti si fete poate fi la fel de daunatoare ca si crearea de diferente acolo unde ele nu exista.

“Libertatea de a fi” este un exemplu moralizator care ne arata cum se poate transforma o fantezie sociala idealista intr-un plan de represiune.

Christina Hoff Sommers este rezident la Institutul de Afaceri American. Ea este autoarea a mai multor carti printre care si “Razboiul impotriva barbatilor”

traducere pentru razbointrucuvant de L.F.


Categorii

1. DIVERSE, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Traduceri

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

5 Commentarii la “REVOLUTIA GENDER la aniversara: cum s-a transformat utopia “libertatii de a fi” intr-un PLAN REPRESIV

  1. E înecat văzduhul
    În ceţuri de catran
    Și’n vifore și’n iureș,
    Se lăfăie Satan.

    Lumina’i izgonită
    De norii pustiirii,
    (Ce vin și vin, s’ascundă
    Pe soarele iubirii).

    Și’n beznă-i duhul lumii.
    (În mort și-n neagra ceaţă).
    Și suflete’s goale.
    (Și inimile’n gheaţă).

    Și glasurile’s urlet.
    Și “muzica”-i răcnită.
    Și dansul e demonic.
    Și viaţa’i pustiită.

    Minciuna-i doamna lumii.
    Și dragostea’minciună.
    (Şi’și avortează rodul).
    Și mintea e nebună.

    Se naște’o nouă lume
    (Sub neguri), pe pămînt.
    (Lipsită de lumină,
    De dragoste și sfânt).

    Și noapte-i însăși ziua.
    Și trupu-i despuiat.
    Și firea-i în ne-fire.
    Și totu-i în păcat.

    Dar nu mai vrea natura
    Să-şi mai rabde sluţirea.
    (Nici trupul nu suportă
    Să i se schimbe firea).

    Și cosmosul acuză
    Și cere de la cer
    Sfârsitul stăpânirii
    Prin om și Lucifer.

    Pământul vrea (și cere),
    Iar viul în lumină.
    (În sfântul dat de Tatăl
    Și’n dragostea divină).

  2. “De la cea mai frageda varsta, baietii arata o preferinta specifica pentru jocul in aer liber, cu o predilectie puternica pentru jocuri de contact corporal, conflicte si jocuri cu diferentiere clara intre invingatori si invinsi. Fetele, de asemenea, alearga in aer liber cu placere, insa aceasta nu reprezinta una din activitatile lor preferate. Fetele, de obicei, sunt mai atrase de jocuri dramatice de imaginatie – jocul in casa sau la scoala, precum si de a-si face confidente cu cea mai buna prietena.”
    “Preferinta de gen feminin pentru jocurile de crestere si educatie si respectiv inclinatia de sex masculin pentru jocurile mai dure si de putere persista de-a lungul culturii si de-a lungul speciei.”

    Eu sunt băiat cu înclinații heterosexuale și totuși am avut atracție de tipul de joc al fetelor. Și acum, la 30 de ani, prefer să mă joc cu păpuși, să stau la povești cu fete și să port discuții ce le port fetele și să mă uit la filme romantice. Ce mă face asta? Anormal? Cred că ar fi de preferat să evitați să publicați astfel de studii care s-ar putea să fie destul de eronate.

  3. @androgin:

    Studiul respectiv (la care se face trimitere, de fapt) spune ca majoritatea subiectilor are aceste inclinatii, nu ca toti… Fireste ca sunt si exceptii, insa acestea tocmai ca intaresc tendinta.

  4. Eu nu am vazut pana acum un baiat care sa se joace cu papusile. Mie nu-mi plac. Barbatii adevarati au alte preocupari.

  5. Pingback: INTERSECTIA DINTRE TEORIA GENULUI, FASCISM SI CAPITALISM sau NOUA ORDINE MONDIALA. Interviu cu psihologul Yann Carriere (Video). Despre impunerea prin metode totalitare a OMULUI NOU, “eliberat” de separarea sexelor, CONTROLUL SOCIAL prin HAOS
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare