TURCIA A INTRAT IN VRIA REPRESIUNII SI RAZBUNARII LUI ERDOGAN. “Ce e rau de abia acum urmeaza”. ARESTARI IN MASA ale prezumtivilor sustinatori ai loviturii de stat, amenintati inclusiv cu PEDEAPSA CU MOARTEA. “Politicile fricii si disensiunii sociale pe care le promoveaza Erdogan vor ingenunchea Turcia”/ CONFLICT ACUT CU SUA, ACUZATA DE IMPLICARE INDIRECTA IN COMPLOT

• RFI: Turcia: ce e mai rău abia urmează (New York Times, The Telegraph, Slate.fr)

Lovitura de stat care nu a avut loc – scrie ziarul New York Times comentând urmările evenimentelor din Turcia. Concluzia: puciștii au fost învinși, dar nu democrația este câștigătoare.

”Erdogan va fi, fără îndoială, beneficiarul principal al acestor turbulențe, pe care le va folosi pentru a împinge în continuare spre un regim autocrat și islamist Turcia”, scrie New York Times.

”Dar asta nu înseamnă că el a pus totul în scenă. Este foarte plauzibil ca o gașcă de ofițeri să fi crezut că o societate polarizată și nemulțumită s-ar ridica la un singur semn. Dacă este așa, calculele lor au fost greșite – iar eroarea a costat mai mult de 260 de vieți. Armata turcă rămâne izolată de societate.

La mai bine de 35 de ani de la ultima lovitură de stat, și aproape două decenii după intervenția militară din 1997, turcii nu doresc o revenire la epoca militarilor atotputernici dintre 1960 și 1980.

Dimpotrivă, turcii sunt atașați instituțiilor democratice și ordinii constituționale. Armata, stâlp al laicității introduse de Kemal Atatürk, este acum cu mult mai slabă. Oricât de mare ar fi furia lor împotriva președintelui, turcii nu vor să meargă înapoi.

Iar o lovitură de succes ar fi fost un dezastru. Erdogan are sprijin masiv în inima Anatoliei, în special în rândul conservatorilor religioși. Moscheile din toată țara s-au deschis în toiul nopții,  iar imamii s-au făcut ecoul apelului președintelui pentru ca oamenii să iasă în stradă. Nu poate fi nici o îndoială că orice administrație militară s-ar fi confruntat cu o insurgență de tip islamist asemănătoare celei din Siria. Lovitura ar fi fost devastatoare”, scrie NYT.

Ceea ce este mai rău din partea lui Erdogan de-abia urmează, avertizează și ziarul britanic The Telegraph.

”Răzbunator, irascibil, autoritar, îndărătnic,  președintele Recep Tayyip Erdogan, a supraviețuit mașinațiilor și acum cele mai rele instincte ale sale vor fi intensificate și întărite. Dacă Erdogan a fost până acum un aliat enervant pentru Europa și America, de acum înainte el va fi capabil de aproape orice”.

În Franța, publicația electronică Slate.fr are o abordare asemănătoare: Ceea ce este mai rău s-ar putea să urmeze de aici înainte.

Ce ironie să-l vedem vorbind pe președintele turc sub portretul lui Mustafa Kemal Ataturk, știind că, de la venirea sa la putere, scopul lui a fost să topească Turcia modernă și laică într-o Republică Islamică.

De la închiderea școlilor seculare pentru a impinge copiii în instituțiile musulmane, la restricții privind vânzarea și consumul de alcool, de la programul frenetic de construcție a moscheilor absolut peste tot, la  transformarea bisericilor în muzee și numărul tot mai mic de campusuri universitare în care baticul mai este interzis.

La televiziune, imaginile cu mulțimile care au ieșit în stradă pentru a se opune operațiunii militare au fost cele mai revelatoare: nu erau numai bărbați cu mustăți (pe care turcii laici le evită cu strictețe), dar nu în ultimul rând rând nu erau femei la vedere. În plus, sloganurile lor nu erau patriotice, cât islamice. Ei au început să strige “Allahu Ekber” (pronunția locală pentru “Allah Akbar”) și au scandat șahada, profesia musulmană de credință.

O altă ironie frumoasă a fost sprijinul rapid și total pentru Erdogan, în numele “democrației”, din partea președintelui american Barack Obama, a cancelarului german Angela Merkel și a ministrului de externe european, nefericita Federica Mogherini.

De fapt, Erdogan a făcut tot posibilul pentru a demola democrația fragilă din Turcia. Dar Turcia nu este o republică prezidențială, cum ar fi Statele Unite sau Franța, ci o republică parlamentară precum Germania și Italia, cu un președinte, în esență, simbolic și cu un prim-ministru ca real om forte al țării.

Erdogan însă subminează ordinea constituțională, conducând întâlnirile cabinetului din palatul său prezidențial de 1000 de camere  din Ankara, construit în mijlocul unei rezervații naturale, fără finanțare sau autorizații legale. […]

/ INTEGRAL PE rfi.ro

• Adevarul.ro: Erdogan refuză să excludă posibilitatea condamnării la moarte a miilor de pucişti arestaţi

Preşedintele turc Recep Tayyp Erdogan refuză să excludă posibilitatea condamnării la moarte a mii de oameni arestaţi în urma puciului eşuat din noaptea de vineri spre sâmbătă, într-un interviu acordat CNN, primul după încercarea unei facţiuni a armatei de a-l îndepărta de la putere.“Este în mod clar o infracţiune penală de trădare, iar solicitarea voastră nu poate fi respinsă vreodată de Guvernul nostru“, a declarat Erdogan, care i-a acordat acest interviu exclusiv, prin intermediul translatorului său, lui Becky Anderson de la CNN, în palatul prezidenţial din Istanbul.

“Însă, desigur, vom lua o decizie parlamentară pentru a aduce această acţiune în forma unei măsuri constituţionale. Liderii se vor aduna şi vor discuta acest lucru, iar dacă ei acceptă să discute acest lucru, atunci, eu, ca preşedinte, voi aproba orice decizie iese din Parlament”, a spus el.

Acesta este primul interviu acordat de preşedintele turc după puciul eşuat din noaptea de vineri spre sâmbătă. În cazul în care Turcia reintroduce pedeapsa cu moartea, nu va mai adera la Uniunea Europeană, a avertizat luni Înaltul reprezentant UE pentru Politică Externă şi de Securitate Federica Mogherini. “De ce să-i ţin şi de ce să-i hrănesc în închisori ani de zile? Asta ar spune lumea”, a declarat Erdogan, referindu-se la îndemnurile susţinătorilor săi de a-i executa pe pucişti. “Ei vor ca totul să se termine repede, pentru că oamenii au pierdut rude, vecini, copii. Ei suferă, poporul este foarte sensibil, iar noi trebuie să acţionăm foarte raţional şi sensibil”, a adăugat el. […]

• Digi24: 

Turcia | Percheziţii la baza militară de la Incirlik, folosită de SUA

Procurorii turci au suspiciuni că această bază a fost folosită pentru organizarea tentativei de lovitură de stat. Baza este folosită de armata SUA. Activitatea de aici a fost suspendată în weekend şi alimentarea cu electricitate, oprită. Autorităţile de la Washington anunţau astăzi că activitatea a fost reluată şi de aici continuă atacurile împotriva poziţiilor ISIS din Siria. La Incirlik se află 1.500 de militari americani.

Autorităţile turce susţin că cel puţin unul dintre cele două aparate F-16 care au participat la lovitura de stat eşuată ar fi delocat de la Incirlik. Este şi motivul pentru care comandantul bazei aeriene, folosite în comun de armata turcă şi de trupele SUA, a fost arestat. Generalul Bekir Ercan Van a fost deţinut la Incirlik.

Calitatea de stat membru NATO a Turciei ar putea fi în pericol dacă Ankara abandonează principiile democratice şi statul de drept şi trece la reprimare în urma loviturii de stat eşuate, a avertizat secretarul de Stat american John Kerry, relatează Agerpres.

„NATO are o cerinţă în ceea ce priveşte democraţia”, a declarat John Kerry, ce Înaltul Reprezentant UE pentru Politică Externă şi de Securitate, Federica Mogherini, a avertizat la rândul ei Turcia cu privire la o eventuală executare a puciştilor. Mogherini a subliniat că ţările în care există pedeapsa cu moartea nu pot adera la Uniunea Europeană, în contextul în care în Turcia se discută despre reintroducerea pedeapsei capitale, care a fost abolită în 2004.

„Vom susţine aducerea în faţa justiţiei a celor care au comis acest puci. Dar avertizăm şi asupra oricărei acţiuni dincolo de această limită şi insistăm asupra faptului că legile democraţiei trebuie respectate”, a declarat John Kerry.

„Am fi foarte dezamăgiţi dacă prietenii noştri americani ne-ar spune să aducem dovezi deşi membrii organizaţiei de asasini încearcă să distrugă un guvern ales, din ordinul acelei persoane”, a replicat premierul turc Binali Yildirim.

Şeful diplomaţiei americane a mai spus şi că ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, i-a dat asigurări că Guvernul va respecta democraţia şi legea. John Kerry spune însă că NATO va „măsura” acţiunile Ankarei: „O mulţime de oameni a fost arestată, şi a fost arestată foarte repede”.

Turcia a interzis 20 de site-uri de știri după tentativa de lovitură de stat

Autoritățile turce au interzis circa 20 de portaluri și site-uri de știri de la tentativa eșuată de lovitură de stat, potrivit platformei Engelliweb și activistului Yaman Akdeniz, care supraveghează astfel de blocaje, transmite luni DPA.

Agenția de presă germană relatează că Turcia blochează zeci de mii de site-uri web, de la platforme politice și până la site-uri pornografice, potrivit Agerpres.

În anumite perioade, autoritățile de la Ankara blochează și accesul la Twitter sau la YouTube.

Criza din Turcia. Peste 7.800 de poliţişti și 77 de guvernatori au fost destituiţi

Este din nou stare de urgenţă în Istanbul. Peste 7.800 de poliţişti au fost destituiţi noaptea trecută de autorităţi. Oamenii legii au fost dezarmaţi şi daţi afară din Poliţie în ceea ce pare o continuare a operaţiunilor de epurare decise de preşedintele Recep Erdogan. Cei mai mulţi dintre poliţişti provin din Istanbul şi Ankara. Acţiunile conducerii turce îngrijorează Bruxelles-ul.

Niciunul dintre ofiţeri nu a fost reţinut deocamdată.

O listă cu personalul suspendat a fost trimisă şefilor unităţilor de poliţie din fiecare provincie.

Ofiţerii de poliţie suspendaţi au fost chemaţi la secţiile lor în cursul nopţii de duminică spre luni, pentru a-şi preda armele şi legitimaţiile.

Ministerul turc de Interne a suspendat din funcţie, de asemenea, 30 de guvernatori de provincii şi 47 de guvernatori de districte, potrivit cotidianului Hurryiet.

În paralel, autorităţile turce au anunţat că au reţinut în total 103 generali şi amirali după tentativa de lovitură de stat din noaptea de vineri spre sâmbătă.

Decizia vine pe fondul tentativei de lovitură de stat din Turcia, organizată de elemente din armată, potrivit News.ro.

Este pentru prima dată când poliţia turcă, ce era considerată loială preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi care l-a ajutat să înăbuşe puciul, este vizată de suspiciuni.

Anterior, autorităţile din Istanbul au decretat din nou stare de urgenţă şi au desfăşurat 1.800 de agenţi ai forţelor speciale de poliţie.

Susţinătorii preşedintelui Recep Tayyip Erdogan s-au adunat din nou azi-noapte în pieţe, la aeroportul din Istanbul şi în faţa palatului prezidenţial, ascultându-i îndemnul de a rămâne în stradă.

Recep Erdogan cere acum introducerea cât mai rapidă a pedepsei cu moartea.

„Nu mai putem amâna mult această decizie. Cei care au organizat lovitura împotriva statului trebuie să plătească pentru asta”, a spus el.

Vorbele preşedintelui au fost întărite de premierul Turciei.

„Misiunea noastră nu s-a terminat. Vom executa rapid o operaţiune de curăţare. Nimeni nu se poate opune dorinţei poporului. Îi vom pedepsi aşa cum trebuie pe membrii juntei”, a spus Binali Yildirim, premierul Turciei.

VIDEO. Noi imagini de la tentativa de lovitură de stat din Turcia

Au apărut noi imagini surprinse în noaptea tentativei de lovitură de stat din Turcia. Elicoptere pilotate de soldaţi rebeli au mitraliat punctele strategice din Ankara. Imaginile arată atacul asupra sediul serviciilor secrete. Trasoarele au lovit complexul, iar de la sol forţele de securitate loiale Guvernului au ripostat cu focuri de armă.

 În aceeaşi noapte, dar la 600 de kilometri distanţă, era atacată şi vila unde îşi petrecea vacanţa preşedintele Recep Erdogan. Dar liderul turc plecase cu doar câteva momente înaintea asaltului pentru că a fost informat asupra iminenţei unui atac. Cu toate acestea, avionul său ar fi fost intimidat de aparate de zbor ale complotiştilor, care au încercat să-l deturneze, dar aeronava a aterizat în siguranţă la Istanbul.

• Hotnews:

LIVETEXT Raspuns dur al lui Erdogan dupa puciul esuat: 8.000 de politisti si 30 de guvernatori concediati, arestari pe banda rulanta in armata si Justitie, tensiuni in relatia cu SUA

Aproape 9.000 de functionari din ministerul de Interne au fost demisi dupa tentativa ratata de lovitura de stat, anunta luni agentia pro-guvernamentala de presa Anadolu, citata de AFP.

In total, 8.777 de persoane, dintre care 30 de cadre de conducere, au fost demise, scrie Anadolu, care citeaza ministerul de Interne.

—————–

18.10 Turcia nu si-ar dori sa pericliteze relatiile cu aliatul SUA, spune vicepremierul turc Mehmet Simsek. Declaratiile acestuia vin dupa ce premierul turc Binali Yildirim a sugerat ca relatiile cu Washington ar putea fi afectate daca Statele Unite refuza sa-l extradeze pe clericul musulman Fethullah Gulen.

18.02: Ambasadorul american in Turcia a respins categoric informatiile privind posibila sustinere a complotului de catre SUA (sursa: declaratie oficiala)

17.32: Inca o epurare majora in justitie: 48 de membri ai celei mai inalte Curti (Consiliul de Stat, sau Danistay) au fost suspendati din functie luni, anunta agentia Anadolu. Procurorii facusera deja perchezitii in birourile lor. Reamintim ca, in afara celor 48, alti 2.745 de judecatori au fost deja suspendati, iar 140 de angajati ai Curtii de Apel au fost retinuti

17.15 Puciul esuat a amintit lumii rolul enorm pe care il joaca Turcia ca tara de tranzit pentru grane si petrol dar si ce mare consumator de gaze si aur este

17.13: Cercetari ale Politiei in Baza militara de la Incirlik, baza americano-turca, esentiala pentru NATO (DailySabah)

17.09: A fost arestat un alt ofiter de rang inalt: Gen. Adem Huduti, comandantul Armatei a Doua (controleaza granitele cu Iran, Irak si Siria) – DailySabah

16.50 Premierul turc Yildirim a suspendat concediile pentru mai mult de trei milioane de functionari publici din tara, ordinul, publicat in monitorul oficial turcesc, venind in conditiile unor epurari masive in randul functionarilor, in armata, politie si justitie.  

Functionarii deja in concediu trebuie sa se intoarca la posturile lor cat mai curand posibil.

16.04 Atentionare de calatorie MAE: Situatia din Turcia ramane instabila, mai ales in Ankara si Istanbul

15.56: Consultatul SUA in Istanbul avertizeaza cetatenii americani ca se asteapta la proteste la sediul sau (Reuters)

15.22: John Kerry, avertisment pentru Turcia si apartenenta ei la NATO daca incalca principiile statului de drept (Washington Post)

15.19:Premierul turc: putem pune prietenia cu SUA sub semnul intrebarii

14:30 Premierul turc Binali Yildirim, despre pedeapsa cu moartea: “Este un subiect care trebuie gandit in detaliu, dezbatut in Parlament, care necesita schimbarea Constitutiei. Nu este bine sa se ia o decizie precipitata (…) dar cererea poporului nu poate fi ignorata”.

14:00 Premierul turc Binali Yildirim a cerut SUA sa-l extradeze pe clericul Fethullah Gulen, acuzat ca s-ar afla in spatele tentativei de lovitura de stat.

“Am fi dezamagiti daca prietenii nostri (americani) ne cer sa prezentam dovezi chiar si atunci cand membri ai organizatiei criminale incearca sa distruga un guvern ales sub conducerea acelei persoane”, a spus Yildirim, referindu-se la Gulen.

13:40 Guvernul german a denuntat “scene revoltatoare de arbitrar si de razbunare” impotriva soldatilor suspectati ca au participat la puciul ratat.

“Am vazut in primele ore dupa esecul puciului scene revoltatoare de arbitrar si de razbunare fata de soldati, in plina strada”, a spus purtatorul de cuvant al guvernului german, Steffen Seibert. “Astfel de lucruri sunt inacceptabile”, a subliniat el.

13.32Apar detalii din culisele puciului esuat din Turcia: Telefonul care l-a salvat pe Erdogan si cum a fost strans de gat cu cureaua seful de stat major

13:20 Un soldat turc a dechis focul in fata unui tribunal din Ankara, inainte de a fi retinut de fortele de ordine, a anuntat un oficial al Administratiei Prezidentiale, care a precizat ca nu exista nicio victima (Reuters).

13:05 Acelasi avertisment a fost lansat de sefa diplomatiei europene, Federica Mogherini: “Nicio tara nu poate adera la UE daca introduce pedeapsa cu moarte”.

12:50Berlinul avertizeaza ca reintroducerea pedepsei cu moartea ar insemna “sfarsitul negocierilor de aderare” la UE.

[…]

Apar detalii din culisele puciului esuat din Turcia: Telefonul care l-a salvat pe Erdogan si cum a fost strans de gat cu cureaua seful de stat major

Momentul crucial care a decis soarta loviturii de stat din Turcia a fost cu putin inainte ca presedintele Erdogan sa plece din localitatea Marmaris, din sud-vestul tarii, scrie Hurriet.

Comandantul Armatei Intai, generalul Umit Dundar a sunat si i-a spus: “Domnule presedinte, sunteti presedintele legitim. Va sunt loial. Nu va duceti la Ankara, veniti la Istanbul. Va voi asigura securitatea.”  

Armata Intai are in responsabilitate frontierele cu Grecia si Bulgaria, inclusiv stramtorile Bosfor si Dardanele si, printre altele, este responsabila de regiunea Istanbul. Este formata din patru corpuri de armata.  

Generalul Dundar i-a cerut lui Erdogan sa actioneze rapid. 

La 62 de minute dupa ce presedintel turc plecase, conspiratorii au facut raidul in hotelul parasit de presedintele turc, ceea ce le-a dat planurile peste cap.

Seful de stat major turc, generalul Hulusi Akar a fost tinut sub amenintarea armei si i s-a ordonat de catre secretarul sau sa semneze declaratia de lovitura de stat, in conditiile in care toti comandantii de forte militare fusesera luati ostatici de catre secretari, adjuncti si garzi in noaptea puciului, spun surse citate de Hurriet. 

Detaliile despre evenimentele din seara de 15 iulie au inceput sa apara, surse din domeniul securitatii dezvaluind modul cum comandantii de forte au fost tinuti ostatici de militari pro-lovitura de stat, care s-au dovedit a fi adjuncti apropiati si secretari ai militarilor de rang inalt.

Potrivit surselor, secretarul lui Akar, generalul-maior Mehmet Disli, impreuna cu adjutantii si secretarii care erau de partea puciului, i-au ordonat lui Akar sa semneze declaratia si a o citeasca pentru poporul turc.

In fata refuzului ferm al lui Akar, Disli l-a amenintat cu arma si a incercat sa-l forteze sa-l asculte strangandu-i o curea in jurul gatului.

De asemenea, sursele spun ca adjunctul sefului statului major general, gen. Yasar Guler, seful de armata generalul Salih Zeki Colak si comandantul fortelor aeriene, generalul Abidin Unal, care era la o nunta, ar fi fost luati ostatici de adjunctii si garzile lor.

• Cotidianul:

Cristian Cretu: Planul liderului turc. Eșuarea loviturii de stat dă cale liberă visului de 2 trilioane de dolari

Președintele Recep Tayyip Erdogan a promis “o Turcie nouă” după lovitura de stat ce a eșuat vineri. Formula sa era deja în curs de aplicare, dar tentativa de preluare a puterii, pe care Erdogan a numit “un dar de la Dumnezeu“, îi dă instrumente suplimentare pentru a realize schimbarea feței țării. El a ținut precizeze că Turcia intenționează să fie diferită: puterea va trebui să se concentreze în mâinile președintelui, iar vechile elite seculariste ar trebui să aibe un rol politic mai mic. Dacă piețele de peste mări și țări vor coopera cu Ankara, rămâne o întrebare încă fără răspuns având în vedere că Turcia are unul dintre cele mai mari deficite de cont curent între statele din G-20.

“Moștenirea unei societăți pluraliste, seculare, moderne pare să dispară și aceasta urmează să fie înlocuită cu ceea ce pare să fie o democrație a unui singur partid”, a declarat Gary Greenberg, manager de portofoliu pentru piețele emergente la Hermes Asset Management din Londra. Vechea poveste a Turciei este bine cunoscută: din când în când, armata, ca garant a laicității încă din vremea lui Kemal Ataturk, a intervenit pentru a tăia avântul majorității conservatoare religioase. Evenimentele de vineri a pus pe tavă o țară diferită, analiștii remarcând că majoritatea conservatoare nu a fost doar ținta loviturii de stat pentru că și pretinșii complotiști au fost conservatori religioși. Cu laicii aparent pe margine, Erdogan și-a găsit un nou dușman, până de curând un aliat: clericul Fetulallah Gulen, aflat în exil în SUA. Când a început tentativa de lovitură de stat, Erdogan a acuzat imediat o anume “structură paralelă” instigatoare, cu referire la Gulen și adepții săi.

Partidul Popular Republican, secularist, a condamnat intervenția armatei. Grupul media Dogan, care de ani de zile a apărat ideea de secularism în fața lui Erdogan, l-a promovat la TV în noaptea de vineri spre sâmbătă pentru a permite țării să știe că el este responsabil. La câteva ore de la eșecul loviturii de stat, 2.800 de soldați și ofițeri au fost arestați. Duminică, Erdogan a promis să curețe țara de “virusul” gulenist. Gulen a negat orice implicare, acuzându-l pe Erdogan că și-a încescenat singur lovitura pentru a îi elimina pe adversari. Erdogan pare să-și impună controlul deplin asupra instituțiilor de stat și să schimbe sistemul politic hibrid al Turciei, în sensul concentrării puterii în mâna președinției, mai degrabă decât în cea a Parlamentului. El este ajutat în acest demers de adepți înfocați, pe care i-am vazut răspunzând imediat la îndemnurile lui Erdogan de ieșire în stradă. Vineri seara au fost chemați să apere regimul prin muezini, care făceau apel non-stop prin minaretele din întreaga țară. Mulți tineri însă nu au răspuns la acest apel venit pe filieră religioasă. “Nu am de gând să stau în fața unui tanc pentru a-l proteja pe Erdogan. Turcii educați, occidentalizați, nu au nicio miză în această țară. Ceea ce s-a întâmplat nu este războiul nostru”, a declarat pentru Bloomberg un bărbat de 38 de ani, director de publicitate, care a dorit să rămână anonim.

Duminică, suporterii lui Erdogan s-au adunat în districtul conservator Fatih din Istanbul pentru a asculta discursul președintelui, care a apărut înconjurat de consilierii săi și de imami cu turban. “Ne dorim reintroducerea pedeapsei cu moartea”, a scandat mulțimea. Claxoanele celebrării victoriei s-au auzit în Istanbul până noaptea târziu, în timp ce zeci de mii de oameni au dat curs îndemnului de a rămâne de veghe pe străzi și piețe. Această fervoare i-a dat lui Erdogan mijloacele să epureze sistemul judiciar fără să furnizeze dovezi pentru fărădelegi individuale. Până duminică, mai mult de 6.000 de persoane au fost arestate, potrivit ministrului Justiției, Bekir Bozdag, care a adăugat că acest număr va fi și mai mare. Printre cei arestați sunt și 2.700 de judecători. Erdogan pare să dorească să-și mențină zelul în viața publică. În Fatih, el le-a spus susținătorilor să umple piețele. “Această situație nu ne permite să ne odihnim. Nu este o operație de doar 12 ore. Vom continua lupta cu hotărâre”, a declarat Erdogan. “Se pare că încearcă mobilizarea pentru crearea unei lumi post-lovitură de stat”, susține Naunihal Singh, autorul lucrării “Acapararea puterii: Logica strategică a loviturilor militare” și profesor asistent la War College Air din Montgomery, Alabama. Singh a declarat de asemenea că epurarea în masă comandată de Erdogan constituie “un joc foarte riscant”, deoarece “creează tulburări civile-militare, în special în cazul în care apar violențele fizice”. În Turcia, serviciul militar este obligatoriu și în felul acesta foarte mulți turci riscă să fie bătuți. Un consultant financiar din Istanbul, Attila Yesilada, spune că turcii vor fi martorii unui proces de schimbare constituțională în sensul transferului de putere de la Parlament la președinție. Aceasta e de altfel dorința exprimată de Erdogan de când a ajuns în fruntea statului, în 2014, dar pe care nu a putut să o pună în practică pentru că nu dispunea de voturi suficiente în Parlament.

“Mă aștept ca el să pună Parlamentul în fața faptului împlinit și anume să fie de acord cu organizarea unui referendum pentru o reformă constituțională sau va declanșa alegeri anticipate”, a declarat Yesilada. Având în vedere simpatia crescută după lovitura de stat eșuată precum și slăbiciunea electorală tot mai mare a celor partide de opoziție, Partidul Mișcării Naționale și Partidul Poporului Democrat (pro kurd), Erdogan ar putea să spere într-o supermajoritate parlamentară, mai spune Yesilada. Amploarea ambițiilor lui Erdogan au fost clare începând cu 2011, pe când era premier. El a militat apoi pentru o schimbare serioasă a țării, printr-o serie de proiecte de construcții masive până în 2023, când se vor împlini 100 de ani de la fondarea Turciei moderne de Mustafa Kemal Ataturk. Erdogan a promis să creeze “generații pioase”, adică invers față de misiunea lui Ataturk de a seculariza Turcia. Erdogan a crescut dramatic numărul de școli religioase și a extins educația religioasă în școlile secundare obișnuite. Acest lucru a dus la temeri printre unii cum că Erdogan vrea să creeze o republică islamică, ceea ce el a negat întotdeauna. Una din țintele majore ale președintelui pentru 2023 este ca Turcia să devină una dintre primele zece economii ale lumii, cu un produs intern burt de 2 trilioane de dolari, față de 720 de miliarde de dolari cât reprezintă azi.

O creștere economică încetinită, birocrația, controalele judiciare etc au pus până acum frână asupra mediului economic și au pus în pericol țintirea obiectivului propus pentru 2023. “Din punctul de vedere al lui Erdogan, numai dacă el poate controla justiția și instituțiile economice, doar atunci va putea să investească în proiectele pe care le visează”, susține Yesilada. În urma evenimentelor dramatice de vineri, el este foarte aproape să garanteze acest control.

• Hotnews: 

6.000 de arestari. Erdogan promite: Vom continua sa curatam “virusul” din institutiile statului

Presedintele turc Recep Tayyip Erdogan a promis ca va continua sa curete “virusul” responsabil pentru tentativa de puci de vineri din toate institutiile statului – o trimitere la vechiul sau adversar, clericul stabilit in SUA Fethullah Gulen, informeaza Reuters.

Cu ocazia unui discurs sustinut la inmormantarea turcilor ucisi in violentele de vineri, Erdogan a reiterat ca tentativa de lovitura de stat, organziata de “grupul terorist” condus de Gulen a fost inabusita de vointa nationala.

Presedintele turc a adaugat ca membri ai grupului lui Gulen care, afirma Erdogan, au “distrus” fortele armate, sunt arestati in toate nivelurile armatei.

6.000 de persoane, dintre care circa jumatate militari, au fost arestate pana acum de catre autoritatile turce in legatura cu tentativa de puci iar Ankara a anuntat ca alte arestari sunt in curs de desfasurare.

Avionul presedintelui Erdogan s-a aflat in vizorul a doua F-16 conduse de rebeli, care insa nu au deschis focul / Un comando a atacat hotelul din care tocmai plecase liderul turc

Pilotii rebeli care conduceau doua avioane F-16 au avut in vizor avionul in care se afla presedintele Erdogan dar nu au deschis focul, scrie Reuters.

Presedintele se intorcea la Istanbul din statiunea Marmaris dupa inceputul tentativei de lovitura de stat, vineri noaptea. Atunci, pucistii au reusit sa preia controlul asupra unui pod peste Bosfor si au trimis tancuri la parlamentul din Ankara.

“Cel putin doua F-16 au hartuit avionul lui Erdogan in timp ce se afla in aer si se indrepta spre Istanbul. Au fixat tinta pe avionul sau si pe alte doua F-16 care il protejau”, a declarat un fost ofiter militar la curent cu aceste evenimente.

“Ramane un mister de ce nu au tras”, a adaugat el.

Un oficial turc de rang inalt a confirmat pentru Reuters ca avionul lui Erdogan a fost hartuit de doua aeronave F-16 conduse de pucisti.

Un alt oficial de rang inalt a precizat ca avionul prezidential “a avut probleme in aer” dar nu a dat alte detalii.

Potrivit acestui al doilea oficial, un comando a atacat resortul in care se afla Erdogan la putin timp dupa ce a plecat. “A scapat de moarte la cateva minute”, a spus el.

Circa 25 de soldati au coborat pe franghii din elicoptere la hotelul in care locuise Erdogan in Marmaris, la putin timp dupa acesta plecare, intr-o tentativa de a-l lua prizonier, a relatat si CNN Turk.

Si premierul Binali Yildirim ar fi fost tinta unui atac, la Istanbul, dar a reusit sa scape cu viata, a spus acest oficial.

Tentativa de lovitura de stat a esuat dupa ce fortele loiale lui Erdogan au respins pucistii iar liderul turc a reusit sa apara pe CNN Turk intr-o convorbire video-telefonica in care a cerut oamenilor sa iasa pe strazi pentru a-l sustine.

Peste 290 de oameni au fost ucisi in violente, dintre care 104 pucisti iar restul civili si politisti.

Componenta aeriana a puciului pare sa se fi concentrat la baza aeriana Akinci, la circa 50 km nord-vest de Ankara, unde cel putin 15 piloti s-ar fi raliat unui lider pucist, potrivit fostului ofiter militar citat de Reuters.

Avioane decolate de Akinci au zburat la altitudine joasa deasupra Istanbului si a Ankarei, in mod repetat.

Trei oficiali de rang inalt din Ankara afirma ca Akin Ozturk, seful fortelor armate pana in 2015 si membru al Inaltului Consiliu Militar (YAS), care supervizeaza fortele armate, a fost unul dintre creierele complotului. Acesta se numara printre sutele de ofiteri arestati.

Ozturk ar fi trebuit sa se retraga in august.

Al doilea creier ar fi fost Muharrem Kose, un fost consilier juridic al sefului statului major, potrivit celor trei oficiali citati, care il descriu pe acesta drept un adept al lui Fethullah Gulen, clericul turc acuzat ca se afla in spatele complotului si care traieste in SUA.

De ce a esuat lovitura de stat

Pucistii au reusit sa-l aresteze pe seful statului major, au cucerit un pod najor din Istanbul si cartierul general al armatei din Ankara. Dar principalii adversari – Erdogan si Binali Yldirim – au scapat si au reusit sa-si adune  partizanii, scrie The Guardian.

“Prin blocarea unui pod, preluarea comenzii (cartierului general) si cateva avioane, cum naiba s-au gandit ca o sa reuseasca”, se intreaba Sinan Ulgen, analist turc la Carnegie Endowment for International Peace. “Arata aproape a o lovitura de stat kamikaze – au facut-o fara sa se gandeasca la consecinte”.

Unii adepti ai teoriilor conspiratiei sugereaza ca faptul ca Erdogan a reusit sa scape nevatamat arata ca intregul complot pare sa fi fost regizat chiar de el. O explicatie mai logica ar fi ca pucistii s-au grabit din cauza unei amenintari iminente de represiune.

Unii cred ca acest complot a fost descoperit si i-a fortat sa treaca la actiune. Sau ca ar fi fost arestati oricum in august, cand se astepta o lovitura data adeptilor Hizmet din armata, astfel incat s-au decis sa actioneze cand inca se mai putea.

Aceasta pare a fi si versiunea favorita a guvernului. “Pucistii stiau ca isi vor pierde titlurile oficiale in cateva saptamani, a spus o sursa guvernamentala, “astfel incat au trebuit sa actioneze rapid”.

George Friedman: Complotul din Turcia – un monument de incompetenta

Politologul american George Friedman spune intr-o analiza dedicata situatiei din Turcia ca lovitura de stat esuata pare “cea mai incompetenta intreprindere inimaginabila”. Friedman enumera cele trei posibile explicatii luate in calcul pentru esuarea loviturii de stat.

Primul explicatie: complotistii au fost cu adevarat incompetenti. A doua: Erdogan a stiut de complot, dar l-a lasat sa se dezvolte pentru a-i cunoaste pe toti cei implicati, si astfel s-ar explica rapiditatea arestarilor. A treia explicatie: teoria conspiratiei (Erdogan a inscenat totul pentru a avea posibilitatea de a epura armata si serviciile secrete).

Citeste aici toata analiza publicata de George Friedman pe noul sau site, Geopolitical Futures

• Gandul.info/ Lelia Munteanu:

Festivalul Revanşei în Turcia

Sâmbătă dimineaţa, când deja muriseră civili sub roţile tancurilor, iar soldaţii erau dezarmaţi şi umiliţi, premierul Binali Yildirim (sahibinin sesi – his master’s voice) era în extaz: ”Un festival al democraţei!”, a exclamat.

Arestarea a aproximativ trei mii de militari şi mandate de arestare pentru cam tot pe atâţia judecători  (cifrele exacte nu se cunosc încă, şi ieri, şi astăzi au fost săltate o mulţime de persoane) arată că regimul Erdoğan a scos de la păstrare listele negre. Vizaţi par a fi mai cu seamă adepţi sau presupuşi adepţi ai imamului Fethullah Gülen, cu certitudine inamici ai Sultanului.

Aprigul Preşedinte, cum era de aşteptat, nu are de gând să joace cartea reconcilierii naţionale. 

Setea de răzbunare e mai puternică.

Dejucarea tentativei de lovitură de stat – atât de prost organizată, încât multora le pare pusă la cale de Erdoğan însuşi – îi întăreşte puterea autocrată, dar şubrezeşte stabilitatea Statului.

Moralul Armatei a primit o lovitură uriaşă. Soldaţii, umiliţi de civili pe străzile marilor oraşe, n-au fost parte a complotului, lor li se spusese, cum se întâmplă în astfel de cazuri, că participă la manevre.

Opoziţia – oricum redusă la nivel de scâncet – e paralizată de spaimă. Presa liberă  – câtă n-a fost azvârlită după gratii – nu va mai deranja Puterea.

Victimă a loviturilor teroriste, cu o economie în care una dintre principalele resurse, turismul, a scăzut drastic, confruntată cu presiunea a aproape trei milioane de refugiaţi, Turcia se afundă într-o perioadă cumplit de grea.

După ce euforia Festivalului Revanşei va lua sfârşit, asupra ţării se va înstăpâni o linişte îngrozită, până la următoarea lovitură militară.

Să nu ne iluzionăm: cu mişcările diplomatice bruşte şi la două capete cu care ne-a obişnuit, cu un Preşedinte căruia eşecul loviturii de stat i-a dat mai multă putere şi apă la moara deciziilor viscerale, Turcia nu va mai fi pilonul de securitate al NATO în această parte de lume.

Listele negre şi Telefonul Libertăţii

“Să trăiţi, Domnule Preşedinte! Eu vă sunt loial! Nu mergeţi la Ankara, veniţi la Istanbul. Am să vă asigur securitatea!”

Acest telefon al generalul Ümit Dündar, Comandantul Armatei Întâi cu sediul la Istanbul, a fost – în relatările oficiale post puci – unul hotărâtor, care a întors cursul evenimentelor. Generalul l-a sunat pe Erdoğan în noaptea de 15 iulie, cu puţin înainte ca Preşedintele să-şi părăsească reşedinţa de vacanţă din Marmaris – avertizat de serviciile secrete turce, care aflaseră despre lovitura militară în jurul orelor 17.

Convorbirea a avut loc unsprezece minute după miezul nopţii.
Abia şaizeci şi două de minute mai târziu, locul respectiv din Marmaris a fost atacat de pucişti.

(Deşi o parte a Armatei Întâi a participat la lovitura de stat – închiderea aeroportului Atatürk, masarea de tancuri pe cele două poduri peste Bosfor etc. – se spune cum că, dacă generalul Ümit Dündar s-ar fi alăturat puciştilor, Erdoğan n-ar mai fi avut nici o şansă).

Până la 3.20, în dimineaţa de 16 iulie, când  Buyuk Usta (Marele Maestru, cum îi spun admirativ apropiaţii) a aterizat la Istanbul, s-au întâmplat câteva lucruri: 35 de minute după miezul nopţii, un procuror din Istanbul a şi început investigaţiile asupra loviturii militare, astfel încât la ora 1.39 s-au făcut primele arestări în rândul soldaţilor! (Repet, urmăresc relatarea oficială).

La ora 4 a zilei de 16 iulie de la biroul Procurorului General din Ankara se emiteau primele mandate de arestare pe numele complotiştilor.

Întrebarea care s-a pus în aceste zile a fost cum s-au mişcat atât de repede autorităţile judiciare. Ieri am avansat singura ipoteză raţională – că au fost scoase de la sertar listele negre. Explicaţia oficială merge în aceeaşi direcţie: la sfârşitul lunii ar fi urmat să se întrunească Yüksek Askerî Şûra – Consilul Suprem al Armatei – pentru a epura güleniştii din rândul cadrelor militare şi al principalelor structuri statale. (Să nu uităm că, până vineri noaptea, Armata Turcă a fost garantul respectării Constituţiei).

Situaţia nu pare a fi încă tocmai sub control. Devine limpede că, în viziunea Preşedintelui, a pune sub control situaţia înseamnă a elimina din Turcia ultimele oaze de liberalism secular. În Istanbul a fost reinstituită starea de urgenţă, în Baza Aeriană de la Incirlik se fac percheziţii.

Cea mai colorată ştire a zilei de astăzi este că un saudit a oferit un milion de riyali pentru telefonul mobil al jurnalistei Hande Fırat, cu care, în noaptea fatidică, Preşedintele a purtat conversaţia pe FaceTime la CNN-ul turcesc. În imaginarul popular, obiectul are deja un nume – Telefonul Libertăţii.

• Adrian Nicolae Petcu:

Dupa doua zile de manipulare in orb sau din indolenta la majoritatea posturilor tv se pare ca avem nevoie de o limpezire asupra situatiei din Turcia. Care sunt evenimentele? Avem o junta militara care intr- seara/noapte pune mana pe televiziunea de stat, ocupa cateva obiective din principalele orase turcesti si chiar, in scop de intimidare (si aici ar fi o discutie asupra responsabilitatii), lanseaza bombe asupra Parlamentului (atac la simbolul democratiei?) Se mai semnaleaza atacuri din elicopter, dar asta mai intarziu, si, conform, imaginilor, mai mult in scop de intimidare asupra celor iesiti in strada. Mai este ocupat postul de stiri afiliat CNN. De ce? Deoarece acesta transmite in intreaga lume. S-a mai vorbit si de o blocare a internetului, desi unii de pe twitter cam sustineau la inceput actiunea in numele democratiei. Erdogan nu era. Militarii isi cam fac de cap, se aude si se vede la tv. Pe un cal alb apare sultanul. Mai intai pe mobil (aflam mai tarziu ca omul era la Bodrum, deci la spa), apoi la Istanbul, fieful sau, si ca un veritabil impostor, cu tabloul lui Kemal in spate, cheama poporul sa iasa in strada, sa apere democratia. Ambele tabere invoca democratia!

Marile puteri, cele implicate, SUA si Germania, cheama la calm si pastrarea ordinii democratice. Fanaticii lui Erdogan (e drept cam multi!) se arunca in fata tancurilor, dezarmeaza pe soldati rasculati, alaturi de politisti. Asistam, practic la o umilire a armatei care se revoltase. Se anunta razbunare si chiar arestari in randurile militarilor de cariera. Erdogan, ca un turc autentic, anunta razbunare, chiar prin executare. Incet se pronunta si numele principalului opozant al lui Erdogan. Din acest moment evenimentele din Turcia nu mai par a fi o intoarcere la democratie si o vendetta a presedintelui cu principalul sau opozant, aflat in exil, in SUA. Interesant… stim ca orice exilat politic adapostit de un stat presupune ca este agreat de statul gazda. Mai ales un Guren cu afaceri imense indreptate impotriva lui Erdogan. Se mai anunta ca turcii taie curentul bazei militare de la Yincirlik, despre care cei de la tv spun ca ar fi baza NATO. Nimic mai fals. La Yncirlik este o baza militara sub comandament militar, un adevarat oras american, inca din 1954, indreptat, in conditiile razboiului rece, impotriva URSS. Oare de ce? Este primul avertisment al turcilor catre americani. Apoi, ce a urmat? S-a cerut extradarea lui Guren cu acuzatiile aferente. Americanii s-au inflamat, cerand dovezi. In acelasi timp, Germania a facut apel ca tradatorii invocati de Erdogan sa fie pedepsiti in limitele democratiei. De ce se implica germanii? Pentru ca de ceva timp au interese in baza de la Yncirlik, unde fac investitii cu bataie spre Siria si nu numai. In schimb, Rusia sustine ca o cadere a regimului Erdogan ar pune in pericol stabilitatea regionala. De ce se multumesc cu o astfel de pozitie? Simplu, deoarece Turcia in vesnica duplicitate intotdeauna a cautat o solutie de mijloc cu Rusia. Sa ne amintim ca Turcia a fost primul stat care a incheiat un pact de neagresiune cu Rusia abia devenita bolsevica. Apoi, Turcia lui Erdogan se considera exclusa de catre SUA de la un castig asupra Siriei. Turcia a tinut refugiati, kurzilor li s-a dat o mare importanta de catre americani, si char satisfactie teritoriala pe seama Siriei, si, tot Turciei, nu i s-a permis sa intre in teritoriul disputat intre Rusia si SUA. Dupa momentul tensionat cu Rusia, Turcia a inteles ca trebuie sa-si urmeze propriul drum, in acelasi timp revigorand relatiile cu Israelul (vezi exercitiile militare comune, schimburile economice etc).

Prin urmare, in opinia mea lovitura a fost de inspiratie americana de care Gulen a stiut. La fel a stiut si Erdogan (probabil cu foarte putin timp inainte), care in nici 24 de ore avea lista magistratilor si militarilor tradatori, dar mai ales increderea poporului, anume ca regimul sau va rezista in fata oricarei tentative de lovitura de stat. Cine, ce castiga din asta? Americanii i-au dat un avertisment dur lui Erdogan, pentru politica externa duplicitara, aratandu-i pisica numita Gulen, dar si Erdogan si-a consolidat pozitia, mai ales in exterior aratandu-le occidentalilor de suportul popular de care se bucura. Acum fiecare intelege democratia in felul sau si ramane de vazut ce fel de balet politic va face Erdogan intre un Occident tot mai invaziv catre Orient si o Rusie care reuseste sa-si consolideze tot mai mult pozitiile militare. Ramene de vazut cat va rezista otomanismul lui Erdogan intr-o Turcie traditionalista in care Kemal a salvat-o prin invocarea secularismului occidental.

• Radu Ghelmez:

ok, cateva chestii la cald despre Turcia

1. eu nu cred teoria cu Erdogan care ar fi inscenat o lovitura de stat ca sa isi dea ocazia sa faca ceva sau altceva. Am si niste argumente, dar cel mai important e ca nu am vazut pana acum absolut nici o dovada pro teoria conspiratiei. Multa lume o sustine, dar cand te uiti la argumente, nu e mare lucru de citit, doar un mix de suspiciuni si presupuneri. Eu prefer sa aplic si aici briciul lui Ockham. In plus, tre sa luam in considerare ca, desi Erdogan va folosi puciul ca sa elimine niste insi, iese per ansamblu slabit din aventura asta:

– Armata turca e in genunchi, abilitatea ei de a proiecta forta si a sustine diplomatia turca in Orientul Mijlociu este in acest moment fix zero. S-au retras din Irak unde intrasera cu greu si unde reusisera sa mentina o operatiune langa Mosul in ciuda protestelor irakiene. Loialistii sirieni erau oricum in ofensiva, acum profita deja de prabusirea operatiunilor militare turce pe granita, au incercuit complet Aleppo si au respins cateva ofensive rebele, vor presa puternic pe rebelii sustinuti de turci. Operatiunile turce impotriva PKK in sudul Turciei sunt decapitate, unitati implicate in puci erau in prima linie a luptei antiinsurgente si si-au pierdut intreg comandamentul dintr-o lovitura. Plus, moralul armatei este acum la un nivel subteran. Vor trece niste ani buni de zile pana cand turcii vor ajunge la acelasi nivel operational la care erau vineri dimineata.

– Diplomatic, Erdogan a pierdut inca si mai mult decat militar. In momentul asta, este efectiv sub warning american si rusesc. Si Kerry si Putin i-au aratat cartonasul galben si “urmaresc cu interes” dezvoltarea situatiei. Uniunea Europeana se va ralia in spatele pozitiei americane dupa toate semnele. E de remarcat ca in Consiliul de Securitate UN s-a incercat trecerea unei rezolutii care sa sustina guvernul AKP, dar care a fost blocata de Egipt, un membru nepermanent ce a propus o schimbare a textului mai favorabila pucistilor, respinsa insa de americani. Nici un lider al unei tari democratice nu iese intarit diplomatic pentru ca a supravietuit unui coup scotand lumea in strada, iar Erdogan nu face exceptie.

– Economic, pierderile vor fi enorme. Tindem sa privim mai rar autocratii prin prisma economica, pentru ca insi ca Putin ne-au aratat ca economia este un factor secundar in intelegerea evolutiilor politice. Turcia este insa un caz special care trebuie judecat din perspectiva specificului sau. O componenta esentiala a succesului electoral al AKP este prosperitatea economica, partidul lui Erdogan fiind cel ce a deschis si liberalizat economia turca, propulsand-o printre superperformerii mondiali cand vine vorba de rate de crestere anuale. Fuckupurile recente au schimbat sensul evolutiei economiei turce, iar aventurile de saptamana asta o vor impinge spre crash, ceea ce nu este in nici un caz in avantajul lui Erdogan.

– Cartea asta a chemarii poporului sa iasa cu pieptul gol sa opreasca tancurile nu poate fi folosita decat o data. A fost folosita. Data viitoare, costurile invocarii suportului popular vor fi prea mari pentru a merita. Sigur, Erdogan a mai strans lumea si impotriva Gezi Park movement si cu alte ocazii, dar ce s-a intamplat vineri are un alt ordin de magnitudine si, dupa ce lucrurile se vor linisti, fiecare apel la popor va veni la pachet cu cedarea de autoritate si putere catre factiunile islamiste radicale fata de care AKP este un partid democratic si tolerant.

Una peste alta, daca Erdogan si-ar fi propus sa insceneze ceva, ar fi inscenat o operatiune mai modesta, mai putin vizibila si mai putin riscanta. El, vorbind prin Facetime, prin mana tremurata a unei reporterite cu manichiura oportun perfecta nu transmite audientei o imagine cu care un control freak ca Erdogan sa fie confortabil, eu nu cred ca omul care si-a construit un palat otoman cu garzi imbracate in salvari aparand cu sulita in mana tronul “prezidential” s-ar fi pus singur in astfel de circumstante.

2. Noi cu cine tinem?

Paradoxal, ISIS a pus diagnosticul corect. Ambele parti sunt rele, n-ai cum sa fii de partea niciuneia. AKP este un partid islamist care vede democratia ca fiind un rau necesar pentru moment si un instrument pentru atingerea unor obiective politice, nu un obiectiv in sine. Sa vezi apelurile lor de zilele astea pentru apararea ordinii democratice in Turcia, ordine democratica al carei inamic principal este fix Erdogan, are darul sa imi ridice o spranceana groasa turceasca intr-o curba exasperat ironica.

Pe partea cealalta insa, nu stim ce avem. O factiune din armata, ok, e asta suficient ca sa sarim in barca lor? Deloc, daca ma intrebati pe mine. Nu stim cine sunt, ce vor, pe cine ar fi pus in loc, ce obiective aveau, cum ar fi aratat Turcia luni dimineata daca lovitura de stat ar fi reusit. Antipatia noastra pentru islamistii lui Erdogan nu ne poate impinge orbeste in sprijinul unei alternative, doar pentru ca aceasta alternativa este anti-Erdogan.

Armata turca e departe de a fi bastionul democratiei si secularismului ce ne dorim noi sa fie. Nu a fost niciodata, de fapt, un factor prodemocratic sau pozitiv in evolutia Turciei moderne. Dimpotriva, armata turca a jucat un rol similar armatei egiptene, acela de a bloca ascensiunea factiunilor islamiste, ceea ce e bine, dar sustinand in acelasi timp regimuri profund nedemocratice, non-incluzive, corupte pana in maduva oaselor, ceea ce e foarte rau.

Armata turca reprezinta un refugiu al kemalismului in Turcia de azi, dar nu stim sigur daca factiunea care a pus la cale lovitura de stat reprezinta o expresie a acestei dimensiuni kemaliste sau doar un reflex defensiv al unei grupari cu influente mixte care a decis sa actioneze in ultimul ceas inainte de a fi decapitata de serviciile de securitate turcesti. Armata a fost penetrata in ultimii douazeci de ani din mai multe directii, gruparea ultranationalista, rasista si xenofoba Grey Wolves si-a extins influenta, AKP a decapitat pana a obosit calaul sef si a inlocuit batrana garda cu niste carpe fidele, Gulen si-a infiltrat si el adeptii pe unde a putut. Nu mai zic ca ma trezesc in fiecare dimineata ca sa citesc noi crime de razboi si atrocitati pe care armata turca le face fara jena impotriva kurzilor turci, iar gena disocierii nu imi este atat de puternica incat sa fac diferenta intre soldatii turci care ard de vii sute de oameni in subsolurile din Cizre si soldatii turci care apara, ce sa vezi, democratia si valorile europene sau cum or mai fi.

Nu este, deci, cazul sa imbratisam o himera, o ideala armata turca pro europeana si anti islamista doar pentru ca succesul islamistilor turci ne da fiori reci pe sira spinarii. Mai mult, pot sa va marturisesc ca eu unul am inteles ca s-a terminat cu puciul cand cele trei partide din opozitie au iesit, la unison, si l-au sustinut pe Erdogan. Cand vad HDP, partidul preponderent kurd care a fost decapitat recent prin atentate facilitate daca nu orchestrate direct de serviciile secrete controlate de AKP iesind in public cu declaratii de sustinere pentru Erdogan impotriva pucistilor, nu pot sa nu am rezerve fata de pucisti. De altfel, e evident ca mai toata lumea internationala a procedat fix ca mine, desi poate ca a luat mai putina bere la bord decat am ingerat eu in beraria din Minneapolis unde asteptam zborul spre Paris. Practic, primele doua ore au fost marcate de “silent gasps for air”.

Oamenii au asteptat pe bere si pe uscat sa vada cum reactioneaza turcii la ce se intampla. Am scanat conturile principalilor politicieni turci si am vazut cum, intr-o succesiune de cateva minute, toti au condamnat puciul si atunci am inteles (si postat) ca s-a terminat. Primul a fost Gul, fost partener al lui Erdogan si facilitator al ascensiunii lui in AKP, fost presedinte al Turciei si cunoscut pentru pozitia lui moderata care l-a contrabalansat pe Erdogan in AKP pana cand a fost mazilit. A urmat Davutoglu, fost prim ministru turc exmatriculat de Erdogan foarte recent si considerat unanim ca fiind cel mai pro european politician din AKP, practic omul nostru in guvernul turc, un filozof al politicii externe. Imediat s-au succedat declaratiile de sustinere din partea CHP, echivalentul la fel de patetic si corupt al PNL de la noi, MHP, partidul ultranationalist anti kurd aliat de nevoie cu AKP si, pe final, HDP, partidul pornit ca expresie politica pacifista a minoritatii kurde care s-a transformat in ultimii ani in alternativa cea mai salutara la AKP. Abia dupa ce intreaga societate civila turca, inclusiv presa antierdoganista, s-a mobilizat impotriva puciului, au inceput sa curga declaratiile internationale de sustinere pentru guvernul AKP. Primii pe care i-am vazut au fost americanii, prin Kerry, dupa care au urmat europenii pe multiple voci, rusii si restul lumii.

In fine, ca sa nu ma mai lungesc si sa apuc sa zic ceva si de punctu 3 pe lista mea de todo’s, pucistii nu au reusit sa obtina sprijinul nici unei sectiuni din societatea turca. A nu se intelege de aici ca aveau neaparata nevoie de el ca sa reuseasca, pana la urma tancurile sunt blindate, dar faptul ca nimeni din Turcia nu a gasit de cuviinta sa le sprijine initiativa sugereaza destul de convingator ca nu reprezentau o alternativa pozitiva pentru Erdogan.

3. Ce urmeaza? Ei bine, nu stim ce urmeaza. va sfatuiesc sa va trageti aproape un sac cu sare din aia grunjoasa de muraturi si sa aruncati cu incredere peste orice opinie gasiti despre ce o sa se intample de acum inainte. Situatia este extrem de dinamica si evolueaza de la ora la ora, iar previziunile pentru ce va fi saptamana viitoare care incepe in cateva ore sunt doar un soi de loterie si trebuie luate ca atare.

Sigur, Erdogan a declansat o noapte a cutitelor lungi si aresteaza acum la greu toti inamicii politici. E o reactie previzibila, dar neinspirata, pentru ca situatia lui nu este atat de stabila cat sa ii permita aceasta noua decapitare a statului turc. Profita insa de ocazie, ceea ce nu e surprinzator. Oamenii aveau listele pregatite, e foarte posibil ca puciul sa se fi declansat inainte de vreme tocmai pentru a preveni arestarile care se intampla acum si care sunt, evident, parte dintr-un plan gandit si cunoscut.

Reactia interna si internationala nu este insa favorabila. Turcii care nu au fost de acord cu pucistii si l-au preferat vineri noapte pe Erdogan nu sunt neaparat foarte fericiti cu multimile dezlantuite care marsaluiesc in strigate de Allahu Akbar pe strazile marilor orase. Islamistii din strada au decapitat cativa soldati in cel mai curat ISIS style, lucru care n-are cum sa scape publicului turc chiar musulman care nu este atat de radicalizat cum credem noi ca este. Kurzii, victimele default cand vine vorba de violenta publica in Turcia, au lasat zilele astea pozitia de tinta musulmanilor shia si alevi care sunt atacati de multimile furioase pe cam aceeasi logica religioasa ce fundamenteaza atentatele ISIS impotriva shiitilor din Bagdad. Este esential de inteles ca Erdogan si AKP nu controleaza minoritatea islamist vocala si violenta ce se manifesta azi pe strazile marilor orase turcesti. Erdogan se foloseste de ei si azi sunt aliati, maine muezinii pot chema credinciosii impotriva lui Erdogan si acestia se vor ridica la fel de curajos sinucigas si vor incheia visul sultanului. ISIS si al Qaeda recruteaza zilele astea deschis pe strazi si in parcuri si obtin din ce in ce mai mult adepti pe care ii pot arunca oricand intr-un razboi civil deschis in care vom fi siliti toti sa fim de partea lui Erdogan, nu ca vineri cand am avut dubii. Nu mai zic ca armata nu si-a zis ultimul cuvant. Puciul a esuat pentru ca armata turca, in majoritatea ei, a stat deoparte, dar asta nu inseamna ca nu e interesata in dezvoltarea ulterioara a situatiei si va continua sa stea deoparte. Iar daca armata turca, in ansamblul ei, va incerca sa isi impuna controlul asupra societatii civile turcesti, va reusi asa cum a reusit de fiecare data, indiferent de cati allahuakbaristi i se vor arunca in fata senilelor.

Pe plan extern, credibilitatea Turciei se prabuseste si securitatea ei este garantata doar de apartenenta la Nato. Doar saptamana trecuta imi zicea cineva ca Nato are nevoie de Turcia, eu va provoc sa va ganditi in ce situatie ar fi Turcia azi, in plin razboi civil, fara sa aiba granitele patrulate de Nato in timp ce F-16-urile turcesti se vaneaza unul pe altul deasupra Istanbulului. Americanii sunt maxim frustrati, toata povestea asta vine in cel mai inoportun moment posibil. Turcii nu ii mai lasa sa zboare de pe Incirlik, ceea ce le creste costurile de operare si le scade eficienta in campania impotriva ISIS (si demonstreaza de asemenea de ce portavioanele sunt si or sa fie mereu cheia de bolta a strategiei militare americane). Acuzele pe care diversi oficiali din guvernul AKP le arunca impotriva americanilor apropo de gazduirea lui Gulen si sustinerea pentru pucisti nu au darul sa imbuneze licuriciul cel mare care e din ce in ce mai irascibil. Europenii sunt cu nervii in pioneze si trimit mesaje de intelegere si buna prietenie, dar par sa se pregateasca pentru ce e mai rau. Putin a oferit momentul comic al zilei, transmitandu-i lui Erdogan, ca de la autocrat la autocrat, ca ordinea constitutionala trebuie respectata. Turcia nu are in momentul asta nici macar un singur stat care sa o sustina, Qatar si poate alte state arabe par sa aiba o pozitie moderata in raport cu Erdogan, restul universului sta cu degetul pe tragaci.

Situatia este in flux si, oricum ai lua-o, Turcia a pierdut enorm si e la un pas de pakistanizare. Zilele urmatoare sunt decisive. Si trebuie sa inchei aici spunand ca, una peste alta, saptamana asta a demonstrat ca doi insi au avut dreptate de la bun inceput in obsesiile lor. Unul e Erdogan, care s-a plans constant ca armata vrea sa il dea jos si uite ca armata vrea sa-l dea jos. Al doilea sunt eu, care am zis de foarte mult timp ca politicile fricii si disensiunii sociale pe care le promoveaza Erdogan vor ingenunchea Turcia si o vor arunca in plin razboi civil spre pierderea noastra, a tuturor.