SFANTUL MUCENIC DIMITRIE, iubirea sa totala pentru Hristos si PUTEREA DE A INVINGE CELE DE NEINVINS (si video, audio)/ “Protejați Biserica și susțineți-o! Aveți grijă, căci a distruge este foarte ușor, dar a rezidi este foarte greu”/ UNDE EVADAM DIN COTIDIAN?

PS Macarie: „Precum odinioară pe Nestor, Sfântul Dimitrie ne conduce la Hristos, ajutându-ne să învingem tot ceea ce uneori ni se pare de neînvins”

Marți, 25 octombrie 2016, în ajunul sărbătorii Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord a săvârșit slujba privegherii în biserica parohiei ortodoxe române din Odense, Danemarca.

Imitând exemplul primilor creștini, care se adunau adeseori la mormintele martirilor în primele ore ale dimineții, celebrând Jertfa Euharistică, ierarhul, înconjurat de preoți, diaconi și credincioși, a săvârșit, în ziua prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, 26 octombrie 2016, Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohiei ortodoxe române din Copenhaga. Părintele episcop a încurajat și binecuvântat credincioșii care au dorit să participe la slujirea euharistică dis-de-dimineață, înainte de a se îndrepta spre locurile de muncă.

În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul s-a referit la dragostea cea mare pe care Sfântul Dimitire a avut-o pentru Hristos (Romani 8, 35-39), iubire din al cărui har ne împărtășim și noi, cei care îi cinstim pe mărturisitori (Matei 10,41). Preasfințitul Macarie a menționat: „Sunt situații aparent fără de ieșire din viețile noastre, în care ni se pare că obstacolele sunt de nedepășit și în care primim de la Mântuitorul Hristos ajutor nespus, așa cum a primit tânărul Nestor, întru binecuvântarea și rugăciunea smerită a Sfântului Dimitire, pentru a-l înfrunta și învinge pe Lie-vandalul. Precum odinioară pe Nestor, Sfântul Dimitrie ne conduce la Hristos, ajutându-ne să învingem tot ceea ce uneori ni se pare de neînvins” a mai spus arhiereul slujitor.

La finalul slujbei, părintele episcop a felicitat pe toți cei care își aniversează onomastica cu prilejul sărbătoririi celor doi Sfinți Dimitrie, Martirul din Tesalonic și Cuviosul din Basarabi.

www.episcopiascandinavia.se

***

Doxologia:

„În comoditate și relaxare omul ajunge la atrofiere duhovnicească” – IPS Teofan

Predică la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir.

26 octombrie 2016 – Mănăstirea Pângărați, județul Neamț

***

Manastirea Sihastria Putnei/ Arhim. Damaschin Luchian:

Predică la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie (2013)

***

• Basilica: IPS Gabriel: Singura prioritate a Sfântului Mc. Dimitrie a fost să placă Domnului

Cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale, o delegaţie a Bisericii Greciei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Gabriel, Mitropolit de Nea Ionia și Filadelfia, a adus la Bucureşti un fragment din moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan. Înaltpreasfinţia Sa a oficiat miercuri, 26 octombrie 2016, în ziua cinstirii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Sfânta Liturghie în altarul de vară al Catedralei Patriarhale.

În cuvântul rostit cu acest prilej, ierarhul a vorbit credincioşilor prezenţi pe Dealul Patriarhiei despre viaţa deosebită a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Ierarhul a evidenţiat faptul că, dintre toate harismele dăruite de Domnul, ascultarea sa faţă de voia lui Dumnezeu este cea care îl caracterizează cel mai mult pe Sfântul Dimitrie.

Singura lui preocupare şi prioritate în toată perioada vieţii a fost să placă Domnului, arătând astfel că mai presus de toate era iubirea sa aprinsă pentru Domnul, a subliniat Înaltpreasfinţia Sa.

În cele ce urmează, redăm integral cuvântul Înaltpreasfinţiei Sale:

Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul României,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

„Care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2, 2)

Ziua de astăzi este plină de lumină şi bucurie şi, în această atmosferă de sărbătoare, Sfânta noastră Biserică evidenţiază şi cinsteşte chipul uneia dintre cele mai slăvite şi mai luminoase personalităţi care împodobesc Sinaxarul ei, cum este Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Cu adevărat, stârnește uimire, emoţie, entuziasm, dar şi doxologie dumnezeiască atunci când cineva intră în contact cu imnele Bisericii noastre despre Sfântul Mare Mucenic, Izvorâtorul de Mir şi Făcătorul de minuni Dimitrie. Însă, cum să fie lăudat după cuviinţă şi cu râvnă sfinţenia şi bogăţia duhovnicească a aceluia care împreună împărăţeşte cu Domnul şi care s-a îmbrăcat cu veşmintele de porfiră împărătească pentru sângele său vărsat muceniceşte, ţinând în mâini Crucea? Ce laudă poate fi mai înaltă şi mai slăvită decât jertfa şi mărturisirea credinţei unui Sfânt pentru dragostea lui Hristos? Aceste imne subliniază faptul că sărbătoarea Sfântului Dimitrie nu are caracter local, ci global, de aceea, cu dreptate Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir este considerat cel mai popular Sfânt – Sfântul lumii întregi.

De aceea şi pericopa Apostolului care se citeşte astăzi face referire, în mod absolut am spune, la Sfântul Dimitrie, din moment ce Biserica noastră, prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate ucenicului său Timotei, indică tocmai viaţa Sfântului.

În Apostolul de astăzi, Sfântul Pavel îl cheamă pe ucenicul său Timotei să încredinţeze lucrarea catehetică oamenilor credincioşi „care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2, 2), pentru ca aceştia să fie destoinici să transmită cu fidelitate adevărurile de mare preţ ale Evangheliei şi altor oameni.

Acestui îndemn insuflat de Dumnezeu al Sfântului Apostol Pavel a urmat şi întru tot slăvitul ostaş al lui Hristos, Dimitrie, care, încă din momentul în care s-a botezat creştin, şi-a asumat cu căldură lucrarea plăcută lui Dumnezeu de învăţare a Dumnezeieştilor Scripturi şi care, deşi lucra în calitate de ofiţer al armatei romane şi deţinea o poziţie administrativă înaltă, s-a dedicat cu râvnă şi dragoste slujirii şi învăţării Cuvântului lui Dumnezeu, prin faptă şi prin cuvânt.

De asemenea, tânărul Dimitrie, fiind un spirit plin de frământări şi înclinat spre cercetare, căuta în continuu lumina adevărului şi adevărata înțelepciune, pe care le-a găsit în credinţa creştină. Cu înălţimea sa spirituală, aspectul său impunător, evlavia şi vitejia sa mitică, Dimitrie s-a făcut foarte repede cunoscut în toată cetatea. Foarte curând după botezul său s-a dovedit a fi un dascăl foarte capabil, lucru evidenţiat atât în scrierile Sfântului Grigorie Palama, Mitropolitul Tesalonicului, cât şi ale multor alţi teologi mistici.

Educaţia şi virtuţile sale, cu harul Preasfântului Duh, l-au transformat într-un pol de atracţie duhovnicească şi foarte repede a adunat în jurul său un grup mare de tineri ucenici, pe care i-a învăţat Sfânta Scriptură în tunelele subterane din apropierea băilor publice ale cetăţii. Astfel, în timpul unei astfel de întâlniri, închinătorii la idoli l-au prins şi l‑au dus înaintea împăratului Maximian, care anterior îl cinstise cu demnitatea de guvernator (ighemon) al Tesaliei.

Dialogul dintre Dimitrie şi Maximian despre adevăratul Dumnezeu şi despre idoli este descris de izvoare ca fiind „plin de viaţă” (Dimítrios Chrysolorás). Atunci când împăratul i-a cerut să îşi nege credinţa, Dimitrie i-a răspuns: „Cred numai în Hristosul meu!”. Atunci, Maximian, mâniat de poziţia şi răspunsul ofiţerului său plin de curaj, a poruncit să fie închis şi chinuit.

În acea vreme, chiar fără a exista o poruncă specială, creştinismul era considerat religie interzisă şi orice creştin era prins – era de ajuns şi numai mărturia sa că este creştin – şi era pus să jertfească idolilor. Dacă refuza să aducă jertfă idolilor, era dus la locul martiriului şi era omorât în chinuri. Sfântul Dimitrie a rămas în închisoare lipsit de prezenţa oamenilor, însă în rugăciune a îndurat cu răbdare dumnezeiască suferinţele şi chinurile grele.

Luptele (pentatlon) organizate în cinstea lui Maximian şi înfrângerea ulterioară a lui Lie, un luptător care se deosebea prin trupul impresionant şi puterea sa înfricoşătoare, de către Nestor, ucenicul lui Dimitrie, au condus la poruncirea uciderii imediate a slăvitului atlet al lui Hristos, Dimitrie, de către regele plin de mânie.

Într-adevăr, Sfântul Dimitrie şi-a încredinţat duhul Domnului, atunci când ostaşii au străpuns cu suliţa trupul său. Desigur, această lovire de moarte cu suliţele aminteşte de suliţa care „a împuns coasta” (Ioan 19, 34) Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea, martiriul Sfântului Dimitrie este numit asemenea lui Hristos.

După aceea, creştinii iubitori de Dumnezeu au luat trupul preastrălucitor al mucenicului şi l-au îngropat cu evlavie în locul martiriului. Însă, întrucât nu se putea ca aurul să rămână ascuns sub pământ, mormântul său s-a transformat cu harul lui Dumnezeu într-o fântână adâncă, de unde izvora mir. De aceea, s-a şi numit Izvorâtor de mir.

Ore în şir, iubiţi fraţi, am putea face referire la minunata viaţă, la măreţia sufletului, dar şi la nenumăratele virtuţi ale purtătorului de chinuri şi prietenului lui Hristos, Dimitrie, care pentru Tesalonic, patria sa, reprezintă „apărătorul cel sigur” şi „păzitorul neadormit”.

Cu toate acestea, lucrul prin care s-a deosebit şi care l-a caracterizat cel mai mult dintre toate harismele sale minunate dăruite de Domnul nu este altceva decât ascultarea desăvârşită şi reală de voia Sa. Singura lui preocupare şi prioritate în toată perioada vieţii a fost să placă Domnului, arătând astfel că mai presus de toate era iubirea sa aprinsă pentru Domnul.

Acesta este exemplul luminos al Sfinţilor Bisericii noastre, care L‑au slujit pe Hristos, şi-au unit vieţile cu El şi au avut întotdeauna în faţa lor sfânta Sa prezenţă.

Acestora suntem chemaţi şi noi să le urmăm, după cum şi aceştia au urmat modelele luminoase ale sfinţilor mucenici de dinainte. Dar, mai ales, trebuie să urmăm căii lor unificatoare, unităţii credinţei şi a Duhului Sfânt, aceastei mari virtuţi care izvorăşte din sângele martirilor, din sângele Domnului nostru Iisus Hristos, care se manifestă în fiecare Sfântă Liturghie, prin Paharul de obşte, ca unitate în Hristos a tuturor credincioşilor, membri ai Bisericii. Această mărturie a unităţii este cel mai important mesaj al Marelui Mucenic Dimitrie!

Continentul european zdruncinat în zilele noastre caută şi însetează după această unitate creştină, deoarece fără aceasta războaiele, egoismul şi interesele acoperă iubirea lui Hristos şi provoacă divizare şi intoleranţă, sentimente străine vieţii şi purtării Sfinţilor Bisericii noastre. Această mărturie este încercarea de raţionalizare a martiriului, interpretarea lui în Hristos în realitatea contemporană, puterea, în cele din urmă, a căii martirice a Sfinţilor.

Aşadar, Sfântul Dimitrie, asemenea tuturor Sfinţilor Mucenici ai Bisericii noastre, a păşit pe calea martiriului arătată mai întâi prin mărturisirea şi martiriul primului mucenic al Sfintei noastre Biserici, Sfântul Ştefan, având aleasa cinste şi binecuvântare să ne închinăm cinstitelor sale moaşte.

Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan a înaintat şi el pe calea virtuţii, urmând pătimirii lui Hristos, fiind primul dintre mucenici. Acest Sfânt virtuos, purtător de Duhul Sfânt, care este lauda şi mândria Sfintei noastre Mitropolii, asemenea Sfântului Dimitrie, şi-a dedicat viaţa propovăduirii Cuvântului Evangheliei şi nevoinţei în folosul aproapelui. Astfel, prin credinţa sa puternică, şi-a ridicat crucea sa, pentru dragostea Domnului, şi s-a făcut început al martirologiului creştin şi, prin urmare, Purtătorul de semne, dar şi simbolul prin excelenţă al întregii creştinătăţi martire.

Întru mulţi şi binecuvântaţi ani, bineplăcuţi lui Dumnezeu!

Preafericirea Voastră, fie ca harul şi mijlocirile Sfinţilor purtători de Dumnezeu, Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, să acopere şi să umple de har pe fiecare dintre voi şi pe familiile voastre! Amin.

***

• Basilica: Slujbă de Priveghere la Patriarhie: Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, cinstit pe Colina Bucuriei

[…]

În cuvântul său, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a vorbit despre jertfa martirilor şi a mărturisit faptul că Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost unul dintre aceşti nenumăraţi mărturisitori ai iubirii Mântuitorului Iisus Hristos.

Iubirea ca a lui rămâne înscrisă în sinaxarele Bisericii, în tradiţia ei şi în inimile credincioşilor care nu au uitat pe marii sfinţi şi mărturisitori între care se află la loc de cinste şi Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir, a subliniat Preasfinţia Sa.

Trebuie să învăţăm din iubirea martirilor, din dragostea lor faţă de Dumnezeu, chiar şi din dragostea lor faţă de cei care îi persecutau. Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie este o mare sărbătoare a Bisericii care ne aduce aminte că ei, prin jertfa pe care au făcut-o, au dobândit şederea dimpreună cu Domnul Slavei în Împărăţia Sa cea netrecătoare. Trebuie să recunoaştem că noi iubim adeseori mai mult lucrurile care trec şi nu ne asemănăm lor, ci rămânem departe, mai întotdeauna, de lucrurile esenţiale şi de dragostea pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-a arătat-o. De aceea, când îl cinstim pe unul dintre martirii Bisericii, dintre mărturisitorii iubirii Mântuitorului Hristos faţă de lume şi faţă de noi, trebuie să învăţăm din râvna, dragostea, răbdarea şi din iertarea lor, a spus Preasfinţia Sa.

Sfinţii sunt prietenii şi nădejdea Bisericii, a mai precizat ierarhul:

Sfinţii martiri sunt ocrotitorii Bisericii şi le cerem ocrotirea aşa cum îi cerem şi ocrotirea Marelui Mucenic, prieten şi mărturisitor şi următor al Domnului, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, pe care îl rugăm să ocrotească cetatea şi ţara noastră, Biserica, slujitorii ei şi pe cei care îl urmează pe Domnul indiferent unde s-ar afla ei; să îi ajute pe cei care în aceste vremuri sunt mărturisitori cum a fost şi el în urmă cu mai bine de 1600 de ani, pentru că sunt multe locuri din lume unde se mai varsă sânge de martir.

***

• Doxologia: IPS Mitropolit Ioan de Koriţá: „Protejați Biserica! Păstrați-vă Biserica strămoșească și susțineți-o!”

Ieșenii și pelerinii veniți în aceste zile în capitala Moldovei au participat duminică, 16 octombrie, în Catedrala Mitropolitană, la Sfânta Liturghie arhierească. Slujba a fost oficiată de trei ierarhi: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolit de Koriţá (Albania), şi Preasfinţitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande. Răspunsurile la strană au fost date de Corul Sanctus și Corul Chivotul.

„Sfinții nu s-au identificat pe ei înșiși cu cei buni”

La finalul slujbei, Părintele Mitropolit Ioan de Koriţá a rostit cuvântul de învățătură, explicând în prima parte Evanghelia zilei – Pilda Semănătorului:

„Ni se întâmplă tuturor, atunci când citim Evanghelia, să ne identificăm cu cei buni, cu exemplele pozitive. Auzind și Evanghelia din această zi, probabil ne gândim că noi suntem pământul cel bun și alții sunt pământurile care nu au rodit. Acest lucru este o greșeală; sfinții nu s-au identificat pe ei înșiși cu cei buni, pentru că ei știau că ceva greșit se găsește înlăuntrul lor și căutau tratament pentru acesta. Și căutând medicamentul, au găsit cuvântul Evangheliei. Au plantat semințe ale Evangheliei în inimile lor și acestea au rodit înlăuntrul lor sute de roade. Aici trebuie să mai menționez un lucru: pentru a ajunge la roade, e necesar un lung proces. Noi am vrea toate să vină deodată, uitând că semințele au nevoie de timp pentru a ajunge fructe. Semințele Evanghelie cer din partea noastră o credință puternică și evlavie. Un foarte cunoscut filosof și teolog – Nikolai Berdiaev a spus că fiecare cuvânt al Evangheliei este doar o sămânță și că aceste semințe sunt doar începutul procesului de dezvoltare. Aș vrea să-mi amintesc și mie și să vă amintesc și dumneavoastră să încercăm să sădim semințele Evangheliei în inimile noastre, pentru că ele vor aduce în noi roade și ne vom bucura atât noi, cât și cei din jurul nostru”.

„A distruge este foarte ușor, dar a rezidi este foarte greu”

La final, mitropolitul de Koriţá le-a explicat credincioșilor ieșeni situația dificilă a Bisericii Ortodoxe din Albania și i-a îndemnat pe aceștia să protejeze Biserica Ortodoxă Română și valorile ei, mulțumind în permanență lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-au primit:

„Protejați Biserica! Păstrați-vă Biserica strămoșească și susțineți-o! Aveți grijă, căci a distruge este foarte ușor, dar a rezidi este foarte greu. Apreciați și mulțumiți lui Dumnezeu pentru ceea ce v-a dăruit; uneori când avem anumite lucruri nu știm să mulțumim, doar atunci când le pierdem înțelegem ceea ce am avut. Vă rog din nou să vă păstrați Biserica, pentru că ea este o binecuvântare pentru dumneavoastră, pentru copiii dumneavoastră și pentru nepoții dumneavoastră”.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan le-a mulțumit celor doi arhierei ce au slujit împreună cu el Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași. Mulțumiri și un cuvânt de binecuvântare a fost adresat și credincioșilor prezenți la slujbă sau celor aflați la rând pentru a se închina la sfintele moaște:

„Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți și să vă răsplătească osteneala! Atât celor care ați fost prezenți la slujbă, cât mai ales celor care ați stat la rând în ploaie, timp de multe ceasuri, să vă dăruiască Dumnezeu tot ceea ce știe El că este bine în această viață și ceea ce știm și noi că este bine în veșnicie, adică mântuirea sufletelor”.

La slujbă au asistat câteva sute de credincioși. Alte câteva mii de pelerini au ascultat Sfânta Liturghie așteptând la rând pentru a se închina la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și ale Sfântului Neofit Zăvorâtul.

• Ziarul Lumina/ Nicusor Deciu: Evaziune și realitate

Nu știu dacă ți-a atras atenția și dacă te-ai întrebat măcar uneori de ce există această tendință tot mai vizibilă a omului modern – prezentă chiar și la copii! – de a evada din realitatea cotidiană și de a căuta lumi, spații, perspective noi, chiar și în universuri virtuale, imaginare, ireale. Iată o întrebare pentru care răspunsul nu este deloc simplu. De fapt răspunsul reprezintă întreaga istorie a omului.

Toate culturile omenirii de la începuturi și până astăzi, în straturile lor cele mai profunde, se raportează la această lume ca la un spațiu tranzitoriu. Toate religiile lumii vorbesc, fără excepție, despre o lume și o viață viitoare, indiferent cum și-o închipuie, care este cea adevărată, cea deplină. Din această pricină, toate curentele religioase și filosofice au avut țintă majoră atingerea celeilalte lumi și ca atare au dezvoltat metode de depășire a lumii acesteia.

Toate mișcările eretice ale lumii, de la gnosticism la New Age, își trag seva din proiecția în ima­ginar – într-un imaginar, ce e drept, foarte complicat – a acestei paradigme umane universale. Toate anomaliile psihosomatice, de la șamanism la folosirea de droguri (alcool, cocaină, LSD, etnobotanice etc.), care vizează obținerea unor stări modificate de conștiință, au cauză năzuința de a împlini cu orice preț dorința ieșirii din realitatea cotidiană, chiar și atunci când aceste practici au efecte vădit degenerante pentru om.

Dar și la nivelul individului, luat separat, în afara grupurilor, se pot observa diverse manifestări ce au sursă o anumită relație cu valoarea și cu sensul lumii acesteia. De pildă, nemulțumirea de sine, insatisfacția vieții, neîmplinirea, depresia, tristețea care este ascunsă chiar și în cea mai mare bucurie lumească etc. exprimă o formă de raportare inconștientă la această pecete psihologică universală specifică omului, în care deslușim ideea: locul nostru definitiv nu este în această lume și de aceea ea nu ne împlinește.

Civilizația tehnologică și mai ales produsul ei mai recent, mediul virtual, nu au alt rol decât acela de a răspunde aceleiași nevoi, înscrisă în firea omului, de a depăși această lume. Aceasta se întâmplă pentru că mediul virtual posedă anumite valențe „mistice”, dar nu ascendente, ci unele pervertite. Întrucât, spre deosebire de curentele filoso­fico-religioase, mediul virtual nu oferă o altă lume superioară în ceruri, ci o lume paralelă, care doar simulează infinitatea și veșnicia. Este vorba aici de o imagine a lumii noastre, dar fracturată și într-o mișcare haotică, lipsită de sens. Folosind terminologia platonică – pentru care lumea noastră este doar ima­ginea adevăratei lumi, a ideilor -, mediul virtual este o imagine a imaginii, sau un idol al idolului. Adică mediul virtual reprezintă un surogat al surogatului lumii, care nu satură, nu eliberează, ci creează o foame continuă, precum și dependență.

În creștinism funcționează în acest caz un uimitor paradox: depășirea acestei lumi, care este percepută ca fiind reală, înseamnă în același timp intrarea în cea mai adevărată realitate, Împă­răția cerurilor. Iată de ce pentru creștini tinderea spre Împărăție este totodată și evadare, și realitate, fapt ce înseamnă împlinirea corectă a cerinței lui sufletești specifice.

Acestea ar fi premisele metafizice și psihologice ale culturii evaziunii, care nu s-a născut azi, ci e prezentă de-a lungul întregii istorii a omului. Prin urmare, doar așa se poate înțelege, într-o formă cuprinzătoare, puternica dorință actuală de evaziune. Aceasta poate fi înțeleasă drept o necesitate reală a sufletului uman; problema este doar turnura pe care o căpătă în cadrul anumitor culturi sau în anumite epoci. Iar așa cum se prezintă ea astăzi, nu reprezintă altceva decât pervertirea noțiunii de realitate, de viață și de Împărăție a lui Dumnezeu. Iar toate produsele false ale civilizației omului autonom, de la erezii la mediul virtual și droguri, vin să alimenteze cu surogate o nevoie paradigmatică a sufletului omenesc: tânjirea după o lume perfectă, sau nostalgia Paradisului.

În acest sens, se pare că modernitatea marchează prin propria ei cultură începutul unei lupte decisive pentru sufletul omului. De aceea ne întrebăm și noi: oare în final cine va izbuti să profite de această nevoie fundamentală a sufletului omenesc, prin a cărei activare omul va opta în chip limpede fie pentru împărăția minciunii, orice formă sau aparență ar lua aceasta, fie pentru Împărăția lui Dumnezeu, pe care noi o numim adevărata realitate, întrucât la sfârșitul vremurilor va rămâne numai aceasta?

Vedeti si: