“RUGUL APRINS” – Documentar TVR (video)
Reportaj de Cristina Chirvasie, la “Universul credinţei”, TVR despre miscarea cultural-duhovniceasca de la Manastirea Antim
Episodul 1
Aprinderea Rugului
Mişcarea „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, comunitate de călugări, profesori universitari, studenţi cu pregătiri in filosofie, arte frumoase, litere, muzica şi ştiinte exacte a fost, pentru Bucureştiul anilor ’40-’50, locul unde se plămădea autentica cultură spirituală, aceea care se naşte şi creşte odată cu întrebările mântuitoare ale credinţei.
Episodul 2
În ilegalitate
Antimul şi “Rugul Aprins” au intrat în atenţia Securităţii încă din anul 1947, din cauza atitudinii protectoare şi ocrotitoare manifestată faţă de refugiaţii ruşi, în general, şi faţă de Părintele Ioan Kulîghin, în mod special. La aceasta se adauga şi temerea organelor represive în legatură cu apropierea dintre Biserică şi intelectuali.
Episodul 3
„Lotul Teodorescu Alex. şi alţii”. Procesul
Actul de acuzare a lotului “Alexandru Teodorescu şi ceilalţi” consemna faptul că Daniil Sandu Tudor si complicii săi au iniţiat o mişcare cu caracter legionar numită “Rugul Aprins”. La fel ca şi în 1955, acuzaţia de “legionarism” este inventată de la un capăt la altul. Părintele Daniil este ameninţat de acuzatorul său “Ai vrut să dai foc la comunism cu Rugul (tău) Aprins”.
Episodul 4
Cuvântul lui Dumnezeu în puşcărie
Dacă ne gândim la semnificaţia Rugului Aprins dată grupului de către călugărul Ioan cel Străin, semnificaţie cu rădăcini profunde în predania isihastă a trăitorilor din Rusia, ne dăm seama care a fost temeiul rezistenţei celor închişi în temniţele exterminatoare ca cele de la Aiud sau Piteşti. Să urmărim aşadar cel de-al patrulea episod din serialul dedicat Grupului de la Antim.
Episodul 5
O moarte martirică. Părintele Daniil Sandu Tudor
Din vremea călătoriei în Sfântul Munte, Sandu Tudor avea convingerea că neamul său poate fi salvat printr-o transformare duhovnicească profundă, prin trăirea credinţei şi a rugăciunii, prin refacerea legăturii între om şi Dumnezeu. Ieroschimonahul Daniil moare, se pare, în noaptea de 17 noiembrie 1960 în spitalul penitenciarului Aiud, arzându-se orice urmă înapoia lui.
Episodul 6
Duhovnicii Rugul Aprins
Rugul Aprins a aşezat destinele trăitorilor săi sub semnul vocaţiei monahale. Ne gândim la marii convertiţi: Sandu Tudor, devenit ieroschimonah, Andrei Scrima, devenit Arhimandrit, dar şi la părinţii slujitori în monahism, pentru care experienţa Rugului Aprins a fost o bogăţie în plus. Arhimandrit Benedict Ghiuş, Arhimandrit Sofian Boghiu, Protosinghel Petroniu Tănase, Arhimandrit Arsenie Papacioc, Î.P.S. Antonie Plămădeală, Părintele Roman Braga. Pentru toţi aceştia, Rugul Aprins era o manifestare firească a năzuinţelor spirituale şi ale celei mai de seamă preocupări activităţi monahale, rugăciunea.
Episodul 7
„Florile de foc” ale Rugului Aprins
Intelectualii grupului de la Antim aveau o formaţie culturală dobândită la mijlocul perioadei interbelice, formaţie bazată fundamental pe aşa-numita presimţire a tradiţiei ortodoxe, trăită în credinţă şi deschisă totodată universalităţii culturii. Ei au creat o nouă tendinţă culturală plecând de la propriile căutări şi manifestări umane şi intelectuale.
Legaturi:
- PARINTELE DANIIL DE LA RARAU – SANDU TUDOR. Pomenirea unui sfant al inchisorilor, staret isihast, carturar si imnograf neintrecut (17 noiembrie): “Omul zilelor noastre e un mare bolnav. Boala omului este in minte”
- CENTENARUL NASTERII PARINTELUI SOFIAN. Marturia Parintelui Mihail Stanciu despre sfintenia discreta a marelui staret al Antimului
- PARINTELE SOFIAN DE LA ANTIM, omul smereniei – de 10 ani printre sfinti
- Parintele Sofian – O VIATA INALTATA PE CRUCEA LUI HRISTOS (si VIDEO)
- PARINTELE SOFIAN BOGHIU – icoana bunatatii, Duhovnicul si apostolul tacut al “pustiei” Bucurestiului (VIDEO -TVR). Plus: INEDIT AUDIO – Psaltirea citita, molitfa, predici, cuvinte de folos
- PARINTELE STANILOAE IN INCHISORILE COMUNISTE. “Sa rabdam cu tarie si smerenie suferinta ce ni s-a dat!”
- Plecarea discreta dintre noi a unui duhovnic de Pateric: PARINTELE NICODIM BUJOR
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Arhimandritul Ioanichie Balan relateaza o intamplare din toamna anului 1947,ce a avut loc in casa lui Alexandru Mironescu la care a fost invitat si parintele Cleopa:”Mergand parintele Cleopoa la Bucuresti,sa cumpere sfinte vase pentru noul paraclis,a fost invitat intr-o seara de un profesor universitar,Alexandru Mironescu.Acolo se adunase multa lume,preoti si intelectuali si fiecare rostea cate un cuvant duhovnicesc.Cand a venit randul sa vorbeasca parintele Cleopa,dupa cateva minute icoana Maicii Domnului din perete a inceput a se legana singura si scotea un sunet ca de harpa,timp de cateva minute,incat toti s-au inspaimantat.De aceea spuneau cu lacrimi:O minune!O minune a Maicii Domnului!Apoi ziceau:Parinte Cleopa,roaga-te lui Dumnezu pentru noi!”
Pictorul Paul Sterian,reda minunea miscarii si a cantecului icoanei,la care a fost partas ,intr-o poezie inchinata familiei lui Alexandru Mironescu:
“Cum stam in dulcea casei tale strana,/Un inger se izbi de-acea Icoana/Ce numai tu si soata ta,din cand/In cand,ati auzit-o, rand pe rand;/O aripa de inger cantaret/Atinse tetracordul din preti,Si-am auzit,urechea nu ne minte,/Cu totii sonore,dulci acorduri sfinte./Infiorati privim catre Rugul/Aprins ce-si relevase mestesugul,/Cu voi cei doi,ceilalti,in total cinci,/Am auzit un sunet de tilinci,/Un melos cu punctari de svon psaltiric,/Ce nu a fost un fenomen oniric,/Si iar,uimire peste-acea uimire,/Din nou ne canti,Icoana si Psaltire”.
Minunata icoana ce a dat glas,raspunzand rugaciunii si participarii duhovnicesti a celor prezenti,era Icoana Rugului Aprins al Maicii Domnului.
O alta scena a sorbirii vorbelor parintelui Cleopa,de catre cei care erau prezenti,alaturi de Alexandru Mironescu,de aceasta data in casa parohiala de la Schitul Maicilor,este relatata de parintele Nicolae Steinhardt:
“Parintele Cleopa,spiritualul manastirii Slatina,calugar de origine taraneasca si cu reputatii de sfant,sade pe scaunul oaspetelui,iar acesta(Alexandru M.)e pe un taburet la picioarele lui,cuminte si cucernic,foarte prevenitor si nitel prea supus.De ce oare gestul acesta de fireasca smerenie pare calchiat pe vorbele din Fapte,23,2?Daca cel ce sta la picioarele maestrului e Pavel,cel de pe scaun nu mai e decat Gamaliel…(Parintele Cleopa)i se pun tot felul de intrebari si raspunde la toate nu numai cu multa rabdare si dreapta socotinta,dar si cu vadita atentie,reflectand indelung.Codin Mironescu,Todirascu Pillat,Alice Voinescu,Mihai Musceleanu,doctorul Voiculescu,Alexandru Dutu,multi tineri cu ochi aprigi si calzi asculta rapiti si se cunoaste ca au parte de fericire.”
Starea de Înger : ” Rugul Aprins ”
Vasile Voiculescu
CLEPSIDRA
Clepsidra veche las-o nemişcată,
Atât întors, viaţa îţi toci-
Şi dintr-un gol într-altul vînturată
Cenuşa lumii nu mai pitroci.
Pustiul vremii nu mai scotoci.
Clepsidra noastră ? Inima bogată,
În care vie, făr-a o smuci,
Iubirea pururi curge-nvolburată.
Nisipul strep ţi-a pus vremelnicia,
Măsoară-te pe tine: veşnicia
E, poate, doar un preţios fior.
Împărăţia clipelor de clisă
N-o birui, numărîdu-i bobul, ci să
Trăieşti eternul timp interior.
NEMURIREA
Rîvneşti să pui un capăt luptei grele
Şi prin tumultul lumilor să treci,
Cu binele ce-ai săvîrşit în ele
Să te aşezi în liniştea de veci ?
Ci-n van aştepţi răsplata viitoare
Ca o odihnă după un sfârşit.
Nu: nemurirea nu este o stare,
Ci o lucrare fără sfârşit.