“Urgenta adevarului”. Ingineria sociala a INSELARII opiniei publice prin DEZINFORMARE

25-03-2013 2 minute ~~Sublinieri~~

Steaguri false, stiri inventate, inselarea publicului: ingineria sociala si “urgenta adevarului” in sec. 21

Pe 9 martie 1995, Edward Bernays a murit la varsta de 103 ani. Eforturile sale profesionale au inclus incercarea de a schimba atitudinile si comportamentul populatiei prin alterarea fundamentala a realitatilor sociale [1]. De cand acesta a pus bazele moderne ale inselarii publicului, suntem, de bine, de rau, obligati sa-i traim mostenirea in zilele noastre.

Acum cativa ani, conducatorii proiectului “Cenzurat” (Project Censored), Peter Phillips si Mickey Huff, au identificat si explicat “urgenta adevarului” ce se regaseste printre cele mai mari amenintari la adresa societatii civile si a existentei umane. Criza se manifesta prin investigatiile eronate (sau non-existente) ale evenimentelor din 11 septembrie 2001 si ale altor evenimente potential false, alegeri frauduloase, razboaie ilegale, [produse de] mediile de stiri controlate de corporatii care, [astfel], esueaza in a informa publicul intr-un mod adecvat in ce priveste aceste aspecte. Prin neglijarea sau ocultarea anchetelor asupra acestor evenimente si fenomene, trusturile de stiri compromit investigatiile cercetatorilor independenti si, de multe ori, neacreditati, catalogandu-i drept “teoreticieni ai conspiratiei” sau, mai revelator, “avizi dupa adevar” (n.tr. “truthers“) [2].

Urgenta adevarului continua azi, iar inginerii sociali precum Bernays au inteles cu mult timp in urma importanta subminarii folosirii ratiunii/gandirii, deoarece numai prin ratiune poate fi adevarul determinat si evaluat.

In mod cert, indivizii sau institutiile care au reusit sa obtina legitimitate in ochii publicului sunt recunoscute ca detinatorii monopolului capacitatii de rationare/gandire si sunt, deci, percepute ca purtatori principali ai adevarului si stiintei. Prin aprobarea unor “experti” – persoane percepute ca autoritati in domeniul lor -, publicul poate fi usor convins de orice, de la fumat si fluoridizarea apei pana la interventiile militare in strainatate.

In zilele noastre ratiunea este definita mono-dimensional; relatia sa cu adevarul este considerata de multe ori implicita. Totusi, dupa cum observa Leibniz, ratiunea ne marcheaza umanitatea, intelegand prin ea o portiune a sufletului capabila de a recunoaste a priori adevarul. Tinand cont de acest aspect, individul modern a fost cel putin partial deposedat de suflet, prin raportarea sa zilnica la notiunea foarte convingatoare a expertizei. Indiferent de cat de restransa este aria sa de expertiza, sub masca obiectivitatii, jurnalistul afiliat unei institutii, academicianul, birocratul sau purtatorul de cuvant al unei corporatii au devenit cu totii portalurile ratiunii prin care publicul este chemat sa observe “adevarul”.

Acesti agenti ai ratiunii sunt in mare parte lipsiti de emotie, cu un temperament moderat, vorbind sau scriind pe un ton ce respecta la litera formula. Naratiunile lor prezinta tragediile actuale inducand un anume deznodamant asteptat. Iar dupa un secol de programare comerciala, mintea maselor a ajuns nu doar sa accepte, ci sa si anticipeze reglementarile si controlul, totul sub regimul expertizei institutionale.

Selectia si clasificarea expertilor de catre mass media corporatista garanteaza un monopol continuu asupra “adevarului”, mai ales cand este prezentat unui public neiscoditor si adormit politic. Insa acest fenomen se extinde si catre canalele de media ce sunt percepute in mod ostentativ ca fiind de incredere, precum televiziunea publica, unde este nevoie de o utilizare sporita a expertizei acreditate, pentru a reusi convingerea acelora ce se considera mai rafinati decat cetateanul obisnuit.

Aceasta stare de facto ce trece drept ratiune si adevar nu poate fi sustinuta fara o lupta dialectica frecventa cu lipsa ratiunii si falsitatea. Deoarece multi indivizi si-au suspendat in mod inconstient facultatile rationarii/gandirii si duc, de multe ori, lipsa de cunostinte politice si istorice, increderea lor in vointa guvernului si a economiei politice in a-i proteja si dezvolta interesele lor este nelimitata. Astfel, cei capabili, inca, sa-si foloseasca gandirea pentru cautarea adevarului sunt adeseori catalogati drept “eretici” pentru incapacitatea lor de a accepta “realitatea” prezentata, cu eticheta obligatorie a “teoriei a conspiratiei” fluturata in stil Orwellian pentru conotarea [negativa] a unei activitati intelectuale atat de “anormale”.

Tinand cont de aceasta lipsa de uz autonom a ratiunii pentru recunoasterea adevarului, forma pacaleste adeseori continutul. De exemplu, un site de stiri aparent obscur, cu grafica neconventionala, sau un prezentator de stiri emotionat ce doreste sa discute subiectele zilei sunt, de obicei, perceputi ca nelegitimi si de neincredere de catre publicul conditionat sa accepte stirile intr-o forma in care obiectivitatea si profesionalismul ascund, de multe ori, dezinformarea.

In 2013 urgenta adevarului este mai mare decat oricand. Intr-o era in care fluxul aparent nesfarsit de pseudo-evenimente ne este prezentat de catre canalele de stiri drept realitatea de facto careia trebuie sa ne conformam, gandirea independenta este mult prea des inlocuita de o obedienta irationala fata de “ecranul de fum” al expertizei ce ascunde puterea si controlul corporatist.

Note:

[1] Peter Phillips and Mickey Huff, “Truth Emergency and Media Reform,” Daily Censored, March 31, 2009.

[2] “Edward Bernays, ‘Father of Public Relations’ and Leader in Opinion Making, Dies at 103,” New York Times, March 10, 1995.

adevar, Bernays, dezinformare, gandire unica, inginerie sociala, inselare, manipulare, televiziuni, teoria conspiratiei

15 Commentarii la ““Urgenta adevarului”. Ingineria sociala a INSELARII opiniei publice prin DEZINFORMARE”

Mirela

25-03-2013 23:48

Cat de mult a putut sa traiasca Edward Bernays, cel care a inventat manipularea prin presa, 103 ani…

eucred

26-03-2013 10:20

Interesant articol! Acesta ar fi mai bine inteles de cel care-l citeste daca ar arunca un ochi si peste articolul secolul egocentrismului.
Acolo se povesteste cum cei care vreu sa controleze masele, ca acestea sa reactioneza asa cum ei doresc, au apelat la subconstientul omului, adica altfel spus patimile acestuia. Dumnezeu ne-a dat ratiune, adica constiinta pentru a intelege tot ceea ce este in jurul nostru si pentru a-l putea cunoaste pe El. Marii papusari ai lumii, au inteles ca omul constient, cu ratiune, nu poate fii pacalit si asa au inventat toate reclamele si stirile care nu fac altceva decat sa adoarma constientul si sa il coboare pana la subconstient, adica subratiune sau altfel spus irational. Si ce comportament poate fii irational, in lumea pe care a lasat-o Dumnezeu, decat cel pacatos, unde patimile preiau conducerea si duc omul in robie, fiind usor manipulabil in interesul papusarilor.
Parintele Dumitru Staniloaie, intr-o carte a domniei sale, spunea ca Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu ratiune – constient, iar cand acesta alege sa pacatuiasca, alege patimile, acest conustient devine subconstient, iar daca omul cauta sa-l cunoasca pe Dumnezeu, constientul devine supraconstient,binenteles prin cunoasterea Creatorului, altfel spus intelepciune!
Asa ca nu trebuie cineva sa aiba prea multa scoala ca sa nu fie pacalit de acesti papusari cu reclamele si stirile lor preparate cu grija, atata timp cat il are pe Dumnezeu. Si ne mai miram ca oameni care cica se vor intelectuali, cu 2-3 facultati si masterate si cu pretentii de omeni inteligenti, pica mai usor decat un copil in plasa acestor stiristi.