TURCIA VREA “ACTIUNE TERESTRA” IN SIRIA/ Atacurile SUA impotriva STATULUI ISLAMIC au distrus… RAFINARIILE PETROLIERE siriene/ David Cameron: CONSPIRATIONISTII non-violenti, la fel de periculosi ca TERORISTII ISLAMISTI/ Statul Islamic: necesar jocurilor marilor puteri/ Campania anti-ASSAD – (si) un RAZBOI AL GAZULUI

• Realitatea.net: Erdogan, SEMNALUL ÎNCEPERII RĂZBOIULUI? “Este necesară o acțiune terestră”

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a anunțat că țara sa ia în considerare o posibilă implicare militară în operațiunile împotriva Statului Islamic și a atras totodată atenția că raidurile aeriene lansate de coaliția condusă de SUA sunt insuficiente, pentru neutralizarea acestei grupări fiind necesară în opinia sa necesară cu trupe terestre, consemnează agențiile Reuters și EFE.

Până în prezent guvernul de la Ankara a evitat să se plaseze în prima linie a coaliției ce luptă împotriva Statului Islamic, dar unii oficiali au declarat la începutul săptămânii că Erdogan poartă negocieri cu privire la rolul pe care Turcia ar putea să-l joace.

‘Logica prin care se presupune că Turcia nu va adopta o poziție militară este greșită’, a punctat șeful statului turc într-un interviu acordat cotidianului Hurriyet în avionul care-l aducea de la New York, unde a participat la Adunarea Generală a ONU.

El a confirmat totodată existența unor negocieri în cadrul cărora se examinează opțiunile militare, inclusiv o posibilă operațiune terestră, precum și modul în care Turcia s-ar putea implica. ‘În urma repartizării responsabilităților, fiecare țară va primi o anumită misiune. Indiferent care va fi rolul Turciei, ea îl va juca‘, a subliniat Erdogan, amintind că pe 2 octombrie parlamentul de la Ankara va fi convocat pentru a se pronunța prin vot asupra angajării militare a Turciei.

Referindu-se tot la aspectul militar, el a insistat că “o astfel de organizație teroristă nu poate fi eliminată doar cu lovituri aeriene”. “Trupele terestre sunt complementare forțelor aeriene și ele formează împreună un tot unitar, iar acțiunea terestră este esențială”, a explicat Erdogan.

• Voltaire.net:

Armata turca se pregateste sa intre in Siria

Generalul Hulusi Akar, șeful armatei de uscat a Turciei, a inspectat gradul de pregătire al trupelor de la granița siriana, conform ziarului Hürriyet.

In timpul intervenției sale din cadrul celei de-a 69-a Adunari Generale a ONU, președintele Recep Erdogan a condamnat atitudinea de așteptare a puterilor occidentale din Gaza si Siria.

In realitate, armata turca este, deja, prezenta, în secret, în nordul Siriei, încă din iulie 2012. Contrar afirmațiilor făcute de președintele turc la ONU, armatele sale nu protejează creștinii și nu lupta impotriva terorismului, ci au intrat în Siria pe 21 martie 2014 pentru a prelua orașul siriaco-armenian Kassab, alături de Al-Nusra Front (ramura Al-Qaeda) și de Armata Sialmica (pro-Saudita) [1]

“Turkey’s top soldier inspects troops on Syrian border as gov’t signals joining anti-ISIL bid”, Hürriyet, Septembrie 24, 2014.

In Siria, SUA nu a tintit Statul Islamic, ci puturile de petrol

SUA, alături de aliații săi, au bombardat Siria timp de doua zile, cu scopul oficial de a distruge Statul Islamic. Bombardamentele au afectat, în cea mai mare parte, Raqqa, din care Statul Islamic se retrăsese deja[1], precum și 12 rafinării de petrol.

Conform Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (în fapt, o marioneta a serviciilor secrete britanice MI6, deținută de Frăția Musulmană), aceste bombardamente ar fi ucis doar 14 jihadisti, printre care s-ar număra, probabil, și membri ai Statului Islamic.

[1] « The United States and the Gulf Cooperation Council bomb unknown targets in Syria », Voltaire Network, Septembrie 23, 2014.

• Globalresearch: Premierul britanic David Cameron spune ca “teoriticienii non-violenti ai conspiratiei” sunt la fel de periculosi ca ISIS

David Cameron a spus la ONU ca “extremismul non-violent” este la fel de periculos ca terorismul si trebuie eradicat folosindu-se toate mijloacele aflate la dispozitia guvernului.

El s-a referit la cautatorii adevarului cu privire la 9/11 si 7/7 (atacurle din Londra – n.n.) ca exemple de extremism ce trebuie abordat intr-o maniera similara cu cea a ISIS.

Daca credeati ca discursul despre pace al lui Obama de la ONU a fost sinistru, asteptati sa-l auziti pe acesta. Cameron anunta, de fapt, planul de a declansa un asalt deplin asupra opiniilor dizidente.

• Gandul: Opinia unui fost agent MI6: Toată lumea foloseşte „Statul Islamic” în propriul interes. Iar ei se folosesc acum de noi

Alastair Crooke, fost agent al serviciului secret britanic MI6 şi consilier al unor înalţi oficiali europeni pe probleme privind Orientul Mijlociu, consideră că principalii actori internaţionali, de la preşedintele SUA Barack Obama la Putin şi Rusia, se raportează la gruparea teroristă „Statul Islamic”, din Irak şi Siria, pentru a-şi atinge propriile interese. De fapt, din cauza acestei încrengături de interese, gruparea teroristă a ajuns să întoarcă roata şi să se folosească de Occident pentru a-şi atinge scopurile şi o face deocamdată eficient.

„Se pare că toată lumea caută să se folosească de ISIS (gruparea teroristă Statul Islamic) în propriul interes”, scrie Alastair Crooke, fost spion MI6 şi oficial al diplomaţiei UE, în Huffington Post. El aminteşte, citând-o pe analista libanezo-americană Raghida Dergham, de schizofrenia care a lovit ţările din Golf, în ce priveşte raportarea la SUA, referindu-se la faptul că ţările arabe din Golf văd ISIS ca pe un instrument necesar pentru a confrunta Iranul şi ambiţiile sale regionale, mai ales în războiul din Siria, şi nu ca terorişti.„Este remarcabilă candoarea subită în a exprima disensiuni radicale, de exemplu între faptul că guvernele din Golf au caracterizat ameninţarea ISIS ca pe una existenţială şi faptul că o mare parte din public simpatizează cu ISIS şi motivele sale, iar ISIS este văzut ca ceva necesar în balanţa de putere şi cea a terorii”, scrie Dergham.

În ciuda retoricii ţărilor arabe, viziunea de mai sus se traduce şi în sprijinul armat cu care contribuie la campania de atacuri aeriene din Siria: 4 avioane F-16 din Arabia Saudită, 4 avioane de luptă din Emiratele Arabe, două din Bahrain şi un Mirage din Qatar, care nu au luat practic parte la atacuri.

Dacă ţările arabe vor să folosească războiul anti-ISIS pentru a-i forţa mâna preşedintelui sirian Assad, Rusia şi Iranul urmăresc un alt scop, mai scrie Crooke. Ele doresc ca ofensiva să ţintească strict ISIS în Irak şi Siria. Ministrul de Externe rus Serghei Lavrov a încurajat atacurile americane împotriva ISIS, însă a insistat ca acestea să ţintească într-adevăr ISIS şi nu guvernul Assad, iar acestea să fie coordonate împreună cu guvernul de la Damasc.

Ca reacţie la atacurile SUA în Siria împotriva ISIS şi la contrele lui Obama cu Assad pe această temă, Rusia a mutat şi ea, ameninţând că va spori livrările de armament către guvernul sirian, dacă SUA ar ataca direct poziţii ale Damsacului. Au apărut ştiri că nave Sumoum ruseşti, care au capabilităţi antiaeriene, au sosit în portul siriran Latakia. Rusia şi Iran vor coopera cu SUA în operaţiunea anti-ISIS din Siria, doar dacă sunt stabilite coridoare aeriene, ţinte clare ale atacurilor aeriene şi garanţii că SUA nu vor încerca să creeze zone de control pentru opoziţia siriană.

Astfel, SUA se află între ciocan şi nicovală, crede fostul oficial MI6. Arabia Saudită vrea capul lui Assad şi se oferă să finanţeze efortul de război, iar agrearea condiţiilor ruso-iraniene l-ar întări pe Assad şi ar crea scandal printre ţările din Golf. Dacă SUA l-ar ataca pe Assad, aşa cum vrea Golful, asta ar însemna să escaladeze relaţia cu Iran, Rusia şi Hezbollah, ceea ce ar complica şi mai mult ofensiva anti-ISIS.

Turcia vrea şi ea să se folosească de războiul cu ISIS, iar scopul imediat este să ajute ISIS să submineze regiunea semiautonomă a kurzilor sirieni, care se află la graniţa cu regiunea turcească locuită de kurzi. Turcia îi împiedică pe kurzi să treacă graniţa în Siria, pentru a lupta cu ISIS. Controlul ISIS asupra acestui teritoriu sirian ar crea un coridor logisitic cu Turcia, unde preşedintele Erdogan a sprijinit ISIS în lupta pentru răsturnarea regimului Assad. Turcia a încercat să menţină relaţii bune cu toate părţile din regiune – cu baath-iştii, cu kurzii din Irak, cu liderii sunniţi ai triburilor şi cu ISIS, pentru a-şi asigura un rol de mediator al viitorului sunniţilor din regiune.

Israelul are şi el un interes în acest război, scrie Alastair Crooke. A sprijinit insurgenţii din zona Golan, împotriva lui Assad, în schimb sperând să câştige un cuvânt de spus în războiul cu Frăţia Musulmană şi Hamas.

SUA urmăreşte nu doar să distrugă ISIS, ci şi să-l submineze pe preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Drept răspuns, Putin încearcă să deschidă comunicarea cu Obama, pentru a se pune de acord în Siria şi Irak şi pentru a dezescalada tensiunea cu Washingtonul, în general.

Aici, SUA şi Obama se află în faţa unei dileme, crede Crooke. Au nevoie într-adevăr de cooperarea lui Putin şi a Iranului, dacă vor să ţină sub control instabilitatea din Orientul Mijlociu, însă a căuta ajutorul Rusiei pe faţă l-ar pune pe Obama în faţa unor critici vehemente, în contextul alegerilor preliminare pentru Congres. Secretarul de Stat John Kerry s-a exprimat astfel: nu ne coordonăm, cu Damascul, ci deconflictualizăm! Este o contradicţie de politică externă care nu are cum să dureze, crede fostul spion MI6.

Ca efect, deja opoziţia siriană, sprijinită de Occident, strigă că a fost discreditată  de atacurile americane în Siria. Extremiştii Nusra spun că cine negociază cu Vestul devine parte a Vestului, iar mulţi sirieni de rând îi acuză că sunt trădători.

Mai sunt şi alte părţi interesate în acest conflict. Sunniţii din Anbar, Saladin şi Ninive (provincii din Irak) se folosesc de ISIS pentru a pune presiune pe Baghdad, să le facă favoruri. Kurzii procedează la fel. Consiliul de Cooperare din Golf foloseşte acest război pentru a forţa Qatar să urmeze linia impusă de saudiţi şi să extindă războiul către Frăţia Musulmană, regele Abdullah al Arabiei Saudite foloseşte situaţia pentru a-i forţa pe clericii Wahhabi să împiedice o revigorare a mişcării wahhabiste în rândul populaţiei. Sunt atât de multe părţi interesate să folosească ISIS în propriul interes, încât te poţi întreba ce s-ar face fără ISIS. Poate că nu s-ar descurca, mai scrie Crooke.

ISIS a fost poate un instrument, chiar prin crearea sa, al multora care au crezut că îl vor folosi, dar poate că acum roata s-a întors. Nimic din ce a făcut ISIS până acum nu a fost la întâmplare, ci a reflectat o planificare serioasă şi o intenţie. Există o hartă, din 2006, a teritoriilor cu puţuri de petrol pe care ISIS spera încă de pe atunci să le controleze. Strategia lor de a cuceri Mosul a fost pusă la cale timp de 2 ani (ISIS a evoluat din mişcarea irakianului al Zarqawi şi stabilise deja o operaţiune clandestină în Siria, prin extremiştii Al-Nusra, până când cele două grupări s-au rupt).

Membrii ISIS cred în profeţia că o mare bătălie cu Vestul va avea loc în Siria (bazată pe un citat din Hadith cu învăţăturile lui Mohammed) şi speră că alianţa occidentală se va lăsa atrasă într-un război terestru. Ei speră să se întâmple ceva similar conflictului Israel-Hezbollah din 2006, când după ce ofensiva aeriană israeliană nu a reuşit să distrugă mişcarea teroristă, au existat acţiuni militare care au forţat invazia terestră israeliană.

Deja grupuri afiliate al Qaeda şi alte grupări jihadiste se adună sub steagul ISIS, pentru a se lupta în „războiul crucii”, lansat împotriva lor. Deja grupările rebele, sprijinite de Occident, sunt considerate acum trădătoare şi colaboratoare ale Vestului. Nu era asta uşor de prevăzut?, se întreabă fostul spion MI6. ISIS se foloseşte de Occident pentru a obţine ce vrea: mobilizare islamică extinsă, delegitimarea liderilor arabi şi un război lipsit de strategie şi finalizare. La acest proces contribuie acum Barack Obama. […]/ integral pe gandul.info

Comentarii enkidu:

#1

Ma intreb ce vor face dupa ce vor alunga luptatorii ISIS din Irak. Cu ce forte terestre vor actiona in Siria, pe teritoriul califatului? Peshmerga si armata irakiana nu pot actiona pe teritoriul sirian fara acordul lui Assad si putin probabil sa-l primeasca, trupele americane nu ar avea suportul populatiei americane pentru o invazie intalnind totodata opozitia ferma a Rusiei si astfel ramane cea de-a treia varianta: inarmarea si instruirea opozitie siriene moderate. Cam cat ar dura alcatuirea unei armate capabile sa infrunte cca. 30000 de luptatori ISIS, aducerea ei la un standard functional eficient, armata care dupa eliminarea IS trebuie sa infrunte un alt adversar redutabil si anume armata siriana?

Se pare e nevoie de un lider (sau macar o organizatie-lider) pe teren care sa unifice miscarea militara anti-Assad precum si o structura (un fel de guvern in exil) cu un plan politic pentru a superviza rezistenta armata unificata, altfel se risca un scenariu libian post Gadafi.
Drept urmare, sub presiunile SUA si cu ochii la valiza cu bani vanturata de americani, intre liderii rebeli sirieni s-a semnat o intelegere pentru unificarea miscarii. Ca o premiera, au inclus si grupari crestine in acord.
http://edition.cnn.com/2014/09/25/world/meast/us-syria-rebel-agreement/

Ce ar trebui sa reuseasca colaborarea:
http://www.businessinsider.com/the-us-should-train-syrian-rebels-to-fight-both-isis-and-assad-2014-9

Pare a se anunta un razboi destul de lung. America vehiculeaza cifra de 15 000 de luptatori antrenati, supralicitand de la cei 5 000, numar avansat initial, doar ca exista un mic detaliu: rebelii antrenati anterior s-au transformat in ISIS (desi mi-e ca asta era si destinatia lor). Intre timp Turcia si Marea Britanie s-au gandit sa-si reconsidere pozitia iar America a luat-o mai pe langa cu atacurile aeriene:
http://www.agerpres.ro/externe/2014/09/27/siria-primele-atacuri-ale-coalitiei-internationale-impotriva-jihadistilor-in-provincia-homs-osdo–12-28-10
http://www.agerpres.ro/externe/2014/09/26/parlamentul-britanic-si-a-dat-acordul-pentru-lansarea-de-atacuri-aeriene-impotriva-statului-islamic-in-irak-20-11-54

Iranul cu ochii pe profitul care ar veni in urma ridicarii sanctiunilor internationale:
http://www.agerpres.ro/externe/2014/09/27/nuclear-iran-negocierile-trebuie-sa-progreseze-mai-repede-presedintele-hassan-rohani–00-27-18

#2

Cele 2 trasee buclucase ale independentei energetice a Europei si declinul Rusiei.

În acest joc de mare anvergură sunt doi jucători – cheie locali – Iranul și Qatarul. Ambele țări își împart între ele cel mai mare zăcământ de gaze din lume, Cupola Nordică (North Dome) – Pars-ul de Sud (South Pars). Și fiecare dintre ele are, la concurență cu cealaltă parte, propriul său proiect de gazoduct de perspectivă, prin care combustibilul extras aici va trebui să fie livrat pe coasta mediteraneană și, mai departe, pe piețele europene.Ambele trasee trec prin teritoriul Siriei, care, pur și simplu, are ghinionul de a se afla la intersecția unor interese strategice străine.

Combinaţii în mai multe mutări

Dacă i-ar fi reușit Qatar-ului combinația în două mutări – izolarea internaționala a Iranului, care a redus substanțial producția de petrol și gaze ca urmare a embargoului și, ulterior, schimbarea regimului Assad – atunci conducta Qatar – Arabia Saudită – Iordania – Siria – Turcia s-ar fi construit.

La rândul său, intrarea în Europa a gazului ieftin din Qatar ar fi însemnat o lovitură serioasă intereselor exporturilor de gaze ale Rusiei pe direcția vest – scăderea prețurilor și pierderea unei cote dintr-o piață-cheie. Apariția conductei de gaz din Qatar ar fi ucis și economia grandioaselor proiecte de transport promovate de Gazprom. Și, în primul rând, faimosul “South Stream” .[…]

Qatarul şi Turcia i-au prezentat[2009] preşedintelui sirian Bashar al Assad un proiect de gazoduct Qatar – Arabia Saudita – Irak – Siria – Turcia, de unde putea fi exportat şi spre Europa, în detrimetul Federaţiei Ruse, care voia să ţină Europa dependentă de gazele ruseşti. „Kremlinul a intervenit la Bashar, să nu semneze contractul cu Qatarul”, a spus ofiţerul sirian. „Ca să fie siguri că l-au convins, ruşii i-au „capacitat” pe generalii sirieni care s-au şcolit la Universitatea Lomonosov din Moscova. Bashar nu are putere asupra Armatei, cum avea tatăl său. Este condus de generalii lomonosovişti, cu care ruşii tratează direct, doar informandu-l pe Bashar”, a mai spus sirianul.

Pe de altă parte, în Mediterana, navele de război „se calcă pe picioare”. Aşa au ajuns să aibă bază în Portul Tartus, cu acces la Leviatan. “Între ciocan şi nicovală, Bashar a acceptat proiectul de gazoduct al Iranului. În acest caz, cei care hotărăsc cine sunt beneficiarii gazelor sunt Iranul, China, India şi Rusia”, a mai spus ofiţerul sub acoperire. Construcţia gazoductului a început imediat, iar forţele destabilizatoare din afară s-au pus în funcţiune.

http://www.focus-energetic.ro/triumf-geopolitic-%E2%80%9Cdospit%E2%80%9D-pe-gaz-15288.html

Rusia a mai incercat si in 2009 sa devieze parcursul gazului din zacamantul Pars-Sud inspre China:
http://www.ziare.com/international/rusia/rusia-vrea-sa-devieze-gazul-iranian-765704
sabotand in acelasi timp proiectul Nabucco (independenta energetica a Europei fata de Rusia), proiect care se baza initial pe resursele iraniene, comutandu-se apoi spre cele din Turkmenistan (adjudecate intre timp de China) pentru ca in final sa ramana fara nicio sursa viabila de gaz:
http://www.agerpres.ro/externe/2013/04/14/turkmenistanul-lanseaza-exploatarea-celui-de-al-doilea-cel-mai-mare-zacamant-de-gaze-din-lume-14-17-52

http://www.ziare.com/economie/gaz/iranul-ofera-gaze-europei-dar-nu-vrea-sa-isi-faca-din-rusia-un-dusman-1293605

Cu un Iran dornic sa intre pe piata gazelor naturale in Europa si cu o Rusie amenintata de pierderea influentei asupra Occidentului, marea problema a devenit parcursul gazoductului care urma sa aduca in Europa, odata cu imensele resurse, si declinul Rusiei ca mare putere. Un traseu energetic deviat prin tari aflate sub influenta Rusiei nu avea cum sa fie pe placul SUA, care ar fi preferat sa includa in coridorul energetic statele araba clientelare. Insa, in privinta traseului gazoductului, deciziile lui Assad au fost altele decat cele dorite de SUA, fapt sanctionat imediat. Incepea Primavara Araba.

Probabil, de aici rezida si importanta negocierilor P5+1 din noiembrie privind problema nucleara iraniana. Rohani, presedintele iranian, in discursul sau de la ONU le-a denumit drept “o oportunitate istorica” declarand ca un “acord ar crea un nou inceput pentru o cooperare regionala si internationala, abordand pe langa alte probleme si combaterea violentei si extremismului”. Ar fi primul acord semnat dupa 1979 intre SUA si Iran, intelegere care ar sparge izolarea diplomatica a Teheranului si ar pune bazele abordarii cu succes a ecuatiei strategice a resurselor din Orientul Mijlociu.

P.S. pentru francofoni
http://www.agoravox.tv/actualites/international/article/syrie-la-bataille-de-l-energie-40754

• AgoraVox: batalia pe energie

Qatarul a mizat deja mai mult de 3 miliarde dolari pe jihadul takfirist pentru a-l rasturna pe presedintele sirian Bashar al Assad, singurul obstacol din calea gazoductului Qatar-Turcia, partea turca fiind deja gata sa primeasca gazul qatariot pentru a-l directiona spre Europa de Vest.

Dimensiunea energetica a razboiului contra guvernului lui Assad a fost disimulata, de la inceput, sub calificativul de “razboi civil” sau “razboi inter-religios sunnit-siit”.

In 2011, Qatarul a lansat un ultimatul catre Assad pentru a-l face sa accepte gazoductul Qatar-Turcia ce ar fi trecut prin teritoriul sirian. Assad a refuzat si, sfidand Qatarul, s-a aliat cu Iranul si IRakul pentru a construi un gazoduct ce ar transporta gazul din Pars pana in Mediterana si pietele europene. Valul takfirist finantat de Qatar a scufundat Siria.

Erdogan a afirmat ca Turcia doreste sa stabileasca cu Qatar “o relatie de termen lung si stabila” in ceea ce priveste energia. “In acest scop, ma gandesc ca un gazoduct Qatar Turcia ar rezolva pentru totdeauna problema.” Una din solutii consta in legarea gazoductului Qatar Turcia, via Siria, de proiectul Nabucco pentru a transporta gazul din Asia Centrala si Orientul Mijlociu catre Europa, concurand, astfel, direct, gazul rus. Un acord de tranzit pentru Nabucco era deja semnat de Erdogan si 4 premieri din Europa pentru a permite o decizie finala asupra investitiilor in acest proiect sustinut de UE ce viza reducerea dependentei de gazul rusesc. Un alt gazoduct ce putea fi legat de Nabucco era cel care transporta gaz egiptean via Iordania si Siria.

Se intelege, astfel, interesul conducatorilor Iordaniei si Egiptului in participarea la rasturnarea guvernului lui Assad. Acest lucru explica si complicitatea UE si atitudinile razboinice ale Marii Britanii si Frantei.

Nu se poate repeta niciodata indeajuns de mult faptul ca razboiul impotriva Siriei lui Assad este un razboi pentru dominatia asupra pietei resurselor energetice, un razboi al gazului in care fiecare isi apara interese energetice fie ca producator exportator, fie ca importator consumator.

Insa, in spatele ambitiilor energetice ale Qatarului se ascunde de asemenea mentinerea hegemoniei americane a petrodolarilor asupra economiei mondiale, ale carei victime au fost deja Saddam Hussein si Muammar Ghadafi. Sursa.

Cele cinci proiecte de gaz care cauta sa domine piata europeana:

1. Primele doua sunt rusesti si se bazeaza pe resursele Rusiei. Traversand Marea Baltica, o prima linie, Nord Stream, leaga direct Rusia de Germania, considerata strategic ca un punct de plecare important catre continentul european. Plecand de la Marea Neagra, a doua linie, South Stream, trece prin Bulgaria, grecia, Ungaria, Austria si nordul Italiei, cu capacitate de 60 miliarde m3 pe an.

2. Al treilea este american, Nabucco, si se bazeaza pe resursele din Turkmenistan si Azerbaidjian. Prevede directionarea gazului prin Turcia spre Europa, trecand prin Bulgaria, Romania, Ungaria, Slovacia, Cehia, Italia, cu o capacitate de transport de 31 miliarde m3 pe an. […] Cele mai multe sonde turkmene sunt controlate de multinationale bazate in Israel precum grupul Merhav, controlat de Iosef Maiman, unul din cei mai influenti oameni din Israel; Turcia s-a grabit sa participe pentru a deveni intersectia tranzitului si pentru a-si acoperi propriile necesitati. A semnat deja un contract cu Azerbadjianul pentru cumpararea a 6 miliarde m3 in 2017 [proiectul Nabucco este, practic, unul esuat, intre timp – n.n.]

3. Cel de-al patrulea este “proiectul Iran-Irak-Siria”, cele trei tari semnand in iunie 2011 un protocol pentru directionarea gazului iranian prin Siria si Irak, pe o linie ce traverseaza Mediterana pentru a ajunge in Grecia, fara a trece prin Turcia. Proiectul facea posibila si aprovizionarea Europei din porturile siriene. Sursa