STATUL ISLAMIC – o noua decapitare. CINE CONDUCE CU ADEVARAT formatiunea jihadista cvasi-statala?/ MILITARI ISRAELIENI refuza sa mai participe la ABUZURILE impotriva PALESTINIENILOR

• Gandul/ Lelia Munteanu:

Califul cu Rolex

Ar fi trebuit să fie un guvern de uniune naţională, după ce Executivul şiit al lui al-Maliki a divizat Irakul, întreţinând conflictele conflictelor sângeroase cu sunniţii, folosind de-baaathificarea ţării ca pe un prilej de răzbunare cumplită. Statul Isalmic s-a născut din acest război intern.

Noul guvern – foarte stufos, având are în componenţă  şi kurzi, şi sunniţi (cei mai mulţi întorşi din exil, mulţi cu familiile la adăpost, în afara ţării) – pare a fi departe de a aduce pacea. Faptul că Nuri Al-Maliki (cel care a patronat sistemul de corupţie şi teroare în ultimii 8 ani) a fost păstrat în guvern, oferindu-i-se una dintre cele trei funcţii de vicepremier, e semnalul că (în ciuda declaraţiilor optimiste ale Secretarului american de Stat John Kerry, care a urgentat procesul de formare a executivului, condiţie ca Statele Unite să sprijine Irakul în lupta cu Statul Islamic) guvernul lui Haider Al-Abadi e deocamdată unul al intereselor şi mai puţin al consensului.
Lipsindu-i tocmai miniştrii Apărării şi Internelor, Irakul nu are încă un plan de anihilare a Statului Islamic, lăsându-se în voia miliţiilor kurde şi a raidurilor americane.

Dar nici Statele Unite nu au un plan coerent. Din 28 august, când preşedintele Obama a recunoscut ingenuu că nu are încă o strategie, până la declaraţia de miercuri (“Obiectivul nostru este clar: vom slăbi şi într-un final vom învinge Statul Islamic”) nu s-a schimbat decât retorica. (Una slab coordonată, de vreme ce aseară ministrul de Externe îşi contrazicea preşedintele: “Statele Unite nu duc un război împotriva Statului Islamic, ci pur şi simplu desfăşoară o vastă acţiune antiteroristă”).

În ce constă, prin urmare, “strategia” de ultimă oră a Statelor Unite? Apelul repetat la o coaliţie internatională, câteva sute de consilieri militari în plus, trimişi să mai antreneze o dată forţele militare irakeine,  raidurile de bombardament asupra poziţiilor Statului Islamic (lansate de la baze militare din Qatar, Kuweit şi Emirate), turneul lui Kerry în Orientul Mijlociu – care continuă. O noutate ar fi faptul că Arabia Saudită urmează să găzduiască (în paralel cu Iordania sau în exclusivitate) baze de antrenament pentru “opoziţia siriană moderată”.

Nu există opoziţie siriană ”moderată”! Sau, dacă vreţi, nu mai există. De la începutul primăverii siriene, când  poporul lupta împotriva dictatorului Bashar al-Assad, a fost inventată şi susţinută o Armată Siriană Liberă, căreia i s-au alăturat câteva grupări jihadiste – una mai feroce decât cealaltă – între care şi ISIS. Acestea (mai bine antrenate şi cu experienţă de război în Afganistan, Irak, Libia şi te miri pe unde) au preluat iniţiativa, punând mâna inclusiv pe logistica Armatei Libere Siriene.

Nu e clar ce ţări vor constitui coaliţia internaţională împotriva Statului Islamic. Cu ceritutudine nu Siria – oferta lui Bashar al-Assad a fost refuzată. Iranul (ale cărui forţe de elită luptă acum în Irak, alături de peshmerga kurdă) nu a fost încă refuzat explicit. Secretarul de Stat american a o oferit întrebării un răspuns de cercetaş: ”Aproape fiecare ţară de pe Pământ are câte un rol de jucat în eliminarea ameninţării ISIL şi a răului pe care îl reprezintă”. Deocamdată, Turcia, de pildă, a anunţat că se alătură coaliţiei internaţionale, dar nu în operaţiuni la sol. Alte state din zonă nu s-au pronunţat încă.

Dar problema cea mai îngrijorătoare este că nu pare a se şti cine sunt cu adevărat cei a căror fiecare oră de existenţă în plus răspândeşte moartea cea mai cumplită.  Nu seamănă cu jihadiştii Al-Qaeda (din care, ca o franciză, s-au revendicat) – doar l-au oripilat până şi pe al-Zawahiri. Sunt takfiri, o formă extremă a salafismului, care declară persoane sau mase de oameni „necredincioşi” sau „infideli” – motiv pentru care strategia lor se îndreaptă asupra şiiţilor, dar şi asupra minorităţilor din zonă: kurzi, druzi, turkmeni, creştini, yazidi. Ţintele lor declarate sunt Damasc, Bagdad, apoi Amman şi Riyadh. (Sunniţi ca şi ei, liderii de la Amman şi Riyadh trebuie pedepsiţi pentru cooperarea cu „infidelii” americani).

Jihadiştii Statului Islamic sunt de multă vreme cunoscuţi, crimele lor oribile n-au început cu decapitarea lui James Foley.  Am vorbit prima oară despre ei cu mai mult de un an în urmă, când mă întrebam cum îi vor ocoli bombardamentele americane pe unii ca ei şi pe alţii, aliaţi împotriva lui al-Assad. Politica de ezitare a Casei Albe, preşedintele Obama cu al său ”defensive minimalism” (cum inspirat l-a numit politologul american David Rothkopf), prevalenţa jocului de interese în Liga Arabă, indolenţa liderilor europeni, precum şi propria lui propagandă dezlănţuită (filmele cu orori de pe youtube sunt menite nu doar a înfricoşa, dar mai ales a face prozeliţi) au adus Statul Islamic la dimensiunile de astăzi.

Pentru a fi anihilat trebuie cunoscut în profunzime şi în context regional. Este Abu-Bakr-al-Baghdadi, autointitulatul calif Ibrahim (care a predicat, la începutul lui iulie, într-o moschee din Mosul, purtând un auster veşmânt negru şi un ceas Rolex), un personaj şters şi lipsit de carismă, adevăratul conducător al Statului Islamic?

John Kerry – misiune imposibilă

Următoarea haltă a Secretarului de Stat american, în turneul pentru constituirea unei alianţe internaţionale împotriva Statului Islamic, e Parisul. John Kerry va ajunge mâine în Franţa, după ce a trecut prin Turcia, Arabia Saudită, Irak, Egipt. […]

Turcii, aliaţii din NATO, au fost cât se poate de rezervaţi: nu doar că nu s-au angajat să trimită trupe pentru acţiuni terestre, dar nici nu-şi vor pune bazele militare la dispoziţia coaliţiei internaţionale împotriva Statului Islamic. Motivul declarat sunt  cei 49 de anajajaţi ai Consulatului din Mosul (între care diplomaţi şi famillile lor), luaţi ostateci de comandourile califului Ibrahim, la 11 iunie.

Egiptenii sunt, la rândul lor, puţin entuziasmaţi. Kerry n-a reuşit să le smulgă – în afara unor declaraţii politice corecte – nici o promisiune concretă. Ca să nu mai vorbim despre situaţia gingaşă în care se află actualul regim de la Cairo, după ce Fraţii Musulmani ai preşedintelui ales democratic Morsi au fost debarcaţi de la putere şi trataţi ca “terorişti”, nu ca opoziţie politică.

Iordania, vechiul aliat al Statelor Unite în zonă, partener şi aspirant NATO (regele Abdullah al II-lea a fost la prezent summitul din Ţara Galilor), n-are prea multe de spus. Va face, ca de obicei,  ceea ce i se cere. E o monarhie constitutională cu grele probleme interne (jumătate din populaţie e alcătuită din refugiaţi palestinieni şi, mai nou, sirieni şi irakieni), căreia Statul Islamic i-a demult eticheta de ”infidelă”.

Cât despre celălalt aliat, important, al Statelor Unite, Arabia Saudită – va deschide pe teritoriul său o bază de antrenament pentru oponenţii ”moderaţi” ai regimului alawit (şiit) de la Damasc şi îşi va continua cel mai recent hobby – de a sponsoriza antiterorismul, după ce ani de zile a sponsorizat terorismul sunnit (inclusiv ceea ce astăzi a ajuns să se numească Statul Islamic).

Qatar, un jucător din ce în ce mai activ în Orientul Mijlociu (sponsor şi el, până mai ieri, al grupărilor jihadiste din Siria, inclusiv al Statului Islamic), e un emirat versatil, pe care Statele Unite nu prea pot conta până la capăt (vorba lui Thomas L. Friedman de la New York Times: ”În zilele de luni, miercuri şi vineri sunt cu noi, iar în zilele de marţi şi joi – împotriva noastră. Noroc că nu lucrează în weekenduri”).

Să coalizezi o lume atât de diversă, de suspicioasă prin structură şi experienţă istorică, având interese a căror dinamică e greu de urmărit, pare a fi o misiune imposibilă. Să scoţi din ecuaţie Siria, de la bun început, deşi Statul Islamic e o problemă care priveşte şi regimul de la Damasc, aşa ilegitim cum e considerat a fi (Statul Islamic, alături de celelalte grupări teroriste au fost şi au rămas principala forţă de opoziţie în Siria, în comparaţie cu care Armata Liberă Siriană e un cenaclu literar), să refuzi participarea Iranului (unul dintre cei mai importanţi jucători din zonă), care, oricum, prin trupele sale speciale e deja prezent, atât în Siria cât şi în Irak, nu e cea mai bună soluţie pe termen mediu şi lung. (Iranul va participa, totuşi, la invitaţia lui François Hollande, proaspăt întors din Bagdad, la reuniunea de mâine de la Paris).

Rămâne ironia amară a istoriei: faptul că, fireşte, primele care ar trebui să lupte pentru desfiinţarea Monstruosului Califat sunt statele din Orientul Mijlociu, cam aceleaşi care au luptat (cu sau fără voie, cu sprijinul neprecupeţit al Statelor Unite şi al Occidentului) să-l înfiinţeze.

• Hotnews: VIDEO Gruparea Statul Islamic revendica executia prin decapitare a celui de-al treilea ostatic in decurs de o luna, lucratorul umanitar britanic David Haines

Statul Islamic (SI) a revendicat, in noaptea de sambata spre duminica, decapitarea celui de-al treilea ostatic in decurs de o luna, lucratorul umanitar britanic David Haines, in contextul in care Statele Unite isi multiplica initiativele in vederea construirii unei coalitii internationale impotriva gruparii jihadiste ce seamana haos in Irak si Siria. SI a difuzat un mesaj video in care a filmat asasinarea lui David Haines, in varsta de 44 de ani, a anuntat centrul american pentru supravegherea site-urilor islamiste SITE, potrivit Mediafax. Este vorba despre a treia executie de acest tip in decurs de o luna, dupa decapitarile jurnalistilor americani James Foley si Steven Sotloff, luati ostatici tot in Siria.

Ora 15:35: Inregistrarea video in care gruparea Statul Islamic revendica executia prin decapitare a ostaticului britanic David Haines este “autentica”, a anuntat duminica Ministerul britanic al Afacerilor Externe.

In noua inregistrare video de doua minute si 27 de secunde, intitulata “Un mesaj catre aliatii Americii”, gruparea jihadista reproseaza Marii Britanii ca s-a alaturat coalitiei Statelor Unite, care efectueaza atacuri aeriene impotriva unor pozitii controlate de catre Statul Islamic in Irak.

“Ai intrat de buna voie intr-o coalitie cu Statele Unite impotriva Statului Islamic, asa cum a facut predecesorul tau Tony Blair inaintea ta, urmand o tendinta in randul premierilor nostri britanici care nu pot sa gaseasca curajul sa le spuna nu americanilor”, spune calaul, cu fata acoperita, adresandu-i-se premierului David Cameron.

Calaul, care ar putea sa fie acelasi din inregistrarile video ale executiilor americanilor James Foley si Steven Sotloff, afirma ca aceasta alianta “va va accelera distrugerea” si va arunca cetatenii britanici in “alt razboi sangeros si care nu poate fi castigat”. De asemenea, el ameninta cu executia altui ostatic britanic, care apare in inregistrarea video.

Cameron: O crima “demna de dispret”

La putin timp dupa difuzarea mesajului video, David Cameron a reactionat denuntand o “crima demna de dispret si revoltatoare”.

“Vom face tot ceea ce putem pentru a vana acesti asasini si pentru ca sa raspunda pentru faptele lor, indiferent cat timp va lua”, a adaugat premierul, citat intr-un comunicat publicat de Downing Street.

Cameron urmeaza sa prezideze duminica dimineata o reuniune interministeriala de criza (Cobra), se arata in comuncat.

Presedintele american Barack Obama si-a exprimat imediat solidaritatea cu aliatul sau britanic, promitand, la randul sau, urmarirea asasinilor britanicului si distrugerea SI. […]/ integral pe hotnews.ro

• B1: Peste 40 de militari israelieni refuză să mai participe la ”abuzurile” comise împotriva palestinienilor

Un număr de 43 de ofiţeri şi soldaţi în rezervă de la o prestigioasă unitate israeliană de informaţii militare au decis să nu mai servească în armată, refuzând astfel să participe la “abuzurile” comise, în opinia lor, împotriva palestinienilor, într-o scrisoare publicată vineri în presă, relatează AFP.

Dacă se va confirma că este autentică, scrisoarea, din care cotidianul Yediot Aharonot a publicat fragmente, este una dintre cele mai importante expresii ale refuzului de a îndeplini serviciul militar din motive de conştiinţă.

Conform Yediot Aharonot, cei 43 de semnatari ai scrisorii, bărbaţi şi femei, au servit în unitatea 8200, cel mai important serviciu de informaţii militare.

Specializată în apărarea cibernetică, unitatea 8200 este adesea comparată cu Agenţia Naţională de Securitate (NSA) din SUA. Cei 43 de militari în rezervă pot fi mobilizaţi în orice moment.

Militarii, al căror nume nu a fost dezvăluit, afirmă însă în scrisoarea trimisă premierului israelian şi şefului de Stat Major că nu mai doresc “să continue să servească în acest sistem care aduce atingere drepturilor a milioane de persoane”.

Militarii nu fac însă nicio referire în scrisoare la operaţiunea militară desfăşurată în iulie şi august în Fâşia Gaza.

Cei 43 de militari evocă, în scrisoare, rolul vital al operaţiunilor de eliminare practicate de armata israeliană. O femeie vorbeşte despre o greşeală de identificare pe care a comis-o şi care s-ar fi soldat cu moartea unui copil. Alţii se declară emoţionaţi că sunt nevoiţi să intercepteze conversaţii private ale palestinienilor.

“Facem apel la toţi militarii care servesc în prezent în această unitate, sau care vor servi, la toţi cetăţenii din Israel, să-şi facă auzite vocile împotriva unor astfel de abuzuri şi să acţioneze pentru a le opri”, se mai spune în scrisoare.

Semnatarii scrisorii riscă pedepse cu închisoarea.