SECETA A PARJOLIT ROMANIA (video). Va fi FOAMETE in tara ca in 1946 si CRIZA ALIMENTARA in lume?/ CUM A FOST DELAPIDAT SISTEMUL DE IRIGATII

• StirileProTv:

Romania arata ca inaintea unei batalii cu turcii. Fantanile au secat, iar campiile sunt parjolite

Efectele cumplite ale secetei se vad cel mai bine pe ogoare si in gospodariile oamenilor de la tara. De saptamani bune fantanile sunt pline de mal si singurele surse de apa raman cisternele aduse de pompieri.

Crestinii se tem tot mai tare ca nu vor avea ce sa puna pe masa la iarna pentru ca in gradini este parjol.

Tabloul Romaniei de astazi aduce cu unul din cartile de istorie inaintea unei batalii cu turcii: fantanile au secat, campiile sunt parjolite, iar la tara oamenii se tem de foamete.

Culturile sunt abandonate. Floarea soarelui s-a uscat, fire de iarba nu mai gasesti nici cu lupa, iar cateva broaste sufera de sete.

Pamantul plin de crapaturi ca o palma muncita de batran nu mai poate fi lucrat. Arsita este atat de puternica incat termometrul a intepenit la 43 de grade, desi sunt mult peste.

Parjolul s-a intins pana in gradinile oamenilor. Prapadul de la campie a ajuns si la munte. Codrii din jurul Brasovului arata ca in octombrie. Padurarii au crezut intial ca arborii sunt atacati de vreo boala.

Luni, nici albinele n-au mai iesit din stupi. Oricum de la 37 de grade in sus polenul este infertil. Apicultorii spun ca aceasta vara torida a ucis zeci de familii de albine. In disperare de cauza multi au renuntat la afacere.

• RTV: 

România dă apă Ungariei, în vreme ce culturile noastre sunt compromise de secetă VIDEO

În timp ce fermierii din judeţul Arad văd neputincioşi cum din cauza secetei li se usucă toate culturile, 30% din debitul canalului Mureşel pleacă la vecini, în Ungaria, pentru irigatii. Asta, pentru că agricultorii români nu îşi permit să plătească astfel de costuri.

Din 2009, când irigaţiile erau subvenţionate de stat, niciun agricultor din zona Semlac Nădlac nu a mai încheiat vreun contract pentru livrarea de apă pentru irigaţii.

În ultimii trei ani, preţul apei pentru irigaţii a crescut de cinci ori, astfel că în zona Nădlac, niciun hectar de teren agricol nu este irigat.Deşi râul Mureş este foarte aproape, vanele de irigaţii s-au umplut de buruieni, pentru că nu sunt folosite. “Râul Mureş este la trei kilometri de terenul arabil şi nu îl putem folosi. Este cel mai mare păcat pentru agricultori”, a declarat primarul din Semlac, Letiţia Stoian.

În judetul Arad, cea mai mare parte din producţia de porumb şi grâu este compromisă din cauza secetei.

Seceta prelungită a dus la o adevărată explozie a preţurilor pe piaţa legumelor

În pieţele din Braşov unele produse s-au scumpit de două şi chiar de trei ori. Dacă acum două săptămâni, un kilogram de castraveţi costa 1 leu şi 50 de bani, acum se vinde şi cu patru lei.

• Adevarul: Ploile au trecut, seceta rămâne

Anul agricol este compromis. În ciuda ploilor din weekend, culturile sunt la pământ. Excepţie fac micile loturi udate artificial. „Adevărul“ face radiografia unui fiasco vechi de 20 de ani: sistemul de irigaţii.

Meteorologii au anunţat că traversăm cea mai secetoasă vară din ultimele decenii. Pentru ţara noastră, cea vlăguită de criza financiară şi paralizată de scandaluri politice, vestea este catastrofală. Agricultura e grav afectată, iar asta înseamnă o grea lovitură dată economiei, după ce anul trecut această ramură a contribuit cu 6,5 la Produsul Intern Brut (în celelalte state UE, media este de 1,7%). Din estimările făcute până acum, economia României va pierde aproximativ 3 miliarde de euro din cauza secetei.

Ce înseamnă „bărăgan”

În 2011, când ploile au venit la timp şi recoltele au fost bogate, ne-am încurajat şi am zis că e bine, că Dumnezeu, sărăcuţul, ţine cu românul, cum a ţinut dintotdeauna. Acum, când Bărăganul n-a mai văzut picătură de ploaie de la sfârşitul lui mai până la jumătatea lui august, ne gândim că ar fi fost bune sistemele de irigaţii lăsate în paragină sau furate bucată cu bucată după Revoluţie.

Ne-am avântat cu naivitate în inima Bărăganului hotărâţi să consemnăm disperarea agricultorilor şi să facem, în câteva ore, o radiografie a dezastrului. Ce-am fi vrut noi să facem într-o singură zi, inginerul Alexandru Gheorghe, acum, patronul unei firme de producţie agricolă, s-a chinuit să înţeleagă în ultimii 35 de ani.

„În România, lucrurile au funcţionat aşa: Bărăganul a fost mereu o stepă aridă şi bătută de vânturi, că de aici îi vine şi numele. În cumană, bărăgan înseamnă vijelios. Cam de pe la 1900, românii s-au gândit că Bărăganul ar avea nevoie cel puţin de liziere pentru a mai îmbunătăţii condiţiile. Şi s-au făcut liziere. Ariditatea s-a mai stopat, vânturile s-au mai liniştit. Prin anii ’70 am făcut irigaţii şi comuniştii au gândit că nu mai avem nevoie de liziere, pe pământul ocupat de ele mai bine cultivăm cereale. Şi au tăiat lizierele. Dar s-a irigat fără control, s-a folosit apă în exces şi în multe zone a crescut nivelul pânzei freatice.

Au început să apară inundaţii, au început să apară băltiri şi atunci au zis că avem nevoie de canale de desecare şi au umplut câmpurile cu ele. A venit Revoluţia şi am pus cruce sistemului de irigaţii, nu mai există. Cu ce-am rămas după 100 de ani? Cu canalele de desecare. Am muncit ca nebunii ca să-i facem câmpiei ăsteia cel mai mare rău. Am umplut-o cu canale de desecare care nu doar că sunt inutile, dar îi fac rău. Duc nivelul pânzei freatice şi mai jos. Am muncit 100 de ani ca să facem un prăpăd. Şi avem nişte pământuri extraordinar de fertile”.

Solul va fi mai uşor de pregătit pentru toamnă

Precipitaţiile care au udat Câmpia Română în acest sfârşit de săptămână au venit prea târziu. Agricultorii spun la unison că această ploaie e tardivă şi că nu mai ajută culturile. Singura parte bună este că solul va fi mai uşor de pregătit pentru toamnă. Până acum nu se putea ara, întrucât pământul era arid, iar consumul de carburant al tractoarelor era uriaş. Câmpul atmosferic care a adus ploaia în Bărăgan a trecut. Meteorologii estimează că urmează o nouă perioadă lipsită de precipitaţii. Cel puţin pentru următoarele 10 zile, şansele de ploaie sunt nule.

22,5% din suprafaţa agricolă a ţării este amenajată pentru irigaţii.3,2% din suprafaţa amenajată pentru irigaţii a beneficiat de apă, anul trecut, restul reţelei fiind inutilizabilă din diverse motive.

40 de milioane de euro este suma pe care o alocă Guvernul în acest an pentru despăgubirea agricultorilor.

3 miliarde de euro se estimează că va pierde economia României, în acest an, din cauza secetei.

Lungul drum al apei către ogoare

În timpul regimului comunist s-a construit un sistem de irigaţii care acoperea trei milioane de hectare. După 1989, această „ţesătură” care împânzea câmpiile României s-a destrămat cu repeziciune. Au fost furate componente şi vândute la fier vechi. Acolo unde nu s-a furat sau unde au fost reparate, irigaţiile nu pot fi folosite din cauza neînţelegerilor între utilizatorii de apă şi Agenţia de Îmbunătăţiri Funciare. Acolo unde şi aceste neînţelegeri au fost depăşite,

Renel livrează curent cu ţârâita, astfel încât pot fi folosite doar câteva pompe la mii de hectare. Aşa că privirile şi speranţele agricultorilor tot către cer se îndreaptă.

Mila lui Dumnezeu

În această situaţie se află şi Agricover, firmă patronată de un grup de oameni de afaceri din Iran. Agricover, care lucrează 1.300 de hectare în nordul judeţului Ialomiţa, a mizat pe tehnologizare. A cumpărat cele mai performante utilaje, a folosit cele mai bune îngrăşăminte şi chiar a repus în funcţiune sistemul de irigaţii rămas de pe vremea lui Ceauşescu. Chiar şi aşa, firma tot este lovită de efectele secetei.

Anica Simion, expert agricol la Agricover, explică: „ Am pus la punct vechiul sistem de irigaţii şi am plătit oameni ca să-l păzească zi şi noapte, de frica hoţilor de fier vechi. Apoi am făcut comandă de transformatoare, pentru că staţiile care pompează apă în antene au nevoie de curent electric. Numai RENEL poate să ne dea aceste transformatoare. Ne-au livrat numai jumătate din cât am cerut, motivând că nu au mai multe. Avem 1.300 de hectare în lucru, toate sunt irigabile. Dar, din cauza lipsurilor, nu am putut iriga decât 200 de hectare”. Cei de la Agricover ne-au arătat pe teren care este diferenţa între un lan de porumb irigat şi unul lăsat la mila lui Dumnezeu. Nu trebuie să fii expert în agricultură ca să-ţi dai seama că un sistem de irigaţii salvează culturile oricât de potrivnică ar fi vremea.

Situaţia este şi mai gravă în sudul judeţului Ialomiţa. Acolo, chiar dacă ar avea sisteme de irigaţii şi curent electric, agricultorii nu au apă. Alexandru Gheorghe, patronul firmei Somalex, cu peste 3.000 de hectare aflate în lucru, nu poate uda artificial nici măcar o palmă de pământ „Eu dacă aş vrea să-mi fac acum sistem de irigaţii nu aş avea apă. Sistemul de canale care aducea apă din Dunăre e distrus şi el. În nordul judeţului aduc apă pe alte canale, de la Brăila. Poate nici noi, producătorii agricoli, nu suntem suficient de uniţi. Dacă ar fi secetă în fiecare an nu am avea încotro şi am face ceva. Dar când plouă zicem că e bine, că ţine Dumnezeu cu noi, şi în astfel de ani ne trezim că avem nevoie de irigaţii.”

Reţeta foametei: ploaie puţină şi hoţi mulţi

Hoţii de fier vechi frig mai tare ca seceta. Patronul firmei agricole Somalex a prins hoţul cu hidrantul lui în bătătură şi Poliţia a rămas cu mâinile în sân. „Au fost ani în care am irigat. Am reparat staţia de irigaţii, e în funcţiune, dar pe anumite părţi mi-au furat toţi hidranţii şi i-au dus la fier vechi. Şi nimeni nu vrea să ia nicio măsură. Am avut situaţii în care am fost cu poliţistul la poarta centrului de colectare şi el n-a vrut să controleze, deşi la societate comercială nu ai nevoie de mandat. Am găsit piesele la un centru de colectare, am anunţat Poliţia şi au venit după trei zile, când deja le vânduseră mai departe. În ce ţară trăim?”, se întreabă, pe bună dreptate, Alexandru Gheorghe.

Patimile micului agricultor

Pe Nicu Covrig l-am găsit pe câmp, între comuna Iazu şi Slobozia, contemplând dezastrul din lanul de porumb. Are 50 de arii de pământ şi le lucrează singur Nicu. Dacă de cereale nu s-a ales mare lucru, a încercat şi cu un petic de lucernă – pentru hrana tăuraşului pe care-l are în ogradă. Dar nici lucerna n-a prins. „La mijlocul lui august trebuia să-mi ajungă pân’ la brâu dar e cât palma”. Nicu Covrig e resemnat şi, contemplând efectele secetei, se gândeşte la criza politică pe care o vede seară de seară la televizor: „Ei se ceartă şi ia bani şi noi suferim”.

Gheorghe Gheorghe, din Ciulniţa, a cultivat anul acesta 10 hectare cu porumb şi 3 hectare cu floarea-soarelui. Porumbul şi floarea sunt culturile cele mai afectate de seceta din această vară. Gheorghe nu e fatalist şi crede că ceva-ceva tot o să scoată: „Mă aştept cam la 50% producţie faţă de anul trecut, care a fost un an foarte bun. Eu cred că voi reuşi să-mi scot cheltuielile şi să ies pe zero”. Nu trage nicio nădejde la despăgubirile promise de Guvern. Câteodată pierzi, câteodată câştigi. Aşa e agricultura în România: loterie.

Alexandru Gheorghe, patronul firmei Somalex, spune cum îşi fac agricultorii de la noi calculele, atunci când depind de natură. „Acum, dacă nu fac deloc porumb pierd cam 1 milion şi ceva de euro. Şi într-un an bun ies în câştig cu câteva sute de mii de euro. Un an prost anulează câţiva ani buni. Dacă nu aduni 5-6 ani ca să pui deoparte, cu certitudine ajungi la un an peste care nu poţi să treci”.

Prognoză sumbră. 20 de ani de secetă, iar solurile Vâlcii vor deveni aride, producţia cerealieră scăzând cu 40 la sută

Declaraţia aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, care citează prognoza la care au ajuns 13 institute europene de pedologie şi meteorologie. În asemea condiţii, repunerea în funcţiune a sistemului de irigaţii este necesară.

Primele cinci organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii care s-au format cu scopul de a repune în funcţiune sistemul de irigaţii din lunca Oltului au rămas pentru locuitorii din Budeşti, Galicea, Olanu, Orleşti şi Prundeni doar o sumbră amintire. „Prin memorial nr. 4800/3 noiembrie 2009 am solicitat Ministerului Agriculturii sprijin financiar pentru refacerea infrastructurii de irigaţii. Răspunsul nu ne-a mai sosit deoarece, de la 1 septembrie 2009, Guvernul a sistat toate subvenţiile destinate atât consumului de apă cât şi energiei electrice din sistemele de irigaţii. Fermierii din zonele irigabile au fost lipsiţi de orice ajutor, ei trebuind să achite integral costul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, ca şi cheltuielile pentru irigarea culturilor. Fostul Guvern a decis şi eliminarea sprijinului acordat din bugetul de stat pentru executarea lucrărilor de întreţinere la sistemele de irigaţii. În aceste condiţii, pare catastrofală prognoza unor specialişti din 13 institute europene de pedologie şi meteorologie, potrivit căreia, în următorii 20 de ani, zece judeţe din România, între care este integrat şi judeţul Vâlcea, vor avea doar soluri aride, iar producţia cerealieră va scădea cu cel puţin 40%. Guvern USL şi-a făcut cunoscută disponibilitatea să refacă infrastructura de irigaţii folosind mult mai chibzuit fondurile UE şi facilitând accesul fermierilor la apă pentru irigaţii prin reducerea preţului de cost al energiei”, a spus Ion Cîlea, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea.

Seceta şi canicula lasă judeţul Vaslui fără miere de albine

Apicultorii din judeţul Vaslui dau alarma şi spun că vom avea mai puţină miere de albine. Cauza este dată de seceta care a afectat culturile agricole, dar şi canicula, care a slăbit zeci de familii de albine.

Apicultorii vasluieni s-au confruntat cu cel mai greu an din toate timpurile. Temperaturile de peste 40 de grade Celsius şi seceta au afectat puternic familiile de albine şi cantitatea de miere produsă, ceea ce înseamnă că în acest an vom avea mai puţină miere de tei şi salcâm. În judeţul Vaslui, nici un apicultor nu a scăpat fără ca măcar o familie de albine să cedeze din cauza caniculei şi să nu producă puiet.

„Temperaturile extrem de ridicate au afectat ritmul biologic al familiilor de albine. Acestea au foarte puţin puiet la momentul actual. Albinele nu au reuşit să menţină temperatura în stup de 34 de grade Celsius şi am văzut în unele cazuri că temperature în stupi a ajuns şi la 60 de grade. Suntem iarăşi într-o situaţie delicată, pentru că rezervele de păstură care la un moment dat erau într-o cantitate poate prea mare, sunt aproape epuizate şi din acest motiv şi depunerea pontei de către matcă este dificilă. Foarte puţine plante la ora actuală mai secretă polen, iar de nectar nici nu poate fi vorba”, a declarat Vasile Puf, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA) Vaslui.

Specialiştii spun că aceste temperaturi i-a făcut pe apicultorii să caute tot felul de soluţii pentru a nu-şi pierde familiile de albine.

Puietul puţin şi albinele moarte sunt duse la laborator pentru a depista cauza morţii şi dacă sunt afectate şi celelalte albine din stup.
„Probleme sunt. Vara a fost destul de păcătoasă. Avem mortalităţi mari, miere puţină. Să ştiţi că eu nu ţin minte să fi avut un an mai cu probleme decât acest. În perioada aceasta luăm probele de fagure cu puiet şi albină moartă, le trimitem la laborator pentru a depista cauzele morţii. Acest program este gratuit”, a spus un medic veterinar.

Apicultorilor nu le rămâne decât să spere că vor avea noroc în sezonul mierii de floarea soarelui pentru că, în acest an, cantităţile de  miere de tei şi salcâm sunt foarte mici.

• Hotnews: De ce seceta distruge agricultura Romaniei. Un raport parlamentar dezvaluie delapidarea sistemului de irigatii – AncheteOnline.ro

O comisie parlamentara din 2009, formata din notabilitati din domeniul agriculturii, a dezvaluit toate tarele din sistemul de irigatii din Romania. In investigatia intreprinsa de alesii din comisiile de agricultura ale Legislativului se evidentiaza dezastrul de dupa 1989 din acest sector vital al economiei romanesti. Astfel, desi in sectorul imbunatatilor funciare s-au cheltuit aproape 20 de miliarde de euro in perioada 1990-2010, aproape intreg patrimoniul Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare este fie pus sub sechestru asiguratoriu al ANAF pentru datorii foarte mari, fie executat silit de diverse firme care au capusat societatea de stat, scrie AncheteOnline, intr-un material semnat de Costel Oprea.

Desi documentul cuprinde cu lux de amanunte modul de delapidare a sistemului de irigatii, nici acum procurorii de la DNA nu au intocmit un dosar penal pentru a-i trage la raspundere pe cei vinovati.

Mai mult, cu toate  ca unii dintre membrii comisiei de investigatii au devenit dupa 2009, ministri sau secretari de stat in Ministerul Agriculturii (Valeriu Tabara, Stelian Fuia, Valeriu Steriu) nu au facut nimic in aceasta directie pentru a corecta deficientele. Raportul privind sistemul de irigatii din Romania a fost realizat la cererea comisiei de agricultura din Camera Deputatilor, presedinte al comisiei fiind Valeriu Tabara. In componenta comisiei parlamentare s-au aflat deputatii Valeriu Tabara (ministru al Agriculturii in guvernele Vacaroiu -1994-1996 si Boc -2010-2012), Victor Surdu ( ministru al Agriculturii in guvernul Stolojan), Stelian Fuia (ministru al Agriculturii in guvernul Ungureanu), Valeriu Steriu (secretar de stat in ministerul Agriculturii, guvernul Tariceanu), Gheorghe Tinel (fost sef al corpului de control in ministerul Agriculturii), Culita Tarata (unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din agricultura, administratorul Insulei Mari a Brailei). De asemenea, referent ai comisiei a fost Gheorghe Mardare, fost administrator special al SNIF.

Cu alte cuvinte, membrii comisiei de ancheta – numai “unul si unul”. Din pacate, toate deficientele de la nivelul ANIF si SNIF, semnalate cu subiect si predicat, in raport, au ramas doar pe hartie. Din 2009, s-au perindat la conducerea Ministerului Agriculturii, Valeriu Tabara si Stelian Fuia in cadrul guvernarii PDL. Mai mult, deputatul Valeriu Steriu, membru in comisia de ancheta, a ocupat functia de vicepresedinte UNPR, aliat la guvernare al PDL. Demantelarea sistemului de irigatii a continuat, iar unele rapoarte ale corpului de control al ministrului Agriculturii si al primului ministru au scos la iveala praduirea patrimoniului ANIF si SNIF.

Comisia de ancheta stabileste si vinovatii pentru dezastrul din sistemul de irigatii. Este vorba, in primul de directorii generali ai SNIF din 2001-2009 (perioada avuta in vedere pentru investigatie): Valetin Apostol ( 2000-2004), Victor Pentru Toma ( 2004-2005), Luigi Berghes (2005-2007), Teodor Kilaiditis (2007), Ion Nedelcu (2007-2009), Stefan Constantin (2009-administrator special).

In raport se arata ca in sectorul imbunatatilor funciare s-au cheltuit aproape 20 de miliarde de euro in perioada 1990-2010. Rezultatul: aproape intreg patrimoniul Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare este fie pus sub sechestru asiguratoriu al ANAF pentru datorii foarte mari, fie executat silit de diverse firme care au capusat societatea de stat. […]

• Antena3: Oare ne ameninţă o foamete ca în ’46? Ne rugăm la cer, dar furăm pe pământ

Adrian Ursu a prezentat în ediţia de duminică seara din Secvenţial un video şocant filmat în 1946, când sute de oameni au murit de foame din cauza secetei. Acesta a făcut o paralelă între acel an şi anul 2012, deoarece seceta a distrus toată recolta şi de anul acesta. Oare ne ameninţă o foamete ca în ’46?

• Money.ro: Seceta şi etanolul, pe punctul de a declanşa o nouă criză alimentară

Pe fondul celei mai grave secete din SUA înregistrate în ultimii 50 de ani, se înmulţesc vocile care solicită suspendarea cotelor obligatorii de alcool etilic din carburanţii auto, pentru a se evita o nouă criză mondială a alimentelor. Dacă în SUA cota obligatorie este de 9% etanol, la noi este de 5%, însă aceasta este prevăzută să ajungă la 20%. Studiile au demonstrat că anual mor mai mulţi oameni din acuza malnutriţiei decât de afecţiunile produse de schimbările climatice, principalul argument al lobbiştilor regenerabilelor fiind astfel desfiinţat.

În timp ce cotaţiile bursiere ale cerealelor ating noi maxime istorice la Bursa de Mărfuri din Chicago, iar experţii anticipează noi scumpiri după saltul de 6% făcut în luna iulie, este cerută tot mai insistent abrogarea prvederilor legale ce impun transformarea a 40% din producţia de porumb în alcool etilic.

Presiunea pentru renunţarea la producţia de biocarburanţi creşte şi la nivel internaţional, pe măsură ce tot mai multe state sărace se confruntă cu o creştere alarmantă a preţurilor la alimentele de bază. Cel mai înalt responsabil pentru al ONU pentru agricultură, Jose Graziano da Silva, a solicitat “suspendarea imediat” a producţiei de etanol, pentru a se evita o nouă criză globală a alimentelor.

Porumbul s-a scumpit cu 60% în două luni

Analiştii economici prevăd o majorare a preţurilor la produsele alimentare cu 4,5% în 2012, ceea ce va adăuga 30 de miliarde de dolari la cheltuielile gospodăriilor americane. “La nivel global impactul asupra populaţiei va fi mai direct şi mai rapid,” spune Bill Lapp, preşedintele Advanced Economic Solutions, citat de Reuters. “Analiza referitoare la evoluţia consumului de alimente nu a luat în calcul şi procesarea materiilor prime, ceea ce va agrava impactul asupra preţurilor la nivel global”, a adăugat Bill Lapp.

Conform programului pentru susţinerea biocarburanţilor, benzina distribuită în 2012 pe teritoriul SUA trebuie să conţină minimum 9% etanol, ceea ce presupune procesarea a 40% din recolta de porumb în biocombustibil.

Preţul porumbului a urcat cu peste 60% pe parcursul ultimelor două luni, ca urmare a condiţiilor meteo extreme din SUA, dar şi din alte zone agricole importante din lume. Departamentul american al agriculturii a anunţat o diminuare de cel puţin cu 13% a producţiei ade porumb din acest an, mai mult decât se anticipa. Iar prelungirea secetei ar putea majora pierderile din acest an.

Cu o producţie de doar 277 de milioane de tone, 2012 marchează cea mai scăzută recoltă de porumb din 1995 până în prezent, deşi suprafaţa cultivată cu porumb a crescut cu 4% faţă de anul trecut, situându-se la cel mai înalt nivel din istorie. De asemenea se înscrie într-o serie de trei ani cu producţii foarte slabe ale celui mare producător de porumb din lume şi a principalului exportator. Dacă la sfârşitul lunii iunie, 72% din suprafaţa cultivată se prezenta în condiţii de la foarte bune la excelente, în iulie proporţia scăzuse la 24% din cauza condiţiilor climatice. Aceasta este cea mai mare pierdere de recoltă înregistrată în doar o lună de zile din acuza calamităţilor naturale.

Estimările făcute de Departamentul American al Agriculturii subliniază dificultăţile de aprovizionare cu materie primă ale societăţilor zootehnice, consideră Institutul American al Cărnii (AMI). “Raportul solicită renunţarea la producţia de etanol impusă de Renewable Fuel Standard (Standardul Combustibililor Regenerabili), care exacerbează cererea şi preţul porumbului, chiar foarte urgent”, a comunicat Preşedintele AMI.

Producţia de soia din SUA, o componentă de bază pentru hrana animalelor, va atinge cel mai redus nivel din ultimii nouă ani. Stocurile vor scădea la 3 milioane de tone, cele mai mici din 1973 până-n prezent.

O nouă criză alimentară este pe punctul de a izbucni

Combinarea unor factori precum preţuri ridicate la combustibili, creşterea utilizării biocombustibilor, vremea nefavorabilă, scumprirea cerealelor şi de restricţiile la exporturile de cereale vor urca preţurile alimentelor la nivelele din anii 2007-2008, ceea ce a provocat proteste violente ân ţări precum Egipt, Camerun sau Haiti.

Estimările pentru acest an arată că piaţa mondială se va contracta cu 39 milioane de tone, faţă de anul trecut, SUA fiind responsabilă cu trei sferturi din acest deficit. Piaţa americană este deosebit de importantă deoarece SUA contează pentru 60% din exporturile globale de porumb, element de bază pentru producătorii de carne de păasăre, porc sau vită şi de asemenea în foarte alte multe tipuri de alimente.

Porumbul este de asemenea şi un ingredient cheie în combinaţie dintre puterea politică şi profiturile companiilor care intră în strategia SUA pentru utilizarea energiilor alternative. Utilizarea cerealelor pentru producţia de etanol este statuată prin Renewable Fuels Standard (RFS). Pentru acest an este prevăzută o producţie de 39,5 milioane de tone de etanol, pentru ca în 2022 cantitatea de etanol inclusă în carburanţii de la pompă să urce la 107,7 de milioane de tone. Această cantitate este produsă aproape integral din porumb. În 2012, pentru prima oară cantitatea destinată sectorului zootehnic a fost surclasată de biocombustili.

Etanolul nu este un combustibil alternativ viabil

Eficienţa utilizării biocumbustibililor este tot mai neclară, fiind tot mai evident lobby-ul făcut de industria de etanol, care este subvenţionată prin programul guvernamental. Impunerea prezenţei etanolului în carburanţi trebuia abandonată de mai mulţi ani, dovedindu-se mai degrabă păguboasă pentru populaţie. Pe plan mondial etanolul nu a reuşit să se impună ca un combustibil alternativ, comerţul internaţional fiind sub 1% compartiv cu combustibilii tradiţionali. Chiar şi organizaţiile independente de mediu critică utilizarea acestuia pe scară largă din cauza creşterii emisiilor de carbon rezultate din defrişările executate pentru extinderea suprafeţelor plantate cu porumb.

Argumentul lobbyştilor biocombustibilor constă în reducerea cazurilor de îmbolnăviri cauzate de încălzirea globală. În schim există numeroase studii care arată multiplicarea deterioarea stării de sănătate a populaţiei din zonele sărace aqfectate de malnutriţie. Aceasta se traduce prin zeci de mii de morţi anual din cauza unei alimentaţii deficitare, pe măsură ce o parte tot mai mare din producţia agricolă ia drumul fabricilor de etanol.

Vom resimţi efectele secetei mai mult decât statele industrializate

Calamităţile naturale nu pot fi controlate. Etanolul este însă un dezastru creat de om şi care ar putea fi înlăturat prin simpla renunţare la aberanta politică de impunere a biocombustibililor. Sănătatea a milioane de oameni suferă din cauza unor legături obscure dintre decidenţii politici la nivel planetar şi interesele unei industrii dezvoltate pe spatele consumatorilor obligaţi să plătească pentru înrăutăţirea propriilor condiţii de trai.

Pentru România situaţia este mult mai gravă decât cea din statele dezvoltate. În primul rând creşterea preţului nalimentelor de bază se va reflecta mult mai accentuat în inlaţiei din cauza ponderii mari în coşul zilnic. Dacă în medie, alimentele reprezintă sub 20% din cheltuielile unei gospodării din grupul statelor industrializate, la noi sare de 40%. De asemenea scumpirea carburanţilor pe plan internaţional este amplificată de deprecierea leului în raport cu dolarul. Impactul se va resimţi mai puternic în lunile următoare pe măsură ce materiile prime din industria alimentară se vor scumpi pe măsură ce stocurile din recolta anterioară se epuizează, depăşirea ţintei de inflaţiei pentru 2012 fiind inevitabilă.

• ZF: Seceta înăbuşă deopotrivă economii mici, precum cele din Europa de Est, şi mari, ca SUA

Guvernul SUA estimează că anul acesta recolta de porumb va fi cu aproape 13% mai redusă din cauza celei mai grave secete din ultimele decenii, în timp ce în Ungaria fermierii se plâng că tem­peraturile ridicate au compromis 40% din recoltă, iar în Ucraina producţia de grâu va scădea probabil cu o treime.

Departamentul american al agri­culturii şi-a redus cu 17% estimarea privind recolta de porumb de anul acesta, la 273 milioane tone, cu 12,7% mai puţin decât anul trecut. Proiecţia anterioară data din luna iunie, când americanii au redus cifrele de producţie cu alte 12%.

Rapoartele lunare ale departa­mentului sunt urmărite cu atenţie la nivel mondial atât de traderii de cereale, cât şi de producători agricoli, datele de pro­ducţie ale oficialilor americani influ­enţând direct pieţele internaţionale de mărfuri agricole.

Producţia medie la hectar pentru recolta americană de porumb s-a redus cu 22,6 buşeli (unitate de măsură a volumului echivalent a 36 de litri – n.red.) la 123,4 buşeli/acru ca urmare a secetei şi a temperaturilori ridicate. Potrivit acestor estimări, producţia medie la hectar pentru porumb va fi în acest an agricol cea mai slabă începând cu sezonul agricol 1995/1996. Producţia totală de porumb este estimată a fi cea mai slabă începând cu sezonul agricol 2006/2007″, notează oficialii americani.

Datele arată că nu numai SUA vor avea o producţie mai mică de porumb. Estimările privind producţia mondială au fost, de asemenea, reduse luna aceasta. Astfel, recolta mondială de porumb ar urma să scadă în acest an la 849 milioane tone, proiecţia fiind cu 6% mai mică faţă de luna iulie. În 2011, producţia mondială de porumb s-a situat la 876 milioane tone.

Clubul celor înfrânţi

Pe lângă Statele Unite, în “clubul” celor care pierd lupta cu seceta se numără şi alte mari pieţe agricole precum Ucraina, Canada sau producătorii din Uniunea Europeană.

Datele arată că producţia de porumb a Ucrainei se va reduce cu 12,5%, la 21 milioane de tone. Oficialii de la Kiev anticipează exporturi de porumb de 12,7 milioane tone în următorul an comercial, comparativ cu 14 milioane tone în sezonul trecut. Analiştii se aşteaptă ca Ucraina să devină al treilea mare exportator de porumb, după SUA şi Argentina, notează Financial Times.

În Ungaria, fermierii spun că seceta le produce pierderi de 890 milioane dolari legate de recolta de porumb. Dintre producătorii agricoli din UE, România va avea printre cele mai mari pierderi pentru porumb. Recent, Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a anunţat că 47% din cele 2,6 milioane de hectare acoperite cu porumb sunt afectate de secetă şi de temperaturile ridicate din ultimele două luni.

Estimările pentru UE arată că producătorii vor strânge în silozuri 61,5 milioane tone porumb, recolta aşteptată fiind cu 6% mai mică decât în iulie. Pe de altă parte, alţi mari producători printre care China, Argentina şi Africa de Sud au reuşit să-şi majoreze recoltele.

China are o producţie de porumb estimată la 200 milioane tone, în creştere cu 2% faţă de luna anterioară. În anul agricol 2010/2011 producătorii chinezi au strâns 192 milioane tone de porumb. În contextul unei recolte de porumb în scădere, oficialii americani se aşteaptă la preţuri în creştere pentru porumb, evoluţie ce va avea efect în sensul scăderii consumului, care are o pondere foarte mare în PIB-ul ţării.