Un copil nenascut supravietuieste chiuretajului/ AVORTUL SI EUTANASIA = NAZISM/ Europa IMBATRANESTE, Romania, printre tarile cele mai afectate/ OBAMA, PRIMUL “PRESEDINTE GAY”/ ”Stiinta” homosexualitatii (Stiri familie)

17-05-2012 30 minute Sublinieri

(…) in cazul unei femei din Timisoara, care desi a facut un chiuretaj, a aflat ca in realitate, tot este gravida. Problema este ca sarcina are patru luni si imediat dupa interventie, mama a luat antibiotice. Disperata ca pruncul ar putea sa vina pe lume cu malformatii, ea are de gand sa faca o plangere la Colegiul Medicilor si sa o dea in judecata pe doctorita care nu si-a facut datoria.

Totul a inceput acum patru luni. Dupa o cearta teribila cu sotul ei, Adelina a plecat de acasa. O fundatie din Timisoara i-a oferit gazduire pentru cateva zile. Tot atunci, a aflat si ca este insarcinata. Din cauza problemelor financiare, s-a gandit ca nu poate sa pastreze copilul. Drept urmare, cei care au ajutat-o au pus-o in legatura cu o doctorita pentru un chiuretaj.

Dupa doua luni de la interventia esuata, tanara s-a simtit tot mai rau si a mers la un alt medic, de la care a aflat uluita ca, de fapt, este gravida in patru luni. Asa ca i-a cerut socoteala primei doctorite. “Doamna doctor spune ca mi-a facut chiuretajul, dar se poate sa fi avut gemeni si sa fi scos doar un fat iar, al doilea sa fi ramas“, povesteste Adelina Socaciu.

Asta desi ecografia facuta inainte de interventie nu arata o sarcina dubla. Acum femeia s-a oferit sa isi repare greseala si sa ii faca iar avort, dar fara bani. Contactata de reporterii ProTV, doctorita sustine ca se pot intampla si asfel de erori. In plus, ar fi chemat-o pe femeie la control dupa o saptamana, insa aceasta nu s-ar fi prezentat.

Grav este ca dupa operatia nereusita, pacienta a urmat un tratament cu antibiotice. Acum este innebunita la gandul ca pilulele, dar si interventia intrauterina au afectat fatul pe care il poarta in pantec.

Adelina va pastra bebelusul, insa i se vor face analize suplimentare. Oricum, este decisa sa o dea in judecata pe doctorita care a gresit.

Jurnalul Vaticanului, L’Osservatore Romano, a sugerat că medicii care avortează fetuşii şi susţinătorii eutanasiei folosesc acelaşi argumente ca naziştii din Germania care exterminau în masă evrei în programul de eugenie.

Articolul, apărut pe 5 mai, este semnat de Lucetta Scaraffia, un faimos istoric şi jurnalist italian, raportează portalul christianpost. El a dovedit cu documente că eugenia nazistă declara că cei bolnavi în faza terminal şi cei cu dizabilităţi trebuie lăsaţi să moară şi doar cei puternici să supravieţuiască. Eminenţa cenuşie a acestei teorii monstruoase au fost doi cercetători germane, Karl Binding şi Alfred Hoche, cu un deceniu înainte de venirea naziştilor la putere.

Cartea lor din 1920, „Permiterea distrugerii vieţii nevrednice de trăit” propune ca oamenilor neputincioşi să li se ofere „o moarte din milă”.

O definiţie care a pavat calea către eliminarea celor bolnavi şi slabi, permiţând aceste crime să fie justificate cu o motivaţie apreciabilă moral: aceştia vorbesc despre moartea caritabilă (Gnatentod). Aceste cuvinte sunt astăzi folosite în scrierile multor bio-eticieni contemporani şi politicieni, care sprijină eutanasia şi avortul” a scris Scaraffia.

Dispreţul pentru viaţa umană imperfectă, bazat pe estimarea abilităţilor ştiinţei, arată că eugenia încă trăieşte şi nu a fost distrusă odată cu trecutul nazist” a scris Scaraffia.

Practicile eugenice sunt însă larg răspândite în lumea de astăzi, diluate sau fardate discret cu motivaţii morale sau de performaţă. Menţionăm astfel selecţia aberantă a modelelor feminine în industria modei, ceea ce duce la anomalii, anorexie şi mutilare a acestora, criteriile de orice fel folosite la angajarea personalului, unde look-ul, înălţimea, greutatea, pot deveni arme împotriva celui ce doreşte angajarea, discriminarea atroce din multe ţări a celor bolnavi, cu dizabilităţi sau lipsuri. De la vedeta cioplită pe photoshop ca să arate silfidic până la absenţa trapelor pentru cărucioare pe străzile oraşelor din România, toate acestea sunt semnele unei adânc înrădăciante fobii de omul altfel, slab, bolnav, neputincios.

De asemenea, frecvenţa total disproporţionată a avorturilor embrionilor şi fetuşilor de gen feminin în multe ţări ale lumii arată că eugenia nu este doar o anomalie a trecutului, ci semnul unei cruzimi asumate discret şi care respinge pe cel mai slab, instaurând supremaţia celor puternici.

Ministrii de finante din Uniunea Europeana vor analiza un raport al impactului pe care fenomenul de imbatranire a populatiei il are asupra finantelor publice, solicitand statelor membre o continuare a reducerilor bugetare si o prelungire a perioadei de munca, relateaza EUobserver, citand un raport al Comisiei Europene. Raportul de 470 de pagini, “2012 Ageging Report”, realizat de Comisia Europeana si ministrii de finante, pune intr-o lumina sumbra perspectivele pe care le au persoanele care vor iesi in urmatoarele decenii din perioada de activitate pe piata muncii.

“Din cauza asteptarilor privind dinamica ratei fertilitatii, sperantei de viata si ratelor de migrare, structura varstei populatiei UE este prognozata sa se schimbe dramatic in deceniile urmatoare. Dimensiunea medie a populatiei este proiectata sa fie putin mai mare fata de acum 50 de ani, insa mult mai batrana decat este in prezent”, precizeaza raportul.

Cu o crestere de aproape 5 procente, populatia totala a UE va ajunge la 526 de milioane de persoane in 2040. Comisia Europeana estimeaza ca dupa anul 2040 numarul populatiei va scadea, aratand ca acesta va ajunge la 517 milioane in 2060. Nu au fost luate in considerare in statistici potentialele extinderi ale UE spre unele state cu o populatie numeroasa, precum Turcia. Cel mai mare segment al populatiei va continua sa fie reprezentat de grupa de varsta 15-64 ani, insa acesta se va reduce de la 67% in 2010, la 56% in 2060.

“Ponderea persoanelor de 65 de ani si peste in totalul populatiei va creste de la 17% la 30%, in timp ce ponderea celor de 80 de ani si peste (in crestere de la 5% la 12%) va deveni la fel de mare precum a populatiei tinere in 2060”, previzioneaza raportul. Forta de munca va creste pana in 2020, femeile participand intr-un numar mai mare, insa, dupa acest an, va fi un declin de 12 procente pana in 2060 (o reducere a fortei de munca cu 27,7 milioane de persoane).

Statisticile variaza in randul statelor membre UE, de la o crestere de 25% in Irlanda, la o scadere a populatiei de 38,5% in Romania in aceeasi perioada. In contextul in care femeile din blocul comunitar au in medie mai putin de doi copii, care este rata naturala de inlocuire pentru o societate, si cum speranta de viata se va majora, raportul dintre pensionari si lucratori va creste de la 39%, in 2010, la 71% in 2060.

Cea mai redusa rata, de 55%, este proiectata pentru Danemarca, Marea Britanie si Irlanda, in timp ce ratele cele mai scazute, de peste 90%, vor afecta in 2060 tari ca Ungaria, Slovacia, Polonia si Romania.
In acelasi timp, cresterea economica este estimata sa ramana scazuta, in jur de 1,5% pana in 2020 si 1,6% in intervalul 2021-2030, urmata apoi de o incetinire la 1,3% pana in 2060. Cu toate acestea, experienta din ultimii trei ani arata cat de greu pot fi facute aceste predictii de crestere economica pe termen lung.

Raportul precizeaza ca “in urma celei mai mari crize economice din ultimele decenii, cresterea PIB-ului pontential a fost revizuita in scadere in 2010 si in anii urmatori, comparativ cu proiectiile din scenariul de baza din Raportul privind imbatranirea populatiei din 2009 (care au fost bazate pe datele de dinaintea crizei economice si financiare)”. In consecinta, impactul fiscal al imbatranirii este asteptat sa fie puternic in majoritatea statelor membre, efectele putand fi vizibile pe parcursul deceniului urmator.

“Rezultatele prognozei prezente confirma in general ca imbatranirea populatiei este o provocare majora pentru sustenabilitatea finantelor publice, cum a fost identificat si in prognozele precedente. De asemenea, acestea arata ca in 2010 cheltuielile corelate imbatranirii au fost mai ridicate decat se prognoza in raportul privind imbatranirea din 2009, reflectand criza.”

Desi unele state membre, in special Grecia, Italia, Spania, Franta si Cehia au facut presiuni pentru reformele din sectorul pensiilor, reducand cheltuielile publice, “amploarea reformelor a fost insuficienta pentru a stabiliza trendurile finantelor publice si acestea trebuie sa fie in continuare urmarite pentru a face fata cresterii inexorabile a ponderii persoanelor in varsta in Europa.” (…)

In raportul “Active ageing and solidarity between generations. A statistical portrait of the European Union 2012“, realizat de Comisia Europeana, arata ca Romania este printre cele mai afectate state de fenomenul de imbatranire a populatiei. In anul 2010 mediana varstei populatiei Romaniei a fost de 38,3 ani, aproape de media Uniunii Europene, care era estimata la 40,9 ani. Din acest punct de vedere in 2010, tara cu cea mai scazuta mediana a populatiei era Irlanda (34,3 ani).

Populatia Uniunii Europene numara 501,1 milioane de persoane la 1 ianuarie 2010, iar 87,1 milioane aveau varsta de 65 de ani si peste.

In randul celor mai mari state ale UE, raportul precizeaza ca, in termeni absoluti, Germania si Italia sunt tarile cu populatia cea mai imbatranita. In 2010 in Germania existau 16,9 milioane de persoane cu varste de 65 de ani si peste, iar Italia avea 12,2 milioane. Ca pondere in PIB a cheltuielilor bugetare corelate imbatranirii, in anul 2009 Italia si Franta sunt statele care directioneaza cele mai multe fonduri, aproximativ 14% din Produsul Intern Brut.

Rata de dependenta (ponderea persoanelor de 65 de ani si peste in populatia cu varste cuprinse intre 15 si 64 de ani), era in 2010 la nivelul de 21,4%, adica aproape cinci persoane cu varsta de munca corespundeau unei persoane retrase de pe piata muncii. In 2060 aceasta este asteptata sa creasca la 64,8%, Romania avand a doua cea mai ridicata rata de dependenta, dupa Letonia (68%). Pe locul trei se afla Polonia (64,6%).

Cea mai favorabila situatie o are Irlanda (36,6%), urmata de Marea Britanie (42,1%). Media Uniunii Europene se va afla in 2060 la 52,6%, aproape 2 persoane cu varsta de munca corespunzand unei persoane retrase din activitate. In prezent media UE in ceea ce priveste rata de dependenta se afla aproape de 26%.

  • Doxologia

„Conferinţa despre Căsătorie” interzisă în Marea Britanie

Societatea legală din Anglia (the Law Society) a revocat permisiunea dată organizaţiei „Christian Concern” de a ţine această conferinţă internaţională, deoarece nu respectă „politica diversităţii” şi nu include cuplurile de homosexuali.

Desmond Hudson, directorul executive al Societăţii Legale a spus: „Suntem mândri că promovăm diversitatea şi simţim că această conferinţă ar fi contrară acestei viziuni”.

Printre vorbitorii la această conferinţă sunt: judecătorul Înaltei Curţi Britanice Sir Paul Coleridge, care a iniţiat recent o campanile de reducere a divorţurilor în Marea Britanie, dar şi personalităţi ale vieţii publice, jurnalişti, cercetători, psihologi şi teologi.

De când o dezbatere este împotriva diversităţii? s-au întrebat organizatorii evenimentului. De fapt este o discriminare vădită şi o impunere făţişă a conceptului ne-biblic şi immoral al cuplurilor homosexuale, sprijinită tacit şi de premierul britanic, David Cameron.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

[Cristina Sturzu]: Confuzii care ne împiedică bucuria

Câţi adolescenţi nu auziţi spunând că părinţii încearcă să-i priveze de propria experienţă de viaţă, cerându-le să se comporte de ca şi cum ar fi adulţi, să facă alegerile „cele mai corecte“, de frica de a nu suferi. Conflictul dintre generaţii este o sintagmă care nu a apărut acum, în zilele noastre, ci vine din străfundurile istoriei, aducând generaţii de oameni care s-au revoltat ori s-au supus cu ură după alte generaţii care la fel au făcut înaintea lor. Este normal, pentru evoluţia omului, ca să se folosească de descoperirile deja făcute, să nu încerce să inventeze din nou roata, ci, dimpotrivă, să-şi aducă propria contribuţie la evoluţia societăţii. Iar părinţii încearcă să transmită tocmai principiile utilizării descoperirilor vremilor în care ei au crescut. Bagajul, zestrea de care, folosindu-se, tinerii pot pune început bun.

Dragoste sau control?

Situaţia devine problematică în momentul în care părinţii uită că ceea ce oferă ei este doar un bagaj, o mână de instrumente pe care copiii pot să le folosească ori nu, pot să le folosească „corect“ ori să caute alte combinaţii ale informaţiilor primite în casă. Această situaţie s-ar putea numi control, iar această atitudine din partea părinţilor stârneşte în tineri de cele mai multe ori refuzul total ori parţial a tot ceea ce vine de la părinţi, ori de la altă autoritate.

Părinţii vor spune acum că nu e vorba de control, ci de dragoste pentru copiii lor şi aşa este. Cu excepţia celor care din cauza grelelor păcate în care trăiesc ajung să nu mai poarte de grijă deloc de proprii copii, în general părinţii îşi iubesc copiii şi vor ce e mai bun pentru ei. În numele acestei iubiri, ei chiar îi corectează şi îi controlează uneori până la abuz. Iar foştii copii, adulţii de acum, vor spune că „mama sau tata au fost violenţi cu mine, dar uite ce om de ispravă am ieşit“ şi repetă acelaşi comportament cu proprii copii. Sau, dimpotrivă, referitor la ideea de la început, spun „eu niciodată nu-mi voi bate copilul“ şi de la această idee ajung până la a-l neglija, permiţându-i orice, chiar şi ceea ce-i face rău.

Este atât de greu să ne educăm copiii deoarece nu ştim să-i iubim. Confundăm iubirea cu posesia, confundăm grija cu controlul, confundăm libertatea cu neglijenţa. Ne lăsăm legaţi de propriile concepţii şi experienţă de viaţă stivuite în credinţe pe care le credem universal valabile şi nu acţionăm, ci doar reacţionăm la stimulii exteriori. Iar toată bogăţia noastră interioară pe care o căutăm, de altfel, rămâne în adâncurile sufletului nostru, nefolosită, pentru că nu ştim cum să ajungem la ea, căci trăim doar la nivel de supravieţuire. Suntem precum bolnavii conectaţi la aparate cu zeci de fire care ne întreţin traiul nostru superficial şi artificial, lipsit de conştiinţa sensului şi, din nefericire, aceasta încercăm să le transmitem şi copiilor noştri de cele mai multe ori, dacă nu deschidem ochii şi nu rupem aceste legături, pentru a respira aerul Vieţii care este Hristos.

Dezlegând legătura resentimentelor

Conştientizând că suntem bolnavi şi că nu ştim să iubim, vom merge la Vindecător, care ne spune „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33). Începând să căutăm împărăţia, ne vom lăsa, încetul cu încetul, să ne desprindem de firele care ne întreţin supravieţuirea, fire care ne susţin tocmai această trăire reactivă şi limitată. Este greu, pentru că pe moment vom avea impresia că facem un gest sinucigaş, tăind aceste fire. Aducând în faţa duhovnicului toate gândurile de judecată faţă de părinţi, prin dezlegare, ne vom elibera de ele şi vom putea trăi mai departe, acceptându-i aşa cum sunt. Pe măsură ce vom constata iubirea care motiva fiecare gest al părinţilor noştri (chiar dacă neaprobat ori chiar condamnat de noi) – căci aceasta era singura formă de iubire pe care ei o cunoşteau – iertându-i, vom începe să ne dezlegăm firele care ne alimentează cu resentimente, cu ură, ori cu iubire posesivă. Vom putea începe atunci să ne raportăm cu adevărat liberi la lucrurile preţioase pe care le putem găsi în aceste bagaje transmise de generaţii şi le vom putea folosi într-un mod creativ, ajutaţi chiar de Domnul „pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele“ (Efeseni 2, 10).

Şi vom putea astfel noi înşine să oferim copiilor o iubire superioară calitativ, iubire alimentată chiar de Dumnezeu, Care este Iubire, vom începe să cunoaştem adevărata libertate în Domnul şi vom avea curaj s-o îngăduim şi s-o dăruim şi copiilor noştri. Iar dacă ei ne vor fi reproşând vreodată că nu-i iubim, să ne smerim şi să acceptăm faptul că într-adevăr, încă mai suntem bolnavi, încă nu suntem vindecaţi, dar să le spunem că lucrăm (şi chiar să lucrăm) la asta. Şi să-i asigurăm că aceasta este într-adevăr cea mai mare formă de iubire de care suntem capabili la acest moment, dar, cu rugăciunile lor, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, Domnul ne va vindeca treptat, ajutându-ne să devenim din ce în ce mai transparenţi la iubirea Lui, pe care ei, copiii, o vor putea astfel vedea în noi şi se vor putea bucura de ea, pe măsura propriei lor deschideri faţă de El şi faţă de noi.

Nu va fi, poate, la fel de controversat precum coperta revistei Time (in care o femeie isi alapteaza copilul de patru ani), insa fotografia de pe prima pagina din Newsweek il declara pe presedintele Barack Obama drept “primul presedinte gay”. Acest cover-story din revista Newsweek va aparea pe piata in 21 mai, iar articolul a fost scris de Andrew Sullivan, un cunoscut blogger politic, care apara drepturile gay, potrivit Yahoo News. Deocamdata pe internet a aparut doar coperta acestei editii, iar in fotografie Barack Obama are inclusiv o aura in culorile curcubeului, simbol al homosexualilor.

Obama, scrie Sullivan, “a fost nevoit sa-si descopere identitatea de culoare, iar apoi sa se impace cu familia sa alba, la fel cum un homosexual isi descopera identitatea, iar apoi este nevoit sa se impace cu familia sa heterosexuala“.

Articolul complet al editiei Newsweek din 21 mai nu poate fi inca accesat pe internet, insa intr-o postare recenta pe blogul sau, Andrew Sullivan scrie ca suportul declarat al lui Obama pentru casatoriile intre persoanele de acelasi sex i-au adus lacrimi in ochi.

Nu stiu cat din aceasta poveste a fost aranjata dinainte si nu stiu nici daca a existat un plan. Insa ce stiu este ca, pe masura ce stirile curgeau, imi pierdeam pur si simplu cuvintele, nestiind ce sa scriu, si, la fel ca multi altii, aveam lacrimi in ochi.

Asa ca o sa spun pur si simplu atat. Ma gandesc la toti homosexualii care de acum inainte stiu ca il au pe presedinte de partea lor. Ma gandesc la Maurice Sendak, care tocmai a murit, si a carui relatie indelungata nu a primit niciodata respectul cuvenit. Ma gandesc la secolele si veacurile in care homosexualii au crezut ca este imposibil sa se casatoreasca si sa fie acceptati de societate, fiind striviti de presiunea sociala si religioasa. Ma gandesc la toti cei care, in anii infestarii cu ciuma, strigau prin spitale, erau aruncati din case si tratati ca niste gunoaie umane din simplul motiv ca iubeau o alta fiinta umana. Ma gandesc la Frank Kameny. Ma gandesc la toti parintii gay, care acum stiu ca presedintele lor este in spatele sacrificiilor lor si a dragostei pentru copiii lor.

Acest articol nu schimba nicio lege, nu are un efect tangibil. Insa reafirma pentru mine integritatea acestui om si faptul ca suntem extrem de norocosi sa il avem la Casa Alba. da, a existat si politica in aceasta situatie, insa nu in totalitate. Eram acolo, inainte de primarele din 2008, atunci cand Obama a stat de vorba cu mama unui baiat homosexual, sustinand ideea egalitatii. El a spus atunci ca este pentru egalitate, insa nu si pentru casatorie. Cinci ani mai tarziu, el si-a dat seama, la fel ca noi toti, ca nu poti avea una fara cealalta. Insa chiar si asa, el l-a vazut atunci pe acel baiat ca pe un cetatean cu drepturi egale. A fost momentul in care am inceput sa-l sustin.

Astazi, Obama face mai mult decat un pas logic. Nu ii mai este frica. Este clar ca e pregatit sa lase valurile politice sa cada asa cum s-o nimeri. Din acest motiv eu il voi vota.” – scrie bloggerul american Andrew Sullivan, citat de Yahoo News.

New YorkerO alta revista importanta din SUA, The New Yorker, scrie de asemenea despre casatoriile intre persoanele de acelasi sex din America, intr-o editie care va aparea pe 21 mai. “Este un moment care trebuie celebrat de tara noastra, iar acest lucru am incercat sa-l surprind“, spune Bob Staake, autorul copertii.

Nu sunt pasionat in mod deosebit de culorile acestea ale curcubeului, insa ele sunt …ceea ce sunt. Am fost nevoit sa le folosesc. Si am vrut sa celebrez declaratia publica a Presedintelui – o declaratie mult asteptata. Suntem de partea cea buna a istoriei.” a mai spus Staake.

Obama s-a declarat in favoarea mariajului intre persoane de acelasi sex

Pe 9 mai, presedintele Statelor Unite, Barack Obama, s-a declarat, in premiera, in favoarea mariajului intre homosexuali. Declaratia a fost facuta in timpul unui interviu pentru ABC. “Pentru mine, personal, este important sa mentionez ca eu consider drept normal ca acele cupluri de acelasi sex sa se poata casatori“, a declarat Obama, mentionand ca depinde de statele americane de a decide.

Obama, care devine astfel primul presedinte al Statelor Unite, in exercitiu, care ia o astfel de pozitie, cu mai putin de sase luni pana la alegerile prezidentiale, a adoptat pana acum o atitudine ambigua in legatura cu acest subiect social cu potential exploziv.

Presedintele democrat, care s-a declarat in favoarea parteneriatelor civile in 2008, fara a ajunge sa sustina mariajul intre homosexuali, s-a multumit sa spuna ca pozitia sa privind acest subiect “este in curs de evoluare”.

In schimb, posibilul adversar republican al lui Barack Obama la alegerile prezidentiale americane din noiembrie, Mitt Romney, si-a reafirmat miercuri opozitia fata de mariajul intre persoanele de acelasi sex. Romney, care ar trebui sa fie investit de catre partidul sau, in august, pentru a-l infrunta pe Obama pe sase noiembrie, a sustinut la un post de televiziune local ca “nu sustine mariajul intre persoane de acelasi sex si nici uniuni civile daca acestea nu difera de casatorii decat prin simplu nume”.

Candidatul republican, considerat in cadrul partidului ca fiind un moderat, a adaugat ca “dreptul de a face partenerul sa beneficieze de unele beneficii, printre care dreptul la vizite in spital, sau alte lucruri de acest gen, sunt de bun simt, dar nu si restul”.

***

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro 
 
17 mai 2012 
 

SAME-SEX SCIENCE – Ştiinţa homosexualităţii

Exista o asa numita „stiinta a homosexualitatii”, cunoscuta in publicatiile de specialitate ca „same-sex science.” Nu e vorba de o gluma ci de un cosmar. Dar unul real. Continuam astazi comentariile privind sexualitatea prilejuite de propaganda masiva care va avea loc in Romania si Europa in lunile urmatoare privind homosexualitatea. Saptamina trecuta am scris despre miscarea „queer” care devine tot mai prevalenta in comunitatea homosexuala si cu care ni se cere sa ne obisnuim si s-o acceptam. Comentariul de astazi prezinta o perspectiva diferita. Aceea a stiintei homosexualitatii.

Scrisesem saptamina trecuta despre cartea masiva a lui Michael Brown, A Queer Thing Happened to America in care autorul descrie modalitatile prin care miscarea homosexuala s-a infiltrat si implantat in toate aspectele societatii americane, din camera de noapte pina in Casa Alba. A infiltrat si stiinta. Daca inca acum 30 de ani stiinta afirma ca homosexualitatea e o aberatie a sexualitatii umane, astazi o catalogheaza ca o varianta normala. Biologia, psihologia, si sociologia vin in sprijinul ei si ii acorda legitimitatea sociala de care are atit de mare nevoie. Este un exemplu al arogantei de care stiinta da dovada, pretentia ei fiind ca poate explica orice dimensiune a existentei umane si sociale. Pretentia aceasta e numita „scientism”, adica pretentia de a putea explica totul, de a sti totul, de a cunoaste adevarul. In consecinta, homosexualitatea nu mai este un subiect strain stiintei. O explica, dar cum si din ce perspectiva? Subiectul acesta e foarte serios si trebuie tratat cu multa atentie. In investigatiile facute asupra acestui subiect am dat peste un eseu foarte bine argumentat al unui expert in domeniu, profesorul de psihologie Stanton L. Jones, de la Wheaton College, un colegiu crestin din Chicago. Titlul eseului, publicat in februarie, este „Same-Sex Science”, care in romaneste s-ar putea traduce cel mai bine ca „Stiinta homosexualitatii”. Articolul original e mult mai lung si poate fi citit aici in engleza:  http://www.wheaton.edu/CACE/Hot-Topics Raspunde unor intrebari fundamentale privind homosexualitatea: care sunt factorii care o cauzeaza? Se poate schimba modul de viata homosexual, ori este orientarea sexuala fixa? Sunt relatiile homosexuale echivalente cu cele heterosexuale? A dovedid stiinta ca identitatea homosexuala este una pozitiva si legitima?   

Materialul care-l publicam astazi a fost tradus, abreviat si adaptat de dl Bogdan Mateciuc, Director Excutiv AFR. Textul original si intreg al materialului pregatit de dinsul il aflati aici http://www.homosexualitate.ro/resurse/stiintahomosexualitatii.pdf Din lipsa de spatiu redam doar o versiunea compacta a materialului, urmaind ca cei interesati sa citeasca intregul material in romaneste in linkul care vi-l sugeram. Mai devreme in an cind am cerut permisiunea d-lui Jones de a traduce si publica eseul dinsului in romaneste, ne-a rugat sa transmitem cititorilor nostri urarile de bine ale dinsului. O facem.

Stiinta Homosexualitatii

de Stanton L. Jones, Traducere şi adaptare de Bogdan Mateciuc

(…)

 Ce ni se spune?

Ni se spune că homosexualii sunt la fel de sănătoşi psihologic ca şi heterosexualii, că orientarea sexuală este stabilită biologic la naştere, că nu se poate schimba şi că încercarea de a o schimba este obligatoriu periculoasă, că relaţiile homosexuale sunt echivalente cu cele heterosexuale în ceea ce priveşte toate caracteristicile importante, şi că identitatea personală se constituie în mod adecvat şi legitim în jurul orientării sexuale. Aceste afirmaţii sunt la fel de eronate ca şi optica ridiculizată a celor conservatori, ele provenind din prezentări deformate sau incomplete a celor mai bune concluzii ale ştiinţei homosexualităţii.

Astăzi, discutăm despre atracţiile homosexuale folosind abordări bazate pe perspective ştiinţifice sociale şi biologice care sunt doar parţial susţinute de concluziile cercetărilor. Până în primele decade ale secolului XX, dezaprobarea morală a sodomiei era cea care determina poziţia publică, însă acea atitudine a fost înlocuită de un model psihiatric care vedea homosexualitatea ca fiind o boală mintală. Odată ce homosexualitatea nu a mai fost văzută ca un păcat, ci ca o boală, a fost simplu pentru ştiinţa socială să răstoarne opoziţia faţă de actele homosexuale. Studiile lui Alfred Kinsey asupra sexualităţii masculine şi feminine, publicate în 1948 şi 1953, prezentau comportamentul homosexual de diferite tipuri ca fiind normal şi surprinzător de prezent în sexualitatea umană. În 1951, Clellan Ford şi Frank Beach publicau Patterns of Sexual Behavior (Tipare ale comportamentului sexual), celebrul lor studiu privind diferitele forme de comportament sexual, inclusiv cel homosexual, pe mai mult culturi umane şi specii de animale; se sugera o „capacitate primară” foarte răspândită pentru un comportament homosexual.

Însă lovitura decisivă pentru viziunea ca boală mintală a homosexualităţii a provenit dintr-un singur studiu, realizat în 1957. Psihologul Evelyn Hooker a publicat nişte concluzii care demonstrau în mod convingător că persoanele homosexuale manifestă neapărat o inadaptare psihologică. Pe baza lucrării lui Hooker şi a concluziilor unor studii similare, în 1973 Asociaţia Americană de Psihiatrie a schimbat clasificarea orientării sexuale ca boală mintală. (…)

Probleme de metodologie

O sinteză recentă a studiilor, realizată de Gary Gates de la Williams Institute, un grup de lucru de la Facultatea de Drept de la UCLA dedicat legislaţiei şi politicilor publice privind homosexualitatea, sugerează că dintre adulţii din Statele Unite, Canada şi Europa, 1,8% sunt bărbaţi şi femei bisexuali, 1,1% sunt bărbaţi homosexuali şi 0,6% sunt femei lesbiene. Această incidenţă redusă face dificilă găsirea de participanţi pentru studiile de cercetare, făcându-i pe cercetători să studieze grupuri de persoane la îndemână (cum ar fi participanţii vizibili la grupurile de lobby) care s-ar putea să nu fie reprezentativi pentru populaţia homosexuală în ansamblu. Adăugaţi la aceasta dificultatea de a defini homosexualitatea, de a stabili limite a ce înseamnă homosexualitate (cu persoane care se declară public homosexuali şi apoi abandonează homosexualitatea, cu schimbări personale ale identităţilor şi atracţiilor lor faţă de acelaşi sex) şi percepţiile în schimbare asupra dispoziţiei sociale de a accepta identităţile de homosexual sau lesbiană, şi veţi înţelege de ce este dificil a ştii când cineva studiază un eşantion cu adevărat reprezentativ al persoanelor homosexuale.

Cu această precauţie în minte, putem discuta acum despre credinţele generale care ne determină cultura. Mai întâi, sunt homosexualii la fel de sănătoşi din punct de vedere psihologic ca şi heterosexualii? Mulţi cred că da, iar declaraţiile publice ale cercetărilor ştiinţifice susţin această idee. De pildă, în 1986, în opinia-expert depusă la Curtea Supremă în cazul Bowers . Hardwick, [Nota AFR: e vorba de litigiul in care Tribunalul Supreme american a declarat constitutionale legile care incriminau sodomia] Asociaţia Americană de Psihologie (APA) afirma, în mod eronat, că „cercetările psihologice extensive realizate pe parcursul a trei decenii au stabilit în mod conclusiv că homosexualitatea nu este legată de adaptarea sau neadaptarea psihologică”. Astăzi, după 25 de ani, site-ul asociaţiei încă declară, după decenii de studii contrare, că „a fi gay este la fel de sănătos cu a fi hetero”. 

Evelyn Hooker, în studiul ei din 1957, a fost atentă să respingă doar ideea că homosexualitatea este întotdeauna patologică. Ea nu a făcut niciodată afirmaţia distinctă logic că homosexualii sunt în general la fel de sănătoşi psihologic ca şi heterosexuali. Este bine că nu a făcut asta, pentru că concluziile uniforme ale celor mai bune şi mai reprezentative cercetări arată contrariul, în ciuda câtorva rezultate disparate ale unor studii mai mici, pe eşantioane mai puţin reprezentative. Unul dintre cele mai ample studii realizate vreodată, publicat în 2001 în American Journal of Public Health şi conduc de cercetători de la Harvard Medical School, concluziona că „orientarea homosexuală… este asociată cu un risc sporit de tulburări de anxietate, dispoziţie şi abuz de substanţe şi cu gânduri şi planuri de suicid”. Alte studii mai recente au indicat corelaţii similare, inclusiv studii din Olanda, una dintre cele mai tolerante societăţi la adresa homosexualităţii din lume. Depresia şi abuzul de substanţe au fost găsite în medie la 20-30% dintre persoanele homosexuale. Adolescenţii cu atracţii homosexuale prezintă gânduri şi încercări de sinucidere la o valoare dublă sau triplă faţă de ceilalţi adolescenţi. Literatura prezintă indicatori similari în ceea ce priveşte o sănătate fizică redusă.

Stigmatul social este o explicaţie frecventă, atât în studiile ştiinţifice, cât şi în presă, în ceea ce priveşte problemele psihologice sporite în rândul homosexualilor. Nu se discută despre posibilitatea ca orientarea şi tot ce implică ea să fie împotriva unui dat fundamental al rasei umane, creând astfel acele probleme. Corelaţia dintre stigmatul social şi problema psihologică este reală, însă cazul empiric că primul o generează pe a doua încă aşteaptă să fie dovedit. Totuşi, aceasta nu i-a oprit pe activişti să combată presupusul stigmat social prin etichetarea oricăror „sentimente anti-gay” ca o formă de prejudecată. Aceasta a condus la apariţia unei terminologii noi: chiar dacă este susţinută cu dovezi ştiinţifice, orice opinie care afirmă că homosexualitatea nu este o formă normală şi pozitivă de sexualitate umană reprezintă o manifestare „homofobă” şi „heterosexistă”, un simptom al „conceptelor master distructive de normalitate” (dintre care face parte şi „hetero-normalitatea”). 

Este homosexualitatea stabilită biologic la naştere?  

În Occident capătă rădăcini ideea că orientarea sexuală, alături de oricare altă orientare, este deja dovedită de ştiinţă ca fiind un dat al naturii umane, determinat la nivel biologic. De ce contează această eroare – că homosexualitatea s-a dovedit că ar avea o cauză exclusiv biologică? Ea este baza de pe care se afirmă că orientarea sexuală este o caracteristică în genul rasei sau a culorii pielii, şi astfel a devenit fundamentul solicitării dreptului la căsătoria homosexuală. (…)

Studii recente arată că factorii de familie, culturali şi de mediu contribuie la atracţiile homosexuale. Familiile destrămate, taţii absenţi, mamele în vârstă şi naşterea şi formarea în oraşe mari sunt toţi factori asociaţi cu experienţele sau atracţiile homosexuale. Chiar şi cel mai detestabil factor cauzator, abuzul sexual din perioada copilăriei, a primit recent numeroase validări ştiinţifice în sensul că reprezintă un factor parţial în cadrul unui sofisticat studiu longitudinal cu durata de 30 de ani, publicat în Archives of Sexual Behavior. Desigur, aceste variabile determină cel mult parţial o orientare homosexuală ulterioară, iar majoritatea copiilor care s-au întâlnit cu aceşti factori se formează totuşi ca heterosexuali, deşi efectele sunt totuşi reale.

(…) biologia pare să joace un rol modest în determinarea orientării sexuale. Contrar presupunerilor multor progresişti sociali, variabilele psihologice şi de mediu par şi ele să joace cel puţin un rol modest în determinarea orientării sexuale. În contrast cu tonul celor dispuşi să facă afirmaţii emfatice, ceea ce încă nu ştim despre cauzalitatea orientării sexuale înseamnă mult mai mult decât ceea ce începem să ştim. Iar faptul că orientarea sexuală reprezintă produsul complex şi misterios al interacţiunii unor variabile biologice şi psihologice nu corespunde afirmaţiei că orientarea sexuală ar fi ca şi culoarea pielii, stabilită la naştere sau la concepţie. Şi, contrar sugestiilor unora, prezenţa unei anumite influenţe biologice nu dovedeşte deloc că schimbarea orientării sexuale ar fi imposibilă. Unul dintre cei mai buni experţi în genetica comportamentală, Thomas Bouchard, a precizat clar că „una dintre cele mai nefericite reinterpretări ale coeficientului de heritabilitate este aceea că acesta ar furniza un indiciu asupra maleabilităţii acelei trăsături (adică, cu cât este mai ridicată heritabilitatea, cu atât este mai puţin influenţabilă trăsătura prin intervenţia mediului înconjurător).” (…)

A stabilit ştiinţa că orientarea sexuală nu se poate schimba? 

Zeci de lucrări de specialitate apărute în presă, între 1940 şi începutul anilor 1970, anunţau că o parte considerabilă dintre cei ce voiau să renunţe la orientarea homosexuală chiar se schimbau într-o anumită măsură. Însă, începând din anii 1980, rareori au mai apărut asemenea informaţii într-o publicaţie de specialitate. Şi-a schimbat ştiinţa direcţia şi a dovedit că schimbarea e imposibilă? Nu chiar.

Cu siguranţă, în ultima vreme nu prea s-au mai făcut studii asupra posibilităţii schimbării. Eliminarea, în 1973, a homosexualităţii din Manualul de Diagnostic şi Statistică al Bolilor Mintale a schimbat atât mediul politic din cadrul asociaţiilor de specialitate, cât şi finanţarea disponibilă pentru asemenea cercetări. Mulţi academicieni nu au mai avut nici o motivaţie să studieze acest fenomen, pe lângă suficient motive politice de a nu o mai face. Mai mult, cercetările anterioare sunt astăzi eliminate ca fiind inadecvate. Site-ul APA a afirmat timp de mulţi ani că pretenţiile că orientarea sexuală se poate schimba „sunt insuficient documentate. De exemplu, rezultatele tratamentului nu sunt urmărite şi nici raportate pe o perioadă de timp care ar fi standard pentru testarea valabilităţii unei intervenţii psihologice.” 

Această critică a căpătat cea mai cristalizată formă în raportul Grupului de Lucru al APA din 2009 asupra eforturilor de schimbare a orientării sexuale. Acei cercetători au stabili nişte standarde extraordinare de rigoare metodologică atunci când au căutat ceea ce ei considerau a fi un studiu ştiinţific asupra posibilităţii schimbării orientării sexuale, o mutare care a condus la calificarea a numai şase studii din zeci care meritau o examinare îndeaproape. La rândul lor, aceste studii au fost respinse dintr-o varietate de motive, grupul rămânând în final fără concluzii credibile, după standardele lor, care să documenteze eficacitatea terapiilor de schimbare a orientării sexuale. După ce au respins aceste terapii pe motivul lipsei validării empirice, grupul a recomandat terapia pentru acceptarea homosexualităţii, deşi admiteau că şi acesteia îi lipsea acelaşi tip de validare empirică.

În absenţa dovezilor, o procedură ştiinţifică rezonabilă ar fi admiterea propriei ignoranţe. Membrii grupului de lucru al APA au spus că analiza lor a stabilit că „schimbarea de durată a orientării sexuale a cuiva este rară” şi „că este improbabil ca persoanele să îşi poată reduce atracţiile homosexuale sau să-şi crească atracţiile heterosexuale prin terapiile de schimbare.” S-au făcut însă şi afirmaţii mai categorice. La întrebarea „Poate terapia să schimbe orientarea sexuală?”, site-ul de relaţii publice al APA a răspuns timp de mulţi ani Nu, insistând că homosexualitatea „nu se poate schimba”. A dovedit ştiinţa aşa ceva? Deloc; în schimb, scepticii au respins dovezile schimbării pe motiv că acele studii nu sunt corecte din punct de vedere metodologic – după nişte standarde create instantaneu şi artificial.

 Este orientarea sexuală fixă?

Împreună cu Mark Yarhouse de la Regent University, am studiat recent persoane care doreau să-şi schimbe orientarea sexuală. Am evaluat orientările sexuale şi nivelurile de tulburare psihologică la 98 de persoane (72 bărbaţi, 26 femei) care încercau să-şi schimbe orientarea sexuală colaborând cu asociaţii afiliate cu Exodus International, începând de la iniţierea procesului şi urmărindu-i timp de şase-şapte ani, cu cinci evaluări independente suplimentare. Setul iniţial de concluzii a fost publicat în cartea Ex-Gays?, iar ultima formă a concluziilor în Journal of Sex and Marital Therapy.

Dintre cei 61 de subiecţi care au finalizat studiul, 23% au raportat un succes sub forma „conversiei” la orientarea şi funcţionarea heterosexuală, în timp ce 30% au raportat că puteau să aibă acum o viaţă castă şi că nu se mai identificau ca având o orientare homosexuală. Pe de alt parte, 20% au raportat că renunţă şi că îmbrăţişează o orientare complet homosexuală, iar restul de 27% au continuat procesul de schimbare, cu  rezultate limitate şi nesatisfăcătoare. În medie, s-a raportat o reducere statistic semnificativă a orientării homosexuale în cadrul eşantionului, cu o creştere mică dar totuşi semnificativă a atracţiilor heterosexuale. S-a constatat că încercarea de schimbare a orientării sexuale nu a condus în general la creşterea problemelor psihologice; într-adevăr, studiul a identificat îmbunătăţiri semnificative reduse la nivelul problemelor psihologice asociate cu aceste terapii. Şi da, avem şi noi aceleaşi probleme pe care le-am criticat la alţii, însă am spus în repetate rânduri că, în măsura în care eşantionul nostru nu este reprezentativ pentru cei ce caută schimbarea din rândul homosexualilor religioşi, acestea sunt nişte estimări optimiste ale rezultatelor.

Concluzionez că orientarea homosexuală este, contrar presupusului consens, schimbabilă uneori. „Homosexualitatea” este un fenomen cu multe faţete; există mai multe tipuri de homosexualităţi, unele probabil mai maleabile decât altele. Nu toate intervenţiile sunt la fel; nu toţi specialiştii sunt la fel de pregătiţi. Probabil cel mai important, cei ce caută o schimbare diferă în ceea ce priveşte intensitatea motivaţiei, resursele şi contextul în care încearcă să se schimbe. Majoritatea celor ce caută o schimbare şi majoritatea celor ce chiar reuşesc să obţină un anumit nivel de schimbare sunt persoane religioase, iar aceste persoane care cred într-un Dumnezeu care intervine în viaţa lor sunt integrate în comunităţi şi sunt motivate de înţelegerea a cine sunt ei ca persoană în faţa lui Dumnezeu. Este de mirare că o persoană fără asemenea resurse reuşeşte să obţină o schimbare a orientării sexuale.

Sunt relaţiile homosexuale echivalente cu cele heterosexuale?

În decizia sa prin care a anulat Propunerea 8, [Nota AFR: amendamentul constitutional votat de crestinii din California care interzice casatoriile intre persoane de acelasi sex] judecătorul Vaughn Walker a citat poziţia Letitiei Peplau, psiholog la UCLA, care afirma că „în ciuda stereotipurilor care sugerează că homosexualii şi lesbienele nu pot forma  relaţii stabile, de fapt cuplurile homosexuale nu pot fi deosebite de cuplurile heterosexuale în ceea ce priveşte calitatea şi stabilitatea relaţiilor”. Poziţia APA în acest caz a afirmat în mod similar că „cercetările empirice demonstrează că aspectele psihologice şi sociale ale relaţiilor oficializate dintre partenerii de acelaşi sex sunt similare celor ale parteneriatelor heterosexuale.” Această poziţie se bazează pe o cercetare din 2007 asupra relaţiilor homosexuale, realizată de L. Peplau şi A. W. Fingerhut.

Din nou, vorbim şi aici despre problema reprezentativităţii eşantionului, aspect pe care Peplau şi Fingerhut îl tratează cu o nefericită superficialitate. De regulă, cei doi se lansează în discuţii despre diferitele caracteristici ale perechilor homosexuale, fără a afirma clar că studiile pe care le invocă ei nu examinează eşantioane reprezentative. Oferă doar nişte sugestii neclare că studiile pe care se bazează ar putea fi nereprezentative şi deci posibil părtinitoare. De asemenea, cei doi admit posibilitatea ca perechile homosexuale să îşi ajusteze răspunsurile pentru a da bine.

Chiar şi aşa, din studiul lui Peplau şi Fingerhut transpar unele diferenţe de „non-echivalenţă” între cuplurile heterosexuale şi cele homosexuale. Ei menţionează un studiu amplu care a constatat că 28 la sută dintre lesbiene făcuseră sex în afara relaţiei lor principale – comparabil cu 21 la sută dintre femeile aflate într-o relaţie cu bărbaţi şi 26 la sută dintre bărbaţii aflaţi într-o relaţie cu femei. Spre deosebire, 82 la sută dintre bărbaţii homosexuali făcuseră sex cu alţii pe lângă partenerii lor principali. În orice mod am interpreta această diferenţă şocantă privind monogamia sexuală, că ar fi o diferenţă stilistică sau un indiciu a ceva mai profund, o asemenea concluzie subminează serios ideea echivalenţei.

Instabilitate relationala

Stabilitatea este o caracteristică relaţională cu o relevanţă directă privind tipurile de aspecte funcţionale intrinseci, de pildă, pentru evaluarea unei adopţii. Cum arată echivalenţa în acest domeniu? Peplau şi Fingerhut citează un studiu care găsea că, pe o durată de cinci ani, 7 la sută dintre cuplurile heterosexuale căsătorite se despart, comparativ cu 14 la sută dintre perechile homosexuale coabitante şi 16 la sută dintre cele lesbiene. De asemenea, ei discută, fără a menţiona cifrele specifice, un studiu mai reprezentativ din Norvegia şi Suedia, care au legalizat parteneriatele homosexuale în anii 1990, anunţând că „rata despărţirii în primii cinci ani de la oficializarea relaţiei este mai ridicată la perechile homosexuale decât la căsătoriile heterosexuale, perechile de lesbiene prezentând cele mai ridicate valori la factorul despărţire”. Maniera lor de prezentare diminuează amploarea concluziilor reale, care arată că relaţiile homosexuale masculine au cu 50% mai multe şanse să se destrame decât căsătoriile heterosexuale, în timp ce relaţiile lesbiene au cu 167% mai multe şanse să se rupă decât căsătoriile heterosexuale. E ciudat că ei nu menţionează cifrele concrete. 

O confuzie frecventă în acest domeniu se poate ilustra prin incidenţa atracţiilor homosexuale la copiii crescuţi în case de homosexuali. Prezentând aceste cercetări, Gregory Herek, psiholog specializat pe studiul homosexualităţii, arată că „marea majoritate a acelor copii au ajuns în cele din urmă heterosexuali.” Tehnic, el are dreptate. Termeni ca „marea majoritate” sunt deseori folosiţi în literatura pe acest domeniu pentru a ascunde tendinţele probabilistice ale datelor. Puţinele cercetări care există sugerează incidenţe crescute ale orientării homosexuale la copiii acestor perechi, în timp ce sinteza mea informală ar fi aceea că a fi crescut de părinţi homosexuali triplează sau cvadruplează incidenţa atracţiilor homosexuale. S-ar putea să fie adevărat din punct de vedere tehnic că „marea majoritate a acelor copii au ajuns în cele din urmă heterosexuali”, însă simplul fapt că eşti crescut de părinţi homosexuali îşi creşte şansele de a avea atracţii homosexuale de la 2 la 8 la sută, restul de 92% fiind totuşi heterosexuali. O creştere de patru ori e însă un efect considerabil din punct de vedere statistic.

A dovedit ştiinţa că identitatea homosexuală este una pozitivă şi legitimă? Unii ar spune că da. Psihologii Phillip Hammack şi Eric Windell de la University of California afirmă că o schimbare considerabilă a „repoziţionat prezentarea ştiinţifică a homosexualităţii de la boală la varietate” şi că homosexualitatea trebuie prezentată ca „o identitate minoritară legitimă, similară rasei sau etniei.” Grupul de lucru al APA asupra terapiilor de schimbare declara în 2009 că „atracţiile, comportamentul şi orientările homosexuale în sine reprezintă variante normale şi pozitive ale sexualităţii umane”. 

Declaraţii că homosexualitatea este „normală”, „pozitivă” şi „legitimă” par a fi rezultatul unor judecăţi valorice, nu al unei ştiinţe obiective. În poziţia APA privind Propunerea 8 se afirmă că orientarea sexuală „implică un sentiment propriu de identitate personală şi socială pe baza acelor atracţii, a comportamentelor care le exprimă pe acestea şi a apartenenţei la o comunitate alături de alţii care le împărtăşesc şi ei”. Într-adevăr, sunt persoane care îşi organizează viaţa în jurul orientării lor sexuale. Însă a spune pentru toţi oamenii că orientarea sexuală „implică un sentiment propriu de identitate personală şi socială” este ceva diferit, atât conceptual, cât şi ştiinţific. Nu mă pot gândi la date suficient de ample care să susţină această afirmaţie. Şi cum stabileşte ştiinţa că o asemenea fundamentare a identităţii personale este „pozitivă”?

Ştiinţa poate contribui cu dovezi de valoare în ceea ce priveşte asocierea acestor identităţi cu anumite realităţi funcţionale măsurabile ale vieţii, de pildă dacă acele persoane au parte de un nivel sporit de tulburări emoţionale, dacă raportează o stimă de sine comparabilă că ceilalţi şi aşa mai departe. Însă, cum a devenit ştiinţa arbitrul care decide ce este pozitiv? Acest lucru se poate întâmpla, chiar cum sugerează Hammack şi Windell, printr-o schimbare de paradigmă în cadrul disciplinei, o decizie a psihologilor practicieni de a îmbrăţişa „prezentarea homosexualităţii ca o minoritate”. Poate însă ştiinţa empirică să stabilească orientarea homosexuală ca pe „o identitate minoritară legitimată” sau orientarea sexuală ca pe un fundament pentru construirea sinelui? Nu prea văd cum… (…)

După cum nota teologul Don Browning, psihologia „nu poate evita orizontul metafizic şi etic.” Analiza completă a naturii persoanei include întotdeauna trecerea dincolo de analiza vieţii umane, către o evaluare mai amplă a unei caracteristici sau alteia, a unui fenomen sau altuia, a unui rezultat sau altuia. Ştiinţele sociale nu conţin în ele resursele adecvate pentru a discerne între diferitele moduri conflictuale de înţelegere a binelui. Cercetătorii individuali, păşind dincolo de limitele lor profesionale, pot declara orientarea homosexuală ca pozitivă, normală şi legitimă, însă ştiinţa nu poate face asemenea aprecieri. Asemenea decizii ţin de domeniul religiei, teologiei şi filosofiei. Afirmaţiile pereche că ştiinţa a stabilit finalmente că orientarea sexuală este fundamentul identităţii umane şi că psihologia ca ştiinţă decide legitimitatea unei asemenea afirmaţii sunt absolut forţate. (…)

AFR va recomanda si situl www.christianethics.org.Informaţii suplimentare în limba română despre cercetarea şi terapia homosexualităţii puteţi găsi la www.homosexualitate.ro. 

LEGEA NEDISCRIMINARII IN REPUBLICA MOLDOVA

Anul trecut v-am informat periodic ca legea nediscriminarii (inclusiv pe baza de orientare sexuala) a fost dezbatuta in Republica Moldova si ca initial a fost respinsa. Grupurile profamilie din Moldova, in special Asociatia pentru Salvarea Familiilor din Moldova,  au facut un lobby intens impotriva legii. Presiunea din partea Uniunii Europene pentru adoptarea ei insa a fost mare, dar parlamentarii moldoveni nu au dat inapoi, asa ca din lipsa de voturi suficiente Guvernul Moldovei nu a mai pus-o la vot. Tocmai am fost informati insa ca saptamina aceasta Guvernul nou al Moldovei intentioneaza sa readuca in dezbateri legea nediscriminarii. Luni, Ministerul Justitiei din Moldova a informat  Asociatia pentru Salvarea Familiilor din Moldova ca are trei zile sa comenteze asupra proiectului legislativ. Ne exprimam dezaprobarea fata de aceasta tactica pe care o socotim nepotrivita unei democratii. Intelegem ca doua din partidele politice moldovene intentioneaza sa voteze impotriva proiectului legislativ. Exista totusi o imbunatatire a ultimei versiuni a legii in comparatie cu prima varianta. Cu toate ca orientarea sexuala ramine inclusa in versiunea curenta a legii, se specifica ca discriminarea impotriva homosexualilor e interzisa doar la locul de munca si nu in alte domenii, cum a fi prestarea de servicii si bunuri. Pozitia noastra a ramas aceasi – si versiunea aceasta trebuie respinsa!


Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania/ Nr. 191, 15 mai 2012

Material nou pe situl SVPH. Speranta si vindecare pentru homosexuali este cea mai ampla resursa de pe Internet, care discuta cauzele si terapiile pentru homosexualitate. Periodic sunt adaugate materiale noi. Acum a fost adaugat un studiu semnat de dr. Paul Cameron, despre consecintele medicale ale actelor homosexuale. Statisticile oficiale dovedesc ca aceste practici periculoase scurteaza considerabil speranta de viata a practicantilor (link).

Armata SUA – Violurile cresc. Cu aproape doi ani in urma, administratia pro-hoomsexuala Obama a emis o ordonanta care le permite homosexualilor sa-si declare inclinatiile sexuale si cere sa fie tratati la fel ca si cuplurile heterosexuale. Raportul anual (2011) privind starea armatei americane a fost emis recent si indica o crestere vertiginoasa a numarului violurilor si agresiunilor sexuale. Majoritatea incidentelor noi, insa, sunt violuri homosexuale! (link)

Obama oportunistul? Comentatorii sunt mai toti de acord ca pozitia presedintelui Obama privind casatoriile homosexuale e una oportunista si menita sa-i asigure atat voturile homosexualilor la alegerile din toamna, cat si banii lor, homosexualii fiind printre cei mai generosi contribuitori la campania lui prezidentiala. Sondajele de opinie de saptamana trecuta insa indica ca Obama a dat-o in bara. Doar 43% dintre americani spun ca-l vor vota in toamna, in timp ce rivalului sau, Mitt Romney, i-ar acorda 50%. Restul de 7% sunt indecisi (link).Coreea de Nord – Persecutie religioasa. Rare sunt cartile publicate de catre sau despre cei care scapa din iadul comunist nord-coreean. Jurnalistul britanic Blaine Harden tocmai a publicat in America memoriile unei astfel de persoane, “Escape from Camp 14.” In linkul care vi-l sugeram gasiti o recenzie a cartii si cum o puteti cumpara. Evenimentele descrise sunt incredibile si dificil de descris in cuvinte. E greu de imaginat ca in secolul XXI inca exista un astfel de regim antiuman pe planeta. Si mai greu de acceptat este sa observi presiunea extrema pentru promovarea drepturilor homosexualilor, dar nu a milioanelor de fiinte umane exterminate in lagarul de concentrare numit Coreea de Nord. Lagarele sunt vizibile prin satelit, dar nici Obama, nici Hollande, nu zic nimic. Iar primului dintre ei i s-a decernat premiul Nobel pentru pace! (lin k)

Cartea a fost tradusa si in franceza si cateva recenzii ale cartii, in franceza, facute de Le Monde, pot fi aflate aici (link).

Literatura – Inamic al familiei. Literatura occidentala contemporana este unul dintre inamicii casatoriei si ai familiei. De fapt, a inceput sa devina asta in secolul XIX, cand marile romane de dragoste franceze si britanice elogiau adulterul si portretizau tinerele ca victime ale casatoriilor prin constrangere cu barbati mult mai in varsta, dar bogati si trecuti de varsta dragostei. Tema “eliberarii” femeii de familie si casatorie a devenit mai pronuntata in literatura veacului trecut si la ora actuala e in floare. Evolutia acestei teme antifamilie e descrisa in comentariul alaturat (link).

Mega-biserici – Inamici ai valorilor? Toti stim despre mega-bisericile din America de Nord. Din nefericire, majoritatea dintre ele au devenit indiferente fata de batalia pentru valori, afirma Albert Mohler, unul dintre cei mai proeminenti intelectuali crestini americani contemporani (link).

In loc de neutralitate, afirma el, ele ar trebui sa fie varful de lance in batalia crestina impotriva flagelurilor sociale si morale cu care societatea seculara se confrunta.

Cea mai buna tara pentru copii? In linkul acesta aflati o lista a tarilor celor mai bune pentru cresterea copiilor. Dupa cum va puteti imagina, criteriile pe care se bazeaza clasamentul sunt cele obisnuite – bani, bani si iarasi bani. Zile libere si lungimea concediului de maternitate. Nivelul educatiei, etc. Partea morala sau sanatatea morala a copiilor nu e inclusa. Raportul a fost facut de ONU (link).

Japonia – Depopulare. Scriem des despre depopularea Japoniei. O facem pentru ca stirile despre acest fenomen incredibil acum 10-15 ani sunt tot mai multe si frecvente. Ultimele statistici: Japonia pierde 30 de persoane pe ora, 720 pe zi, 262.800 pe an. Pana in 2050, Japonia isi va pierde aproape un sfert din populatie. Desteapta-te, Romania! Rasismul si xenofobia tipica culturii Japoneze impiedica revitalizarea demografica a tarii prin imigratie. Avortul face ravagii. Ceea ce e mai putin cunoscut insa, este ca avortul a fost introdus in Japonia de adminsitratorul postbelic al Japoniei, generalul (si apoi presedintele) american Einsenhower. Eisenhower a fost un adept al ideologiei controlului populatiei (link).

Singapore – Depopulare. O alta tara care se depopuleaza rapid, tot din pricina avortului, este Singapore. Femeile doresc cariera, nu familii, casatorii sau copii (link).

Canada – Depopulare. Cu tot nivelul ridicat de imigranti, Canada incepe si ea sa piarda populatie. Motivul principal este avortul. Tot mai multi crestini canadieni se mobilizeaza impotriva avortului. Saptamana trecuta a avut loc la Ottawa cel mai mare mars provita din istoria Canadei. Au participat aproape 20.000 pe persoane (link).

Bulgaria – Drepturi parentale. Parlamentarii bulgari au adoptat o noua lege a drepturilor copiilor cu scopul de a o “moderniza” si a o alinia cu noile conventii internationale in domeniu. Parintii bulgari sunt nemultumiti. Legea e generoasa privind drepturile copiilor si obligatiile parintilor, dar lipsita de generozitate privind drepturile parentale (link).

Britanicii nu vor sa plateasca avortul. Cu toate ca majoritatea britanicilor inca se pronunta in favoarea mentinerii in legalitate a avortului, majoritatea se pronunta impotriva finantarii avorturilor, cu mici exceptii, din fondurile publice (link).

Britanici finanteaza sterilizarea fortata din India. Ideologia controlului populatiei s-a nascut in Marea Britanie, iar guvernul britanic a fost unul din contribuitorii financiari majori la depopularea planetei. Un articol recent discuta finantarea de catre britanici a sterilizarii fortate a femeilor din India (link).

Columbia si casatoriile homosexuale. Recent, Curtea Constitutionala a Columbiei a decretat ca cuplurile homosexuale trebuie tratate “egal” cu cuplurile heterosexuale casatorite (link).

Casatorie – Tendinta pozitiva. Un studiu emis si comentat in Chicago Tribune indica o tendinta imbucuratoare. Tot mai multe tinere americane opteaza pentru casatorie, dar dupa absolvirea universitatii si obtinerea unui loc stabil de munca (link).

Material video. Dan Savage, un tanar homosexual, e unul dintre ideologii cei mai inversunati ai homosexualitatii din America. Administratia Obama l-a desemnat, de fapt, sa conduca un program special lansat de Administratie, care sa-i educe pe homosexuali cum pot face sex cu mai multa placere si satisfactie (printre altele, impactul lungimii organului sexual masculin asupra satisfactiei partenerului!)Recent, Savage si-a dat arama pe fata, dovedind, in public, o aversiune de neinchipuit fata de crestini si Crestinism pentru ca se opun homosexualitatii. A tinut o cuvantare la Seattle, atacandu-i pe crestinii si Crestinismul. Un scurt segment al cuvantarii lui a fost publicat pe youtube si vizionat pana acuma de peste 600.000 de persoane. De notat ca studentii crestini din audienta, aproape 100, au parasit sala in semn de protest (link).

Argentina – Revolutia sexuala. Stanga argentina si-a vandut sufletul secularismului pervers. Controland legislativul si executivul, recent a adoptat o lege care imita legislatiile degenerate prohomosexuale din Europa occidentala – o lege care permite schimbarea sexului din fondurile publice si reemiterea actelor oficiale pentru a reflecta redesemnarea sexului persoanei (link).

Spania – Film pentru familie. Romanilor din Spania le recomandam noul film spaniol Las Nieves del Kilimanjaro, o istorie de dragoste. Dar nu unul siropos de tipul Romeo si Julieta, ci o istorie a dragostei reale intre generatii, copii si parinti, soti, copii si bunici. O briza placuta intr-o maree de pelicule murdare (link).

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania/ Nr. 190, 8 mai 2012

Un presedinte socialist la Paris. Dupa o lunga perioada de stat pe margine, socialistii au castigat din nou presedintia Frantei, prin Francois Hollande. Motiv de bucurie pentru un anume domn Ponta de la Bucuresti, care se simte si el pe val. Va recomandam un articol din Gandul, despre Hollande si concubina lui si despre posibilele evolutii ale politicii franceze. Articol la care adaugam posibile masuri anti-valori si anti-familie, in buna traditie a socialistilor (link).

Salvati planeta! Bizar, dar de netagaduit: tot mai multe voci se aud in miscarea transumanista care repeta aceeasi reteta pentru salvarea planetei – redesenarea fiintei umane din punct de vedere genetic si fizic pentru a consuma mai putin, a fi mai mica, a ocupa mai putin spatiu, a se inmulti mai putin. Ultimul comentariu pe acest subiect, din aprilie 2012, aici (link).

Feminismul extremist. Feminismul anilor 60 devine tot mai radical si extremist. Ultimul val e revolta impotriva naturii biologice a femeii – femeia va fi cu adevarat libera si emancipata doar atunci cand se debaraseaza de bagajul biologic care o transforma in mama si sotie. Raspunsul, dupa Merle Hoffman, avortista avantgardista americana, e avortul si dizolvarea institutiei casatoriei (link).

“Toleranta” homosexualilor. Toleranta si nediscriminare sunt doua cuvinte foarte folosite de homosexualii care incearca sa convinga societatea ca ce fac ei este normal si acceptabil. Iar aceasta este o tactica, pentru ca nimeni nu prea indrazneste sa fie impotriva “tolerantei” si a “nediscriminarii” si, de aceea, tace din gura. Insa, se pare ca aceste sloganuri trebuie acceptate doar de o parte, pentru ca homosexualii nu au de gand sa le respecte, desi le pretind altora. Va prezentam un film in care puteti vedea “toleranta” homosexualilor la lucru. Acestia ii ataca pe membrii unei asociatii de promovare a casatoriei adevarate – intre un barbat si o femeie. Ura homosexualilor este animalica si socanta (link).

Homosexuali vandali (I). Carolina de Nord voteaza astazi un amendament constitutional de protejare a casatoriei naturale. Homosexualii sunt nemultumiti si cauta sa ii intimideze pe cetatenii statului, vandalizand panourile si banerele din curtile oamenilor care sprijina initiativa constitutionala. Asa au facut si in Florida si in California in 2008. Se justifica afirmand ca ei sunt cei persecutati (link).

Homosexuali vandali (II). In statul Washington, crestinii au initiat un referendum de abrogare a legii, adoptate mai devreme in an, care legifereaza casatoriile homosexuale. Homosexualii fac si acolo ce fac si in Carolina de Nord – vandalizeaza, dar de data asta bisericile. Saptamanile trecute, au spart ferestrele uneia din cele mai mari biserici din Portland, Mars Hill, al carei preot s-a pronuntat de mai multe ori impotriva homosexualitatii si a „casatoriilor” homosexuale (link).

Homosexualii pierd? Si tot New York Times afirma, cu durere pentru el, ca sondajele de opinie din Carolina de Nord dau castig de cauza crestinilor care doresc interzicerea „casatoriilor” homosexuale. Ultimele sondaje indica ca amendamentul constitutional se pare ca va trece cu 61% la 39%. Rezultatele finale vor fi disponibile doar maine. Observatorii insa arata ca mult mai multi cetateni s-au prezentat la vot sa voteze amendamentul constitutional decat la alte alegeri sau referendumuri (link).

Maryland – Homosexualii vor pierde? La inceputul anului, legiuitorii statului Maryland au legiferat „casatoriile” homosexuale. Crestinii au lansat un proiect legislativ de abrogare. Pentru a supune la vot abrogarea legii, au nevoie de 55.000 de semnaturi pana la sfirsitul lui iunie. Pana la sfarsitul lui aprilie au strans peste 30.000. Sunt incurajati si se anticipeaza ca vor obtine mult mai mult decat este necesar. Referendumul va avea loc in toamna (link).

Casa Alba pro-perversiuni. In timp ce Obama este un sustinator fervent al homosexualilor, nici vice-presedintele lui, Biden, nu e prea departe. Intr-un interviu recent, acesta a declarat ca nu are nimic impotriva “casatoriilor” intre persoane de acelasi sex. Un motiv in plus pentru americani sa mature aceasta administratie de la Casa Alba la viitoarele alegeri (link).

Candva Marea Britanie – Homosexualii vor pierde? Conservatorii britanici si-au pus in gand sa legifereze „casatoriile” homosexuale. Acesta este pasul urmator in toate tarile in care s-a legalizat mai intai „parteneriatul civil”. Crestinii britanici au obtinut aproape jumatate de milion de semnaturi impotriva proiectului legislativ, iar saptamana trecuta 30 de parlamentari conservatori au format o coalitie care se opune proiectului legislativ si cer premierului Cameron sa il abandoneze. Comentarorii spun ca Cameron sta pe ganduri si pare mai putin decis sa impinga proiectul inainte (link).

Candva Marea Britanie – Persecutie religioasa. Crestinii sunt persecutati sistematic in Candva Marea Britanie. Periodic, cazurile bizare britanice apar si in presa din Romania. Va prezentam si noi unul. Un crestin a fost concediat, iar apoi a pierdut cazul in instanta, pentru ca a trimis colegilor lui, prin internetul companiei, o rugaciune apartinand unuia dintre Parintii Bisericii. Obiectivul crestinului a fost sa-si incurajeze colegii de lucru care, in momentele respective, pareau foarte descurajati (link).

Chuck Colson. Proeminentul lider al miscarii religioase conservatoare americane Charles (“Chuck”) Colson a murit acum doua saptamani. Fost consilier al presedintelui Nixon si incarcerat vreme de mai multi ani datorita implicarii lui in afacerea Watergate care a dus la demisia presedintelui Nixon, Carlson s-a convertit la religia crestina in puscarie. Un comentariu despre viata lui si impactul lui asupra miscarii religioase in SUA, il aflati aici. Colson a fost si unul dintre autorii Declaratiei Manhattan adoptata in noiembrie 2009 (link).

Abstinenta. Saptamana trecuta, statul american Tennessee a adoptat o lege care obliga predarea abstinentei ca pivot principal al educatiei sexuale predate in scolile publice din stat (link).

Poligamie (I). Poligamia slabeste institutia casatoriei. Cu toate acestea, este promovata de catre unii sociologi ca ceva de dorit si benefic pentru societate. Ultimul articol pe aceasta tema a fost publicat in Chicago Journals (editia de primavara 2012) in care autorul, intr-un articol de 22 de pagini, introduce doi termeni noi, radicali si ingrijoratori. Primul e “polifidelitate”, in care fiecare membru al unei “familii” poligame are dreptul sa se casatoreasca cu fiecare alt membru al familiei. Adica barbatul cu fiecare sotie, iar fiecare sotie, la randul ei, cu celelalte sotii ale sotului. Al doilea termen e cel de poligamie “moleculara”, dupa care fiecare sotie are dreptul de a se casatori cu inca o persoana in afara cadrului “familiei” poligame. Confuzie? Fara indoiala. Imaginati-va insa incercarea de a formula un cadru legal de reglementare a unor astfel de “familii” sau casatorii (link).

Poligamie (II). Aici gasiti inca un articol privind efectele “pozitive” ale poligamiei, publicat de miscarea pro-poligamie pro.polygamy.com. Legalizarea homosexualitatii a fost foar inceputul. Se pretinde legalizarea „casatoriilor” homosexuale, apoi a poligamiei si a pedofiliei (link).

Demografie – Japonia intra la apa. Editia de primavara a publicatiei Wilson Quarterly, publicata de Woodrow Wilson International Center for Scholars, a publicat un articol interesant despre criza demografica a Japoniei. Titlul e si el interesant, Japan Shrinks, “Japonia intra la apa”. Incepand cu 2006, populatia Japoniei a inceput sa scada. In anii 90, a inceput sa imbatraneasca rapid, iar din 2006 incoace, discrepanta intre numarul deceselor si al nasterilor devine tot mai agravata. In doar cateva decade, Japonia va pierde 20% din populatia actuala. In termeni simpli si pe intelesul tuturor, asta inseamna ca miracolul economic japonez a luat sfarsit in 2006, iar inversarea tendintelor este imposibila. Japonezii sunt o natiune pesimista care nu priveste spre viitor, si in plus sunt xenofobi, ceea ce exclude imigratia ca metoda de reinvigorare demografica a tarii. Un procent foarte mare dintre adolescentii japonezi se gandesc la sinucidere (link).

Avort. Se spune ca avortul trebuie mentinut legal pentru ca salveaza viata femeilor insarcinate. Oare? Ultimul studiu, emis recent, indica motivele primordiale pentru care unele femei insarcinate mor in cursul nasterii copilului: (1) obezitatea si (2) varsta inaintata la care copilul este conceput si nascut (link).

Sanatate. Recent a fost emis un studiu in Danemarca care indica ceea ce stim cu totii – miscarea prinde bine sanatatii. In special alergatul. Studiul indica ca persoanele care alearga regular traiesc cu 6 ani mai mult ca persoanele sedentare (link).

Dreptul la viata – Cine-l are? Rationamentul secular uneori e chiar bizar si greu de digerat. Ultimul exemplu. In timp ce secularismul neaga dreptul la viata al copiilor nenascuti, il acorda plantelor si copacilor. Ati citit bine – plantelor! Plantele au un drept la viata, dupa autorul articolului (link).


Categorii

Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Un copil nenascut supravietuieste chiuretajului/ AVORTUL SI EUTANASIA = NAZISM/ Europa IMBATRANESTE, Romania, printre tarile cele mai afectate/ OBAMA, PRIMUL “PRESEDINTE GAY”/ ”Stiinta” homosexualitatii (Stiri familie)

  1. Stirea zilei aduce nu intamplator in prim plan avortul.
    Unul din comentariile cititorilor de pe yahoo.news suna cam asa:”Alin-In fiecare zi numarul romanilor care mor intrece numarul celor care se nasc cu 250. La acestia se adauga alti 150 de oameni care pleaca si nu se mai intorc in tara. Tara noastra curvara se duce de rapa pe zi ce trece. Piramida varstelor acum arata mai degraba ca un romb care se va transforma intr-o piramida cu varful in jos. Orice tara fara tineret nu are viitor… Gandeste-te la aceasta!”
    Vinovati suntem cu totii.Iubirea trupeasca a devenit atat de pervertita incat si-a pierdut de mult sensul initial,menit de Creator:doar nasterea de prunci.
    Pentru o intelegere si mai exacta a ce vreau sa spun:
    http://www.youtube.com/watch?v=09kurlyyG4M

  2. Si totusi, mult trebuie sa-l iubeasca Dumnezeu pe acel sufletel scapat de chiuretaj si trecut prin antibiotice, pe care nici mama nu mai vrea sa-l avorteze acum. Poate mantuirea multora depinde de el…

  3. Acel copil pazit de Domnul, a asistat in pantecele mamei lui, la chinurile si uciderea fratelui sau!

    Oamenii care vor sa le ajute pe femei, sa le ajute sa-si nasca pruncii, nu sa le arate drumul spre doctorul criminal!
    Parca nici sodomia, nici pedofilia, nici razboaiele, nici toate uraciunile pamantului nu sunt atat de odioase ca uciderea nenascutilor!

    Domnul sa ne ierte si sa ne lumineze calea!

  4. -“polifidelitate”, in care fiecare membru al unei “familii” poligame are dreptul sa se casatoreasca cu fiecare alt membru al familiei. Adica barbatul cu fiecare sotie, iar fiecare sotie, la randul ei, cu celelalte sotii ale sotului.
    -poligamie “moleculara”, dupa care fiecare sotie are dreptul de a se casatori cu inca o persoana in afara cadrului “familiei” poligame.

    -gemenii: “anomalii fetale severe”

    Cred ca si dracii se infricoseaza.

  5. @svm
    “Si totusi, mult trebuie sa-l iubeasca Dumnezeu pe acel sufletel scapat de chiuretaj si trecut prin antibiotice, pe care nici mama nu mai vrea sa-l avorteze acum. Poate mantuirea multora depinde de el…”
    Foarte frumos ati exprimat..
    As zice ca acea femeie, in loc sa o dea in judecata pe doctorita, mai bine ar fi sa se caiasca pentru intentia ei initiala si sa-l roage pe Dumnezeu sa o ierte si sa-i de un copilas sanatos.

  6. @ioana
    “Cred ca si dracii se infricoseaza.”
    Desi ma cutremura o asemenea perspectiva, sunt tentata sa va dau dreptate.

  7. Eugenia,
    n-am vrut sa sperii pe nimeni dar din ce am citit la Sfintii Parinti, asa am inteles ca dracii se indeparteaza de cei ce fac spurcaciunile acestea.

    Referitor la gemeni…Sun subiectiva, recunosc 🙂 Mama a nascut acasa, fara medic sau moasa, prematur, gemeni. Unul dintre noi a avut la nastere 750 de grame iar celalalt un pic mai mult. Am trait amandoi si azi o ingrijim pe mama care este batrana si neputincioasa. Daca nu traiau “anomaliile”, ce se facea sarmana mama?

  8. Pingback: ERDOGAN: AVORTUL este CRIMA destinata, alaturi de cezariana, CONTROLULUI populatiei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: LADY GAGA SI ”RELIGIA” ANTIHRISTICA A IUBIRII DE SINE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Ce trebuie sa facem INAINTE SI DUPA IMPARTASIRE?/ Invidie si DUPLICITATE/ Pr. Dan Damaschin despre URMARILE TRAGICE ALE AVORTULUI, CONTRACEPTIE si CRUCEA DE MAMA/ IPS Ierotheos Vlachos – interviu despre episcopi, sminteli, secularizare si clericii c
  11. Pingback: EUTANASIEREA minorilor si adultilor afectati de ALZHEIMER – dezbatuta in Belgia - Recomandari
  12. Pingback: CRIZA DEMOGRAFICA A ROMANIEI E MAI REA DECAT STIAM. RATA NATALITĂȚII a românilor din străinatate este cu o TREIME MAI MARE decat a celor din țară. Fenomenul REINTREGIRII FAMILIILOR in strainatate este tot mai frecvent/ NECESITATEA ABSOLUTA A POLITIC
  13. Pingback: CRIZA DEMOGRAFICA A ROMANIEI – mai grava decat stiam. RATA NATALITĂȚII ROMÂNILOR DIN STRĂINĂTATE este CU O TREIME MAI MARE decat a celor din țară! Fenomenul REÎNTREGIRII FAMILIILOR din diaspora este tot mai frecvent. NECESITATEA ABSOLUTA A P
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare