SUPRAVEGHERE FARA FRONTIERE. Harta spionajului american global: GERMANIA, cea mai monitorizata tara din EUROPA?

11-06-2013 10 minute Sublinieri

boundless-informant2

Administraţia Obama se confruntă, în cel de-al cincilea an al său, cu cea mai gravă criză prin care a trecut până acum. Criza este, de fapt un cumul de crize, care atacă unul dintre principiile pe care Barack Obama şi-a fundamentat preşedinţia: transparenţa ramurii executive. Începând cu scandalul de la Fisc, continuând cu disputa Associated Press-Departamentul de Justiţie şi ajungând până lascandalul interceptărilor din cadrul NSA devenit un al doilea WikiLeaks, mediul american remarcă marea promisiunea ante-2008 încălcată de preşedintele democrat: o administraţie mai transparentă. Reacţii au apărut şi la nivel european, Comisia Europeană cerând “un angajament clar din partea Statelor Unite în privinţa respectării dreptului fundamental al tuturor cetăţenilor europeni la protecţia datelor lor personale”, a declarat marţi în Parlamentul European (PE) comisarul însărcinat cu Sănătatea Tonio Borg, prezentând poziţia CE pe această temă.

Dezvăluirea de către The Guardian a identităţii sursei (la cererea acestei surse) scurgerii de informaţii despre adevărata dimensiune a interceptărilor făcute de guvernul american este de departe cel mai comentat subiect din presa internaţională şi americană de la începutul acestei săptămâni. De la portretizarea unui “Big Brother” sub chipul unui tehnocrat liberal, la apărarea utilităţii interceptărilor pentru securitatea Statelor Unite, la apelurile bipartite pentru extrădarea şi judecarea tânărului -fost angajat CIA- Edward Snowden, acum autoexilat în Hong Kong, mediul politic şi presa deopotrivă reacţionează. Indiferent de partid şi de trustul de presă, transpare certitudinea că Administraţia Obama se confruntă cu o criză de credibilitate fără precedent, care va afecta puternic şi agenda legislativă a acestui preşedinte ce şi-a propus să fie ţinut minte strict datorită politicilor şi reformelor sale.

John Head, jurnalist independent şi scriitor din statul american Georgia, a declarat pentru gândulcă, zilele acestea, cei mai vocali critici ai preşedintelui american şi ai programlor secrete din NSA sunt tocmai marii susţinători ai lui Barack Obama.

După un scurt comentariu la finele săptămânii trecute, Casa Albă a intrat în silentio stampa până luni, reacţiile oficiale venind acum din partea altor instituţii ale statului, care subliniază caracterul legal şi necesar al modalităţilor de supraveghere a comunicaţiilor telefonice şi online. Ieri, într-un briefing de presă, purtătorul de cuvânt Jay Carney s-a limitat la politeţuri despre disponibilitatea Administraţiei de a avea o dezbatere pe această temă.

Scandalul NSA – Context

NSA este abrevierea pentru National Security Agency (poreclită şi No Such Agency – în traducere liberă “Agenţia care nu există”), cel mai mare serviciu secret de informaţii al guvernului american, care funcţionează în subordinea Departamentului Apărării şi este furnizor pentru CIA, FBI şi alte agenţii şi instituţii ale statului american, explică Bloomberg BusinessWeek. Culegerea de informaţii se realizează atât din mediul online, cât şi din cel electronic, deci şi de pe Internet, şi de la telefon. Scopul NSA este în primul rând de a găsi informaţii referitoare la terorişti sau viitoare atacuri de acest fel, sub supravegherea – cel puţin teoretică – a Congresului SUA, dar şi a Foreign Intellingence Court (FISC).

Cu timpul, însă, NSA a primit puteri din ce în ce mai mari, înlăturând mai ales obstacolul mandatului judecătoresc de care avea nevoie pentru a primi date de la companiile de telefonie sau de la furnizorii de Internet.

În 6 iunie, însă, a devenit ştire de circulaţie mondială dimensiunea accesului NSA la datele de Internet şi listingurile companiilor de telefonie, când The Guardian şi Washington Post scriau despre programul prescurtat PRISM. “PRISM” este numele de cod pentru un program secret prin care NSA avea acces direct la serverele centrale ale celor mai mari nouă servere ale unor companii precum Apple, Facebook, Yahoo! şi Google – acces pe care toate aceste companii l-au negat, mai cu jumătate de gură. Dincolo de intruziunea necontrolată a statului, există o altă miză, dată de efectele de imagine asupra tuturor acestor companii, care au în prezent grave probleme de credibilitate.

În ciuda negărilor din partea marilor companii de Internet, Administraţia Obama a confirmat mare parte din dezvăluirile din presă. 

Pe urmă, scandalul s-a extins, odată cu dezvăluirea The Guardian că NSA obţinuse, în virtutea unei decizii secrete în instanţă, acces la listingurile zilnice (convorbiri naţionale şi internaţionale) ale celei mai mari companii de telefonie mobilă din SUA – Verizon.

România şi harta NSA

Boundless Informant sau, în traducere liberă, “Informatorul fără frontiere”. Acesta este, potrivit unor documente secrete obţinute tot de The Guardian, instrumentul de centralizare a datelor obţinute prin programul PRISM al NSA. Acesta permite gruparea pe ţări a informaţiilor în funcţie de tipul lor, de ţări şi aşa mai departe, având o componentă foarte importantă de cuantificare.

Spre exemplu, în luna martie a acestui an, Boundless Informant a organizat 3 miliarde de interceptări din calculatoarele cu servere în SUA. La nivel mondial, au fost făcute şi cartografiate prin intermediul acestui instrument 97 de miliarde de rapoarte, tot în luna martie.

O hartă făcută de Boundless Informant şi prezentată de The Guardian, fiind extrasă dintr-un document datat 2007, arată în ce măsură sunt supravegheate anumite ţări. Culorile de pe hartă variază de la verde, care înseamnă ţară cel mai puţin supravegheată, până la roşu, care înseamnă ţară supravegheată intens. Din prima categorie face parte şi România, în timp ce ţări colorate cu roşu pe harta NSA sunt Iranul şi Pakistanul.

La zi: sursa dezvăluirilor şi apariţia noului Assange

Duminică seară, The Guardian a dezvăluit sursa acestor scurgeri de informaţii, la cererea acestei surse. Aşa a făcut lumea cunoştinţă cu tânărul Edward Snowden (29 de ani), proaspăt fost angajat al unei companii contractate de NSA. Snowden, fost angajat CIA şi cu experienţă în comunitatea informaţiilor de la 19-20 de ani, a plecat de la NSA, nu înainte însă de a lua orice putea lua, mai ales fişierul Power Point folosit pentru pregătirea noilor angajaţi, pe care l-a şi dat ziarului britanic.

Dintr-o cameră de hotel din Hong Kong, unde a fugit imediat după ce a plecat din NSA, lumea a făcut cunoştinţă cu un personaj similar lui Julian Assange, de la WikiLeaks (care şi-a declarat deja aprecierea pentru Snowden). Snowden vorbea frumos, despre principii şi libertăţi, despre alegerea lui de a renunţa la totul pentru a face un bine societăţii. Şi totuşi, a încălcat cea mai gravă regulă a meseriei lui: confidenţialitatea. Nu este aceasta o infracţiune? “Am văzut suficiente infracţiuni din partea guvernului. Ar fi ipocrit din partea lor să mă facă pe mine infractor”.

Dincolo de discursul calm din faţa camerei al acestui om care spune că nu vrea să se ascundă în spatele anonimatului se află un tânăr care a fugit din ţara lui şi stă închis într-o cameră de hotel, de frică. Vorbeşte întruna despre cum e ascultat şi are grijă să facă un zid de perne la uşă, pentru că se teme că este ascultat şi aşa, povesteşte acelaşi The Guardian. Între timp, Snowden a dispărut de la hotelul în care a stat până la interviul pentru The Guardian,

Între timp, în ţară, republicani şi democraţi deopotrivă cer extrădarea lui Snowden, pentru a putea fi anchetat pentru dezvăluirea atâtor informaţii secrete. De cealaltă parte, Booz Allen Hamilton, compania pentru care lucra în cadrul NSA şi care trăieşte numai din contractul cu comunitatea americană de informaţii, încearcă din răsputeri să facă din Snowden personajul deviant, excepţia de la regula confidenţialităţii fără margini care, numai în anul fiscal precedent, a câştigat 1,3 miliarde de dolari, 23% din tot profitul său, conform The New York Times.

Dincolo de pedepsirea “trădătorului”, există apeluri la o reformă sistemică a culegerii de informaţii, arată un alt articol dn NYT.

De cealaltă parte, avem o altă sursă celebră de informaţii clasificate, respectiv Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, care l-a numit pe Snowden un “erou”, care a deconspirat “una dintre cele mai mari probleme ale acestui deceniu” – apariţia unui stat-spion, conform The Guardian. Assange a mai spus că s-a aflat în contact indirect cu Snowden, prin intermediul anturajului acestuia.

Val de reacţii în ultimele zile – pro şi contra

Noi, americanii, tindem să credem că putem avea totul şi că nu e nevoie de compromisuri. Vrem să ne ştim în siguranţă în faţa oricăror pericole teroriste. Vrem, de asemenea, să trăim într-o societate liberă, transparentă, în care drepturile noastre sunt respectate şi intimitatea de asemenea”, a comentat pentru gândul un jurnalist freelancer din SUA, John Head. “Astfel că, dacă guvernul nu reuşeşte să împiedice orice fel de act terorist, ne supărăm. În acelaşi timp, dacă eforturile guvernului de a depista oameni care complotează împotriva noastră par să aducă atingere drepturilor şi intimităţii noastre, ne supărăm”, a adăugat jurnalistul american.

Totodată, cei mai vehemenţi critici ai PRISM, NSA şi programul de contraterorism al preşedintelui Obama sunt tocmai marii susţinători ai liderului de la Casa Albă. “Aceştia îl acuză acum că avizează aceleaşi practici ilegale de spionaj pe care le ataca în timpul administraţiei Bush ori pe vremea când candida la prezidenţiale, în 2008. Sigur, preşedintele spune acum că face ce poate pentru a-i proteja pe americani. Cei care sunt dezamăgiţi de el acum cred că acesta nu trebuie să-şi încalce principiile pentru a-i apăra pe ei“, a mai comentat pentru gândul John Head, democrat.

Argumente pro-NSAşi actualul sistem:

– “Sistemul de metadate” construit de NSA este legal şi necesar, el făcând parte din războiul american împotriva terorismului, scrie Wall Street Journal, într-un articol nesemnat. Contrar curentului de opinie, WSJ consideră că avem de-a face cu un fals scandal, mult sub altfel de polemici recente în care a fost implicată Casa Albă. Mai mult, articolul se arată foarte critic la adresa jurnalistului The Guardian care a obţinut aceste informaţii de la Edward Snowden, Glenn Greenwald, despre care spune că are o binecunoscută poziţie anti-război american împotriva terorismului.

Top secret ar trebui să fie top secret, argumenează expertul american pe probleme de securitate Max Boot, în Commentary Magazine. Cu toate că dezvăluirile ridică semne pertinente de întrebare privind practicile de spionaj ale guvernului american, de ce au ajuns subiect de presă?, se întreabă autorul articolului de opinie citat. “Este vorba, până la urmă, de informaţii clasificate – pe bună dreptate: nu vrem să afle teroriştii mijloacele prin care agenţiile noastre de informaţii încearcă să le afle comploturile”, mai scrie Max Boot, membru, de asemenea, al think tank-ului Council on Foreign Relation.

 Revista Slate lansează un apel la oprirea “isteriei” din jurul NSA. “Sistemul de supraveghere al guvernului nu este orwellian (aluzie la romanul “1984”, al lui George Orwell). Are limite şi este bine supravegheat”, argumentează William Saletan.

– Într-o confruntare televizată cu autorul articolelor despre NSA din The Guardian, Glenn Greenwald, şi Mika Brzezinski, de la emisiunea The Morning Joe, a argumentat că spionajul NSA nu este ilegal, dar că articolele din presă prezintă situaţia drept o încălcare a legii.

– Eric Ponser, scriitor şi profesor de drept la Universitatea din Chicago, comentează, într-un articol de opinie din New York Times, că acest scandal are la bază doar disconfortul oamenilor şi teama lor că sunt monitorizaţi abuziv.

Argumente contra NSAşi actualul sistem:

– “Cum ar fi dacă legile s-ar aplica pentru toţi?”, se întreabă judecătorul Andrew Napolitano, într-un articol format dintr-o serie lungă de “ce-ar fi dacă” publicat pe blogul celebrului realizator de la Fox News, Bill O’Reiley. “Ce facem în cazul unui guvern care încalcă legile pe care îl plătim să le implementeze?”, se întreabă Napolitano, la finalul unui articol critic mai degrabă la adresa Administraţiei Obama decât la adresa practicilor NSA.

– Jameel Jaffer, activist pentru drepturile omului şi fellow la Open Society Foundation, comentează într-un articol din New York Times că scandalul interceptărilor dovedeşte încă o dată că Statele Unite au legi mult prea permisive în această zonă. Oamenii nu mai au cum să se asigure că dreptul lor la intimitate este respectat şi nici că au cum să controleze instituţii precum NSA, cărora li s-a dat o putere prea mare pentru a nu fi controlată.

– Dezvăluirile despre programele secrete ale NSA arată că practicile de spionaj din era Bush Jr. nu s-au încheiat, ele fiind continuate tocmai de omul care le-a criticat atât, Barack Obama, se arată într-un articol de opinie apărut în Wall Street Journal şi semnat de Elizabeth Goitein.

– Farhad Manjoo se întreabă, în revista Slate: “Dacă NFA a avut încredere în Edward Snowden cu datele noastre confidenţiale, noi de ce am avea acum încredere în NSA?”.

– Cât despre The Guardian, ziarul care a făcut, alături de Washington Post, dezvăluirile despre NSA şi PRISM, un articol de opinie publicat luni şi semnat de Daniel Ellsberg, vorbeşte despre “United Stasi of America” şi lovitura de stat a puterii executive americane împotriva Constituţiei SUA.

Dezvăluită de The Guardian şi The Washington Post, ciber-supravegherea exercitată de NSA nu este decât o latură a intruziunii serviciilor de informaţii americane în viaţa privată a europenilor. Iar guvernelor noastre le este foarte greu să se opună – atunci când nu sunt pur şi simplu de conivenţă.

Comisia Europeană a repetat, luni 10 iunie, că este “preocupată” de Prism, programul american de supraveghere electronică condus de către Agenţia de Securitate Naţională (National Security Agency, NSA), care îi permite să aibă acces la date din străinătate, inclusiv din statele europene.

Neobişnuit de discretă, dna Viviane Reding, comisarul pentru Justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, nu a acuzat făţiş Statele Unite ale Americii (SUA), dar, potrivit purtătorului ei de cuvânt, dânsa evocă “sistematic” cu acestea drepturile cetăţenilor europeni. Comisarul se concentrează mai degrabă asupra ţărilor Uniunii Europene (UE), care au blocat, joi 6 iunie, la Luxemburg, proiectul ei de protecţie a datelor personale.

În discuţie de 18 luni şi de-a lungul a 25 de şedinţe, dosarul DPR(Data Protection Regulation, regulamentul privind protecţia datelor) a trecut prin 3000 de amendamente şi divizează Uniunea. Miniştrii de Justiţie din cele Douăzeci şi şapte de state membre s-au întâlnit doar cu câteva ore înainte de dezvăluirile fostului angajat CIA, Edward Snowden, în ziarul britanic The Guardian, care ar fi putut poate contribui la aplanarea divergenţelor dintre punctele lor de vedere. Londra şi Haga au considerat proiectul Reding prea constrângător pentru întreprinderi, Paris dorea mai multă atenţie asupra reţelelor sociale, Berlin a judecat că textele sunt prea imprecise… Confruntate cu dezvăluirile despre Prism, capitalele europene măcar se întrunesc astăzi, pentru a spune la rândul lor că sunt“preocupate”.

Transferuri, uneori, voluntare

Acest termen a fost deja folosit de către Comisie în 2000, atunci când au fost descoperite activităţile europene ale Echelon, o reţea anglo-saxonă de supraveghere globală a telecomunicaţiilor. NSA conducea această strategie de interceptare în scopul de a obţine informaţii economice, comerciale, tehnologice şi politice. Legislaţia statelor membre ale Uniunii era violată, precum şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor săi.

Londra a profitat, la momentul respectiv, de relaţia sa specială cu Washington pentru a-şi spiona rivalii europeni. Cele două capitale au negat; liderii europeni au preferat să uite că responsabilul cu criptarea comunicaţiilor Comisiei declarase că avea “contacte foarte bune cu NSA”, care ar fi avut acces liber la informaţiile pretins confidenţiale ale executivului UE. Interesatul şi-a “rectificat” declaraţiile într-o scrisoare adresată superiorului său.

Şi apoi au venit atentatele din 11 septembrie 2001 – pe care Echelon nu le-a putut împiedica – şi, uneori de bunăvoie, adeseori fără voie, europenii au acceptat mari transferuri de date către autorităţile americane, în numele luptei împotriva terorismului. În 2006, ei au descoperit că Washingtonul avea acces în secret, de cinci ani, la informaţiile companiei Swift, cu sediul în Belgia, care securizează fluxurile financiare între băncile din lumea întreagă.

Odată ce a trecut stupoarea, a fost începută o negociere dificilă, care s-a terminat prin semnarea unui acord în 2010. Europenii au obţinut dreptul de a putea evalua pertinenţa cererilor americane, iar un responsabil al celor Douăzeci şi şapte este prezent în capitala SUA pentru a exercita un control, procedurile şi orice incidente sunt evaluate la fiecare şase luni etc.

Cazul datelor personale ale pasagerilor aerieni (PNR, passenger name record) nu a fost mai puţin complicat. Vor fi trebuit nouă ani de discuţii şi patru versiuni ale unui text pentru ca să se ajungă în sfârşit la un consens, în aprilie 2012. Cu grija mai ales de a evita semnarea de acorduri bilaterale cu puţine garanţii, europenii au sfârşit prin a accepta transmiterea de 19 tipuri de date privind toţi călătorii UE care merg în/sau zboară peste SUA. Washington a propus la schimb liberalizarea autorizaţiilor de acces la teritoriul american. Dar, mai ales, datele adunate devin anonime după şase luni, şi sunt stocate timp de cinci ani într-o bază “activă”, şi apoi zece ani într-o bază “pasivă”.

Spre o conştientizare?

Europenii totuşi nu au reuşit să rezolve o chestiune-cheie: trei dintre cele patru organisme din lume care stochează majoritatea datelor rezervărilor companiilor aeriene sunt situate în SUA şi supuse legilor din această ţară. În caz de probleme, legile europene nu ar avea deci nicio putere asupra lor. Ca şi în cazul Prism, Uniunea este forţată să recunoască nu numai că este în mod constant rămasă în urmă asupra realităţii, ci şi că posibilităţile sale de acţiune sunt limitate.

În acest moment, ea încearcă să negocieze cu SUA posibilitatea, pentru cetăţenii europeni, de a corecta, prin calea judiciară, datele personale, deţinute de companii private americane, care ar fi greşite. Cetăţenii americani care trăiesc în Europa au deja acest drept.

Dacă Sophie in’t Veld, euro-deputat liberal, speră că dezvăluirile despre practicile NSA vor “trezi” europenii şi îi vor obliga să dea dovadă de mai multă exigenţă, un înalt funcţionar din Bruxelles ţine alt discurs: “Acest caz confirmă şi mai mult că SUA este liderul în materie de anti-terorism şi multe state membre nu vor îndrăzni să-i pună beţe în roate”. Potrivit acestei surse, este de asemenea “foarte puţin îndoielnic” că Marea Britanie şi alte ţări au beneficiat de informaţii obţinute de Prism. Cancelarul german, Angela Merkel, va fi probabil prima care va evoca direct problema cu Barack Obama. Preşedintele american va călători într-adevăr la Berlin pe 18 şi 19 iunie.

Afacerea este cu atât mai delicată, într-o ţară deja foarte ataşată vieţii private, cu cât dezvăluirile din The Guardian au arătat că Germania era una dintre ţările cele mai vizate de colectarea datelor. Ceea ce ar putea indica, potrivit unui expert din Bruxelles, că autorităţile americane se dedau şi spionajului industrial – ceea ce Washington nega deja pe vremea Echelon. Luni, un purtător de cuvânt al Ministerului de Justiţie din Berlin declara că administraţia verifică “posibile ingerinţe în drepturile cetăţenilor germani”.

obama hi

Nota noastra:

Dincolo de celelalte aspecte, discutate in postarile anterioare dedicate acestui subiect, un lucru interesant este o harta care ar fi a interceptarilor facute de NSA pe plan global. Pe harta tarile colorate cu verde sunt cele mai putin spionate, fiind urmate de cele cu galben, orange si, in fine, cele mai spionate fiind Iran si Pakistan.

Conform acestei informatii, Rusia ar fi printre cele mai putin spionate de NSA :), doar putin mai mult decat Romania (normal, la noi se ocupa suficient propriile servicii).

Insa o pata de culoare s-ar afla in Europa – Germania, care ar fi cam orange si la fel de supravegheata ca China, principalul competitor geopolitic si economic al SUA in Asia.  

Unii considera ca la mijloc ar fi spionaj corporatist sau industrial – adica spionaj economic in folosul corporatiilor americane. Cel putin in cazul Germaniei ar fi o explicatie…


Categorii

1. DIVERSE, America, Era Big Brother, Guvernarea electronica (E-GUVERNARE), Internet, New Media, Noile Tehnologii, Panopticon

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “SUPRAVEGHERE FARA FRONTIERE. Harta spionajului american global: GERMANIA, cea mai monitorizata tara din EUROPA?

  1. “Sistemul de supraveghere al guvernului nu este orwellian … Are limite şi este bine supravegheat”

    Adica slugile nu-si ies din atributii, stapanii raman stapani. Acum putem sa rasuflam usurati, multumim, domnilor papusari.

  2. Ce s-a desconspirat,PRISM…nu este decit virful icebergului.Naravul este cu mult mai vechi,si are legatura si cu spionajul economic,nu numai militar sau de supraveghere a populatiei…vedeti la Controversy in pagina de mai jos.

    http://en.wikipedia.org/wiki/ECHELON

  3. Pingback: BIG BROTHER VREA MAI MULT. Oficial al securitatii americane: VREM SA COLECTAM SI MAI MULTE DATE!/ Giganticul sediu al NSA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. PRISM e numai fata vazuta a aisbergului in ceea ce priveste supravegherea electronica si razboiul cibernetic.

    Pentru exemplificare in ceea ce priveste fata nevazuta va supun atentiei doua materiale:

    I) un material (in limba engleza) recent din Wired (http://en.wikipedia.org/wiki/Wired_(magazine)) referitor la dimensiunile (cateva mii de spioni NSA plus circa 14.000 de oameni in divizia de cyberwarfare) si diviziunile armatei SUA implicata in razboiul cibernetic precum si la liderul acesteia, generalul Keith A.

    http://www.wired.com/threatlevel/2013/06/general-keith-alexander-cyberwar/all/

    II) un infografic referitor la aparatul de monitorizare si supraveghere a consumatorului online (cu extensie in offline), aparat aflat in zona de business (companii de tip “brokeri de date”, ce detin baze de date uriase cu inregistrari ale activitatilor consumatorilor).

    2397 de companii cu 3.000.000 de angajati in Statele Unite, intr-o industrie de 300 de miliarde de dolari anual. O industrie foarte lucrativa, if you ask me.

    Numai o singura companie din aceste 2397 opereaza o baza de date cu 500 de milioane de consumatori (activi in online si identificabili – via un cod numeric unic) dintre care 190 de milioane americani (mapand practic intreaga populatie a Statelor Unite).
    Fiecare individ este la randul sau inregistrat in baza de date via aproximativ 1500 data points (inregistrari de activitati) si clasificat intr-una sau mai multe din cele ~7000 de clustere de date cu profil socio-economic.

    link: http://www.getelastic.com/wp-content/uploads/large-data-broker-infographic.jpg

    ————-

    Acum, imaginati-va ca militarii de la punctul I au, intre altele, acces total la bazele de date de la punctul II.

    ————-

    La final, o reactie dinspre partea europeana care se declara socata de dimensiunile PRISMEI puse la cale de Statele Unite.

    via RT, interviu cu Jim Killock, director executiv Open Rights Group: http://rt.com/op-edge/europeans-shocked-nsa-leaks-607/

    The recent NSA leaks have awakened many Europeans to the “disturbing” privacy violations regularly committed by the US that their own governments facilitated and may have benefited from, Jim Killock, the executive director of Open Rights Group, told RT.

    Bine, socul e asa, de fatada, lucrurile astea se stiau de multa vreme la nivel oficial si in cadrul serviciilor din zona de “informatii”.

    La o prima privire aruncata acum, la cateva zile distanta de la izbucnirea scandalului, mi se pare ca avem de-a face mai degraba cu o serie de dezvaluiri oferite cu concursul celor implicati.
    Scopul pare sa fie legat de razboiul dur din spatele cortinei, intre Statele Unite si China (care, momentan, pare cel mai redutabil adversar in ceea ce priveste razboiul cibernetic).

    vezi stirile:
    http://www.mediafax.ro/externe/edward-snowden-are-documente-secrete-privind-atacurile-cibernetice-in-china-10966763
    http://www.mediafax.ro/externe/dezvaluirile-lui-edward-snowden-pun-la-incercare-relatiile-dintre-china-si-sua-10963071

    Profilul lui Snowden de erou al poporului si al democratiei nu mi se pare foarte convingator momentan iar modul in care a avut acces la informatii (vezi mai jos) si modul in care a reusit sa le sustraga (pe un stick usb) sunt de-a dreptul hilare.

    http://www.mediafax.ro/externe/experti-edward-snowden-ar-fi-abuzat-de-drepturile-sale-de-acces-la-informatii-secrete-10959179

    “Este foarte probabil ca el să îşi fi depăşit limitele”, declară Cedric Leighton, un fost adjunct al directorului pentru formare NSA şi colonel în retragere în cadrul forţelor aeriene.

    I-a fost suficient să îl ajute pe un oficial de rang înalt cu o problemă informatică pentru ca să aibă acces, probabil, la parola acestei persoane. După asta, totul devine posibil“, subliniază el.

    Ca sa il parafrazez pe domnul expert si colonel in retragere citat mai sus: dupa dezvaluirile acestea, totul devine extrem de amuzant. Daca n-ar fi si peste masura de ingrijorator…

  5. Pingback: BIG BROTHER VREA MAI MULT. Seful securitatii americane NSA: VREM SA COLECTAM SI MAI MULTE DATE!/ Gigantica operatiune de PRELUCRARE A DATELOR PERSONALE [infografic]/ CHINA: alta tinta a SPIONAJULUI INFORMATIC american - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  6. Dar ce mai spioneaza ei si-n ograda lor! sua, in rand cu Irak si China! Se vede ca le e frica tare de cetatenii proprii. Cel putin pana-i dezarmeaza!

  7. Eu cred ca “Germania” este supravegheata in mod special, datorita “bunelor” relatii pe care le are cu Russia, si in plan economic si in plan diplomatic.
    Pe de-alta parte, Germania si Japonia au INCA reale resentimente de RAZBUNARE fata de americani si fata de englezi, pentru LOVITURA DE MOARTE pe care americanii si englezii le-au dat-o acestor tari la sfarsitul celor de-al doilea razboi mondial. In cazul Germaniei nu atat “bombardamentele” rusilor au DISTRUS Germania, ci cele ale americanilor si englezilor. Iar in cazul Japoniei, cele doua bombe NUCLEARE aruncate de americani la Hiroshima si Nagasaki, au distrus Japonia si au vatamat milioane de oameni.
    Poate se tem americanii ca Germania urmareste un prilej si o ocazie “SA-I PLATEASCA” si RASPLATEASCA Americii pentru ceea ce aceasta i-a facut in cel de-al doilea razboi mondial…
    Altfel nu se explica de ce tocmai un “aliat atat de important” este atat de…”suspectat” de un posibil…gest neprietenesc…

  8. Pingback: Sefii serviciilor secrete din RUSIA si SUA la Bucuresti. Posibile teme de discutie: SCUTUL ANTIRACHETA si SPIONAJUL ELECTRONIC/ Spionaj la summit-ul G8 din 2009/ Secta mormonilor: candidati manciurieni si in cazul NSA, GIGANTUL SECURISTIC AMERICAN - Răzb
  9. Pingback: “Cel mai mare sistem de supraveghere din istoria omenirii.” SPIONAJUL ELECTRONIC FOLOSESTE SI DATE BIOMETRICE/ Combaterea terorismului: “ARGUMENTUL UCIGAS OMNIPOTENT” cu care se justifica MONITORIZAREA ORWELLIANA a INTREGII LUMI -
  10. Pingback: BIG BROTHERUL AMERICAN SPIONEAZA EUROPA. Si cineva e complice…/ Noam Chomsky: ochelarii Google – modalitate de a DISTRUGE OAMENII/ Google si Apple propun SFARSITUL PAROLELOR si inlocuirea lor cu TEHNOLOGII BIOMETRICE - Recomandari
  11. Pingback: MOLOHUL SECURISTIC AMERICAN si razboiul cibernetic secret: INFILTRARE, SABOTAJ SI DEVASTARE. Va fi “atacul cibernetic” pretextul urmatoarei CONFAGRATII MONDIALE? - Recomandari
  12. Pingback: LEGISLATIVUL SUA A VOTAT CONTINUAREA PROGRAMULUI PRISM. Cale libera SPIONAJULUI TOTALITAR - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare