UE cedeaza TURCIEI in problema imigrantilor/ ATENTAT IN ISTANBUL/ KURDISTANUL – razbunarea Rusiei?/ Teroristul supravietuitor al atacurilor de la Paris – CAPTURAT/ STARE DE ASEDIU PERMANENTIZATA LA PARIS. In curand, in intreaga Europa?

• EVZ: Acordul UE-Turcia privind IMIGRANŢII a fost ADOPTAT. În schimbul fiecărui imigrant primit de Turcia, UE va accepta un REFUGIAT sirian

Reprezentanţii europeni şi turci au convenit, vineri, asupra finalizării acordului de gestionare a crizei imigranţilor, acord care va intra în vigoare de pe 20 martie, a anunţat Bohuslav Sobotka, premierul ceh, citat de agenţia de presă Reuters.

“Acordul cu Turcia a fost aprobat! Toţi imigranţii clandestini care vor ajunge în Grecia din Turcia începând cu 20 martie vor fi trimişi înapoi (în Turcia)!”, a anunţat Sobotka, pe contul său de Twitter.

Liderii UE au convenit joi seară asupra proiectului unui acord în vederea trimiterii imigranţilor care ajung în Grecia înapoi în Turcia, proiect care a fost prezentat vineri premierului turc, Ahmet Davutoglu.

UE urmează să acorde un ajutor financiar de şase miliarde de euro Turciei pentru a reţine cei aproape trei milioane de imigranţi în ţară.

În schimbul fiecărui imigrant primit de Turcia, UE va accepta un refugiat sirian. Toţi refugiaţii sirieni primiţi de Uniunea Europeană urmează să fie repartizaţi între statele membre UE.

• Gandul.info/ Lelia Munteanu: UE!

Sultanul s-a trezit astăzi cu faţa la cearceaf.

În timp ce, la Bruxelles, marele vizir Ahmet Davutoğlu încerca să cadă la pace cu liderii ghiaurilor, preaputernicul Recep Tayyip Erdoğan Yildirim ieşea pe sticlă tunând împotriva Europei, care – zicea – ar trebui să se uite în propria ogradă, înainte de a da lecţii de drepturi ale omului, iar faptul că acum joacă pe un câmp de mine e fiindcă a sprijinit, direct sau indirect, grupările teroriste, care, de cinci ani, îşi taie beregăţile în Siria. În vicleana sa burzuluire, Erdoğan Yildirim are dreptate, chiar dacă uită să enumere grupările teroriste pe care le-a sprijinit Turcia.

Cum are dreptate şi Davutoğlu, când bate obrazul înaltelor foruri europene: “Pentru noi, pentru Turcia, problema refugiaţilor nu este o chestiune de tocmeală, ci o chestiune de valori umane”. Pas de dovedeşte că din prea plinul omeniei au dat turcii anul trecut drumul la robinetul cu refugiaţi. Dar asta e o altă poveste.

Ce a făcut Uniunea Europeană faţă cu aşa-numita criză a refugiaţilor? Întâi, au început certurile între membri. Apoi, au ţâşnit ideile de a restrânge libertatea de mişcare pentru cetăţenii de rangul doi, s-au ridicat garduri de sârmă ghimpată şi, finalmente, s-a găsit soluţia: rezolvăm problema aruncând-o, contra cost, în braţele Turciei, care – după cum a trătăluit muchelemeaua – şi-a urcat sacii în căruţă.

Acordul semnat astăzi nu e doar golit de orice ar însemna  “valori europene”, ci şi lipsit de logică: returnăm migranţi ilegali, unul câte unul, ca să primim alţii cu ţârâita?

Noroc că ne-a luminat preşedintele Iohannis, la sfârşitul reuniunii: “În ceea ce priveşte mecanismul aşa-numit <1 la 1>, respectiv pentru fiecare migrant sirian care a venit ilegal în insulele greceşti şi a fost returnat în Turcia, Uniunea Europeană va prelua un migrant sirian din Turcia, dar, foarte important aici, acest migrant preluat din Turcia va fi relocat din afara Uniunii Europene într-o ţară a Uniunii, însă în cadrul schemelor deja existente”. Uau! Îţi vine ţie, scribălăului, să te spânzuri de ciudă, ca Iazagi efendi, cu şnurul călimărilor de la brâu.

Mă întorc şi zic: tot n-am înţeles care sunt “valorile europene” care ghidează aceşti lideri mediocri în deciziile lor.

Ce ştiu sigur e că un milion de migranţi, câţi au ajuns anul trecut ante portas, reprezintă 0,1 la sută din populaţia bătrânului continent. Greu să se lase islamizate cinci sute de milioane de o turmă de disperaţi cu apa la gât. În amărâtul Liban, de pildă, sunt deja 1,3 milioane – 20 la sută din populaţie. Nu mai încap, că le-am mai băga pe gât câteva sute de mii, ca să rezolvăm problema.

Ce riscă să destabilizeze şi să dezbine iremediabil Europa e subţirimea minţii şi lipsa de viziune a celor care o chivernisesc. Aceia care, cum ar spune cronicarul, continuă “să împută marea de leşuri”.

• Adevarul/ Cristian Unteanu: Ankara a câştigat totul la Bruxelles. Apare certitudinea aderării Turciei la UE

Presiunea crizei migranţilor a fost mult prea mare. Lipsa altor soluţii decât acceptarea integrală a tuturor cererilor formulate de Turcia a fost evidentă. Acestea au fost cele două motive esenţiale care au făcut ca liderii europeni să nu aibă altă opţiune decât să aprobe textul despre care v-am vorbit în corespondenţa de ieri. Drept care l-au adoptat şi, de duminică, se trece imediat la aplicarea măsurilor conţinute în protocol.

Iată câteva dintre principalele prevederi iar aici http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/03/18-eu-turkey-statement/: aveţi textul integral)

• “toţi migranţii ilegali care sosesc din Turcia către insulele greceşti vor fi trimişi înapoi în Turcia” , măsură caracterizată de Donald Tusk drept “temporarâ şi extraordinară”. Pentru a răspunde într-un fel acuzaţiilor că planul respectiv nu contravine în mod grav legislaţiei privind respectarea drepturilor omului (cu ONG-uri care au spus că planul în totalitatea sa ar fi ilegal deoarece are în vedere deportări colective), se dau asigurările necesare că fiecare caz va fi analizat în parte de tribunalele greceşti instituite special în acest scop. Este încă neclar de câte tribunale va fi nevoie şi de cât personal, apărând acum informaţia că unele state membre s-au angajat deja să trimită personalul de care va fi nevoie, iar Turcia va avea propriul personal detaşat pe insulele greceşti unde vor fi asemenea centre de selectare.
• “Începând cu data de 20 martie 2016, toţi migranţii ilegali care trec din Turcia înspre insulele greceşti vor fi returnaţi în Turcia.”

• Grecia urmează să recunoască Turciei statutul de “ţară sigură” şi se reafirmă faptul că migranţii întorşi în Turcia vor beneficia de întreaga protecţie legală necesară.
• se enunţă plafonul de 72.000 de persoane care trebuie relocate (până acum au fost doar 600), conform angajamentului iniţial de la începutul anului trecut, semnat de şefii de stat şi de guvern şi ratificat în urgenţă de Parlamentul European. Reaminteşte că nu este vorba de nimic în plus şi nu s-a cerut niciun nou angajament din partea Statelor Membre.
• după ce Comsia Europeană va constata că Turcia îndeplineşte integral cele 72 de “bechmarks”, există angajamentul ca obligativitatea vizelor să fie ridicată de la 1 iunie şi “cât mai rapid posibil) să fie deschise noi capitole de negociere (foarte posibil, 5 la număr)
• capitolul 8 al declaraţiei comune este cel care arată care va fi drumul european al Turciei, viitor Stat Membru UE:

“UE şi Turcia şi-au reconfrimat angajamentul de a re-energiza procesul de aderare aşa cu s-a arătat în Declaraţia Comună din 29 noiembrie 205. Au salutat deschiderea Capitolului 17 de negocieri pe 14 decembrie 2015 şi au decis, ca pas următor, să deschidă Capitolul 33 în perioada Preşedinţei olandeze. Au salutat faptul că există angajamentul Comisiei Europene să înainteze o propunere în acest sens în luna aprilie 2016. Munca de pregătire pentru deschiderea altor capitole va continua într-un ritm accelerat fără a afecta poziţiile Statelor Membre în acord cu prevederile existente…”

Desigur, problemele care se deschid sunt enorme, aşa cum sunt şi întrebările şi acuzaţiile care au apărut. De la nevoile imense de logistică până la adaptarea unor legislaţii naţionale, de la incertitudinea privind statutul migranţilor care se află deja în Europa în regim ilegal, apoi, poate cel mai important, dorinţa reală a semnatarilor documentului de a începe relocări masive în ţările lor...Iată o asemenea reacţie de protest, venită de la Amnesty International:

Cei care apără proiectul -şi sunt mulţi dintre cei prezenţi acum la Bruxelles – spun însă că această înţelegere era singura posibilitate de a întrerupe fluxul migraţiei ilegale din Turcia şi de a da un timp de respiro ţărilor occidentale. Argument întărit de recentele evenimente de la Bruxelles, confruntare armată cu un grup terorist, urmată, în urmă cu foarte puţin timp, de arestarea celui mai urmărit suspect de terorism din Europa, Saleh Abdesalam, identificat şi prins în carierul Molenbeek din capitala Belgiei, undeva la o distanţă cam de  maximum 15 min. de mers cu maşina de locul unde se reunesc şefii de stat şi guvern, clădirea Justus Lipsius din zona Schumann.

Este acest moment politic o garanţie că se vor potoli lucrurile? Imposibil de afirmat. Care vor fi efectele politice ale acestui acord asupra scenelor politice naţionale din cele 28 de state? Ne-o vor spune alegerile, foarte rapid şi într-un mod poate neaşteptat pentru mulţi.

• Hotnews: Rusia efectueaza 20-25 de raiduri aeriene zilnic in zona Palmyra / Jihadistii sustin ca au ucis cinci soldati rusi

Avioanele militare ruse efectueaza intre 20 si 25 de raiduri aeriene pe zi pentru a sustine armata siriana in ofensiva sa pentru “eliberarea orasului antic Palmyra, in centrul Siriei, aflat sub controlul jihadisti, a anuntat vineri ministerul rus al Apararii, citat de AFP.

“In ultima perioada, fortele armate si patriotice ale guvernului (sirian), sustinute de armata rusa, efectueaza o operatiune de anvergura pentru eliberarea orasului Palmyra. In medie, avioanele rusesti efectueaza 20 – 25 de raiduri aeriene pe zi”, a anuntat, intr-o conferinta de presa, generalul Serghei Rudskoi, un inalt oficial al statului major al armatei ruse.

Joi, presedintele rus Vladimir Putin a precizat ca “lupte feroce” au loc in jurul Palmyra, unde armata rusa a efectuat marti bombardamente, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO).

Organizata Stat Islamic, care a cucerit orasul antic in mai 2015, a afirmat intr-o inregistrare video ca a ucis miercuri si joi cinci soldati rusi, printre care si un consilier militar, “in jurul Palmyrei”.

Ministerul rus al Apararii nu a putut fi contactat pentru a comenta aceste afirmatii.

Rusia, aliat al regimului Bashar al-Assad care lupta cu rebelii si jihadistii, a anuntat luni o retragere partiala a fortelor sale din Siria, la peste cinci luni dupa inceputul bombardamentelor in aceasta tara.

Moscova a avertizat insa ca isi va continua loviturile impotriva “obiectivelor teroriste”, chiar daca Vladimir Putin a afirmat ca sarcina fortelor sale armate in Siria a fost “global indeplinita”.

• Gandul.info: EXPLOZIE puternică pe una dintre cele mai aglomerate străzi din Istanbul. 5 morţi şi peste 30 de răniţi, într-un atac kamikaze

5 persoane au murit şi 37 au fost rănite în urma unui atac kamikaze pe o stradă frecventată de turişti, dintr-o zonă turistică a Istanbulului. Bilanţul este unul provizoriu. Patru persoane au murit pe loc, iar una la spital.

UPDATE 14:50 Primele elemente ale anchetei relevă că Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) sau o grupare afiliată acestuia a comis atacul, a declarat sâmbătă un oficial turc de rang înalt, relatează Reuters.

Atacatorul a fost descurajat de către poliţie să vizeze o ţină iniţială şi a detonat bomba “de frică”, a spus un oficial.

În total 37 de persoane au fost rănite în atac, dintre care şapte grav, a anunţat anterior ministrul turc al Sănătăţii.

12 dintre răniţi sunt străini.

O explozie puternică a avut loc pe o stradă foarte aglomerată din Istanbul, frecventată de turişti. Potrivit unor surse neconfirmate, citate de CNNTurk, cel puţin două persoane au murit, iar alte şapte sunt rănite, fiind luat în calcul un atac kamikaze.

Oameni fugeau panicaţi, potrivit unor imagini, iar forţe de ordine şi ambulanţe soseau la faţa locului.

Presa scrie că este vorba despre un atac cu bombă în care a fost ucisă cel puţin încă o persoană.

Zona respectivă – strada Istiklal – este de obicei aglomerată în weekenduri.

O explozie a ucis 37 de persoane, duminica trecută. Gruparea extremistă kurdă TAK a revendicat atacul.

TAK, o grupare disidentă din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), a anunţat că atacul de duminică a fost comis ca o răzbunare faţă operaţiuni militare turce în sud-estul ţării, o regiune cu populaţie majoritar kurdă.

Cel puţin 28 de persoane au fost ucise, iar alte câteva zeci au fost rănite la Ankara, luna trecută, într-un atac cu maşină-capcană împotriva unui convoi militar.

Peste 100 de persoane au fost ucise, în octombrie, într-un dublu atac sinucigaş cu bombă la un miting kurd paşnic, la Ankara.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că grupări teroriste vizează civili deoarece ele cred că sunt pe cale să piardă lupta cu forţele turce de securitate.

Asemenea atacuri “ne sporesc hotărârea de a lupta împotriva terorismului”, a subliniat el.

Autorităţile turce au acuzat kurzi sirieni şi au efectuat, ca represalii, atacuri aeriene împotriva lor.

• Digi24: VIDEO. Explozie puternică la Istanbul: cinci morți și cel puțin 30 de răniți

• Gandul.info/ Lelia Munteanu: Numele răzbunării lui Putin: Kurdistan 

E un spectacol de strategie modul în care Rusia mută în şahul feeric din Orientul Mijlociu.

24 noiembrie 2015, ziua când Turcia a doborât avionul militar rusesc la graniţa cu Siria, începe să-l coste enorm pe Sultan Erdoğan. O decizie pripită, născută din orgoliu hipetrofiat, care îl abandonează răzbunării necruţătoare a lui Putin. Iar numele răzbunării va fi Kurdistan.

Partidului Uniunii Democratice Kurde – PYD (să nu vă fure titulaturile, e o aripă a PKK, pe care oficialităţile de la Ankara o văd, cu şi fără argumente, în spatele atentatelor sângeroase din ultimele luni de pe teritoriul Turciei) – şi-a deschis, la începutul lunii, o reprezentanţă în Moscova. Ieri a anunţat oficial intenţia de a crea a federaţie autonomă kurdă în nordul Siriei (acolo unde se află guvernoratul autonom kurd Rojava).

Armata Partidului Uniunii Democratice Kurde e alimentată  logistic atât de ruşi, cât şi de americani, în lupta împotriva Daesh. Deosebirea dintre cei doi mari sponsori este că americanii, ca să nu-şi strice relaţiile cu Turcia, se prefac a crede că PYD e cu totul altceva decât PKK, declarat organizaţie teroristă de Washington în urmă cu aproape două decenii.

Luptând cu vitejie şi cu tot neamul (inclusiv femei şi copii) împotriva autointitulatului Stat Islamic, kurzii nu doar că şi-au câştigat legitimitate, ci au obţinut şi un loc pe agenda politică internaţională pentru marele lor scop – o ţară pentru un popor fără ţară.

Ambii aliaţi ai ruşilor privesc chiorâş un stat kurd pe teritoriul Siriei, atât preşedintele în funcţie Bashar Al Assad, cât şi iranienii, care au propria lor istorie, sângeroasă, cu kurzii.

În această ecuaţie geopolitică hipercomplicată – profitând de detaşarea de sfârşit de mandat a preşedintelui Obama şi de slăbiciunile multilaterale ale instituţiilor Uniunii Europene – Rusia îşi urmăreşte cu hotărâre şi astuţie interesele. Face un balet de mare performanţă, cu cabriole superbe (când îşi anunţă retragerea din Siria chiar în timpul convorbirilor de la Geneva) şi cu iscusite  tour en l’air-uri, rămânând, de fapt, pe loc.

• Digi24: Cel mai căutat terorist din Europa, Salah Abdeslam, prins la Bruxelles

Căutat în întreagă Europă de mai bine de patru luni, Salah Abdeslam, unul dintre principalii organizatori ai atentatelor de la Paris, a fost prins în seara aceasta la Bruxelles. Mai exact, într-un imobil de locuinţe sociale din cartierul Molenbeek, de la periferia capitalei belgiene. Salah Abdeslam a fost capturat în viaţă de forţele speciale, la câteva ore după ce acestea încercuiseră imobilul unde se afla.

În imaginile difuzate de Reuters se vede cum forţele speciale arestează două persoane, dintre care una ar fi Salah Abdeslam, care ar fi fost împuşcat într-un picior. Cel de al doilea arestat este, potrivit presei belgiene, unul dintre complicii care l-ar fi ajutat pe terorist să părăsească Parisul, după atentatele din 13 noiembrie anul trecut.

Charles Michel, premierul Belgiei: „Vă anunţăm că l-am arestat pe Salah Abdeslam, în cadrul percheziţiilor în legătură cu ancheta cu privire la atentatele de la Paris, din 13 noiembrie. Forţele noastre de securitate au declanşat o operaţiune la Molenbeek. Trei suspecţi au fost arestaţi, printre care şi Salah Abdeslam”.

Presa subliniază că teroristul a fost capturat într-o locuinţă socială care aparţine municipalităţii. Familia sa locuieşte la aproape un kilometru deprtare. Vecinii lui Salah Abdeslam au filmat momentul în care poliţia a intervenit.

Salah Abdeslam este unul dintre membrii comandourilor teroriste care au ucis la Paris 130 de oameni, în noiembrie anul trecut. El trebuia să se arunce atunci în aer, dar a renunţat în ultimul moment şi a fugit. Are 26 de ani, este cetăţean francez şi este rezident în cartierul Moelenbeek din Bruxelles. Abdeslam era în atenţia serviciilor antiteroriste încă din 2012.

După vestea capturării lui Salah Abdeslam, mai mulţi tineri din cartierul Moelenbeek au început să arunce în forţele de ordine cu sticle de plastic, iar poliţiştii au intervenit şi i-au îndepărtat pe turbulenţi. Moelenbeek este unul dintre aşa-zisele centre jihadiste din Belgia, pentru că acolo au activat celule radicale islamiste. 

---

ACTUALIZARE 19.03. Cel mai căutat terorist din Europa a fost prins de poliţia belgiană.

Salah Abdeslam, singurul terorist rămas în viaţă după atacurile de la Paris din noiembrie anul trecut, a fost încolţit de forţele speciale într-un apartament din Bruxelles. S-au auzit explozii şi zeci de focuri de armă, iar în timpul asaltului, Abdeslam şi un complice de-al său au fost răniţi.

Bărbatul respectiv este unul dintre cei care l-au ajutat să părăsească Parisul, după atentatele din toamnă. Abdeslam reuşise să scape marţi dintr-un raid al forţelor belgiene şi franceze, într-un imobil din Bruxelles. Amprentele sale au fost descoperite în apartamentul vizat de operaţiunea specială.

Salah Abdeslam este unul dintre teroriştii care au ucis la Paris 130 de oameni, pe 13 noiembrie anul trecut. 

---

ACTUALIZARE 18.28. Informații de ultimă oră de la Bruxelles, acolo unde are loc un raid antitero, raid care îl vizează pe cel mai căutat terorist din Europa. Potrivit presei belgiene, Salah Abdeslam a fost rănit într-un schimb de focuri cu poliţia belgiană, care l-a găsit într-un apartament din cartieurl Molenbeek. S-au auzit explozii şi zeci focuri de armă. Cartierul Molenbeek a fost vizat de percheziţii după atentatele din Paris. Zeci de maşini de poliţie şi elicoptere sunt în zonă. Premierul belgian a părăsit mai devreme lucrările summitului UE-Turcia. […]/ integral pe digi24.ro

• Hotnews: Atacurile de la Paris: Salah Abdeslam a declarat politiei ca intentiona sa se arunce in aer, dar s-a razgandit

Salah Abdeslam, principalul suspect aflat in viata al atentatelor teroriste de la Paris, din noiembrie anul trecut, le-a declarat anchetatorilor belgieni sambata ca planuia sa se arunce in aer pe 13 noiembrie, la Stade de France, dar ca s-a razgandit, a informat procurorul Parisului, potrivit Reuters.

“Salah Abdesalam, astazi, in timpul interogatoriului a afirmat ca – si citez – ‘a vrut sa se arunce in aer la Stade de France si ca s-a razgandit'”, le-a spus reporterilor Francois Molins, adaugand ca declaratiile initiale ale lui Abdesalam ar trebui tratate cu prudenta.

Avocatul lui Abdeslam a declarat, sambata, ca acesta coopereaza cu politia, dar va refuza extradarea in Franta.

• Hotnews: VIDEO Atacurile de la Paris: Salah Abdeslam coopereaza cu politia, dar va refuza extradarea in Franta (avocat)

Salah Abdeslam, suspectul numarul 1 in atentatele teroriste din noiembrie de la Paris, coopereaza cu politia, dar va refuza extradarea in Franta, a declarat sambata avocatul sau, potrivit Reuters.

“Coopereaza cu justitia belgiana”, a declarat Sven Mary reporterilor, la Bruxelles. “Franta cere extradarea sa. Va pot spune ca vom refuza extradarea in Franta”, a mai afirmat avocatul.

Salah Abdeslam, arestat vineri in cartierul bruxellez Molenbeek, dupa patru luni in care a fost cautat de autoritati, este “tintuit la pat” pentru ca a fost “impuscat in picior”, a precizat avocatul Sven Mary, unul dintre numele mari ale Baroului din Bruxelles, ales vineri de familia lui Abdeslam pentru a-l apara si care si-a intalnit clientul timp de “10 minute” sambata, scrie AFP.

Intrebat de multimea de ziaristi daca clientul sau a confirmat ca a fost prezent la Paris pe 13 noiembrie, ziua atentatelor soldate cu 130 de morti si sute de raniti, Sven Mary a raspuns: “El se afla acolo”.

– Intarzierea extradarii cu cel putin doua luni

Acest refuz de a fi extradat catre Franta urmeaza sa intarzie cu cel putin doua luni prezentarea sa in fata justitiei franceze, scrie Mediafax citand postul BFMTV.

Dupa interogatoriile de sambata, Salah Abdeslam urmeaza sa fie plasat in arest preventiv intr-o inchisoare de inalta securitate, la Bruges, intr-un centru penitenciar in care exista un dispozitiv de izolare a unor detinuti “de mare risc” precum Mehdi Nemmouche, presupusul autor al unui atac la muzeul evreiesc de la Bruxelles.

Salah Abdeslam era cautat de patru luni pentru implicarea sa in sangeroasele atacuri din 13 noiembrie de la Paris si Saint-Denis, soldate cu 130 de morti si sute de raniti.

Presedintele francez Francois Hollande si-a exprimat vineri speranta ca Belgia sa-l extradeze “cat mai rapid posibil” catre Franta.

Aceasta vointa este impartasita de catre autoritatile belgiene. “Este normal ca Salah sa fie extradat si ca justitia franceza sa se ocupe de acest caz”, declara Jan Jambon, ministrul belgian de Interne.

– Rol-cheie in atacuri

Salah Abdeslam este suspectat ca a jucat cel putin un rol-cheie de logistician in aceste atacuri, revendicate de catre gruparea jihadista Statul Islamic (SI).

Cu patru zile inainte de atacuri, el a inchiriat masini si mai multe locuinte in regiunea pariziana, pentru comando.

Dupa ce i-a transportat in seara masacrelor pe kamikaze la Stade de France, el a abandonat o centura de explozivi in sudul capitalei franceze, a chemat in ajutor doi prieteni din capitala belgiana si a reusit sa treaca de trei baraje de politie pe drumul inapoi catre Bruxelles.

Complicele retinut odata cu el este cunoscut sub numele de Amine Choukri si Monir Ahmed Alaaj. El a fost controlat, in compania lui Salah Abdeslam, la Ulm, in Germania, pe 3 octombrie 2015. El a fost amprentat in timpul acestui control, iar amprentele i-au fost gasite intr-o casa folosita de catre grupul terorist la Auvelais, in regiunea Namur, care a servit pentru pregatire atacurilor de la Paris.

• Adevarul/ Iulia Badea-Gueritee: Capitala franceză, înarmată până-n dinţi. Parisul în stare de alertă, preinfarctul Europei?

Gara de Nord, Paris. O mare de oameni abătuţi aşteaptă, într-o coadă obosită, la intrarea pe peronul de pe care, în curând, va pleca trenul Thalys spre Bruxelles. Stau în rânduri şcolăreşti de doi câte doi, într-un şir care depăşeşte zeci de metri, trăgând după ei valize şi sacoşe. Mulţi bărbaţi din coada asta poartă costum şi au doar câte o geantă diplomat pe care-o sprijină la picioare sau o ţin agăţată de umăr. Din braţe nu le lipsesc ziarele.

Nu e nimic ciudat din peisajul descris mai devreme: trenurile Thalys spre Bruxelles sunt mijlocul cel mai sigur de a-ţi lărgi reţeaua de cunoştinţe – a face networking cum se mai spune – sau a te promova pe tine, proiectul tău sau instituţia pentru care lucrezi. Trenurile astea sunt mai potrivite decât holurile sobre din timpul pauzelor cu discuţii prefabricate, în cadrul unor evenimente importante. Sunt pline de un arsenal de funcţionari europeni, deputaţi, miniştri, jurnalişti. Dar nu contează. Ca toţi ceilalţi muritori, se angajează în această coadă formală care nouă, celor din Est, ne aduce aminte de dimineţile în care românii stăteau la coadă, cu scăunelul, pentru zahăr, pâine, porţia de ulei sau de unt.

La Paris, în acest început de an 2016, se stă la coadă pentru a trece de punctele de control care au apărut peste noapte pe peroanele pentru trenurile Thalys. Pe peroanele Eurostar, spre Marea Britanie, este la fel. Frigul este încă pătrunzător în acest început de martie, dar nimeni nu protestează, toţi călătorii par să fi acceptat cu naturaleţe (sau resemnare, efect de turmă?) situaţia de care nimeni nu i-a informat. Deci, îşi aruncă bagajele pe banda rulantă, îşi deschid sau se dezbracă de haină, îşi scot încălţămintea, iar dacă sună cumva la control, încep să-şi scoată curelele, să se pipăie după monezile şi telefoanele de prin buzunare. Apoi urmează prezentarea cărţii de identitate. Pentru ei întreaga mişcare a devenit un proces firesc. Pentru mine, este Schengen ante portas. Schengen în inima Parisului. Gândul îmi fuge cu durere la baricadele din sârmă ghimpată care ghidau pretendenţii la o viză europeană, cândva, în Bucureşti, spre ambasada Franţei.

În tren, lucrurile se întâmplă aproape la fel. Mănunchiuri de soldaţi cu arma pregătită să tragă se plimbă printre călători, cerând ici şi colo actele la control. Uneori îmi trece prin minte câte-un gând toxic: „Dar dacă unul dintre aceştia ar lua-o subit razna? Dacă, împiedicându-se, îşi va descărca arma înspre familia aceea cu câţiva copii care îşi şoptesc «uite, maman, soldaţi ca în filme!»“

Stare de asediu la Bruxelles. Realitatea bate filmul

Din păcate însă, realitatea nu mai este de mult timp un film. Nici la Paris, capitala Franţei, unde în decurs de un an de zile, 2015, au avut loc două atentate, soldate cu 150 de morţi, şi nici măcar la Bruxelles. În 21 august 2015, într-un tren de acest gen, Thalys, câţiva soldaţi americani, veniţi ca turişti în Franţa, au reuşit să dejoace, cu preţul vieţilor lor, planurile unor terorişti care se pregăteau să execute un carnagiu în tren, iar la Bruxelles au fost prinşi câţiva din autorii atentatelor din Paris, din 13 noiembrie 2015, de la Bataclan. Bruxelles este astăzi un oraş sub asediu. Sau în stare de asediu, spuneţi-i cum vreţi, căci sentimentul este acelaşi. Toate instituţiile europene sunt de acum păzite de soldaţi înarmaţi, iar superba intrare, largă, aerisită, futuristă şi primitoare a Parlamentului European s-a transformat într-o intrare de bunker: un culoar adânc şi întunecos, cu uşi păzite şi lifturi controlate la sânge pentru personal şi vizitatori. Nimeni nu mai intră cu uşurinţă, dar nimeni nici nu mai iese cu uşurinţă. Rămân surprinsă de faptul că nu mă mai pot acredita pe loc; acum trebuie să cer o acreditare cu o zi înainte, să vin cu o oră înainte, apoi, pentru a pregăti badge-ul.

„Nu mă simt deloc mai apărată de când cu instituirea asta a stării de urgenţă“, îmi mărturiseşte Dorina, o româncă funcţionar european. „Soldaţii sunt peste tot, pe stradă, la birou, în faţa imobilelor, în unele cartiere şi în unele seri vedem şi tancuri patrulând. Însă un om înarmat este un om potenţial periculos, chiar dacă este soldat. Te duce cu gândul la terorism sau la posibile acte de nebunie, dezechilibru. Personal, vederea atâtor arme pe mine mă nelinişteşte“, continuă ea. Un sondaj realizat în februarie 2016 de cotidianul bruxelez Le Soir arată că trei din patru belgieni se aşteaptă la un atentat major în Belgia, anul acesta.

La Paris, Camille, învăţătoarea din colegiul Buffon, din periferia Parisului, ridică resemnată din umeri.

„Ştiţi, ne-au postat soldaţi în fata şcolii, am interzis accesul părinţilor în şcoli, am făcut educaţie civică cu copiii şi le-am explicat ce-i cu teroriştii. Soldaţii sunt peste tot, la intrarea în magazine, în faţa lăcaşurilor de cult, a spitalelor, a instituţiilor, în metrouri, şi încă mai sunt trenuri anulate din cauza vreunor pachete suspecte, am făcut chiar şi simulare de repliere în caz de atentat terorist în şcoli… toate imediat după atacurile din redacţia săptămânalului Charlie Hebdo. Şi cu ce ne-a ajutat? Tot au avut loc atacurile de la Bataclan! Nouă ne este clar că, dacă e să fie vreun alt atentat, tot va fi. Nimeni nu ne va salva, cu toată tevatura şi soldaţii lor“.

Franţa a instaurat, într-adevăr, starea de urgenţă imediat după atacurile teroriste de la Charlie Hebdo, din ianuarie 2015. A şi prelungit o dată această stare de urgenţă, în 22 februarie 2016 până în 26 mai 2016. Soldaţii au devenit parte din peisaj şi copiii au început să-i salute sistematic. „Maman, e bine să le dau bună ziua? Ei sunt aici tot timpul şi nimeni nu le zice nimic…“.

Seara din Bataclan. „Acasă, părinţii mei erau convinşi că am murit“

Bataclan, seara atacului, însă, a fost o chestie de noroc pentru mulţi tineri din al 17-lea arondisment al Parisului. „Mă pregăteam să ies în centru, la o bere, în seara aceea“, spune Mirela, o româncă locuind chiar pe lângă Porte de Champerret, în vestul capitalei Hexagonului. „N-am mai ieşit atunci fiindcă m-am certat cu prietenul meu şi i-am zis că nu merg nicăieri. M-am culcat supărată, închizându-mi telefonul. Dar aş fi putut fi eu printre morţii aceia, având în vedere că voia să ieşim în zona Bastille, la o terasă. Putea fi aceea“, îşi aminteşte tânăra.

„Dimineaţă, când am văzut numărul de apeluri nepreluate, din România, dar şi din toată lumea – mesajele, postările de pe Facebook, părinţii şi prietenii care mă căutau înnebuniţi de grijă –, am realizat că acolo, în ţară, chiar erau convinşi că am murit. Ştiau că aveam de gând să-mi petrec acea vineri seara în oraş“.

În seara de noiembrie, la Bataclan şi în împrejurimi, au murit 130 de persoane. Astăzi, la aproape patru luni după, staţia de metrou Oberkampf tot nu este redeschisă. Lumea şi turiştii merg încă în pelerinaj. Depun flori. O stare de tristeţe permanentă. Turiştii au reînceput să vină. Însă consecinţele economice ale dramei au fost enorme. „În săptămânile imediat următoare, toţi turiştii care trebuiau să vină în hotelul meu şi-au anulat venirea: 156 de persoane. Luna următoare, la fel. Revelionul a fost un fiasco. Iar prelungirea stării de urgenţă nu ajută cu nimic lucrurile. Acum, toată lumea se teme de Paris“, regretă Olivier, patronul unui mic hotel-restaurant de familie de lângă cimitirul Père Lachaise. 13.000 de anulări de zboruri spre Paris au fost înregistrate în săptămâna care a urmat atentatelor din noiembrie 2016, potrivit Observatorului naţional al turismului şi congreselor din Paris. Cei mai mulţi dintre cei care şi-au anulat venirea fiind americani. Va avea nevoie şi Parisul de vreo patru-cinci ani pentru a recupera turiştii şi capitalul de atracţie pierdut?

Teroriştii au semănat frică în Paris

„Este evident că teroriştii au obţinut ceea ce au vrut“, remarcă Ancel Fleurot (din motive de siguranţă numele interlocutorului a fost schimbat – n.a.), de la Institutul European de Studii de Securitate al Uniunii Europene (EUISS), din Paris. „Arma lor nu este glonţul, bomba, ci frica. Lovind la o ţintă anume, un loc foarte circulat, în Paris, oraşul romantic şi turistic prin excelenţă, într-o ţară deja înarmată până în dinţi, ucigând forţele de ordine de la intrarea în sala de spectacol, au arătat că pot face orice, oricând, oricum, cu oricine. Au semănat frica“. Aceasta este şi opinia islamologului şi teologului elveţian Tariq Ramadam. În ianuarie 2016, Ramadan a avut o serie de ieşiri în mai multe media europene, iar ideile sale au fost nu doar apreciate, ci şi răspândite – au devenit virale. Printre ele, cea privind frica:

„Suntem pe cale, peste tot în Europa, să stabilim ierarhii, să creăm o fractură în societate. Este exact ceea ce caută cei care au comis atentatele. Cel mai mare aliat al ISIS este frica! Iar cea mai importantă producţie politica europeană a discursurilor actuale este frica. Un sentiment foarte pervers. În loc să devenim aliaţi, în loc să lucrăm împreună la un alt proiect, care ar putea fi adevăratul raspuns… Cultivând neîncrederea între noi, nu vom construi nimic. Ci vom distruge tot fundamentul Uniunii Europene“.

Zilele care au urmat atentatului din noiembrie: parizienii s-au dus în continuare la serviciu, la şcoală, ca nişte morţi vii. În tăcere, cu capetele plecate, îmbrăcaţi în haine închise la culoare, necitind, ca de obicei, în metrou, neascultând muzică. Nimic. Dar uitându-se suspect la orice persoană mai ciudată şi la poliţiştii care au intrat masiv în ramele de metrou. Câte unul în fiecare spaţiu dintre scaune, prevăzut cu uşă, postându-se în mijloc şi rotind ochii în jur, ameninţători. Inducând o stare de nervozitate aproape statuară călătorilor care se întreabă un singur lucru: sunt poliţişti adevăraţi sau sunt aici ca să deschidă focul? Zâmbetul ironic de pe faţa poliţiştilor, la simţirea fricii călătorilor, nu prevesteşte nimic bun. Teama e aici. Palpabilă, asemeni unei mantii de gheaţă. Deunăzi, în jurul unei femei cu văl islamic, care împingea căruciorul cu un copil în metrou, s-a făcut un gol de câţiva metri: landoul era total acoperit cu o păturică sub care se putea afla orice – aşa cum am ajuns să gândim aproape necontrolat – un copil sau o armă.

Paranoia, exces de zel sau adevărată stare de urgenţă

„E destul de greu să distingi între paranoia cetăţenilor, a guvernului, a preşedintelui şi realele măsuri preventive care servesc apărării noastre, a Franţei“, remarcă un jurnalist de război de la o importantă publicaţie pariziană. „Este adevărat că, în decurs de trei luni, au fost dejucate 4 atentate, alte 8 pentru tot anul 2015, inclusiv un atentat într-o mare sală de concert din Rouen, însă este la fel de adevărat că această stare de siguranţă permite anumite libertăţi forţelor de ordine, care ar putea părea o îngrădire a libertăţii de mişcare şi de expresie. De exemplu, folosindu-se de această măsură, forţele de ordine pot obliga persoane să nu părăsească domiciliul şi pot emite ordine de arestare fără aprobarea judecătorului. Există limite care au fost depăşite de mult şi ne temem că totul poate ajunge foarte, foarte departe“.

De altfel, numeroase asociaţii – ONG-uri sau sindicate de jurnalişti – denunţă sistematic prin petiţii şi greve o încălcare a libertăţii de expresie şi de mişcare. Prim-ministrul francez a anunţat în februarie 2015 că au fost efectuate, datorită acestei stări de urgenţă, 3.289 de percheziţii administrative, 341 de persoane arestate, 407 alte persoane sunt obligate să nu-şi părăsească locuinţa, au fost confiscate 560 de arme. Însă s-a ajuns şi la propuneri incredibile de lege, cum ar fi retragerea cetăţeniei!

Măsurile de urgenţă fac bine imaginii de sine

Sigur, mai există bârfele, cele nespuse cu glas tare. Preşedintele François Hollande este în cădere liberă în sondaje, iar a arăta că este foarte preocupat de soarta concetăţenilor săi poate face bine la imagine. Prelungirea stării de urgenţă poate justifica crearea mai multor mii de locuri de muncă, într-un context în care rata şomajului este foarte ridicată şi în creştere, şi unde preşedintele Hollande a promis că nu va mai candida, dacă nu va reuşi să întoarcă această fatidică roşie curbă a şomajului.

În fine, există şi marile întrebări pe care şi le pun toţi francezii: dacă serviciile secrete sunt atât de eficiente, dacă deja Franţa se afla în stare de alertă, cum e posibil ca teroriştii să fi reuşit să omoare atât de uşor? Cine a greşit? Cine a lăsat, poate, aceste lucruri să se întâmple? Oare faptul că ele se întâmplă înseamnă că oricum ceea ce trebuie să se întâmple oricum se va întâmpla?

La doar câteva luni de la începerea Campionatului European de fotbal, care va avea loc în Franţa în vara aceasta, prelungirea ad-hoc a stării de urgenţă, pentru încă câteva luni, decisă în februarie 2016, pare să fie aproape de a mai fi prelungită încă o dat㸠astfel încât să se poată beneficia de această protecţie sporită şi în timpul meciurilor. Starea de asediu internă s-a transformat de curând, la fel de imperceptibil şi de brutal, totuşi, în stare de asediu europeană. Apar frontiere şi noi ziduri de protecţie peste tot în Europa. Deja 10 state din 26 ale spaţiului Schengen au reintrodus controale temporare sau permanente la frontiere.

Teroriştii sunt refugiaţi şi nu prea…

Când, de fapt, inamicul se află printre noi. Mai mulţi primari din periferia pariziană s-au plâns prefecţilor, în repetate rânduri, cu privire la ceea ce se întâmplă. Dar şi cu privire la ceea ce se induce ca sentiment în sânul populaţiei franceze. Potrivit lor, guvernul francez caută responsabilii atentatelor sau potenţialii organizatori de atentate printre refugiaţii care sosesc din Siria, însă, de fapt, în Franţa sunt prea puţini refugiaţi! Nici în Hexagon nu ar dori să se stabilească…

Cei numiţi refugiaţi ar fi de fapt cetăţeni fără acte, provenind, într-adevăr, din Africa sau Orientul Mijlociu, dar care ar fi fost stabiliţi deja în Franţa de mai mulţi ani, aceştia însă nu ar fi avut acte în regulă. Oamenii sunt mutaţi dintr-o localitate în alta, din Paris la periferie, pentru ca Bruxelles să primească cifre. Pentru ei, adevărata problemă se află chiar în mijlocul populaţiei franceze, în rândul populaţiei naturalizate, dar venind din fostele colonii. Nu a primei generaţii, perfect integrate şi care a contribuit la reconstruirea Franţei după cel de Al Doilea Război Mondial, ci a generaţiei de tineri care au eşuat în a fi integraţi. Care au fost abandonaţi pe parcursul studiilor, de care nu s-a ocupat nimeni cu adevărat, şi care au căzut astfel facil pradă teoriilor şi fanatismelor religioase. Având paşapoarte franceze, pleacă şi vin cu multă uşurinţă, iar radicalizarea lor, aici sau în Siria, se face practic sub nasul autoritaţilor. Sub nasul acelor lideri care, în numele laicităţii, preferă să nu facă nimic… Parisul în stare de alertă este simptomul unui preinfarct al Uniunii Europene. Cât va mai dura până la infarct?